Anulare act. Decizia nr. 122/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 275/111/1999**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 122/2014-R
Ședința publică din 16.01.2014
Președinte: M. E.
Judecător: S. A. L.
Judecător: T. D.
Grefier: M. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea M. P., cu reședința în localitatea Bălaia, nr. 184, . și cu domiciliul stabil în Oradea, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimații J. M., J. M. și J. L., toți cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 1546/2013-R din data de 13 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr._ .
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 09.01.2014, când părțile prezente au pus concluzii asupra contestației în anulare, consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 16.01.2014.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8560 din 25.09.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 8027/1993 s-a admis în parte acțiunea principală formulata de reclamanții J. A. și J. M. în reprezentarea defunctului M. A. împotriva pârâtei M. P., s-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. P. în contradictoriu cu pârâții J. A. și J. M. în dosar nr. 2479/1994 și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. P. în contradictoriu cu pârâții J. A. și J. M. în dosar nr. 7545/1994.
Instanța a constatat că în urma decesului defunctei M. I., decedată la 7.04.1991 au rămas moștenitori defunctul M. A. în calitate de soț supraviețuitor și pârâta M. P. în calitate de fiică moștenitoare legală rezervatară și testamentară.
S-a constatat că masa succesorală se compune din cota de ½ părți din imobilul reprezentând în natură loc de casă cu casă înscris în CF 805 S. nr. top. 2211 și din cota de ½ părți din următoarele bunuri mobile: o dormeză, un dulap, 3 uși nuc, 1 bibliotecă, 1 dulap 2 uși, 1 sobă teracotă, 1 masă cu 4 scaune, 2 noptiere, 1 toaletă, TV Astronaut alb –negru, 1 radio Ideal, 4 valize, un cufăr, 1 pikup Acord, 1 dulap 3 uși verde, 1 sobă teracotă, i masă 4 scaune, 1 radio Acord, mașina de cusut Zinger, masa TV, lada lenjerie, scaun masiv cu spate, dormeză, recamier, lada lenjerie, 1 toaleta, 1 ladă din fier, 1 ladă lemne lemn, 2 tablouri mari, 2 tablouri mici, 7 tablouri diferite, mașina de cusut I., 1 masa cu 2 scaune, dulap bucătărie, recamier; in imobilul mare: 1 sobă teracotă, 1 aparat radio București, 1 masă mică, 1 masă TV, masa cu 2 scaune, aragaz cu doua ochiuri Ignis, soba teracota, dulap bucătărie, 3 scaune mici, 1 noptiera, 1 frigider Fram 70, un cuier tip pom, 4 suporturi din lemn pentru flori, 1 tablou, 1 farfurie ornament bucătărie de vara, o masă cu 4 scaune, 1 soba gătit cu lemne, 1 dulap cu o ușă, 1 pat etajera, dulap bucătărie, 1 bucata moara manuala, 1 mașina de cusut Singer demontata, 2 buc cușca câine, o cușca iepure, o masa, un aragaz defect, mașina de spălat defecta, soba de gătit cu lemne defectă, un butoi lemn 100 l, butoi plastic 30 l, o scara mare, 2 scări mici, 1 bucata coteț găini, 1 bucata cărucior butelie, 2 sape, 1 lopata, 2 greble, o roabă, o banca lemn de 2 m, în cămară: 1 scara, 1 furca, un târnăcop, topor, presa pentru stors struguri, noptieră, 2 rafturi pentru borcane, in lungime de 1-2 m, o covata din lemn, 2 ferăstraie, pentru pomi, bidon metalic pentru untură, bidon mic pentru untură, seceră, butelie Turist, castron ( vailing) mare, si vesela compusa din:3 buc farfurii mari, 5 buc. farfurii mici, 2 buc. cratițe verzi, 1 castron tablă, castron porțelan, 1 castron tabla cu coada, 1 tel, 1 tigaie oua, 3 buc. oale mici, 1 polonic, 1 ceainic, set patroane sifon, 1 oală, 1 oală 4 litri, 3 buc cratițe mici, 1 castron ( vailing), 3 polonice, 1 farfurie tablă, 3 capace, 1 batator carne, 1 strecurător tăiței, 1 strecurător ceai, 12 buc. pahare sticlă, 6 buc farfurii adânci, 6 buc. farfurii late, 2 buc. platouri, 1 buc supiera, 2 solnițe, 17 buc. căni, ceai, 16 buc pahare sticlă diferite, cana de sticla pentru apă, solnița sticla, uscător rufe, un tablou pictat, mașina măcinat nuca incompletă, mașina măcinat carne incompleta, 3 buc candelabre, unul din 3 corpuri, unul cu 2 corpuri, si unul tip lampa, 4 buc. dune, 7 buc perne, 2 buc. plapume, 4 buc. perne mici, 2 covoare iuta mari, 2 covoare iuta mici, 5 buc. presuri țesute, 5 buc. bibelouri mari, 2 buc. bibelouri mici, set cafea ceramica, 1 buc untiera mica, 6 buc. căni ceai, 4 buc. vaze rubin diferite, 1 buc. scrumiera rubin, 1 buc. scrumiera sticlă, 7 buc. vaze sticlă, 1 vaza porțelan, o răzătoare mare sticla, un vas ceramica neagra, 2 buc. suport pahar pentru ceai, din argint, 1 mixer rusesc, fier călcat, set pahare vin, 6 persoane, o bucata vas Yena, o fructiera, 1 farfurie compot, 4 platouri prăjitură, 1 buc. sticla de serviciu pentru vin, 18 buc. pahare sticlă mărimi diferite, set serviciu țuica – 6 persoane, set serviciu vin, set serviciu compot, 1 set serviciu compot incomplet, 2 buc. vaze sticlă, 2 buc. sticle pentru servit țuică, 15 buc. prosoape plusate, 23 buc. prosoape bucătărie, 4 buc. șervetele, 1 buc. fata de masă cu 3 șervetele, 6 buc. fețe dună diferite culori, 12 buc. fete perna diferite culori, 12 buc. cearceafuri, 1 buc. perdea bumbac, 2 buc. perdea nailon, 3 buc. prosoape bucătărie, 3 perdele nailon, 1 buc. cuvertură, 2 buc. fata de masă, 1 buc. draperie dantela, materiale pentru rochii 1 buc, stofa neagra – 1 metru, 2 buc. carouri stofă, 2 buc. cuvertură, pentru pat, 6 buc. șervetele, 11 buc. fete de masă, 1 buc, draperie croșetata, 1 buc. prosop croșetat, 1 bucata draperie dantelă, 2 buc. cearșaf, 1 buc. set lenjerie sicriu, 5 buc. mileuri mici, 3 buc. mileuri mari, o fata masă din macrame.
S-a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 8244/20.04.1990 până la cotitatea disponibilă de 7/8 părți din masa succesorală, revenind defunctului M. A. 1/8 părți din masa succesorală în calitate de soț supraviețuitor, iar pârâtei M. P. cota de 7/8 părți din masa succesorală în calitate de fiică.
S-a dispus serviciului de CF predarea succesiunii masei succesorale asupra imobilului înscris în CF 805 S. nr. top. 3211 reprezentând casă și teren în suprafață de 1014 mp în cota de 1/8 părți în favoarea defunctului M. A. și în cota de 7/8 părți din cota de ½ părți ce formează masa succesorală în favoarea pârâtei M. P..
S-a respins capătul de cerere din acțiunea principală privind anularea testamentului autentificat sub nr. 8244/1990 întocmit de defuncta M. I. în favoarea pârâtei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 7 aprilie 1991, fapt necontestat de părți a decedat defuncta M. I., rămânând ca succesori pârâta in calitate de fiică și ca moștenitoare rezervatară și testamentară conform testamentului autentificat sub nr. 8244 din 20.04.1990-fila 4 din dosar nr. 2479/1994, iar defunctul M. A. – moștenitor legal in calitate de soț.
Așa cum rezultă din CF 805 S., nr. top. 2211 reprezentând loc de casă cu casă si teren in suprafața de 1014 mp, proprietari tabulari sub B5 si 6 sunt defuncta si soțul - ulterior decedat, cu titlu de cumpărare conform încheierii 2475/1948.
La data de 20.04.1990 def. M. I. instituind-o pe parata legatara universala dispune ca pentru mortis causa întreaga avere mobilă si imobilă, să revină paratei.
În ceea ce privește susținerile reclamanților potrivit cărora defuncta nu ar fi avut discernământ cu ocazia liberalității și ca urmare să se dispună anularea testamentului, instanța le-a respins ca neîntemeiate, întrucât așa cum rezultă din raportul de expertiză medicala administrat in cauza afecțiunile psihice ale defunctei nu au fost in măsura sa altereze discernământul acesteia cu ocazia întocmirii testamentului, astfel ca in cauza s-au apreciat a fi incidente dispozițiile art. 948 privind capacitatea persoanei de a testa.
Cu privire la capătul de cerere a reclamanților de reducțiune a liberalității făcută de defunctă prin testament, instanța a constatat că la data de 20.04.1990, prin încheiere autentificata 8244- fila 6 de la dosar 7545/94, defuncta M. I. a instituit-o pe parata legatara universala asupra bunurilor mobile si imobile, cunoscând ca mai are moștenitor rezervatar, soțul sau M. A., ulterior decedat si cunoscând dispozițiile legii privitoare la rezervă. Prin art. 2 din lg. 319/1944 soțul supraviețuitor a dobândit calitatea de moștenitor rezervatar, iar rezerva acestuia este de 1/8 părți din moștenire când vine in concurs cu descendenții defunctului.
Instanța, văzând ca prin testamentul universal defuncta a încălcat rezerva succesorala a soțului supraviețuitor, in baza art. 848 C. civ. a dispus reducțiunea testamentului aut. sub nr. 8244/20.04.1990 pana la cotitatea disponibila de 7/8 părți din masa succesorala, revenind astfel defunctului M. A. cota de 1/8 părți din valoarea masei succesorale in calitate de soț supraviețuitor, iar paratei M. P. cota de 7/8 părți din masa succesorala in calitate de fiică a defunctei.
Totodată, instanța având in vedere extrasul CF 805 S. unde sun B 5 si 6 apar proprietari defuncta M. I., ns. L. si def. M. A. in calitate de soț cu titlu de cumpărare conform încheieri din 1948 si ca potrivit procesului verbal de sechestru din 22.06.1995 a Judecătoriei Oradea in dosar execuțional 3215/1995 – fila 49 din dosar 7545/94 întocmit de exc. jud. B. I. au fost identificate bunurile mobile din locuința, pozițiile 1 -100, ținând cont de disp. art. 30 din C. fam care instituie prezumția comunitarii bunurilor dintre soți statuând ca bunurile dobândite de soți in timpul casatorii sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune, cu excepția celor prev. la art. 31 C fam., instanța a constatat că masa succesorala rămasă după defunctă se compune din de ½ părți din imobilul înscris in CF 805 S., reprezentând loc de casă cu casă si teren in suprafața de 1014 mp, precum si cota de ½ părți din bunurile mobile descrise la pozițiile 1 -100 din procesul verbal de sechestru din 22.06.1995, defunctului M. A. revenindu-i cota de 1/8 părți din masa succesorala, iar paratei M. P. cota de 7/8 părți din aceeași masa succesorala si a dispus serviciului de CF predarea succesiunii masei succesorale asupra imobilului in cotă de 1/8 părți in favoarea defunctului si in cota de 7/8 părți in favoarea paratei M. P..
In ceea ce privește acțiunea reconvențională formulata de reclamanta M. P. in dosar 8027/1993 – fila 18 de la dosar, înregistrata la instanța la 21.07.1994 fata de încheierea din ședința publica din 18.01.1994 – fila 10 de la dosar, prin care reprezentanta reclamantei arata ca nu se opune la admiterea acțiunii, cu excepția anularii testamentului, având in vedere ca potrivit disp. art. 119 c. pr. civ, cererea reconvențională se depune cel târziu la prima zi de înfățișare, fata de starea de fapt astfel cum a fost reținuta, instanța a respins-o ca tardiv formulată.
Privitor la acțiunea reclamantei M. P. din dosar 7545/94 referitor la stabilirea masei succesorale in cota de ¾ părți predarea succesiunii având in vedere testamentul autentic 6244/1990, predarea succesiunii si constatarea masei bunurilor proprii ale reclamantei ce se găsesc in imobil, fata de considerentele anterior expuse, instanța le-a respins ca nedovedite in condițiile art. 1169 C civ., reclamanta nefăcând dovada susținerilor contribuției defunctei mai mare la dobândirea bunurilor comune, ori in situația subrogării reale de bunuri, iar masa bunurilor proprii ale reclamantei nu a fost dovedită.
În ceea ce privește capetele de cerere privind constatarea dreptului reclamantei de revendicare fata de defunct pentru imobil si o parte din bunurile mobile, precum si dreptul de despăgubiri pentru bunurile înstrăinate si deteriorate, fata de disp. art. 111 c. pr. civ, potrivit căruia cererea pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept, s-a apreciat că nu poate fi primita daca partea poate solicita realizarea dreptului, instanța le-a respins ca inadmisibile.
Față de acțiunea reclamantei din dosarul 2479/1994 prin care a solicitat stabilirea nulității contractului de întreținere autentificat sub nr. 5515/1993 prin care defunctul M. A. a înstrăinat cota de ½ parte din imobil pârâților J. A. si J. M., instanța a respins-o ca nefondată, întrucât pe de o parte contractul de întreținere este un contract intuituu personae, contract de execuții succesive de prestații de întreținere, iar la data încheierii lui nu au fost invocate nulități absolute sancționate de disp. art. 948 c civ. Mai mult, prin contractul de întreținere, întreținutul a transmis dreptul de proprietate asupra cotei de ½ părți ce-i revenea din imobil, neaflându-se in situația de a înstrăina bunul altuia.
Referitor la capetele de cerere privind constatarea masei succesorale in cota de ¾ părți din bunurile imobile și mobile si predarea succesiunii si intabularea dreptului de proprietate in indiviziune la CF, instanța le-a respins ca fiind fără obiect, aceste capete de cerere fiind soluționate in dosar 8027/1993 si dosar 7545/1994.
În baza art. 276 Cod procedură civilă instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecata din dosarele conexate.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 23.10.2001, în termen legal, au declarat apel reclamanții J. A. și J. M., iar la data de 2.10.2001 a declarat apel pârâta M. P..
Prin Sentința civilă nr. 2733 din 17.03.1998 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._/1994 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta M. P. împotriva pârâților M. A., J. A. și J. M., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că față de disp. art. 1169 c.civ. acțiunea este nedovedită iar contractul de întreținere fiind un contract intuitu personae reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 23.03.1998, în termen legal, a declarat apel reclamanta M. P., solicitând desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru judecarea împreună cu dos. 7545/1994, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 2605 din 14.03.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 1341/2000 s-a respins cererea formulata de reclamanta M. P. împotriva pârâților J. A. și J. M., precum și excepția lipsei calității procesuale active formulate de pârâtă cu obligarea reclamantei la 500.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 23.02.1993 s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 5515 între numitul M. A. în calitate de întreținut și pârâți în calitate de întreținători. Întreținuții s-au obligat să îi presteze numitului M. A. întreținere în schimbul cotei de ½ parte din imobilul înscris în CF 805 S. nr. top. 2211 în natură casă situată în Oradea, ..
Potrivit certificatului de naștere, reclamante este succesoarea, respectiv fiica lui M. A., care a decedat la 14.01.2000.
Instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, întrucât nu s-a făcut dovada că . fi definitivă.
Instanța a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză. Dreptul la întreținere este un drept personal și, ca atare, netransmisibil prin succesiune, moștenitorii nu pot cere ca prestația să continue în persoana lor sau ca prestația neefectuată pe timpul vieții beneficiarului să fie executată în persoana lor. Acest caracter personal al creanței de întreținere nu influențează însă caracterul patrimonial al acțiunii în rezoluțiunea sau anularea contractului. Chiar dacă obligația are ca obiect o prestație contractată intuitu personae, acțiunea în rezoluțiunea sau anularea contractului pentru neexecutare are caracter patrimonial. Partea care nu și-a executat obligația deține fără cauză prestația efectuată de creditorul întreținerii. Așa fiind, dreptul la acțiune se transmite moștenitorilor, care îl pot exercita în cadrul termenului de prescripție.
Cu toate că i s-a pus în vedere reclamantei să depună acte medicale privind pe numitul M. A., să-și formuleze cererea de probațiune (inclusiv propunerea de probe testimoniale) și a fost citată cu această mențiune, reclamanta nu s-a conformat.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, ori în speță, nu s-a făcut dovada neîndeplinirii vreuneia din condițiile esențiale de valabilitate pentru validitatea convențiilor, prev. de art. 948 Cod civil, neadministrându-se probe care să dovedească susținerile reclamantei. Instanța nu se poate substitui părților oricât de mult s-ar insista asupra rolului activ al acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 25.04.2001, în termen legal, a declarat apel reclamanta M. P., prin care a solicitat casarea hotărârii și rejudecarea cauzei, cu menținerea dispozițiilor privind calitatea procesuală activă a reclamantei și utilitatea probei cu expertiza psihiatrică. Apelul a fost înregistrat sub dosar 3714/2001 al Tribunalului Bihor.
Prin decizia civilă nr. 38/A din 2 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._ , s-au respins ca nefondate apelurile civile din dosar nr. 7924/2001 al Tribunalului Bihor, introduse de apelanții M. P. și J. A. (decedat, succesori fiind J. M., J. M. și J. L. și J. M., împotriva sentinței civile nr. 8560 din 29.05.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dos. 8027/1993, care a fost păstrată în totalitate .
S-a respins ca nefondat apelul civil din dosar nr._ al Tribunalului Bihor introdus de apelanta M. P. împotriva sentinței civile nr. 2733 din 17.03.1998 pronunțată de Judecătoria Oradea în dos._/1994, care a fost păstrată în totalitate.
S-a respins ca nefondat apelul civil din dosar nr. 3714/2001 al Tribunalului Bihor introdus de apelanta M. P. împotriva sentinței civile nr. 2605 din 14.03.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dos. 1341/2000, care a fost păstrată în totalitate.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele aspecte:
1.Cu privire la criticile formulate de apelanta M. P. privind compunerea completului de judecată referitor la Sentința civilă nr. 2733 din 17.03.1998 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._/1994 și Sentința civilă nr. 8560 din 25.09.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 8027/1993, tribunalul a reținut că acestea sunt nefondate, completul de judecată fiind legal constituit dintr-un singur judecător în conformitate cu prev. art. 17 alin. 1 din Lg 92/1992 în forma în vigoare la data pronunțării acestor sentințe.
2.Cu privire la nelegala citare a reclamantei M. P. în dos. 1341/2000 pentru termenul din 14.03.2001, tribunalul a reținut că potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 49 în dosarul în cauză, rezultă că reclamanta a fost legal citată la adresa indicată prin cererea de chemare în judecată și cererile ulterioare depuse la dosar, citația fiind afișată la data de 1.02.2001. Așa fiind, criticile formulate sub acest aspect s-au apreciat a fi nefondate.
3.Cu privire la discernământul defunctei M. I. la data întocmirii testamentului în favoarea fiicei sale M. P., aspect ce constituie obiectul apelului formulat de J. A. și J. M. împotriva sentinței civile nr. 8560/25.09.2001, instanța a constatat că sunt nefondate criticile formulate de apelanți, având în vedere următoarele considerente:
În cauză s-au efectuat 2 expertize medico-legale cu privire la discernământul defunctei M. I. la data întocmirii testamentului, o expertiză în dosar 8027/1993, respectiv o contraexpertiză în apel. Din concluziile tuturor acestor expertize medico-legale psihiatrice rezultă că defuncta nu a avut discernământul alterat la data întocmirii testamentului. Față de acestea, tribunalul a reținut că în mod legal și temeinic a respins prima instanță cererea din dos. 8027/1993 privind nulitatea testamentului. Adeverința medicală cu diagnosticul demență senilă a fost avută în vedere la efectuarea contraexpertizei, comisia de medici arătând de ce aceasta nu are valoare probatorie cu privire la discernământul defunctei.
4. Cu privire la valabilitatea contractului de întreținere încheiat între defunctul M. A. în calitate de întreținut și J. A. și J. M. în calitate de întreținători s-au formulat cereri de chemare în judecată de către reclamanta M. P. în dos. 2479/1994 al Judecătoriei Oradea, conexat la dos. 8027/1993, în dos._/1994 al Judecătoriei Oradea și în dos. 1341/2000, toate cele 3 acțiuni fiind respinse prin cele 3 sentințe ce fac obiectul prezentului dosar de apel.
În dosarul_/1994, soluționat înaintea decesului întreținutului, instanța a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă, iar în celelalte două dosare, soluționate după decesul întreținutului s-a reținut existența calității procesuale active a reclamantei, cauzele fiind soluționate pe fond.
S-au invocat ca motive de nulitate de către apelanta M. P. faptul că tatăl său nu a avut discernământ la data încheierii contractului, că acesta nu putea încheia contractul pentru cota de ½ din imobil, deoarece acesta era bun comun cu soția sa, iar la data încheierii contractului imobilul nu era încă partajat, nefiind încă stabilită cota-parte ce revine fiecărui soț, că contractul nu a fost executat de către întreținători, că defunctul a făcut înstrăinarea cu intenția vădită de a o dezmoșteni apelantă pe motiv că aceasta este înfiată.
4.1.Cu privire la discernământul defunctului M. A. la data încheierii contractului de întreținere cu pârâții J. A. și J. M..
În cauză s-au efectuat în apel o expertiză și o contraexpertiză, ambele stabilind că defunctul a avut discernământ la data încheierii contractului, așa fiind nu poate fi reținut motivul de nulitate a acestuia pentru lipsa discernământului.
4.2 Cu privire la dreptul soțului supraviețuitor de a încheia contract de întreținere având ca obiect cota parte ce i s-ar cuveni dintr-un bun comun, înainte de finalizarea litigiului privind cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune,tribunalul, în acord cu instanța de fond, apreciind că nu este nelegală încheierea unui astfel de contract, în măsura în care nu se depășește cota ce i s-ar cuveni celui ce se dă în întreținere din bunul ce formează obiectul contractului, cel aflat în nevoie din cauza vârstei sau a altor împrejurări având dreptul de a dispune de cota sa prezumtivă de proprietate pentru a-și asigura propria întreținere pe timpul vieții. Contractul poate fi anulabil numai pentru ceea ce depășește cota cuvenită întreținutului din lichidarea codevălmășiei, cocontractantul dobândind cota pe riscul său. Cum în cauză s-a reținut că fiecare din soți este îndreptățit la ½ din masa comună și că în masa succesorală după defuncta M. I. intră doar cota de ½ din imobil, s-a reținut că nu există motiv pentru anularea tot sau în parte a contractului de întreținere încheiat de M. A. pentru cota ce îi revine acestuia din imobil.
4.3.Cu privire la executarea contractului de întreținere și cauza care l-a determinat pe defunct să încheie contractul, tribunalul a reținut că în cauză nu s-a făcut sub nici o formă dovada că întreținerea nu ar fi fost pretinsă și prestată efectiv, mai ales că, la un moment dat sub durata procesului, întreținătorii s-au mutat în imobil împreună cu întreținutul, ceea ce conduce la prezumția că s-a prestat întreținere în natură, având în vedere și vârsta celui întreținut.
5.Referitor la calitatea procesuală a lui J. A. și J. M., instanța de apel a reținut că aceștia au calitate procesuală în toate cele 3 dosare ce fac obiectul prezentului dosar de apel, întrucât în toate cele 3 dosare există capete de cerere care privesc contractul de întreținere la care aceștia sunt parte. În ce privește calitatea acestora de succesori ai defunctului M. A. în acțiunea inițială pornită de acest defunct și având ca obiect succesiunea după M. I., instanța a constatat că aceștia au fost citați în cauză în calitate de moștenitori testamentari la termenul din 20.10.2000, întrucât pârâta M. P. a învederat instanței că are cunoștință de faptul că tatăl său a întocmit un testament în favoarea celor doi. După această dată, aceștia au rămas în proces, fiind asistați de avocatul care l-a reprezentat și pe defunct. Față de această calitate de beneficiari ai unui testament universal din partea defunctului, J. A. și J. M. au calitatea de a sta în proces în locul acestuia. Valabilitatea acestui testament nu face obiectul prezentei cauze ci a fost contestată în dos. 3888/2000 al Judecătoriei Oradea, pentru care instanța a respins cererea de conexare la prezentul dosar. Cum în prezentul dosar nu s-a depus vreo hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se constate nulitatea testamentului, nu există vreun temei pentru a se considera că beneficiarii testamentului nu ar putea sta în proces în continuarea autorului testamentului. Cum succesiunea după M. A. nu face obiectul prezentei cauze, tribunalul a apreciat că se impune să figureze în proces toți prezumtivii moștenitori, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă, indiferent care dintre ei este adevăratul moștenitor. Pe de altă parte, în calitate de succesori cu titlu particular prin acte între vii pentru o cotă din imobil, J. A. și J. M. justifică o calitate și în procesul care privește succesiunea după M. I., întrucât în acesta se contestă și cota care a fost înstrăinată acestora.
6.Cu privire la succesiunea după M. A., instanța de apel a constatat că după data decesului acestuia și până la pronunțarea hotărârilor în primă instanță nu s-a depus la dosar nici o cerere în conformitate cu disp. art. 112 Cod procedură civilă, având ca obiect această succesiune, astfel că instanța nu a avut de soluționat o astfel de cerere, fiind apreciate ca nefondate susținerile apelantei că face obiectul prezentului litigiu și succesiunea după M. A..
7.Cu privire la cota de contribuție a soților M. la dobândirea masei bunurilor comune.
Instanța de apel a reținut că în mod legal și temeinic s-a reținut că aceasta este egală, câtă vreme în cauză nu au fost aduse probe care să indice o cotă superioară de contribuție din partea defunctei M. I.. Vânzarea de către această a unui imobil proprietate personală în anul 1957 nu poate fi considerată o probă concludentă cu privire la contribuția superioară a acesteia, câtă vreme imobilul bun comun al soților M. a fost dobândit în anul 1948, iar la dosar nu s-au adus nici un fel de probe din care să rezulte că banii dobândiți din această vânzare au fost folosiți la dobândirea bunurilor comune sau îmbunătățirile efectuate la imobil. Simplul fapt că unul dintre soți înstrăinează sub durata căsătoriei un bun propriu, nu este o premisă suficientă pentru a conduce la concluzia că soțul respectiv a investit suma obținută pentru bunul propriu în bunurile dobândite în comun și chiar dacă suma respectivă ar fi fost investită nu se poate reține automat soțului respectiv o cotă contributivă mai mare la dobândirea masei bunurilor comune în măsura în care nu se face dovada și a faptului că veniturile din muncă sau alte surse și munca efectivă cu care a participat un soț la dobândirea bunurilor comune au fost mai mici decât veniturile din muncă sau alte surse și munca efectivă cu care a participat celălalt soț.
8.Cu privire la partaj, instanța a reținut că prin acțiunea formulată în dos. 7545/1994 și prin cererea reconvențională formulată în dosar 8027/1993, reclamanta M. P. a solicitat „să dispuneți cărții funciare în urma partajului ce va avea loc, dreptul nostru de proprietate asupra imobilului”. Această cerere reprezintă o pretenție în față de Cartea funciară și nu o cerere de partaj. În dosar 2479/1994, aceeași reclamantă solicită în mod expres intabularea dreptului de proprietate al moștenitorilor în indiviziune.
În nici una din cererile depuse la dosarele Judecătoriei ce fac obiectul prezentului apel nu există o cerere expresă prin care să se solicite împărțeala moștenirii și, deși cererile cuprind și temeiuri în drept nu se indică printre aceste temeiuri și art. 728 c.civ.
Față de acestea, instanța de apel a constatat că în mod legal și temeinic prima instanță nu s-a pronunțat asupra partajului succesoral, astfel că nici instanța de apel nu poate dispune acest partaj.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că partajul imobilului a fost cerut, la momentul de față, când, în urma soluționării prezentei cauze au calitatea de coproprietari ai imobilului M. P. în cotă de 7/8 din ½, M. A. în cotă de 1/8 din ½, iar soții J. restul de ½, în condițiile în care M. A. este decedat, iar succesiunea acestuia nu este dezbătută, reclamanta invocându-și rezerva succesorală și contestând testamentul întocmit de defunct în favoarea soților J., nu se poate realiza o sistare a indiviziunii, cotele coproprietarilor nefiind clar stabilite.
9.Cu privire la modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale din dos. 8027/1993 și a acțiunilor din dos. 2479/1994 și 7545/1994, tribunalul a reținut că în fapt acestea au fost admise în parte, fiind rezolvate prin dispozitivul și considerentele sentinței civile nr. 8560/25.09.2001, consemnarea respingerii acestora fiind o eroare în tehnica de redactare a dispozitivului hotărârii, care nu justifică însă schimbarea hotărârii apelate, întrucât unele capete de cerere din aceste cereri sunt comune cu capete de cerere acțiunea principală și au fost rezolvate prin soluția dată asupra acesteia, iar celelalte capete de cerere au fost analizate și respinse, așa cum s-a trecut în minută. Oricum, modificarea hotărârii în sensul consemnării admiterii în parte a tuturor acestor cereri, nu ar avea vreun folos practic, nemodificându-se conținutul executoriu al hotărârii.
10.În ce privește cererea de înlăturare a lui M. A. de la succesiunea bunurilor mobile și imobile pe care le-a ascuns de la moștenire în temeiul art. 703 c.civ., care constituie primul capăt de cerere din dos._/1995, instanța a constatat că aceasta nu cuprinde o pretenție concretă cu privire la care instanța să se poată pronunța, întrucât se solicită doar ca instanța să aplice pârâtului această dispoziție legală, fără a se indica despre ce bunuri este vorba. Cu ocazia dezbaterii succesiunii în dos. 7545/1994, la care a fost conexat dos._/1995 până la data de 17.03.1998 nu s-a ridicat la nici un termen vreo pretenție concretă cu privire la unul sau mai multe bunuri individualizate, care să fi fost ascunse de coerede.
11.Cu privire la calitatea de reprezentant al av. D. C., invocată ca motiv de apel referitor la dos._/1994, tribunalul a reținut că acest dosar a fost conexat la dos. 7545/1994 la primul termen de judecată, iar în acest din urmă dosar s-a depus delegație avocațială de către acest avocat la termenul din 27.01.1998, după care s-a disjuns la termenul din 17.03.1998, la care s-a și acordat cuvântul asupra fondului cauzei. Așa fiind, sunt nefondate susținerile apelantei sub acest aspect.
Față de cele reținute, tribunalul, în baza art. 295 Cod procedură civilă, a respins ca nefondate apelurile civile introduse împotriva sentințelor civile nr. 8560 din 29.05.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dos. 8027/1993, nr. 2733 din 17.03.1998 pronunțată de Judecătoria Oradea în dos._/1994 și nr. 2605 din 14.03.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dos. 1341/2000, pe care le-a păstrat în totalitate.
În baza art. 274 și 276 Cod procedură civilă, având în vedere că s-au respins toate apelurile formulate, fiecare parte având atât calitate de apelant cât și calitate de intimat, instanța a compensat în totalitate cheltuielile de judecată ale părților.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât recurenta M. P. cât și recurenții J. M., J. M. și J. L., recursurile fiind formulate în termenul legal.
Recurenta M. P. solicită admiterea recursului formulat și casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Oradea sau la Tribunalul Bihor, invocând în acest sens dispozițiile art. 312 al. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, în subsidiar solicitând admiterea cererilor formulate conform concluziilor depuse la dosar.
Recurenții J. M., J. M. și J. L. au solicitat admiterea recursului formulat și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului formulat și modificării în parte a sentinței civile nr. 8560/2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în sensul anulării testamentului întocmit de defuncta M. I. la data de 20.04.1990, autentificat prin încheierea nr. 8244/1990 și a transmiterii succesiunii rămase în urma defunctei în cotă de ¼ în favoarea lui M. A. și ¾ în favoarea intimatei M. P..
Prin decizia civilă nr. 1546/2013-R din data de 13 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr._, s-au respins ca nefondate recursurile civile declarate de recurenta M. P., cu reședința în localitatea Bălaia, nr. 184, . și cu domiciliul stabil în Oradea, ., județul Bihor, și recurenții J. M., J. M. și J. L., toți cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 38/A din 2 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Sub aspectul criticilor invocate de recurenta M. P. și a motivelor susținute în sensul casării deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare s-au reținut următoarele:
În cauză instanța de apel a fost investită, urmare a conexării dosarelor nr. 7924/2001 și 3714/2001 înregistrate pe rolul Tribunalului Bihor, la dosarul având nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor, cu soluționarea apelurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 8560/29.05.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 8027/1993; sentinței civile nr. 2605/14.03.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 1341/2000, respectiv împotriva sentinței civile nr. 2733/17.03.1998 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._/1994, prin decizia pronunțată, analizând în mod judicios, criticile formulate împotriva acestor hotărâri, pronunțându-se sub aspectul motivelor invocate în susținerea apelurilor formulate, raportat la limitele investirii, neputându-se reține o necercetare a fondului cauzei, raportat și la cererile cu care a fost investită instanța de fond, soluționate prin sentințele atacate cu apel, respectiv la criticile invocate de părți în cuprinsul motivelor de apel, nefiind astfel incidente motive de casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect.
S-a reținut în acest sens că în dosar nr. 8027/1993 înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea, acțiunea principală a fost formulată de reclamantul M. A. (tatăl recurentei M. P.) în contradictoriu cu pârâta recurentă M. P., reclamantul solicitând stabilirea masei succesorale rămasă în urma defunctei M. I. și anularea testamentului întocmit de către defunctă în favoarea pârâtei, în subsidiar solicitându-se reducțiunea liberalităților făcute prin testamentul autentificat sub nr. 8244/1990.
S-a solicitat totodată predarea succesiunii în cotele indicate în cuprinsul cererii principale, pârâta formulând cerere reconvențională în cadrul acestui dosar.
La acest dosar au fost conexate dosarul nr. 2479/1994, respectiv dosarul nr. 7545/1994, înregistrate pe rolul Judecătoriei Oradea, fiind respinsă cererea de amânare în vederea conexării și implicit cererea de conexare a dosarului nr. 3888/2000, al Judecătoriei Oradea, în privința căruia s-a arătat că este suspendat, conform încheierii din ședința publică din 11.09.2001 pronunțată în dosar 8027/1993, dată la care pricina a și fost dezbătută în fond, cererile conexate fiind soluționate prin sentința civilă nr. 8560/25.09.2001, apelurile formulate împotriva acestei sentințe fiind înregistrate în dosar nr. 7924/2001, pe rolul Tribunalului Bihor, conexat la dosar nr._ al Tribunalului Bihor.
Prin urmare, raportat la obiectul cererilor formulate în dosarele conexate, în mod corect reține instanța de apel că acțiunea privind anularea testamentului întocmit de defunctul M. A. în favoarea intimaților J. A. și J. M., nu formează obiect al prezentei cauze, valabilitatea acestui testament fiind contestată în dosar nr. 3888/2000 al Judecătoriei Oradea pentru care s-a respins cererea de conexare.
Referitor la modalitatea de soluționare a acțiunii reconvenționale formulată de reclamanta reconvențională în dosar nr. 8027/1993, corect reține instanța de apel că această cerere a fost soluționată implicit, făcându-se de altfel o analiză asupra tuturor capetelor de cerere cuprinse în această acțiune, conform considerentelor hotărârii pronunțate de instanța de fond, unele capete de cerere fiind comune cu o parte din cele cuprinse în acțiunea principală, respectiv cu cele formulate prin acțiunea înregistrată în dosar nr. 7545/1994, conexat la dosarul 8027/1993, cereri asupra cărora instanța de fond s-a pronunțat și care au fost analizate în cuprinsul sentinței civile nr. 8560/2001, prin această hotărâre instanța pronunțându-se totodată și analizând și capetele de cerere formulate de reclamanta M. P. în dosarul conexat, având nr. 2479/1994, dosar în care reclamanta recurentă a solicitat, pe lângă celelalte cereri formulate și în dosar nr. 8027/1993, respectiv 7545/1994 și constatarea nulității contractului de întreținere încheiat între M. A. și pârâții J. A. și J. M., autentificat sub nr. 5515/1993 iar criticile invocate în apel au fost analizate prin decizia recurată, astfel că sub acest aspect motivele invocate de recurentă în sensul casării hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare sunt apreciate ca nefondate.
De asemenea, acțiunea formulată de reclamanta M. P. în dosar nr. 1341/2000, privind constatarea nulității absolute și anularea aceluiași contract de întreținere, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2605/2001 pronunțată de Judecătoria Oradea, apelul fiind înregistrat în dosar nr. 3714/2001 pe rolul Tribunalului Bihor, conexat la dosar nr._ .
Cât privește acțiunea formulată de reclamanta recurentă în dosar nr._/1995, înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea, s-a reținut că acest dosar a fost conexat la dosarul nr._/30.11.1994, conform încheierii din ședința publică din 17 martie 1998, dosar în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2733/1998, apelul formând obiect al dosarului nr._ . Prin decizia recurată, instanța de apel a analizat și s-a pronunțat sub aspectul criticilor invocate de către apelanta recurentă în privința celor trei hotărâri apelate, analizând temeinicia și legalitatea acestora, susținerile recurentei în sensul necercetării tuturor cererilor formulate în dosarele conexate fiind apreciate ca nefondate.
Referitor la calitatea procesuală a intimaților J. A. și J. M., corect reține instanța de apel că aceștia au calitate procesuală în cauză, în toate cele trei dosare conexate în apel, având calitate procesuală pasivă, în primă instanță, raportat la capetele de cerere vizând anularea contractului de întreținere în care aceștia au calitate de parte, întreținători și care formează obiect de critică și în apel, aceiași fiind situația și în prezentul recurs, iar referitor la acțiunea formulată în dosar nr. 8027/1993, înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea, acțiune formulată de către M. A., având ca obiect succesiunea după defuncta M. I., se reține că aceștia au fost introduși în cauză în calitate de moștenitori testamentari ai reclamantului M. A., decedat pe parcursul procesului, pârâta recurentă învederând instanței, în ședința publică din 20.10.2000, că are cunoștință de faptul că tatăl său a întocmit un testament în favoarea acestora .
Sub acest aspect, în mod temeinic reține instanța de apel că în condițiile în care aceștia sunt beneficiari ai unui testament universal din partea defunctului, au calitatea de a sta în proces în locul autorului testamentului în condițiile în care nu s-a depus la dosar o hotărâre irevocabilă prin care să se constate nulitatea testamentului emis în favoarea acestora, iar valabilitatea acestui testament nu formează obiect al cauzei.
Pe de altă parte, câtă vreme succesiunea după reclamantul M. A., decedat pe parcursul procesului, nu a fost dezbătută, neformând, de altfel, obiect al prezentei cauze și în condițiile în care nu a fost depusă la dosar o hotărâre irevocabilă prin care să se constate nulitatea testamentului întocmit de defunct, corect reține instanța de apel că se impune să figureze în proces toți prezumtivii moștenitori ai acestuia. În consecință, având în vedere și aspectele anterior reținute, susținerile recurentei privind lipsa calității procesuale active a reclamanților J. A. și J. M. în dosar nr. 8027/1993, respectiv criticile invocate sub aspectul lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului M. A., decedat pe parcursul procesului, urmează a fi înlăturate, acțiunea formulată de acesta fiind continuată de moștenitorii testamentari, iar vocația și calitatea acestuia de moștenitor al defunctei M. I. respectiv capacitatea succesorală a reclamantului inițial este determinată în raport de data deschiderii succesiunii după defunctă respectiv la data decesului acesteia, conform dispozițiilor art. 651 cod civil potrivit cărora succesiunile se deschid prin moarte, raportat și la dispozițiile art. 654 din vechiul cod civil.
Astfel, în speță, instanța de apel nu s-a pronunțat în sensul stabilirii calității de moștenitori ai defunctului M. A. respectiv a înlăturării calității de moștenitor legal rezervatar în privința recurentei, ci doar conform celor anterior menționate, nefiind de altfel investită în acest sens, dezbaterea succesiunii după reclamantul M. A., decedat pe parcursul procesului, neformând obiect al cauzei, nefiind formulată o cerere expresă în acest sens, conform art. 112 Cod procedură civilă, aspecte corect reținute de instanța de apel, așa încât criticile invocate de recurentă sub acest aspect urmează a fi înlăturate.
Câtă vreme acțiunea formulată de recurentă în dosar nr. 3888/2000, având ca obiect constatarea nulității absolute a testamentului întocmit de tatăl său în favoarea intimaților J. A. și J. M., depusă în copie în dosarul de recurs, nu formează obiect al prezentei cauze, aceasta nu poate forma obiect de analiză în prezenta cale de atac, nefăcând obiectul judecății în fond și în apel, cererea de reconstituire și refacere a actelor din dosarul menționat, în cazul în care acesta nu se găsește, nefiind astfel de competența instanței de recurs. În speță, raportat la actele dosarului, instanța de apel nu a fost investită, în cadrul dosarelor conexate în apel, în sensul analizării temeiniciei și legalității unei hotărâri pronunțată în primă instanță prin care să fie soluționată cererea formulată în dosar 3888/2000, nefiind depusă la dosar o astfel de hotărâre iar, pe de altă parte, conform art. 294 Cod procedură civilă, în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Susținerile recurentei în sensul nerespectării dispozițiilor legale privind procedura administrării probelor referitor la expertiza în evaluarea bunurilor mobile și completarea expertizei pentru evaluarea imobilului sunt apreciate ca nefondate, împrejurarea că instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 170 al. 3 și art. 186 al. 2 Cod procedură civilă raportat și la dispozițiile art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 723 alin 1 Cod procedură civilă, pe considerentul că reclamanta apelantă nu s-a conformat dispozițiilor stabilite în sarcina sa și nu a făcut dovada depunerii listei cu numele martorilor solicitați a fi audiați respectiv a achitării diferenței onorariului pentru expertiza în construcții, neacceptând plata onorariului stabilit conform decontului întocmit de expertul numit pentru evaluarea bunurilor mobile, nefiind de natură a conduce la concluzia susținută de recurentă, cererea privind casarea deciziei recurate cu trimitere spre rejudecare, sub acest aspect, fiind apreciată ca neîntemeiată. Astfel dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor, în apel, din anul 1999, ulterior fiind conexate și cele două dosare înregistrate în apel, suferind numeroase amânări, fiind exercitate de către recurentă căi de atac împotriva unor încheieri de ședință și ulterior împotriva deciziilor irevocabile pronunțate în aceste căi de atac, care au fost respinse, unele ca inadmisibile.
Cererea de probațiune formulată de apelantă privind efectuarea expertizei în evaluarea imobilului și a expertizei în evaluarea bunurilor mobile a fost încuviințată în anul 2010 iar în acest interval de timp, până la data soluționării cauzei în apel i s-a încuviințat reclamantei apelante și cererea privind plata eșalonată a onorariului pentru expertiza privind evaluarea imobilului conform încheierii din ședința publică din 16 septembrie 2010, dispunându-se totodată înlocuirea expertului numit pentru evaluarea bunurilor mobile, avându-se în vedere și solicitarea apelantei în acest sens, reclamanta având astfel posibilitatea depunerii listei cu numele martorilor, respectiv achitării diferenței onorariului pentru expertiza în construcții de la data încuviințării probațiunii și până la data soluționării apelului, nefăcând însă dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa, neputându-se reține așadar o încălcare a dreptului său la apărare.
Referitor la soluția pronunțată de instanța de apel în privința excepției de litispendență privind cererile formulate de reclamanta recurentă în dosarele nr._ și_, înregistrate pe rolul Judecătoriei Oradea, criticile invocate de recurentă au fost apreciate ca nefondate, susținerile recurentei în sensul că acest dosar nu putea fi soluționat decât prin reunirea celor două dosare urmând a fi înlăturate, neputându-se reține o încălcare a dispozițiilor art. 163 cod procedură civilă sub acest aspect. Astfel, litispendența presupune existența a două cereri identice prin părți, obiect și cauză iar existența unei strânse legături între cele două acțiuni nu este suficientă pentru a determina starea de litispendență ci numai aceea de conexitate, dispozițiile legale care reglementează litispendența fiind de strictă interpretare și aplicare neputând fi extinse prin analogie, la alte situații.
Aspectele invocate de recurentă cu privire la cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de întreținere încheiat între M. A. respectiv J. M. și J. A. și criticile formulate în acest sens au fost apreciate ca nefondate, instanța de apel analizând susținerile apelantei reclamante privind nevalabilitatea contractului de întreținere prin prisma motivelor de nulitate invocate de aceasta și raportat la probațiunea administrată în cauză, corect reținând instanța că, în condițiile în care în cauză nu s-a făcut dovada în sensul că întreținerea nu ar fi fost pretinsă și prestată efectiv, nu pot fi avute în vedere aspectele invocate de reclamantă privind cauza care l-a determinat pe defunct să încheie contractul de întreținere iar cu privire la discernământul defunctului M. A., acest motiv de nulitate nu poate reținut raportat la concluziile din raportul de expertiză și raportul de contraexpertiză medico legală de specialitate efectuate în apel, ambele stabilind că acesta a avut discernământ la data încheierii contractului.
Referitor la bunurile mobile, s-a constatat că prin sentința civilă nr. 8560/25.09.2001 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 8027/1993 s-a stabilit că masa succesorală rămasă în urma defunctei se compune și din cota de ½ parte din bunurile mobile menționate în dispozitivul hotărârii, instanța făcând referire în considerentele hotărârii la bunurile indicate în procesul verbal de sechestru din data de 22.06.1995. Criticile privind modul de apreciere a probelor sub aspectul contribuției la dobândirea acestor bunuri respectiv sub aspectul dovedirii celorlalte bunuri mobile arătate vizează aspecte de netemeinicie ale deciziei și nu se circumscriu motivelor de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 304 cod procedură civilă. Astfel, în calea de atac a recursului nu se devoluează fondul analizându-se doar legalitatea deciziei respectiv corecta aplicare a legii asupra situației de fapt deduse judecății, prin raportare la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, așa încât modul în care instanța de fond și instanța de apel au apreciat și interpretat probele administrate în cauză, stabilind pe baza acestora starea de fapt, nu se poate constitui într-un motiv de nelegalitate a hotărârii.
Susținerile recurentei în sensul că instanțele nu au analizat cererea formulată privind înlăturarea numitului M. A. de la succesiunea bunurilor mobile și imobile pe care le-a ascuns de la moștenire, nu pot fi primite, această cerere precum și criticile invocate în acest sens fiind analizate de instanța de apel. Faptul că instanța a reținut că cererea nu cuprinde o pretenție concretă cu privire la unul sau mai multe bunuri individualizate, care să fi fost ascunse de coerede, nefiind indicate aceste bunuri, nu echivalează cu necercetarea și neanalizarea cererii formulate.
Referitor la criticile invocate de recurenții J. M., J. M. și J. L. privind anularea testamentului întocmit de defuncta M. I. la data de 20.04.1990, autentificat sub numărul 8244/1990 s-a reținut că potrivit expertizelor medicale de specialitate efectuate în primă instanță și în apel, defuncta a avut discernământ la data întocmirii testamentului nefiind incidente astfel motivele de nulitate invocate de recurenți. Cât privește adeverința medicală invocată de recurenți și contestată de recurenta M. P., aceasta nu poate fi reținută ca probă concludentă sub aspectul lipsei discernământului defunctei câtă vreme această adeverință nr. 200/26.02.1993, a fost avută în vedere la efectuarea contraexpertizei, comisia de medici arătând motivele pentru care aceasta nu are valoare probatorie sub aspectul discernământului defunctei M. I., precizându-se în cuprinsul raportului de expertiză că respectiva adeverință este singurul act în care apare acest diagnostic, existând atât acte eliberate de medicii de familie cât și de medicii de specialitate, dar care nu au remarcat existența acestei boli, situație în care criticile invocate de acești recurenți sunt apreciate ca nefondate .
Având în vedere considerentele anterior expuse, nefiind incidente motive de casare sau modificare ale deciziei recurate, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, instanța a respins ambele recursuri ca nefondate menținând în totalitate decizia recurată ca legală și temeinică.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, în recurs, nefiind de altfel incidente dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă raportat la soluția pronunțată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație în anulare, M. P., contestație nemotivată în fapt și drept.
Intimații, prin reprezentanta acestora, au solicitat anularea contestației în anulare ca insuficient timbrată.
Examinând decizia contestată prin prisma excepției de insuficientă timbrare a contestației în anulare, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul lor este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de această lege, taxe ce conform art. 20 alin. 1 din acest act normativ se plătesc anticipat.
Conform art. 3 lit. g din Legea nr. 146/1997, contestația în anulare se timbrează cu 10 lei, cuantum din care partea contestatoare a achitat doar 5 lei, conform chitanței anexate contestației în anulare, motiv pentru care, instanța a dispus citarea contestatoarei cu mențiunea de a face dovada completării taxei judiciare de timbru în valoare de 5 lei și 0,3 lei timbru judiciar – fila 13 -, obligație ce nu a fost îndeplinită.
Luând în considerare cele de mai sus, întrucât neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, instanța, în baza acestor dispoziții va anula ca insuficient timbrată contestația în anulare, fiind menținută în întregime decizia contestată ca fiind legală și temeinică.
Se va constata totodată că părțile intimate nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Anulează ca insuficient timbrată contestația în anulare formulată de contestatoarea M. P., cu reședința în localitatea Bălaia, nr. 184, . și cu domiciliul stabil în Oradea, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimații J. M., J. M. și J. L., toți cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 1546/2013-R din data de 13 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16.01.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M. E. S. A. L. T. D. M. V.
- redactat hotărâre în concept – judecător – M. E. – 17.01.2014
- judecători fond – M. S.
- judecători apel - F. I. C., C. T. S.
- judecători recurs – F. T., V. P., P. A.
- dact. gref. M. V. – 17.01.2014 – 2 ex.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 1015/2014. Curtea de Apel ORADEA | Strămutare. Sentința nr. 66/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
