Revendicare imobiliară. Decizia nr. 302/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 302/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 10409/271/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 302/2014-R
Ședința publică din 06.02.2014
Președinte: S. A. L.
Judecător: T. D.
Judecător: M. E.
Grefier: M. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant C. T. P., cu domiciliul ales la C..Av.B. Dochiana, cu sediul în Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimații pârâți P. MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr.1, județul B., S. B. ORADEA- cu sediul în Oradea, Piața 1 Decembrie,nr.12, județul B., H. I.-cu domiciliul în Oradea, ., ., K. E.-cu domiciliul în Oradea, ..17, județul B., K. E., cu domiciliul în Oradea, ., . B., K. S.-cu domiciliul în Oradea, ..17, județul B., K. S., cu domiciliul în Oradea, ., . B., K. E.-cu domiciliul în Oradea, ..17, județul B., K. E., cu domiciliul în Oradea, ., ., U. M. I., cu domiciliul în Oradea, ., ., județul B., U. M. M., cu domiciliul în Oradea, ., ., B. J., cu domiciliul în Oradea, ., ., . ORADEA, cu sediul în Oradea, ..3, județul B., ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr.1, județul B., B. V., cu domiciliul în Oradea, ., ., împotriva deciziei civile nr. 79/A din 26 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul B., în dosar nr._, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.2595 din 15 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect: revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimații pârâți U. M. I. și U. M. M.-ambii lipsă, reprezentanta lor, avocat Ț. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/3.09.2013, eliberată de Baroul B.-Cabinet de Avocat, și pentru intimații B. J. și B. V., ambii lipsă, reprezentantul lor, avocat, G. A., în baza delegației de substituire din 12.09.2013, a avocatului M. I., eliberată de Baroul B. - Cabinet Avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de taxă de timbru, precum și faptul că s-au depus la dosar prin serviciul registratură, la data de 05.02.2014, concluzii scrise formulate de intimații pârâți B., după care:
Reprezentantul intimaților pârâți B. arată că nu mai susține excepția de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare, nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimaților pârâți U. arată că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților pârâți U. solicită respingerea recursului conform întâmpinării, menținerea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Arată că motivele de recurs sunt practic reiterări ale motivelor de apel. Recurentul a recunoscut dreptul de proprietate al intimaților pârâți U. asupra apartamentului nr. 2. Prin actul autentic anexat întâmpinării se dovedește dreptul de proprietate al intimaților pârâți U. asupra apartamentului nr. 2.
Reprezentantul intimaților B. solicită respingerea recursului conform întâmpinării, menținerea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a putut răsturna prezumția de rea credință.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2595 pronunțată la data de 15.02.2012 de Judecătoria Oradea a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția prescripției, respectiv excepția tardivității acțiunii precizate și formulate de reclamant, excepție invocată de pârâții Administrația I. Oradea, B. V. și B. J., U. M. I. și U. M. M..
Au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții U. M. I. și U. M. M., respectiv de pârâta Administrația I. Oradea.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții P. Municipiului Oradea, S.C. C. DE A. ORADEA S.A. și S.C. C.T.I. B. S.A. și a fost respinsă acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul C. T. – P., domiciliat în C., .. E4, ., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Oradea, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, jud. B., Administrația I. Oradea, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, jud. B., S.C. C.T.I. B., cu sediul în Oradea, P-ța 1 Decembrie, nr. 12, jud. B., H. I., domiciliat în Oradea, ., ., K. E., domiciliată în Oradea, ., .. B., cu reședința în Oradea, .. 17, jud. B., K. S., domiciliat în Oradea, ., .. B., cu reședința în Oradea, .. 17, jud. B., K. E., domiciliat în Oradea, ., ., cu reședința în Oradea, .. 17, jud. B., U. M. I., domiciliat în Oradea, ., ., jud. B., U. M. M., domiciliată în Oradea, ., ., jud. B., B. V., domiciliat în Oradea, ., ., B. J., domiciliată în Oradea, ., ., S.C. C. de A. Oradea S.A., cu sediul în Oradea, .. 3, jud. B..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția tardivității acțiunii formulate și precizate de reclamant, instanța a considerat că, dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, conform prevederilor art. 297 alin. 1 teza finală din Codul de Procedură Civilă. Prin urmare, instanța și-a însușit concluziile instanței de apel în primul ciclu procesual, în sensul că acțiunea principală a fost formulată și precizată în termen și astfel, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului, admisă de către prima instanță de fond, este neîntemeiată. Prin urmare, instanța a respins această excepție a prescripției, respectiv tardivității formulării și precizării acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de pârâții S.C. C. DE A. ORADEA S.A., respectiv S.C. C.T.I. B. S.A., instanța de fond a considerat că aceste excepții sunt întemeiate, în condițiile prima persoană juridică, mai sus arătată, nu este succesoarea R.A.G.C.L. Oradea în ce privește fondul locativ aflat anterior în administrarea R.A.G.C.L., și transmis ulterior în patrimoniul Direcției Imobiliare din cadrul Primăriei Municipiului Oradea și mai apoi, Administrației Imobiliare Oradea. Astfel, în temeiul Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 16/26.02.1998, prin Protocolul de predare – primire încheiat la data de 02.07.1998, fondul locativ de stat cu destinația de locuință a fost predat din administrarea Regiei Autonome de Gospodărie Comunală și Locativă Oradea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Oradea – Direcția I. din cadrul Primăriei Municipiului Oradea. Prin urmare, Direcția I. din cadrul Primăriei Municipiului Oradea, actuala instituție Administrația I. Oradea, potrivit H.C.L. nr. 391/31.05.2007, a preluat în administrare locuințele care se aflau în administrarea R.A.G.C.L. Oradea la data de 02.07.1998. În consecință, pârâta S.C. C. DE A. ORADEA S.A. nefiind succesoarea R.A.G.C.L. în ce privește fondul locativ, nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. O astfel de calitate procesuală pasivă, în calitate de succesoare a R.A.G.C.L. Oradea, o are evident Administrația I. Oradea. Astfel, această din urmă pârâtă nu a fost introdusă în cauză pentru că ea ar fi înstrăinat apartamentele ce fac obiectul prezentei cauze, ci pentru că este succesoarea în drepturi și obligații a instituției care a făcut acest lucru, respectiv R.A.G.C.L. Oradea, instituție care în prezent nu mai există. În consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta S.C. C. DE A. ORADEA S.A., și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată și precizată față de aceasta. Pentru motivele mai sus expuse, instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Administrația I. Oradea, aceasta având calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în calitate de succesoare a R.A.G.C.L. Oradea, în ce privește administrarea fondului locativ aflat în proprietatea Municipiului Oradea. În condițiile în care pârâta Administrația I. Oradea, și nu P. Municipiului Oradea, are atribuția de a administra fondul locativ al Municipiului Oradea, instanța consideră că P. Municipiului Oradea nu are calitate procesuală pasivă în cauză, urmând să admită și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta P. Municipiului Oradea.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de pârâta S.C. C.T.I. B. S.A., instanța a constatat că această societate comercială nu a încheiat niciunul dintre contractele de vânzare – cumpărare ce fac obiectul cauzei, astfel că, în mod evident, această pârâtă nu are calitatea procesuală pasivă în cauză. Prin urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de pârâta S.C. C.T.I. B. S.A. și, pe cale de consecință a respins acțiunea formulată împotriva acesteia.
Analizând pe fondul cauzei acțiunea formulată împotriva tuturor pârâților din prezenta cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, Statul Român, prin intermediul R.A.G.C.L. Oradea, a vândut către chiriași apartamentele situate în imobilul din Oradea, ., după cum urmează:
- prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 1/1996, încheiat între pârâtul H. I. și R.A.G.C.L. Oradea s-a vândut . casa colectivă situată în Oradea, ., înscris în CF nr._ Oradea;
- prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 1541/1997, încheiat între pârâta K. E. și R.A.G.C.L. Oradea s-a vândut . din casa colectivă situată în Oradea, ., înscris în CF nr._ Oradea;
- prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 1540/1997, încheiat între pârâții K. S., K. E. și R.A.G.C.L. Oradea s-a vândut . din casa colectivă situată în Oradea, ., înscris în CF nr._ Oradea;
- prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 790/1996, încheiat între pârâții U. M. I., U. M. M. și R.A.G.C.L. Oradea s-a vândut . casa colectivă situată în Oradea, ., înscris în CF nr._ Oradea;
- prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 772/1996, încheiat între pârâta B. E. și R.A.G.C.L. Oradea, în ceea ce privește . casa colectivă situată în Oradea, ., înscris în CF nr._ Oradea.
În toate colile de CF mai sus menționate, proprietarul înscris în CF anterior încheierii contractelor de vânzare – cumpărare mai sus arătate, era Statul Român, cu titlu de prescripție.
Conform prevederilor art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.
Instanța de fond a apreciat că, într-adevăr, apartamentele mai sus arătate au fost trecute în proprietatea Statului Român în mod abuziv, cu nesocotirea dreptului de proprietate al foștilor proprietari tabulari, aspect ce ar putea atrage nulitatea contractelor de vânzare cumpărare încheiate pentru apartamentele în litigiu.
În prezenta cauză, instanța a considerat însă că pârâții, persoane fizice, au fost cumpărători de bună credință ai apartamentelor mai sus arătate. Instanța constată că nu există niciun element probatoriu, din care să se poată deduce elemente de rea credință în sarcina cumpărătorilor. Din contră, în condițiile în care Statul Român era înscris în CF ca fiind proprietar al imobilului, și nu existau notări sau înscrieri în CF ale unor procese cu privire la apartamentele în cauză, instanța nu poate decât să constate buna – credință a cumpărătorilor.
În aceste condiții, instanța respins acțiunea formulată și precizată de reclamant, ca fiind neîntemeiată, textul legal mai sus arătat ocrotind în mod clar cumpărătorii de bună – credință.
Prin urmare, instanța a respins și cererea de chemare în garanție formulată de Administrația I. Oradea, această cerere rămânând fără obiect. Pe de altă parte, în condițiile în care reclamantul a solicitat doar constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare, și pe cale de consecință, restituirea în natură a apartamentelor mai sus arătate, și nu plata unor despăgubiri bănești, chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, este totodată și neîntemeiată.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul apelant C. T. – P. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în consecință admiterea cererii de chemare în judecată în sensul constatării nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare privitoare la apartamentul 1, 1/A, 1/B, 2, 5 din imobilul casa colectivă situată în Oradea, ..
Prin decizia civilă nr. 79/A/2013 din data de 26 Februarie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în dosar nr._, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul C. T. – P., domiciliat în C., .. E4, ., în contradictoriu cu pârâții P. Municipiului Oradea, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, jud. B., Administrația I. Oradea, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, jud. B., S.C. C.T.I. B., cu sediul în Oradea, P-ța 1 Decembrie, nr. 12, jud. B., H. I., domiciliat în Oradea, ., ., K. E., domiciliată în Oradea, ., .. B., cu reședința în Oradea, .. 17, jud. B., K. S., domiciliat în Oradea, ., .. B., cu reședința în Oradea, .. 17, jud. B., K. E., domiciliat în Oradea, ., ., cu reședința în Oradea, .. 17, jud. B., U. M. I., domiciliat în Oradea, ., ., jud. B., U. M. M., domiciliată în Oradea, ., ., B. V., domiciliat în Oradea, ., ., B. J., domiciliată în Oradea, ., . și S.C. C. de A. Oradea S.A., cu sediul în Oradea, .. 3, jud. B., împotriva Sentinței civile nr. 2595 din 15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.
A obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei în favoarea intimaților U. M. I. și U. M. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, prin decizia civilă nr. 65/A/2010 pronunțată de Tribunalul B. s-a constatat că cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de art. 45 alin.5 din Lg10/2001 prelungit succesiv prin ordonanțe de urgență. Așadar această excepție nu va mai fi analizată în această fază procesuală.
În ceea ce privește temeinicia cererii, tribunalul a reținut că raportat la momentul formulării cererii de chemare în judecată – 19.08.2002, dispozițiile art. 46 alin.-3 din Lg.10/2001, pe care apelantul le invocă, prevedeau că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin.1, lit.b sunt lovite de nulitate absolută, buna credință neputând fi invocată în aceste cazuri.
În speță imobilul nu se încadrează în dispozițiile art. 2 alin.1 lit.b, potrivit cărora sunt considerate imobile preluate abuziv cele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
Imobilul solicitat este înscris în CF 4852 Oradea, nr. top 1011/4 și 1012/2, reprezentând în natură casă colectivă formată din 6 apartamente cu destinația de locuință și 2 spații comerciale la demisol, cota aferentă de teren fiind de 431 mp. Imobilul a constituit inițial proprietatea numitei Lavassy M. dobândită în anul 1938 cu titlul de moștenire. În urma decesului proprietarei la data de 27.dec.1944, la Budapesta s-a început preluare averii sale de către C.A.S.B.I (Casa de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice), proprietara fiind considerată inamic de război. Trecerea în proprietatea statului a imobilului, s-a realizat abia în anul 1970 cu titlu de prescripție, potrivit Decretului nr. 218/1960 și Decretului 712/1966, decrete care au fost apreciate ca abuzive și neconstituționale încă înainte de . Lg. 10/2001, fiind excluse din categoria titlurilor chiar și în înțelesul Lg. 112/1995.
Prin dispoziția nr. 1159/2.12.2002 emisă de Primarul Municipiului Oradea s-a dispus în favoarea reclamantului din prezenta cauză, în calitate de moștenitor al proprietarului tabular, conform certificatului de moștenitor nr.89/14.aug.2001 eliberat de B.N.P. M. G., restituirea în natură a apartamentului nr. 3 cu destinația de locuință și a două spații comerciale din imobilul situat în Oradea, ., nefăcându-se mențiune despre celelalte apartamente din imobil (fila 290, vol.II, dosar fond).
Neputând fi răsturnată buna credință prezumată în favoarea cumpărătorilor apartamentelor din litigiu și neputând fi încadrată preluare abuzivă a acestora în dispozițiile art.2 alin.1 lit.b din Lg. 10/2001, tribunalul va reține ca legală și temeinică soluția de respingere a cererii pronunțată de către Judecătoria Oradea.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 296 c.pr.civilă a respins apelul, iar în temeiul art. 274 c.pr.civilă a obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei în favoarea intimaților U. M. I., și U. M. M..
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs apelantul C. T. P., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că imobilul situat în localitatea Oradea, . a format dreptul de proprietate al antecesorului lui, în 24.08.1948 abuziv, fără un titlu, a trecut în proprietatea Statului Român, fiind confiscat și inventariat de Comisia CASBI.
În perioada 1996 – 1997 deși imobilul nu intra sub incidența Legii nr. 112/1995, nefiind preluat cu titlu, RAGCL Oradea cu încălcarea acesteia l-a vândut către pârâți. Legiuitorul în art. 1 alin. 2 din HG nr. 20/1996 a prevăzut care titluri sunt considerate ca titluri în înțelesul legii, eronat pârâții susțin că imobilul ar fi intrat în proprietatea statului cu titlu de prescripție câtă vreme preluarea s-a făcut în anul 1948, iar decretele de expropriere au intrat în vigoare ulterior în 1960 – 1967.
Decretul nr. 218/1960, Decretul nr. 712/1967 ce reprezintă titluri în înțelesul legii sunt ulterioare preluării, declarate neconstituționale anterior Legii nr. 112/1995, fiind excluse din categoria titlurilor, Decretul nr. 111/1951 reglementează modalitatea de preluare a imobilelor părăsite la Statul Român și nu preluarea acestora în efectul prescripției, ori, actele găsite confirmă preluarea cu titlu de naționalizare de Comisia de inventariere a bunurilor inamice – CASBI.
Potrivit CF-ului colectiv al imobilului nr. 4852 Oradea – B 10, naționalizarea operată în anul 1979 s-a făcut fără a exista un titlu întrucât prescripția nu constituie titlu valabil la data preluării efective, astfel că, nu se putea proceda la înstrăinarea în baza Legii nr. 112/1995 ce interzicea vânzarea imobilelor preluate fără titlu valabil. Legea nr. 10/2001 la art. 46 alin. 3 prevedea că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele preluate prin confiscarea averii, sunt lovite de nulitate absolută, buna credința neputând fi invocată în aceste cazuri. Ca urmare, RAGCL a vându un bun care nu a aparținut niciodată legal Statului Român.
La confiscare în anul 1948 au stat considerente de ordin politic, antecesorul său a decedat în anul 1937 iar soția s-a refugiat în Ungaria, aspect calificat ca fiind de înaltă trădare și drept consecință imobilul s-a preluat în mod abuziv. Din referatul întocmit de Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001 ce a stat la baza emiterii dispoziției nr. 1159/2002 de restituire parțială în natură a imobilului, s-a enunțat modul de preluare ca fiind confiscare de Comisia CASBI din anul 1945, trecerea în proprietatea statului s-a făcut în 1979 cu titlu de prescripție.
S-a invocat în drept art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 112/1995, HG nr. 20/1996, HG nr. 11/1997, art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Intimații Consiliul Local al Municipiului Oradea – Administrația I., U. M. M. și U. I., B. V. și J., prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat respingerea recursului, nefiind incidente dispozițiile art. 2 alin. 1, lit. b din Legea nr. 10/2001. Prin probatoriul administrat nu a putut fi răsturnată buna credință prezumată în favoarea cumpărătorilor, sens în care în mod temeinic și legal s-a respins cererea recurentului.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit copiei xerox a extrasului de carte funciară – fila 7 dosar fond – imobilul înscris în CF nr. 4852 Oradea, având nr. top. 1011/4, loc de casă cu casă în Olosig și 32 stânjeni teren aferent, nr. top. 1012/2 – grădină în Olosig, în suprafață de 88 stânjeni, a format dreptul de proprietate al numiților Dr. L. S., întabulat la 17.03.1934 cu titlu de succesiune, foaia B nr. 8, transmis cu titlu de moștenire la 28.05.1938 în favoarea soției M. Lovassy – foaia B nr. 9. La foaia B nr. 10 în data de 27.07.1970 s-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului cu titlu de prescripție în favoarea Statului Român.
Din copia certificatului de moștenitor nr. 89/14.08.2001 emis de notar public M. G. – fila 6 dosar fond – se reține că recurentul are calitatea de moștenitor al fostei proprietare tabulare Lovassy M., dec. la 27.12.1944.
La data înstrăinării apartamentelor nr. 1, 1/A, 1/B, 2, 5 prin contractele de vânzare cumpărare nr. 1/1996, nr. 1541/1997, 1540/1997, nr. 790/1996 și 772/1996 prin care fostul RAGCL, în calitate de reprezentat al Statului Român, a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu chiriașii acestora – H. I., Karancs E., Karancs S., Karancs E., U. M. I., U. M. M., B. E. -, conform celor expuse, statul era întabulat în cartea funciară în calitate de proprietar, proprietate dobândită potrivit înscrierilor cu titlu de prescripție.
Curtea reține că atâta timp cât la data la care imobilul a fost înstrăinat către chiriași în baza Legii nr. 112/1995, Statul Român figura întabulat în cartea funciară cu titlu de prescripție, înscriere nejustificată, în raport de aceasta se aprecia dacă acesta făcea sau nu obiectul legii nr. 112/1005, faptul că existau acte din care ar fi reieșit o preluare în baza inventarierii efectuate de Comisia C.A.S.B.I. – Comisia pentru inventarierea bunurilor inamice – câtă vreme înscrierile nu au suferit modificări, este irelevant pentru cumpărători.
Art. 1 din Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe, trecute în proprietatea Statului se referea la imobilele trecute în proprietatea statului sau a altor persoane juridice după 6 martie 1945, cu titlu, ori, câtă vreme în cartea funciară titlul în baza cărui Statul Român și-a înscris dreptul de proprietate era precizat a fi de prescripție, iar conform art. 32 alin. 1 din DL nr. 115/1938 pentru unificarea unor dispoziții privitor la cărțile funciare, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul exista în folosul ei, criticile în sensul că nu putea imobilul face obiectul Legii nr. 112/1995 sunt nefondate.
HG nr. 20/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 în art. 1 alin. 2 precizează că imobilele cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului, cu titlu, sunt acele imobile care erau folosite ca locuințe preluate cu respectarea legilor, decretelor în vigoare, fiind doar exemplificate aceste acte normative nu limitativ prevăzute.
Referitor la art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum era în vigoare la data înstrăinării apartamentelor în litigiu, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile ce cad sub incidența acestei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data înstrăinării, ori, din actele aflate la dosar nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor Legii nr. 112/1995, imobilul figura preluat de Statul român în cartea funciară cu titlu de prescripție, cumpărătorii respectând dispozițiile impuse în sarcina lor de acest act normativ – aveau calitatea de chiriași, nu s-a dovedit că ar fi deținut anterior o altă locuință, că imobilul ar fi fost monument istoric etc. -.
Alineatul 2 din art. 46 al Legii nr. 10/2001 prevede că actele de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință. Chiar dacă actele normative ce reglementau preluarea cu titlu de prescripție a unor imobile de către Statul Român în perioada regimului comunist după 22.12.1989 au fost considerate ca neconstituționale în raport de Constituția în vigoare la data adoptării, respectiv au fost abrogate, conform acestor dispoziții legale enunțate, actele de înstrăinare rămân valabile dacă s-au încheiat de bună credință.
Potrivit art. 1898 alin. 1, 2 cod civil buna credință este credința posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea, fiind destul ca buna credință să fi existat în momentul câștigării imobilului. Buna credință, conform art. 1899 alin. 2 Cod civil, se presupune întotdeauna, sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua credință.
Curtea reține că, atâta timp cât Statul Român la data înstrăinării apartamentelor în litigiu, figura în cartea funciară în calitate de proprietar tabular, drept dobândit cu titlu de prescripție, în cuprinsul acesteia nefiind notat vreun litigiu la solicitarea fostului proprietar sau al moștenitorilor, neexistând dovezi ce să confirme că au fost anunțați chiriașii să nu cumpere pentru că imobilul ar fi fost revendicat, în mod corect ambele instanțe au reținut că buna credință nu a fost răsturnată, nefiind aplicabile dispozițiile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Referitor la critica adusă în sensul că erau incidente dispozițiile art. 46 alin. 3 din Legea nr._ ce prevedea că actele de înstrăinare inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. b, sunt lovite de nulitate absolută, buna credință neputând fi invocată în aceste cazuri, câtă vreme nu s-a făcut dovada că imobilul ar fi fost preluat prin confiscarea acestuia urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnarea pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, în mod corect s-a reținut de instanța de apel inaplicarea acestora.
Astfel cum s-a arătat mai sus, imobilul figura în cartea funciară ca fiind preluat de Statul Român cu titlu de prescripție nu de confiscare, aspecte la care se impune raportarea la aplicarea Legii nr. 112/1995 și nu la alte acte ce nu au fost înscrise în coala de carte funciară. Mai mult, chiar dacă imobilul ar fi fost confiscat de comisia CASBI, nu există o hotărârea judecătorească de condamnare în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001 pentru a face incidente dispozițiile art. 46 alin. 3 din acest act normativ, faptul că în referatul întocmit de comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a făcut referire la modul de preluare ca fiind confiscarea de comisia CASBI, acest aspect nu este de natură a modifica cele expuse.
Față de considerentele de mai sus, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentului, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îl va obliga să le plătească intimaților U. M. I., U. M. M. 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, restul intimaților nedovedind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant C. T. P., cu domiciliul ales la C..Av.B. Dochiana, cu sediul în Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimații pârâți P. MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr.1, județul B., S. B. ORADEA- cu sediul în Oradea, Piața 1 Decembrie,nr.12, județul B., H. I.-cu domiciliul în Oradea, ., ., K. E.-cu domiciliul în Oradea, ..17, județul B., K. E., cu domiciliul în Oradea, ., . B., K. S.-cu domiciliul în Oradea, ..17, județul B., K. S., cu domiciliul în Oradea, ., . B., K. E.-cu domiciliul în Oradea, ..17, județul B., K. E., cu domiciliul în Oradea, ., ., U. M. I., cu domiciliul în Oradea, ., ., județul B., U. M. M., cu domiciliul în Oradea, ., ., județul B., B. J., cu domiciliul în Oradea, ., ., . ORADEA, cu sediul în Oradea, ..3, județul B., ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr.1, județul B., B. V., cu domiciliul în Oradea, ., ., împotriva deciziei civile nr. 79/A din 26 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul B., pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate U. M. I., U. M. M. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
S. A. L. T. D. M. E. M. V.
- redactat hotărâre în concept – judecător – S. A. L. – 14.02.2014
- judecători fond – C. O.
- judecători apel – A. C., F. M.
- dact. gref. M. V. – 14.02.2014 – 2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 10-09-2014,... | Expropriere. Decizia nr. 178/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
