Acţiune în constatare. Decizia nr. 944/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 944/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 6642/111/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR. 6642/111/2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 944/2014-R
Ședința publică din 28 octombrie 2014
PREȘEDINTE: G. M. – judecător
JUDECĂTOR: P. A.
JUDECĂTOR: P. C.
GREFIER: I. F.
Pe rol fiind pronunțare asupra recursului civil declarat de reclamantul S. A. din Oradea, .. 4, ., în contradictoriu cu intimații pârâți R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA SA BUCUREȘTI - sector 2, București, Petricani, nr. 9/A, . TRANSILVANIA NORD SA SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ORADEA - ., nr. 32, J. BIHOR, C. T. SA BUCUREȘTI - sector 3, București, OLTENIEI, nr. 2-4 și S. R. prin DEPARTAMENTUL PENTRU APE, PĂDURI ȘI PISCICULTURĂ BUCUREȘTI - sector 1, București, General G. M., nr. 31, împotriva deciziei civile nr. 106/A din 28 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 840 din 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr._/111/2011, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 14 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când în vederea deliberării și pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de 21 octombrie 2014, când pentru aceleași motive a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de azi, 28 octombrie 2014, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 840 din 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a respins excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, s-a respins excepția autorității de lucru judecat, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. Națională a Pădurilor - Romsilva, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T. SA, s-a respins acțiunea formulată, precizată și completată de reclamantul S. A., în contradictoriu cu pârâții S. R. - Ministerul Mediului și Pădurilor și S.C. F. E. Distribuție Transilvania Nord S.A.- Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Oradea, s-a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtele R. Națională a Pădurilor Romsilva și Compania Națională de Transport a Energiei Electrice T. SA, ca fiind introdusă față de persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, s-a respins cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, s-a respins cererea pârâtei T. SA București privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 607/2011, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. A. împotriva pârâtei S.C. F. E. Distribuție Transilvania Nord S.A. -Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Oradea și ca o consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.209 lei despăgubiri.
În prezenta cauză, prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat să dispună scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeței de 1755 mp teren împădurit înscris în CF 170 Drăgănești (CF NDF 74 T.) și să fie obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 164.415 lei, reprezentând contravaloarea imobilului mai sus menționat, invocând ca temei de drept în susținerea acestor pretenții dispozițiile art. 37, 40, 41 din Legea 46/2008, Constituția României, art. 1 din Protocolul 1 CEDO.
Prin titlul de proprietate nr. 5/12.08.2005, în favoarea reclamantului S. A. a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6403 mp din .. 196 Drăgănești, teren cu vegetație forestieră înscris în amenajamentul silvic, UA 95% Vașcău. Dreptul de proprietate astfel dobândit a fost întabulat inițial în favoarea reclamantului la poziția B20 din CF 170 Drăgănești cu titlu de reconstituire asupra cotei de 6403/7121 părți din imobilul cu nr. top 196, ulterior acest drept de proprietate a fost înscris în favoarea reclamantului S. A., la poziția B5 în CF 74 T., asupra suprafeței de 6403 mp, cu titlu de reconstituire.
În anul 1968 s-a aprobat proiectul nr. 2746-68 „Ax electric aerian de 20 KV Mizieș –Saca”, pentru aprobarea documentației de expropriere și scoaterea din circuitul agricol a suprafeței de 0._ ha ocupată definitiv și suprafața de 3.2678 ha ocupată temporar, suprafețe despre care în planul de situație s-a arătat că sunt calculate potrivit normativelor în vigoare și reprezintă minimul și strictul necesar. Din examinarea procesului-verbal încheiat la data de 09.10.1968, cu ocazia stabilirii traseului definitiv al LEA 20 Kv Mizieș-Saca-Budureasa instanța reține că, de la numitul Halbac T. (care potrivit susținerilor reclamantului a fost antecesorul acestuia), a fost solicitată, pentru a fi scoasă temporar din circuitul agricol, o suprafață de 208 mp teren arabil și pentru a fi scoasă definitiv din circuitul agricol o suprafață de 1,7 mp teren arabil.
Aceste suprafețe sunt evidențiate și la poziția nr. 6 în cuprinsul proiectului nr. 2746-68 „Ax electric aerian de 20 KV Mizieș –Saca”, unde se arată că asupra lor urmau să fie amplasați un număr de 18-19 stâlpi.
Din analiza procesului-verbal încheiat la data de 11.08.1969, rezultă că pentru terenurile scoase definitiv și temporar din producția agricolă au fost acordate despăgubiri de către beneficiar.
Totodată în cuprinsul în memoriul justificativ, realizat pentru lucrarea IRE Oradea nr. 2746/1968, s-a reținut, printre altele, că, scopul investiției îl reprezintă pregătirea alimentării cu energie electrică a satelor Teleac, Saca, Săliște de Beiuș și T., care nu au nicio sursă de energie, iar termenul pentru punerea în funcțiune a lucrării a fost stabilit pentru data de 31.12.1969.
De asemenea, s-a menționat că, pentru calculul suprafețelor expropriate, transferate, respectiv scoase temporar sau definitiv din producția agricolă, necesare construirii axului electric aerian de 20 kv Mizieș-Saca, s-a ținut cont de prevederile normative în vigoare, considerându-se minimum și strict necesar un culoar de 3 metri de-a lungul liniei și pentru fiecare stâlp, o platformă de lucru de 100 mp, iar pentru suprafețele de scoatere cu caracter definitiv, s-a avut în vedere o suprafață de 1,7 mp pentru stâlpii de susținere și 4 mp pentru stâlpii speciali, în fundații de beton. S-a arătat că suprafețe calculate vor fi închiriate de IREE Oradea, pe perioada executării lucrărilor, iar pentru pagubele provocate culturilor se vor plăti despăgubiri conform HCM 1968, iar după terminarea lucrărilor liniei electrice, terenurile vor fi redate producției agricole.
Înscrisurile depuse la dosar și starea de fapt prezentată de către părți relevă că proiectul mai sus indicat a fost realizat, astfel că rețeaua electrică de medie tensiune (20 Kv) respectiv axul aerian de 20 Kv Mizieș – Saca, traversează și terenul reclamantului și conform reglementărilor actuale în domeniu reprezintă este o rețea de distribuție a energiei electrice, ce aparține de . Transilvania Nord SA- Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Oradea, rețea ce se află în administrarea și exploatarea acestei pârâte.
S-a mai retinut că, în cursul lunii octombrie 2008 reprezentanții acestei pârâte au realizat lucrări de întreținere sub această rețea electrică de medie tensiune de 20 Kv, sens în care au efectuat defrișări pe o suprafață totală de 1755 mp. teren situată sub axul liniei, astfel că, pe o suprafață de 117 m lungime și 15 m lățime, ce a fost stabilită prin concluziile raportului de expertiză în specialitatea silvicultură, din dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, terenul aflat în proprietatea reclamantului a fost defrișat.
După realizarea acestor lucrări de defrișare și ca urmare a sesizării Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea, întemeiată pe solicitarea formulată de către numita S. Samica, a fost întocmită Ordonanța din 06.07.2009 dată în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș nr. 1320/P/2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitul T. G., pentru participație improprie la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prevăzută și pedepsită de art.31 al.2 C.p. raportat la art.108 al.1 lit.a din Legea 46/2008, aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ în sumă de 500 ron amendă și neînceperea urmăririi penale față de C. T., pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 108 al.1 din Legea 46/2008. Din cuprinsul acestei Ordonanțe, se retine că, materialul lemnos rezultat în urma tăierii arbori de către T. G. a fost transportat la domiciliul reclamantului S. A..
Cu toate acestea, la sfârșitul lunii octombrie 2008, a fost încheiat de către reclamantul S. A. cu Ocolul Silvic Codrii Beiușului R.A, contractul de pază și prestări servicii silvice pentru persoane fizice nr. 845/28.10.2008, având ca obiect asigurarea pazei și serviciilor silvice pentru pădurea în suprafață de 6403 mp, în baza Legii nr. 26/1996, a OG nr. 96/1998, a OUG nr. 139/2005, cu termen de valabilitate pe perioada 22.10._13.
Referitor la excepția prematurității introducerii acțiunii invocată în cauză de către pârâta T. SA, ca urmare a neîndeplinirii de către reclamant a procedurii prealabile prevăzută de art. 720 ind. 1 C.pr.civ, instanța a apreciat că este neîntemeiată, astfel ca a fost respinsă. În privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată în cauză de către aceeasi pârâta, instanța a respins-o ca neîntemeiată, deoarece este evident că reclamantul, în calitate de proprietar al terenului în litigiu înscris în CF 74 T., justifică interes și calitatea pentru promovarea acțiunii.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză, instanța a retinut că între prezenta cauză și litigiul soluționat irevocabil în cadrul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Beiuș, nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți, consacrată de prev. art. 166 din Cod pr. civ. raportat la art. 1201 Cod civ., întrucât temeiurile juridice invocate de către reclamant în susținerea pretențiilor ce au format obiectul celor două acțiuni nu sunt identice, ci sunt diferite, în contextul în care, în primul litigiu instanța a examinat pretențiile reclamantului din perspectiva dispozițiilor art. 998-999 cod civil de la 1864 raportat la art. 1000 aliniatul 3 din Codul Civil, iar pretențiile reclamantului din prezentul litigiu sunt întemeiate în drept pe prev. art. 37, 40, 41 din Legea 46/2008, Constituția României, art. 1, Protocolul 1 CEDO.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. T. SA instanța a apreciat-o ca întemeiată, întrucât în raport de prevederile art. 1, art. 6, art. 8, art. 27, art. 28, art. 29 din HG 627/2000 privind reorganizarea Companiei Naționale de Electricitate - S.A, coroborat cu art. 3, pct. 39,40, 64, 66, 68, 71 din Legea 123/2012 a energiei electrice, art. 30 și urm., art. 44 și urm. din Legea 123/2012, se impune a se face distincție între operatorul de transport al energiei electrice și operatorul de distribuție a energiei electrice, or cum pârâta are calitatea de operator de transport, iar linia de tensiune în litigiu este o linie de distribuție cu tensiune electrică de 20 Kv, aflată în administrarea S.C. F. E. Distribuție Transilvania Nord SA- Suc. Oradea.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, a fost apreciată întemeiată, întrucât suprafața de teren în litigiu se află în proprietatea privată a reclamantului conform înscrierilor din CF 74 T..
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut incidența dispozițiilor legale cuprinse în următoarele actele normative: Legea nr. 46/2008 -Codul silvic, art. 37- 44, Ordinul nr. 924/2011 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a echivalenței valorice a terenurilor și de calcul al obligațiilor bănești pentru scoaterea definitivă sau ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier național, art. 22-34. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul a prevăzut condițiile exprese în care se poate dispune scoaterea definitivă din fondul forestier național a anumitor terenuri și procedura ce se impune a fi urmată în acest sens, precum și instituțiile abilitate să emită acte/autorizații/avize în acest scop, procedură care este obligatorie, pentru că necesită studii și calcule de specialitate și nu poate fi substituită prin promovarea unei cereri de natura prezentei acțiuni, tocmai în considerarea faptului că, există structuri de specialitate abilitate în acest sens, iar instanța de judecată neavând competențele cerute de lege în acest domeniu, nu se poate substitui acestora.
Totodată, este evident că modul de calcul al sumei 164.415 lei, pretinsă de către reclamant în prezenta cauză cu titlu de contravaloare a terenului defrișat nu corespunde modului de calcul ce se impune a fi realizat conform Metodologiei mai sus indicate și nu poate fi verificat de către instanță, fiind evident că și expertul în specialitatea silvicultură a evaluat terenul potrivit altor criterii decât cele cuprinse în Metodologia mai sus indicată.
Astfel, s-a apreciat că sunt total nefondate susținerile reclamantului conform cărora, sentința civilă nr. 607/2011 a Judecătoriei Beiuș substituie procesul-verbal de predare-primire prevăzut de art. 38 din Legea nr. 46/2008, întrucât prin această sentință nu se poate susține că s-a constatat preluarea abuzivă în posesie de către E. a suprafeței de 1755 mp din imobilul în litigiu, ci instanța a obligat pârâta în temeiul prevederilor legale întemeiate pe răspunderea civilă delictuală la achitarea unei sume de bani în favoarea reclamantului, reprezentând contravaloarea pierderii de creștere determinată de exploatarea masei lemnoase, înainte de vârsta exploatabilității tehnice, ca urmare a acțiunii de defrișare realizată de către pârâtă.
Susținerea reclamantului potrivit căreia pârâta . Transilvania Nord S.A- Sucursala Oradea a preluat în posesie suprafața defrișată este neconformă realității și nu corespunde cu starea reală de fapt și sensul noțiunii de a intra în posesia unui bun, în contextul în care pârâta la nivelul lunii octombrie a anului 2008 este evident că, a realizat pe terenul reclamantului lucrări de întreținere a liniei electrice, cunoscut fiind că se impunea curățarea/defrișarea periodică a vegetației aflată sub linia respectivă, însă o astfel de acțiune nu echivalează cu preluarea în posesie a unui bun, care presupune ocuparea efectivă a acestuia, ci denotă că pârâta a acționat în vederea îndeplinirii obiectului său de activitate prevăzut de art. 6 din anexa 5.1 a HG nr. 627/2000 privind Statutul Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "E.".
Față de aceste aspecte instanța a apreciat că solicitarea reclamantului se impune a fi respinsă, întrucât scoaterea definitivă a terenului din fondul forestier trebuie realizată cu respectarea strictă a dispozițiilor legale în vigoare, iar o astfel de acțiune, potrivit acestor dispoziții s-ar impune a fi realizată, numai dacă, în prezent, pe terenul reclamantului ar fi realizate lucrările prevăzute de art. 37 alin. 1 lit. f din Legea nr. 46/2008 privind repararea și întreținerea rețelei de transport a energie electrică.
Cum potrivit prevederilor cuprinse în Legea energiei electrice nr. 123/2012 linia de tensiune în litigiu este o linie de distribuție cu tensiune electrică de 20 Kv, aflată în administrarea S.C. F. E. Distribuție Transilvania Nord S.A., este evident că lucrările realizate în privința acesteia nu se încadrează în prev. art. 37 alin. 1 lit. f din Legea nr. 46/2008, care vizează rețeaua de transport, astfel că și din această perspectivă cererea reclamantului de scoatere a terenului din fondul forestier se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.
Chiar reclamantul susține în precizarea de acțiune că a solicitat introducerea în cauză a T. S.A., deoarece la art. 37, alin. 1 lit. f din Codul Silvic se prevede că pot fi scoase din fondul forestier doar terenurile necesare realizării și extinderii obiectivelor pentru repararea și întreținerea rețelelor de transport petrol, gaze naturale și energie electrică, iar pârâta introdusă anterior în cauză, . Transilvania Nord S.A, are calitatea doar de operator de distribuție, aspect ce denotă că, reclamantul deși cunoaște pentru care anume obiective pot fi scoase terenurile din fondul forestier și faptul că, în speță este vorba despre o rețea de distribuție, iar nu de transport a energiei electrice, totuși, în mod ilogic, a extins acțiunea față de pârâta T., care în raport de obiectul acțiunii și natura liniei electrice ce străbate terenul reclamantului - linie de distribuție - nu justifică vreo calitate.
Evident că la solicitarea reclamantului de a achiziționa terenul, pârâta a răspuns negativ, astfel că, afirmația reclamantului, potrivit căreia, prin emiterea ofertei de achiziționare a terenului ar fi realizat procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile speciale mai sus invocate, este total nefondată, în contextul în care, o astfel de procedură prealabilă implică mai multe etape și necesită avize din partea mai multor autorități, situație în care emiterea unei simple adrese către Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice nu poate înlocui procedura reglementată prin dispozițiile legale mai sus enunțate.
Acțiunea de defrișare sub linia de tensiune nu echivalează cu scoaterea terenului din fondul forestier, așa cum susține reclamantul, deoarece legea specială în domeniul energiei electrice îi recunoaște posibilitatea pârâtei de a efectua lucrări de întreținere și defrișare pe terenul amplasat sub această linie. În acest sens instanța a avut în vedere dispozițiile art. 3 pct. 21, 22, 39, 64, 68, 82, 83, art. 8 alin. 2, art. 12, 14, 15, 49, 93 din Legea nr. 123/2012 -Legea energiei electrice și a gazelor naturale. Aceste dispoziții legale sunt cuprinse și în dispozițiile art. 3 pct. 20, 21, 34, 67, 68, art. 16, art. 19, art. 20, art.46, art. 86 lit. p din Legea energiei electrice nr. 13/2007, în forma în vigoare la data efectuării lucrărilor de defrișare pe terenul aflat în proprietatea reclamantului.
În acest context, analizând cuprinsul acestor prevederi legale, prin coroborare cu dispozițiile cuprinse în Decretul nr. 237/1978, pentru stabilirea normativelor privind sistematizarea, amplasarea, construirea și repararea liniilor electrice care trec prin păduri și prin terenuri agricole, instanța a apreciat că pretențiile reclamantului nu au fundament legal, astfel că se impun a fi respinse.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar instanța a reținut că, la momentul construirii liniei electrice anii 1968-1969, terenul în litigiu avea destinația de arabil, iar în prezent, acest teren reprezintă fond forestier, astfel că, este explicabilă necesitatea de a se mări lățimea culoarului defrișat de-a lungul liniei de cale electrică, de la suprafața de 3 m cât era prevăzut în anul 1968, la o suprafață mai mare, de 15 m lățime, cât s-a stabilit prin lucrarea de expertiză că este actualmente, fiind evident că, tocmai în scopul asigurării funcționării și exploatării normale și pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, respectiv pentru prevenirea incendierii pădurilor și a accidentelor umane a fost mărită zona de siguranță situată de-a lungul axului liniei electrice.
Nu este adevărată susținerea reclamantului că a fost defrișată o suprafață mai mare decât cea prevăzută de lege, deoarece în raport de reglementările în vigoare, motivația pârâtei că are nevoie de întreaga suprafață defrișată se dovedește a fi temeinică și legală, în raport de prev. pct. 3 din Anexa 1 a Decretului nr. 237/1978 lățimea acestui culoar de siguranță putea să ajungă la dimensiunile obținute prin defrișare, mai ales că, din depoziția martorului audiat în cauză rezultă că linia nu este poziționată la înălțime, iar acest aspect corespunde și aspectelor redate în fotografia de la fila 26 din dosarul Tribunalului Bihor.
Pe de altă parte, se poate susține că, este și în interesul reclamantului lărgimea culoarului de siguranță, deoarece în decursul timpului și ca urmare a degradării în întregime a cioatelor este posibil ca terenul să poată fi utilizat pe suprafața defrișată potrivit destinației avută inițial, aceea de teren agricol, sau pentru plantarea arbuștilor de talie mică.
Lățimea culoarului de siguranță creat ca urmare a defrișării realizată în anul 2008, acțiune permisă de lege potrivit reglementărilor mai sus prezentate, nu trebuie raportată la lățimea culoarului creat cu ocazia înființării liniei electrice, deoarece terenul are o cu totul altă destinație (forestier, iar nu arabil) astfel că, actualmente riscurile împotriva incendiilor sunt mai mari.
Nu trebuie omis că, la momentul realizării liniei, potrivit pct. 2 din Anexa 1 a Normativului de mai sus, a fost deschis doar un coridor de lucru lat de 3 m, necesar montării conductoarelor, accesului utilajelor și transportului materialelor de montaj, iar suprafața de 208 mp indicată în proiectul investiției nu a fost scoasă definitiv nici atunci din circuitul agricol, ci numai temporar, iar cu atât mai puțin se impune a se realiză în prezent o astfel de măsură.
Pentru suprafața de teren în lățime de 3 metri, prevăzută la art. 3, raportat la pct.2, anexa 1 din Decretul nr. 237/1978, s-a dispus în trecut scoaterea temporară a terenului din fondul forestier, iar antecesorul reclamantului, numitul H. T., a primit despăgubiri.
În acest context este evident că, actualmente, nu se mai poate dispune, din nou, scoaterea din fondul forestier a aceleiași suprafețe de teren cu caracter definitiv și nu se mai pot acorda din nou despăgubiri, așa cum pretinde reclamantul, întrucât s-ar ajunge în situația în care acesta, în calitate de succesibil al antecesorului, s-ar îmbogăți fără justă cauză, mai ales că, reclamantul a preluat terenul cu toate sarcinile și obligațiile instituite asupra acestuia, iar potrivit punctului 16 din Anexa Decretului 237/1978, terenurile care au fost defrișate sau care se vor defrișa rămân în administrarea deținătorilor de terenuri de fond forestier și se cultivă cu specii de arbori de talie potrivită sau arbuști fructiferi.
De altfel, reclamantul a cunoscut care este destinația terenului reconstituit în favoarea sa, iar în speță nu se mai poate susține faptul că acesta nu mai corespunde scopului pentru care i-a fost acordat, cât timp, abia la nivelul anului 2008 (deși Titlul de proprietate era emis în anul 2005) și abia după realizarea operației de defrișare care a avut loc în cursul lunii octombrie 2008, a încheiat contractul de pază și prestări servicii silvice nr. 85/28.10.2008, pentru imobilul în litigiu.
Instanța a apreciat că, în raport de concluziile raportului de expertiză în specialitatea silvicultură, întocmit în dosarul nr._, al Judecătoriei Beiuș, cele 83 de cioate identificate ca fiind tăiate în afara regulilor silvice aveau, o vechime de aproximativ 40 de ani, aflându-se la momentul realizării lucrării de expertiză în diferite stadii de degradare (putrezite), tocmai datorită vechimii acestora, precum și condițiilor atmosferice, aspect ce presupune că acestea nu au fost cauzate în întregime de defrișările realizate asupra terenului reclamantului la nivelul anului 2008, întrucât cioatele au putrezit de-a lungul timpului, concluzie ce se desprinde și din analiza coroborată a răspunsurile domnului expert la obiecțiunile formulate de pârâtă.
Conform art. 16 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, respectiv art. 12 din Legea nr. 123/2012 pârâta realizează un serviciu de interes public, astfel că, asupra terenurilor proprietate publică sau privată, beneficiază pe toată durata de realizare, funcționare a capacității energetice, de un drept de uz, servitute subterană, de suprafață sau aeriană. Actuala reglementare în materie nu aduce elemente de noutate referitor la regimul aplicabil unor astfel de investiții, ci doar reiterează vechile dispoziții în materie la data edificării lor.
Curtea Constituțională, cu referire la Legea nr. 13/2007, prin deciziile nr. 72/26.02.2004, și nr. 203/14.04.2005, a concluzionat că lipsirea proprietarilor de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală sau de fapt, ci conduce la un control al folosirii bunurilor care nu contravine art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 CEDO, referitor la protecția proprietății private. Mai mult, aceiași Curte Constituțională, prin decizia nr. 140/2004 a concluzionat că dispozițiile Legii nr. 13/2007 nu echivalează cu o expropriere formală sau una de drept ci, se limitează la un control al folosirii bunurilor, dreptul de proprietate e pierdut de substanță, dar nu a dispărut.
Ca urmare, la data la care reclamantul a dobândit proprietatea cunoștea despre existența liniei electrice ce afecta terenul în litigiu, astfel că și-a asumat toate riscurile în acest sens, restrângerea dreptului fiind necesară în vederea prestării unui serviciu public de alimentare cu energie electrică, prin aceasta păstrându-se de altfel un echilibru just între interesul public și cel privat, iar limitarea adusă dreptului de proprietate, nu este de natură a-i afecta substanța și deci nu se pune problema scoaterii terenului din fondul forestier în temeiul dispozițiilor invocate de către reclamant în susținerea acțiunii.
S-a apreciat că nu este reală susținerea reclamantului că prin defrișarea suprafeței în litigiu a fost afectat în mod iremediabil dreptul său proprietate asupra întregii suprafețe de pădure.
Dreptul reclamantului există și în prezent, astfel că, în speță este vorba doar despre un drept de uz și servitute instituite prin lege în favoarea pârâtei, aspecte care însă nu sunt de natură a modifica obiectul dreptului de proprietateal reclamantului, ci doar de a limita exercitarea acestui drept, însă, astfel de limite sunt prevăzute de lege. Nu este adevărată susținerea reclamantului potrivit căreia suprafața defrișată nu mai corespunde scopului în care a fost reconstituită, deoarece reclamantul cu ocazia punerii în posesie a cunoscut și acceptat situația terenului, iar ulterior defrișării, la finele lunii octombrie a încheiat contractul de administrare și paza pentru întreaga suprafață de teren aferentă imobilului reconstituit în favoarea sa, astfel că, are posibilitatea ca pe viitor să încerce să valorifice acest teren prin plantarea cu specii de arbori cu talii potrivite sau arbuști fructiferi (zmeur, mur, măceș și altele asemenea), astfel ca să fie păstrate distanțele minime de la coroana acestora la conductoarele electrice, prevăzute la pct. 4, precum și lățimea coridoarelor de siguranța determinată conform pct. 3, pe toată durata de exploatare a liniilor electrice.
Cât privește lipsa unei convenții referitoare la dreptul de uz și servitute, în art. 16 alin. 5 din Legea nr. 13/2007 s-a prevăzut această procedură doar pentru investițiile ce urmau a fi realizate după . acesteia, deci nu și pentru cele deja existente, iar cea în speță a fost finalizată anterior, în anul 1969. De asemenea prin hotărâre judecătorească -sentința civilă nr. 607/2011 reclamantul a beneficiat de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a acțiunii de defrișare realizată de către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul S. A. solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință schimbarea în totalitate a sentintei atacate în sensul de a admite acțiunea de fond astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată atât în primă instanță cât și în apel.
Prin decizia civilă nr. 106 din 28 martie 2014 Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul S. A. în contradictoriu cu intimații . Transilvania Nord SA – Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Oradea, S. R. prin Departamentul pentru Ape, Paduri și Piscicultura, R. Națională a Pădurilor Romsilva, C. T. SA, împotriva sentinței civile nr. 840 din 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o păstrează în totalitate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Rețeaua electrică de medie tensiune existentă pe terenul apelantului a fost realizată conform Proiectului nr. 2746/1968- "Ax electric aerian de 20 kV Mizieș- Saca", scopul investiției fiind pregătirea alimentării cu energie electrică a satelor Teleac, Saca, Săliște de Beius și T., data la care această linie a fost pusă în funcțiune fiind 31.12.1969. Aceasta rețea electrică este o rețea de distribuție a energiei electrice, intimata . Transilvania Nord SA având calitatea de operator de distribuție.
După cum a arătat în cererea de apel, apelantul- reclamant a acceptat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv suprafata de 6403 mp. din .. 196 Drăgănești, teren cu vegetație forestieră înscris în amenajamentul silvic, UA 95% Vașcău, știind de existenta rețelei de distribuție a energiei electrice pe acest teren.
În cursul lunii octombrie 2008 reprezentanții intimatei . au realizat lucrări de întreținere sub această rețea electrică de medie tensiune de 20 Kv, sens în care au efectuat defrișări pe o suprafață totală de 1755 mp. teren situată sub axul liniei, astfel că, pe o suprafață de 117 m lungime și 15 m lățime, ce a fost stabilită prin concluziile raportului de expertiză în specialitatea silvicultură, din dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș, terenul aflat în proprietatea apelantului a fost defrișat.
Apelantul a sustinut că a avut loc scoaterea definitivă din fondul forestier național a suprafetei de 1755 mp. teren in baza art. 37 din Legea nr. 46/2008- Codul silvic.
Tribunalul a retinut că legislația în vigoare la data la care au fost efectuate lucrările de defrișare a vegetației este Legea nr. 13/2007-legea energiei electrice - și Legea nr. 46/2008-Codul Silvic -fără modificările aduse de OUG nr. 193/2008 și Legea nr. 193/2009.
Afirmația apelantul in sensul că societatea intimată nu a făcut dovada din care să rezulte că există o diferențiere între noțiunile retea de distribuție și aceea de transport de energie electrică nu poate fi primită, in conditiile in care aceasta diferențiere este făcută chiar de catre Legea energiei electrice nr. 13/2007.
Astfel potrivit art. 3 din lege, în înțelesul acestei legi, termenii folosiți se definesc după cum urmează: pct. 52. rețea electrica de distribuție - rețeaua electrica cu tensiunea de linie nominală pana la 110 kV inclusiv; pct. 54. rețea electrica de transport - rețeaua electrica de interes național și strategic cu tensiunea de linie nominală mai mare de 110 kV; pct. 34. operator de distribuție - orice persoana care deține, sub orice titlu, o rețea electrica de distribuție și este titulara a unei licențe de distribuție prin care răspunde de operarea, asigurarea întreținerii și, dacă este necesar, dezvoltarea rețelei de distribuție într-o anumită zona și, acolo unde este aplicabil, interconectarea acestuia cu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a răspunde cererilor rezonabile privind distribuția energiei electrice; 35. operator de transport și de sistem - orice persoana care deține, sub orice titlu, o rețea electrica de transport și este titulara a unei licențe de transport prin care răspunde de operarea, asigurarea întreținerii și, dacă este necesar, dezvoltarea rețelei de transport într-o anumită zona și, acolo unde este aplicabilă, interconectarea acesteia cu alte sisteme electroenergetice, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a acoperi cererile rezonabile pentru transportul energiei electrice.
Aceleasi definitii sunt date si de noua Lege nr. 123/2012 energiei electrice și a gazelor naturale in art. 3 si existau si in legea anterioara a energiei electrice nr. 318/2003- art. 3.
Reteaua electrică in cauză este o retea de distributie a energiei electrice, iar la dosarul nr._ - fila 18, s-a depus licența de distribuție a energiei electrice deținută de F. E. Distribuție Transilvania Nord SA și în baza căreia îsi defășoară activitatea-și anume Licența ANRE nr. 453/2002.
A mai retinut instanta că, potrivit disp. art. 16 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 in vigoare la data efectuarii operatiunii de defrisare, „(2) Asupra terenurilor și bunurilor proprietate publica sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacității energetice, obiect al autorizației; b) dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacității, obiect al autorizației de înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare; c) servitutea de trecere subterana, de suprafata sau aeriană pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii; d) dreptul de a obține restrangerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri; e) dreptul de acces la utilitatile publice.
La art. 16 alin. 9 se stabileste că: Proprietarii terenurilor și titularii activităților afectați de exercitarea de către titularii de licenta și autorizații a drepturilor prevăzute la alin. 2 vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii: suprafata de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor; tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări; activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor. Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, prin hotărâre judecătorească.”
Iar potrivit art. 16 alin. 11 din lege, "Titularii de autorizații și licențe sunt în drept să efectueze lucrările de defrișare a vegetației sau tăierile de modelare pentru crearea și menținerea distanței de apropiere față de rețelele electrice cu personal specializat, respectând prevederile legale în vigoare".
Rezulta asadar că in temeiul legii, pârâta . Transilvania Nord SA este indreptatita sa efectueze lucrări de defrisare pentru mentinerea distantei de apropiere față de retelele electrice.
Iar pentru prejudiciul creat reclamantului prin lucrările de defrisare i s-au acordat acestuia despagubiri in cuantum de 3.209 lei, reprezentand contravaloarea pierderii de masă lemnoasă, prin sentința civilă nr. 607/2011, pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr._, irevocabila prin decizia civila nr. 334/R/2012 data de Tribunalul Bihor.
Lățimea zonei defrișate (15 m) este mai mică decât lățimea zonei de protecție și de siguranță aferentă unei linii de medie tensiune (24 m), prin urmare s-a defrișat strictul necesar.
Astfel, potrivit disp. art. 20 din Legea nr. 13/2007, „(1) Pentru protectia si functionarea normala a capacitatilor energetice si a anexelor acestora, precum si pentru evitarea punerii in pericol a persoanelor, bunurilor si mediului, se instituie zone de protectie si de siguranta. (2) Zonele de protectie si de siguranta se determina pentru fiecare capacitate, in conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea competenta.(3) Asupra terenurilor aflate in proprietatea tertilor, cuprinse in zonele de protectie si de siguranta, se stabileste drept de servitute legala.
În Ordinul nr. 4/2007 pentru aprobarea Normei tehnice privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferente capacităților energetice - revizia I, emis de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 49/2007 este indicată la art. 18 alin. 2, dimensiunea (lățimea) zonei de protecție și de siguranță a unei linii simplu sau dublu circuit ca fiind de 24 m pentru LEA cu tensiuni între 1 și 110 kV.
Totodata la art. 18 alin. 6 din acelasi ordin se prevede că: “menținerea culoarului de trecere al liniei prin păduri se realizează prin defrișări periodice, programate de deținătorul liniei, conform drepturilor conferite prin Legea energiei electrice.”
In consecinta sustinerea reclamantului-apelant in sensul că suprafata defrisata depăseste cu mult dimensiunile stabilite prin normele de exploatare prevazute de lege nu poate fi primită.
A mai retinut instanta că potrivit disp. art. 35 din Legea nr. 46/2008- Codul silvic, reducerea suprafeței fondului forestier național este interzisă. A.. 36 stabileste că, prin excepție de la prevederile art. 35, este permisă reducerea suprafeței fondului forestier național prin scoatere definitivă, pentru realizarea obiectivelor de interes național, declarate de utilitate publică, în condițiile legii.
Art. 37 din Legea nr. 46/2008, invocat de reclamant, in forma in vigoare la data realizarii operatiunii de defrisare, nu prevedea posibilitatea scoaterii definitiv din fondul forestier național a terenurilor necesare pentru repararea și întreținerea vreunor rețele de energie electrică.
Prin OUG nr. 193/25.11.2008, publicată în M. Of. nr. 825 din 8 decembrie 2008 s-a introdus la art. 37 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 litera f, conform disp. căreia, pot fi scoase definitiv din fondul forestier național, doar cu condiția compensării acestora, fără reducerea suprafeței fondului forestier și cu plata anticipată a obligațiilor bănești, numai terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de obiective: repararea și întreținerea rețelelor de transport petrol, gaze naturale și energie electrică.
Rezultă asadar, după cum corect a apreciat instanta de fond că, potrivit disp. art. 37 alin. 1 lit. f din Codul silvic, pot fi scoase definitiv din fondul forestier national numai suprafetele de teren necesare pentru repararea și întreținerea rețelelor de transport energie electrică, este vorba asadar despre acea rețea electrica de interes național și strategic cu tensiunea de linie nominală mai mare de 110 kV, ceea nu este cazul in speta, reteaua electrica existenta pe terenul reclamantului fiind o retea de distributie a energiei electrice.
Susținerea apelantului că prin defrișarea suprafeței în litigiu a fost afectat în mod iremediabil dreptul său proprietate asupra întregii suprafețe de teren, nu poate fi primită. Dreptul de proprietate apelantului există și în prezent, astfel că, în speță este vorba doar despre un drept de uz și servitute instituite prin lege în favoarea pârâtei, aspecte care însă nu sunt de natură a modifica obiectul dreptului de proprietate al apelantului, ci doar de a limita exercitarea acestui drept, însă, astfel de limite sunt prevăzute de lege.
De altfel prin decizia nr. 1.395/2009 cu raportare la Decizia nr. 72/2004, Curtea Constitutionala a retinut că "Chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz și servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având în vedere că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes național -, reglementarea legală în sine nu relevă nicio contradicție cu art. 44 alin. 3 din Constituție referitor la expropriere. Astfel, exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private.”
Față de cele de mai sus, în baza art. 296 Cod pr. civ. va fi respins ca nefondat apelul declarat.
In ce priveste pe pârâtele- intimate R. Națională a Pădurilor Romsilva si T. SA (care este operator de transport si nu detine reteaua de distributie ce afecteaza terenul reclamantului) se constata că acestea nu mai au calitate procesuala pasivă, întrucât prin sentinta civila nr. 840/2013 a Judec. Oradea s-a retinut în mod corect că cele doua pârâte nu au calitate procesuală pasivă, dispozitie care nu a mai fost atacată cu apel.
Constata că intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul S. A. solicitând instanței admiterea recursului și pe cale de consecință în principal casarea cu trimitere spre rejudecare având în vedere că instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia iar în subsidiar modificarea în totalitate a acestei hotărâri în sensul de a admite acțiunea de fond astfel cum a fost formulată respectiv:
- să se constate scoaterea definitivă din fondul forestier în favoarea . Transilvania Nord SA – Sucursala de Distribuție a Energiei Oradea a suprafeței de 1755 mp teren împădurit identificat cu nr. topo înscris în CF 170 Drăgănești ( CFNDF 74 T.);
- să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea imobilului mai sus menționat, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului arată că în baza titlului de proprietate nr. 5/2005 i-a
fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6403 mp teren având categoria de folosință pădure, înscrisă în CF 170 Drăgănești cu titlu de reconstituire, terenul menționat este grevat de o linie electrică de medie tensiune de 20 KV pe deviația Mizieș – Saca gestionată de către Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Oradea. A acceptat reconstituirea dreptului de proprietate chiar și cu acea linie de tensiune având în vedere că suprafața afectată era redusă și totodată și-a asumat obligația de a întreține porțiunea de pădure pentru a nu afecta buna funcționare a liniei.
Învederează că în cursul anului 2008 angajați ai . au defrișat complet fondul forestier existent sub linia medie de tensiune pe o distanță de 117 m lungime și 15 lățime rezultând o suprafață de 1755 mp fond forestier defrișat fără acordul său, fiindu-i afectat dreptul de proprietate asupra suprafeței respective, fiind împiedicat de a-și exercita deplin dreptul de proprietate, pârâta justificând această acțiune prin necesitatea întreținerii liniei de tensiune, sens în care a precizat că are nevoie de această suprafață în întregime.
Apreciază că atât sentința instanței de fond cât și decizia pronunțată de instanța de apel sunt nelegale și netemeinice pentru următoarele aspecte:
- instanțele în mod greșit au apreciat că în anul 1968 s-a aprobat scoaterea terenului din circuitul agricol, deoarece la acea dată pe teren exista fond forestier, astfel că procedura care s-a aplicat a fost specifică pentru această categorie de teren, iar suprafața care a fost scoasă a fost pentru toată linia nu doar acea porțiune, deci nu din circuitul agricol ci din cel forestier a fost scoasă temporar o suprafață de 208 mp.
- instanța reține prin raportare la documentația din 1968 că suprafața minimă și necesară realizării lucrării de construire a axului aerian de 20 Kv Mizieș – Saca era de 3 m de-a lungul liniei pentru fiecare stâlp și pentru o platformă de 100 mp, sens în care s-a făcut propunerea pentru scoaterea temporară, iar pentru scoaterea cu caracter definitiv se impunea suprafața de 1,7 mp pentru stâlpi speciali cu fundații de beton.
- și în cazul în care se reține că scoaterea s-a făcut din fondul agricol cu atât mai mult tăierea pădurii în anul 2008 se încadrează într-o scoatere definitivă din fondul forestier.
Arată că potrivit art. 23 din Ordinul nr. 924/17.12.2011 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a echivalentei valorice a terenurilor și de calcul pentru scoaterea definitivă sau ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier național plata contravalorii terenurilor se face de către beneficiarul scoaterii definitive ocupării temporare a terenurilor din fondul forestier național.
Susține că instanța în mod greșit a reținut faptul că pârâta nu a intrat în posesia terenului deși în fața sa reprezentantul legal al acesteia a învederat că este necesar a se intra pe terenul recurentului în vederea întreținerii liniei, urmând a se defrișa o porțiune și mai mare.
Consideră că instanța a reținut greșit ce înseamnă lucrări de întreținere, revenirea la imobil și implicit . și exercitarea posesiei asupra acestuia, reținând că faptele pârâtei au fost realizate în contextul activității de curățire periodică a vegetației aflată sub linia respectivă deși pârâta nu a făcut dovada diferenței dintre cele două noțiuni, sens în care invocă prevederile pct. 83 din art. 3 din Legea nr. 123/2012 în baza căreia instanța definește zona de siguranță în vederea întreținerii liniei de tensiune.
Menționează că într-adevăr art. 12 din Legea nr. 123/2012 vorbește de dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normei, însă acest drept de uz presupune accesul și folosința imobilului în starea în care se află și nicidecum modificarea stării acestuia, această atribuție fiind doar pentru proprietar.
Susține că, instanța a reținut valabilitatea raportului de expertiză silvică din dosarul nr._ al Judecătoriei Beiuș în care se reține că o parte din cioatele identificate ca fiind tăiate au o vechime de 40 de ani ceea ce demonstrează că și la acea dată în anul 1968 terenul era împădurit, dar consideră că la momentul amplasării liniei electrice scoaterea terenului s-a făcut din circuitul agricol, iar pârâta nu a făcut dovada existenței unei licențe sau autorizații.
Apreciază că prin motivarea stării de fapt și prin interpretarea dispozițiilor legale invocate instanța a dat o nouă definiție dreptului de uz și servituții care contravine însă principiilor și noțiunilor de drept, reprezentând o încălcarea gravă a dreptului de proprietate în sensul art. 1 Protocolul 1 la CEDO deoarece terenul din litigiu nu mai are categoria de folosință preluată în baza titlului de proprietate, fiind scos din fondul forestier.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 37,40 și 41 din Legea nr. 46/2008, Constituția României, art. 1 din protocolul 1 la CEDO, art. 308 ind. 8 din Codul de procedură civilă.
Intimata Compania Națională de Transport a Energiei Electrice „T.” SA prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, excepția admisă de instanța de fond, sens în care a solicitat respingerea recursului față de aceasta ca fiind persoană fără calitate iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Și intimata . Nord SA – Sucursala de distribuție a Energiei Electrice Oradea prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece soluțiile pronunțate de instanțele de apel și de fond sunt legale și temeinice.
Prin concluziile scrise depuse la dosar recurentul a susținut aceleași aspecte invocate în motivele de recurs.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate de recurent și apărărilor intimatei instanța de recurs reține următoarele:
Criticile aduse de către recurent atât soluției pronunțate de instanța de apel cât și soluției pronunțate de instanța de fond sunt neîntemeiate.
Corect și judicios au apreciat ambele instanțe ca nefondate pretențiile reclamantului privind constarea scoaterii din fondul forestier în favoarea . Transilvania Nord SA – Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Oradea a suprafeței de 1755 mp teren înscris în CF 170 Drăgănești CF NDF 74 T. precum și în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata contravalorii acestei suprafețe de teren în sumă de 164.415 lei.
Practic prin acțiunea formulată reclamantul solicită obligarea pârâtelor la exproprierea unei suprafețe de teren pentru utilitate publică – întreținerea liniei de medie tensiune, deși titular al unei astfel de acțiuni nu poate fi decât S. R. ca titular al dreptului de proprietate publică, deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 33/1994 utilitatea publică se declară de către guvern pentru lucrările de interes național. Din aceste text de lege rezultă că declararea utilității publice nu poate fi inițiată de către proprietarul terenului sau pârâta . Nord SA – Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Oradea ci doar de către stat.
Așa cum au reținut ambele instanțe, rețeaua electrică de medie tensiune existentă pe terenul recurentului a fost realizată conform Proiectului nr. 2746/1968 "Ax electric aerian de 20 kV Mizieș- Saca", scopul investiției fiind pregătirea alimentării cu energie electrică a satelor Teleac, Saca, Săliște de Beius și T., această linie fiind pusă în funcțiune la data de 31.12.1969. Aceasta rețea electrică este o rețea de distribuție a energiei electrice, intimata . Transilvania Nord SA având calitatea de operator de distribuție.
Reclamantul recurent a acceptat în anul 2005 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv suprafața de 6403 mp din . 196 Drăgănești cunoscând despre existența rețelei de distribuție electrice pe acest teren.
Așadar terenul în discuție respectiv suprafața de 1755 mp teren pentru care se pretinde scoaterea definitivă din fondul forestier național, într-adevăr este grevat de linia electrică de medie tensiune, iar în cursul lunii octombrie 2008 reprezentanții pârâtei au realizat lucrări de întreținere sub această rețea electrică de medie tensiune de 20 Kv, sens în care au efectuat defrișări așa cum s-a reținut prin concluziile de expertiză în specialitatea silvicultură din dosarul nr._ însă aceste lucrări au fost efectuate conform dispozițiile legale în vigoare respectiv Legea nr. 13/2007, legea energiei electrice și Legea nr. 46/2008 Codul silvic fără modificările aduse de OUG 193/2008 și Legea nr. 193/2009.
Corect a reținut instanța de apel în acord cu instanța de fond că prevederile art. 37 din Lege nr. 46/2008 astfel cum era în vigoare la data realizării operațiunii de defrișare, nu permiteau posibilitatea scoaterii din fondul forestier a terenurilor necesare pentru repararea sau întreținerea vreunor rețele de energie electrică, fiind permisă scoaterea din fondul forestier doar prin modificarea ulterioară a legii respectiv prin introducerea literei f la art. 37 alin. 1 și doar pentru suprafețele de teren pe care sunt așezați stâlpii de înaltă tensiune aparținând liniilor de transport energie electrică cu tensiuni mai mare de 110 Kv.
Faptul că în anul 1968 a fost scos temporar din circuitul agricol sau din cel forestier o suprafață de 208 mp de pe terenul respectiv reconstituit reclamantului prin Titlul de proprietate nr. 5/2005 este necontestat și nerelevant deoarece potrivit art. 16 alin. 2 din Legea 13/2007 în vigoare la data efectuării operațiunii de defrișare „Asupra terenurilor și bunurilor proprietate publica sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacității energetice, obiect al autorizației; b) dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizației de înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare; c) servitutea de trecere subterana, de suprafața sau aeriană pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii; d) dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri; e) dreptul de acces la utilitățile publice.
Prin urmare, corect au apreciat ambele instanțe că în raport de aceste dispoziții legale nu pot fi primite susținerile reclamantului că prin defrișarea suprafeței în litigiu i-a fost afectat iremediabil dreptul său de proprietate asupra întregii suprafețe de teren, în condițiile în care dreptul său de proprietate există și în prezent fiind vorba doar despre un drept de uz și servitute instituit potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 13/2007, pentru efectuarea lucrărilor fiind posibilă utilizarea terenului fie ca teren agricol, fie prin plantarea de pomi fructiferi de înălțime medie.
Este evident că, menținerea culoarului de trecere prin păduri se realizează prin defrișări periodice programate de deținătorul liniei electrice conform drepturilor conferite prin legea energiei electrice nr. 13/2007, în atare situație fiind necesar a se intra pe terenul proprietarului în vederea întreținerii liniei.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 46/2008 reducerea suprafeței fondului forestier național este interzisă, art. 36 stabilind că doar prin excepție de la prevederile art. 35 este permisă reducerea fondului forestier național prin scoatere definitivă și doar pentru realizarea obiectivelor de interes național, declarate de utilizate publică în condițiile legii., art. 37 din același act normativ în vigoare la data realizării operațiunii de defrișare neprevăzând posibilitatea scoaterii definitive din fondul forestier național a terenurilor necesare pentru repararea și întreținerea vreunor rețele de energie electrică.
Este adevărat că, ulterior prin OUG nr. 193/25.11.2008 s-a introdus la art. 37 alin.1 din Legea nr. 46/2008 lit. f, conform dispozițiilor căreia pot fi scoase definitiv din fondul forestier național doar cu condiția compensării acestora și fără reducerea suprafeței fondului forestier cu plata anticipată a obligațiilor bănești terenurile necesare realizării sau extinderii următoarelor categorii de obiective: repararea și întreținerea rețelelor de transport petrol, gaze naturale și energie electrică, însă în acest caz este vorba despre acea rețea electrică de interes național și strategic cu tensiune de linie nominală mai mare de 110 Kv, ori în speță este vorba de o rețea de distribuție a energiei electrice deja existentă pe terenul reconstituit reclamantului recurent încă din anul 1968, pentru care sunt necesare doar lucrări de întreținere așa cum în mod just a reținut și instanța de apel prin decizia recurată.
De altfel, pentru prejudiciul creat reclamantului prin lucrările de defrișare, așa cum au reținut ambele instanțe, i s-au acordat acestuia despăgubiri în cuantum de 3209 lei, reprezentând contravaloarea pierderii de masă lemnoasă conform sentinței nr. 607/2011 a Judecătoriei Beiuș și mai mult, prin expertiza efectuată în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința respectivă, s-a constatat că o parte din cioatele identificate pe suprafața de teren în litigiu au o vechime de peste 40 de ani ceea ce presupune că datează din anul 1968.
Nu pot fi primite nici criticile recurentului privind interpretarea greșită de către instanță a dispozițiilor legale referitoare la lucrări de întreținere, drept de uz, uzufruct, servitute sau exercitarea posesiei în condițiile în care instanța de apel a analizat aceste aspecte în raport de prevederile Legii nr. 13/1997, Legii nr. 46/2008 – Codul silvic, OUG nr. 193/2008 și Legii nr. 193/2009.
Așadar, pretențiile reclamantului privind scoaterea din circuitul forestier, practic exproprierea suprafeței de teren afectată de lucrările de întreținere a rețelei electrice de 20 KV existentă pe terenul acestuia din anul 1968 sunt nefondate, proprietarii terenurilor și titularii activităților afectați de exercitarea de către titularii de licență și autorizații în domeniul energiei electrice, având dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate astfel cum este prevăzut și în Legea nr. 13/2007 la art. 16 alin. 9 precum și în Legea nr. 46/2008 cu modificări, în acest sens fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care în cauza M. C./România a arătat că într-un domeniu atât de complex și de delicat ca cel al strategiei naționale în domeniul energetic, statul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a-și desfășura politicile sale de interes general. Corect a fost reținută și Decizia nr. 1395/2009 cu referire la decizia nr. 72/2004 a Curții Constituționale potrivit căreia "Chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz și servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având în vedere că pe această cale se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes național -, reglementarea legală în sine nu relevă nicio contradicție cu art. 44 alin. 3 din Constituție referitor la expropriere. Astfel, exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private.”
În concluzie, față de dispozițiile legale invocate care stabilesc dreptul statului de a aprecia dacă se impune sau nu exproprierea pentru utilitate publică, beneficiul dreptului de uz și servitute pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării și pentru asigurarea funcționării normale a capacității energetice, precum și cu privire la scoaterea terenului din fondul forestier, doar cu condiția compensării acestuia, fără reducerea fondului forestier, cu plata anticipată a drepturilor bănești și numai pentru terenurile necesare realizării, extinderii, reparării sau întreținerii rețelelor de transport a energiei electrice, condiții care în cazul de față nu sunt îndeplinite, pretențiile reclamantului privind scoaterea terenului din fondul forestier și obligarea pârâtei la plata contravalorii acestuia sunt nefondate, fiind corect respinse prin sentința instanței de fond, menținută de instanța de apel prin decizia recurată.
De altfel, toate motivele invocate de recurent vizează doar aspecte de netemeinicie, de apreciere a probelor și nu de nelegalitate, respectiv de încălcare a unor dispoziții legale, nefiind incidente nici una dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere considerentele mai sus-expuse, instanța de recurs constatând că motivele invocate de recurent sunt nefondate și neexistând motive de nulitate de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, menținând în totalitate ca legală și temeinică decizia atacată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul S. A. din Oradea, .. 4, ., în contradictoriu cu intimații pârâți R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA SA BUCUREȘTI - sector 2, București, Petricani, nr. 9/A, . TRANSILVANIA NORD SA SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ORADEA - ., nr. 32, J. BIHOR, C. T. SA BUCUREȘTI - sector 3, București, OLTENIEI, nr. 2-4 și S. R. prin DEPARTAMENTUL PENTRU APE, PĂDURI ȘI PISCICULTURĂ BUCUREȘTI - sector 1, București, General G. M., nr. 31, împotriva deciziei civile nr. 106/A din 28 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
G. M. P. A. P. C. I. F.
Red. decizie: G. M./26.11.2014
Jud. apel: B. N,-M. G. L.
Jud. fond: P. A.M.
Tehnored. I.F./26.11.2014 – 2 ex.
| ← Expropriere. Decizia nr. 178/2014. Curtea de Apel ORADEA | Pretenţii. Decizia nr. 1009/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
