Prestaţie tabulară. Decizia nr. 855/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 855/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 4018/271/2006**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 855/2014-R
Ședința publică din 25.09.2014
Președinte: M. E.
Judecător: S. A. L.
Judecător: B. D. M.
Grefier: M. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul O. D. jr. cu domiciliul în Sînmartin, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimații O. C. cu domiciliul în Oradea, ., .. I, ., O. G., cu domiciliul în Oradea, .. 17, județul Bihor, LONȚIȘ A. cu domiciliul în Oradea, Aleea Salca, ., județul Bihor, O. P. jr., cu domiciliul în Iași, Calea Galata, nr.12, ..C, ., O. I., prin curator P. I. din Oradea, ., nr.126, ..3, jud. Bihor, Ș. M. cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, K. S. cu domiciliul în Oradea, ..239, județul Bihor, F. M.-cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, P. P., cu domiciliul în Oradea, .. 13, județul Bihor, O. T. cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, L. L. cu domiciliul în Oradea, ./A, ., P. M. cu domiciliul în Oradea, ., nr.126, ..1, ., C. R. cu domiciliul în comuna Bratca, ., județul Bihor, S. D. cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, O. E. cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, O. F. cu domiciliul în Oradea, ..17, județul Bihor, O. A. cu domiciliul în Oradea, ., ..6, județul Bihor, O. D. jr.-cu domiciliul în Oradea, ..27, ..3, ., F. F. M. cu domiciliul în Oradea, ., ..10, județul Bihor, C. L. ORADEA PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991, Piața Unirii, nr.1, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 5582 din 22.09.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă revizuientul O. D. jr. personal, pentru intimatul O. G. – lipsă, reprezentantul acestuia, avocat K. S.A., în baza împuterniciri avocațiale nr.59/14.04.2014, eliberată de Baroul Bihor-Cabinet Individual, și intimatele S. D., O. E., O. F. personal, lipsă fiind restul părților intimate.
Lipsă de procedură cu intimatul O. D.-jr. prin revenirea procedurii de citare, cu mențiunea mutat de la adresă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele mai sus menționate, precum și faptul că, cererea de revizuire este legal timbrată cu suma de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 23.09.2014, o cerere de îndreptare a erorilor materiale, iar la data de 24.09.2014, o precizare la cererea de revizuire, formulate de revizuient, după care:
Instanța, comunică reprezentantului intimatului O. G. înscrisurile depuse la dosar de către revizuient.
Revizuientul arată că, P. I., curatorul intimatului O. I., s-a retras fiind amenințat de către intimatul O. G., fiind numit un alt curator. De asemenea, arată că intimat în cauză este numitul O. C. cu domiciliul în Oradea, . O. S. C. cum din eroare s-a menționat, iar O. D. cu domiciliul pe . persoană inexistentă.
La întrebarea instanței, intimatele arată că într-adevăr intimat în cauză este O. C. și nu O. S. C., arătând că prenumele S. a fost folosit în copilărie dar nu are acest prenume.
Instanța, în urma deliberării, rectifică mențiunea din încheierea anterioară cu privire la numele și prenumele intimatului O. C., acesta din eroare apare menționat ca având și prenumele S. în loc de O. C..
Instanța, în ceea ce privește cererea de îndreptare a erorilor materiale privindu-i pe O. C., F. F. M. și O. F., respinge cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de revizuient, în sensul înlăturării lor din proces, întrucât aceștia au fost părți în litigiul soluționat prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
Referitor la lipsa de procedură cu intimatul O. D. decedat, instanța dispune introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, O. D. jr. jr., revizuientul din cauză, și O. F. M., intimată în prezenta cauză.
Revizuientul arată că sora sa i-a cedat în 2014 toată moștenirea, astfel că nu se mai impune citarea acesteia. Arată că susține cererea de suspendare deoarece în luna martie 2014 a formulat o plângere penală în care a solicitat o expertiză grafoscopică, de asemenea, un alt motiv de suspendare îl constituie dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Oradea, care are ca obiect anularea titlurilor de proprietate nr. 3398/1999 și 4351/2005, depune la dosar un răspuns la întâmpinare și întâmpinarea formulată de C. L. pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Oradea în același dosar, astfel, solicită suspendarea prezentei cereri de revizuire până la soluționarea acelui dosar și a cauzei penale.
Reprezentantul intimatului O. G. solicită ca revizuientul să precizeze care din cazurile prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă înțelege să le invoce.
Revizuientul arată că prin cererea de revizuire a arătat temeiul juridic invocat.
Instanța, având în vedere precizările făcute de revizuient cu privire la hotărârea pe care înțelege să o atace prin prezenta cerere de revizuire, invocă din oficiu excepția privind necompetența materială a Curții de Apel Oradea de a judeca cererea de revizuire, având în vedere dispozițiile art. 323 alin. 1 Cod procedură civilă, totodată, având în vedere cererea de suspendare formulată în cauză de către revizuient, instanța prorogă a se pronunța asupra acesteia până după ce în prealabil se va fi pronunțat asupra excepției invocate din oficiu.
Revizuientul consideră că, competența materială aparține Curții de Apel Oradea, solicită respingerea excepției necompetenței materiale invocate din oficiu.
Reprezentantul intimatului O. G. solicită respingerea excepției de necompetență materială a Curții de Apel Oradea. Consideră că practic este vorba de o inadmisibilitate de a ataca o hotărâre a judecătoriei la curtea de apel. Solicită respingerea cererii de suspendare a judecării cauzei având în vedere că nu sunt incidente dispozițiile art. 244 Cod procedură civilă, nu s-a început urmărirea penală.
Intimatele S. D., O. E., O. F. solicită respingerea excepției de necompetență materială a Curții de Apel Oradea.
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a Curții de Apel Oradea de a soluționa prezenta cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra cererii de revizuire de față, instanța constată următoarele:
P. Sentința civilă nr. 5582 din data de 22 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanții O. G. și O. F. împotriva pârâților O. C., O. A., O. P., O. D., F. F. M., O. D. jr., s-a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvențional O. D., F. F. M. și O. D. jr. împotriva reclamantului-pârât reconvențional O. G., s-a constatat că între reclamatul-pârât reconvențional și antecesorul pârâților-reclamanți reconvențional- defunctul O. D. sen.- s-a încheiat la data de 03.11.1992 o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare privind cota de 6.625/37.600 mp din imobilele cu nr. top 7779/7 înscris în CF 83.310 Oradea, 7779/12 și 7779/10 înscrise în CF 10.572 Oradea, 7782/1 înscris în CF 5899 Oradea și 7779/6 înscris în CF_ Oradea pentru suma de 150.000 lei achitată în întregime, prezenta hotărâre ținând loc de contract de vânzare-cumpărare în forma înscrisului autentic notarial pentru suprafața de 1.438, 66 mp /8632 mp din imobilul cu nr. top. 7779/7 înscris în CF 83.310 Oradea, 985, 5 mp/5913 mp din imobilul cu nr. top. 7779/12 înscris în CF 10.572 Oradea, 1385, 5 mp /8311 mp din imobilul cu nr. top. 7779/10 înscris în CF 10.572 Oradea, 1062 mp /6372 mp/11.510 mp din imobilul cu nr. top. 7782/1 înscris în CF 5.899 Oradea și 538,33 mp /3230 mp /8632 mp din imobilul cu nr. top. 7779/6 înscris în CF 10.569 Oradea, s-a constatat că între reclamanții-pârâți reconvențional și pârâtul O. A. s-a încheiat la data de 10.11.1996 o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare privind cota de 200/8632 mp din imobilul cu nr. top. 7779/7 înscris în CF 83.310 Oradea, 200 mp /5913 mp din imobilul cu nr. top. 7779/12 înscris în CF 10.572 Oradea, 200 mp /8311 mp din imobilul cu nr. top. 7779/10 înscris în CF 10.572 Oradea, 200 mp /6372 mp/11.510 mp din imobilul cu nr. top. 7782/1 înscris în CF 5.899 Oradea și 200 mp /3230 mp /8632 mp din imobilul cu nr. top. 7779/6 înscris în CF 10.569 Oradea pentru suma de 5.000.000 lei achitată în întregime, prezenta hotărâre ținând loc de contract de vânzare-cumpărare în forma înscrisului autentic notarial pentru suprafața de 200/8632 mp din imobilul cu nr. top. 7779/7 înscris în CF 83.310 Oradea, 200 mp /5913 mp din imobilul cu nr. top. 7779/12 înscris în CF 10.572 Oradea, 200 mp /8311 mp din imobilul cu nr. top. 7779/10 înscris în CF 10.572 Oradea, 200 mp /6372 mp/11.510 mp din imobilul cu nr. top. 7782/1 înscris în CF 5.899 Oradea și 200 mp/3230 mp /8632 mp din imobilul cu nr. top. 7779/6 înscris în CF 10.569 Oradea, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, iar pârâții-reclamanți reconvențional O. D., F. F. M. și O. D. jr. au fost obligați să plătească reclamanților-pârâți reconvențional O. G. și O. F. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinse ca nefondate celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Constituind o manifestare concretă a principiului executării în natură a obligațiilor, cererea privind executarea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare ( dublată de una în prestație tabulară ) presupune întrunirea mai multor condiții: existența unei promisiuni valabil încheiate, dovada ei în condițiile dreptului comun, refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de vânzare-cumpărare, partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin promisiune și calitatea de proprietar a promitentului-vânzător. Întrucât ultima condiție este în afara oricărei îndoieli, urmează a fi analizate celelalte.
Astfel, având izvorul în acordul de voință liber exprimat al ambelor părți, valorificarea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare presupune, în primul rând, existența sa valabilă. Examinarea valabilității ei prin prisma prevederilor art. 948 C.civ. nu poate avea loc decât în măsura în care o asemenea convenție există.
În susținerea pretențiilor lor reclamanții-pârâți reconvențional au depus înscrisul sub semnătură privată aflat la fila 6. Ca orice înscris de acest fel, el își trage puterea probatorie din voința părților, simpla declarație a moștenitorilor uneia dintre părți că nu recunosc scrierea sau semnătura ducând la înlăturarea acestui efect. El nu se produce însă în mod definitiv, ci numai temporar până la verificarea lui în temeiul art. 177-179 C.pr.civ.
În acest scop s-a încuviințat efectuarea în cauză a două rapoarte de expertize grafologice, ambele concluzionând că semnătura din dreptul mențiunii vânzător aparține defunctului O. D.. Fiind vorba de o probă științifică instanța consideră că ea confirmă exprimarea acordului defunctului la reflectarea conținutului convenției prin acest mijloc de probă, devenind aplicabile prevederile art. 1176 C.civ.
De altfel, existența convenției rezultă și din declarațiile martorilor G. N. M., Bajnok A. A. și G. M. care au fost de față la încheierea ei. Tocmai de aceea, nu poate fi reținută cauza de nulitate absolută invocată de pârâții-reclamanți reconvențional- absența consimțământului- cererea reconvențională fiind nefondată sub acest aspect.
Cât privește valabilitatea propriu-zisă a convenției, instanța a reținut că din conținutul ei rezultă că defunctul vindea reclamantului-pârât reconvențional de rândul 1 cota ce îi revenea în calitate de moștenitor al defuncților săi părinți raportat la hotărârea Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Bihor nr. 95/V din 19.11.1991 ( 3, 44 ha ) și adeverinței nr. 1532/26.05.1991. Prețul a fost stipulat în cuantum de 150.000 lei, fiind completat în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată prin scriere de mână.
După cum s-a arătat anterior, ca orice contract promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare este supusă condițiilor generale de validitate prescrise de art. 948 C.civ. Dintre acestea pârâții-reclamanți reconvențional au contestat existența consimțământului valabil al antecesorului lor ( condiție ce a fost deja examinată ) și a unui obiect valabil.
Înțelegea acestuia din urmă presupune raportarea la specificul promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare: prin intermediul ei promitentul-vânzător își asumă o obligație de a face - aceea de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare în forma înscrisului autentic notarial. Cauza acestei obligații o reprezintă obligația beneficiarului-cumpărător: plata prețului convenit. Numai absența lor din cuprinsul contractului poate atrage nulitatea lui, iar nu și neîndeplinirea lor întrucât această etapă vizează faza de executare.
Astfel, folosirea unor modalități diferite pentru reflectarea conținutului convenției în cuprinsul unui înscris sub semnătură privată nu poate conduce prin ea însăși la nulitatea acestuia ca instrument sau a conținutului său. Concluzia se impune întrucât sub aspect probatoriu singura condiție necesară și suficientă pentru a se reține valabilitatea unui înscris sub semnătură privată este ca semnătura ce apare pe el să aparțină părții căreia îi este opusă sau antecesorului acesteia. Or, cele două rapoarte de expertiză grafologică încuviințate au condus la concluzia certă că semnătura aparține defunctului O. D..
Nici o altă probă administrată în cauză nu a susținut ipoteza avansată de către pârâții-reclamanți reconvențional, respectiv că mențiunea privind prețul a fost inserată ulterior. Mai mult, probele testimoniale au arătat în mod clar și în afara oricărui dubiu că prețul reflectat de înscris a fost cel negociat în prezența martorilor, fiind plătit promitentului-vânzător la acel moment. În plus, inserarea lui prin scriere de mână are la bază o justificare rezonabilă- plecarea de la serviciu a contabilei care dactilografiase înscrisul. Ca atare, instanța consideră că nu poate fi reținută vreo cauză care să atragă nulitatea absolută a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, cererea reconvențională fiind nefondată și sub acest aspect.
Referitor însă la obiectul derivat al contractului trebuie precizat că prin cererea principală și extrasele de carte funciară depuse în susținerea ei, reclamanții-pârâți reconvențional au făcut trimitere expresă la nr. top. 7779/7, 7779/12, 7774/10, 7782/1 și 7779/6 înscrise în C.F. 83.310, 10.572, 5.899 și 10.569 Oradea. O asemenea identificare exactă nu s-a făcut la momentul încheierii contractului, ea fiind explicabilă prin faptul că la acel moment părțile se aflau numai în posesia a două acte administrative intermediare în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate- hotărârea nr. 95/V din 19.11.1991 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Bihor și adeverința nr. 1532/26.05.1991 emisă de C. L. pentru aplicarea Legii 18/1991 Oradea. Cu toate acestea, trimiterea pe care au făcut-o la denumirea lor populară și locul unde se află conduc la concluzia că au fost vizate aceste imobile.
Cumulând însă suprafața reflectată în colile funciare ( raportat la cota de 1/6 cât se cuvenea defunctului O. D. ) instanța reține că ea este mai mică decât cea stipulată prin însumarea celor două suprafețe din contract ( 3, 44 ha și 2, 04 ha ). Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că defunctul ar fi avut în patrimoniu o suprafață mai mare, instanța consideră că transferul dreptului de proprietate se poate face numai asupra unei suprafețe totale de 6625/37.600 mp din imobilele amintite, suprafețe ce se individualizează în raport de cota-parte a defunctului (1.438, 66 mp /8632 mp din imobilul cu nr. top. 7779/7 înscris în CF 83.310 Oradea, 985, 5 mp/5913 mp din imobilul cu nr. top. 7779/12 înscris în CF 10.572 Oradea, 1385, 5 mp /8311 mp din imobilul cu nr. top. 7779/10 înscris în CF 10.572 Oradea, 1062 mp /6372 mp/11.510 mp din imobilul cu nr. top. 7782/1 înscris în CF 5.899 Oradea și 538,33 mp /3230 mp /8632 mp din imobilul cu nr. top. 7779/6 înscris în CF 10.569 Oradea ). Tocmai de aceea, ținând seama de refuzul moștenitorilor acestuia de a proceda la perfectarea contractului, în raport de prevederile art. 969 C.civ și art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 instanța a admis în parte cererea principală în sensul arătat anterior.
Cât privește cererea accesorie formulată în raport cu pârâtul O. A., instanța reținut că acesta a recunoscut încheierea convenției, fiind de acord cu admiterea cererii. Din cuprinsul ei nu rezultă însă în mod clar cota-parte din fiecare imobil asupra căruia s-a intenționat realizarea transferului dreptului de proprietate. În aceste condiții instanța a considerat că se impune reținerea unei cote-părți egale prin raportare la fiecare imobil, sens în care a și admis cererea.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 19.11.2008, în termen legal, au declarat recurs, recalificat în apel în raport de valoarea obiectului pricinii, pârâții O. D., F. F. M. și O. D. jr., solicitând schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
P. Decizia civilă nr. 378/A din 14 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții O. D., O. D. junior, apelanta F. F. M., în contradictoriu cu intimații O. A., L. A., O. P. junior, O. I., Ș. M., O. S., F. M., O. T., S. L., P. M., C. R., S. D., O. E., O. G., O. F., O. S. C., O. A., O. P., P. P., Oradea ..13, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.5582 din 22.09.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În mod corect a reținut prima instanță din ansamblul probelor administrate în cauză că între reclamant și antecesorul apelanților s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, având ca obiect terenurile din cele două adeverințe eliberate de C. Județeană, din ., . și din satul Cheriu-Coasta Râtului și Fântânele, prețul fiind plătit la data semnării antecontractului.
P. expertizele științifice efectuate în cauză s-a stabilit că semnătura de pe antecontract aparține antecesorului apelanților. Nu se poate reține falsitatea actelor de comparație pe baza cărora s-a efectuat expertizarea antecontractului, întrucât, pe de o parte, aceasta nu s-a invocat în fața primei instanțe, iar pe de altă parte, folosirea acestora a fost solicitată de reprezentantul apelanților, av. M., scriptele de comparație constând în state de plată depuse la dosar de unitatea unde a lucrat defunctul, precum și un înscris în format A5, depus la dosar la termenul din 8.10.2007 personal de av. M.. Așa fiind, acestea nu au fost depuse la dosar de partea adversă.
În ce privește modalitatea de redactare a antecontractului, din probele testimoniale administrate în cauză au fost stabilite împrejurările în care actul s-a întocmit parțial prin dactilografiere și parțial prin scriere de mână, confirmându-se că mențiunile cu scriere de mână au fost făcute la aceeași dată, în prezența părților.
Faptul că martorii care au asistat la încheierea antecontractului erau la acel moment angajați ai reclamantului și că aceștia nu își amintesc în ce monedă s-a făcut plata nu constituie un temei suficient pentru a considera nesinceră mărturia acestora.
În ce privește prețul plătit, acesta nu poate fi considerat derizoriu și chiar dacă acesta ar fi fost sub valoarea reală a lucrurilor vândute, actul de vânzare este valabil din acest punct de vedere, întrucât nu s-a dovedit că reclamantul ar fi profitat în vreun fel de o ignoranță, neștiință sau stare de constrângere în care s-ar fi aflat vânzătorul.
Adeverințele menționate în cuprinsul antecontractului existau la data întocmirii acestuia, astfel că puteau fi cunoscute de părți la acea dată.
Față de acestea, Tribunalul apreciază că în mod legal și temeinic a fost admisă acțiunea formulată față de apelanți, în calitate de succesori ai defunctului vânzător.
Față de cele reținute, tribunalul, în baza art, 295 c.pr.civ., a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanții O. D., O. D. junior, F. F. M. în contradictoriu cu intimații O. G., O. F., O. S. C., O. A., O. A., L. A., O. P. junior,O. I., Ș. M., O. S., F. M., P. P., O. T., S. L., P. M., C. R., S. D., O. E., împotriva sentinței civile nr. 5582 din data de 22 septembrie 2008 a Judecătoriei Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
În baza art. 274 c.pr.civ., instanța a obligat pe apelanți la 1190 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimaților O. G. și O. F., reprezentând onorariu avocațial.
P. Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis cererea formulată de petenții O. G. și O. F..
A fost îndreptată eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr.378/A/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 14.12.2009 în dosarul cu nr._, în sensul că se trece mențiunea „obligă apelanții la cheltuieli de judecată în cuantum de 1190 lei în favoarea intimaților O. G. și O. F.” cum corect ar fi fost și nu „fără cheltuieli de judecată” cum greșit s-a consemnat.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În considerentele deciziei civile nr.378/A/2009 a Tribunalului Bihor pronunțată la data de 14 decembrie 2009 în dosarul cu nr._, la fila 7 alin. 5 se menționează că: „ În baza art.274 c.pr.civ, instanța urmează a-i obliga pe apelanți la 1190 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimaților O. G. și O. F., reprezentând onorariu avocațial” însă cu ocazia tehnoredactării în dispozitivul acestei decizii din eroare s-a trecut mențiunea „fără cheltuieli de judecată”.
Având în vedere că atât în minuta deciziei civile nr.378/A/2009 a Tribunalului Bihor cât și în considerentele acestei decizii se menționează că în baza art.274 c.pr.civ, instanța a dispus obligarea apelanților la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimaților O. G. și O. F., reprezentând onorariu avocațial, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.281 c.pr.civ. cererea a fost admisă și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr.378/A/2009 a Tribunalului Bihor pronunțată la data de 14 decembrie 2009 în dosarul cu nr._ în sensul că s-a trecut mențiunea „obligă apelanții la cheltuieli de judecată în cuantum de 1190 lei în favoarea intimaților O. G. și O. F.” cum corect ar fi fost și nu „fără cheltuieli de judecată” cum greșit s-a consemnat.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenții O. G. și O. F., precum și apelanții – recurenți O. D. jr.jr; O. D. și F. F. M..
Recurenții – reclamanți în fond O. G. și O. F. solicită admiterea recursului și casarea deciziei instanței de apel în parte în sensul obligării apelanților la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată în apel.
Recurenții O. D. jr. jr., O. D. și F. M. prin recursul formulat au solicitat modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului formulat și schimbării sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții O. G. și O. F. și admiterii cererii reconvenționale pe care au formulat-o.
Solicită pe fond constatarea nulității absolute a adeverințelor nr. 1532/1992 și 1401/1992.
Recurenții O. D. jr. jr., O. D. și F. F. M. au declarat recurs și împotriva încheierii din 10 februarie 2010 a Tribunalului Bihor, solicitând casarea acestei hotărâri ca nelegală și netemeinică, susținând că această încheiere a fost dată prin încălcarea gravă a legii.
P. decizia civilă nr. 1510/R din 06.10.2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, s-a respins ca rămas fără obiect recursul formulat de recurenții reclamanți O. G. și O. F., ambii cu domiciliul în Oradea, .. 17, județul Bihor.
S-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenții O. D. jr. jr., cu domiciliul în S., nr. 121, județul Bihor, O. D. domiciliat în Oradea, .. 27, . și F. F. M., domiciliată în Oradea, ., ., județul Bihor în contradictoriu cu intimații pârâți O. A., domiciliată în Oradea, ., județul Bihor, L. A., domiciliată în Oradea, Alea Salca, nr. 9, ., O. P. jr., domiciliat în Iași, Calea Galata, nr. 12, ., județul Iași, O. I., domiciliat în Oradea, ., județul Bihor, Ș. M., domiciliată în Oradea, ., județul Bihor, O. S., domiciliată în Oradea, ., județul Bihor, F. M., domiciliată în Oradea, ., județul Bihor, O. T., domiciliat în Oradea, ., județul Bihor, S. L., domiciliată în Oradea, ./A, ., P. M., domiciliată în Oradea, ., județul Bihor, C. R., domiciliată în comuna Bratca, ., județul Bihor, S. D., domiciliată în Oradea, ., județul Bihor, O. E., domiciliată în Oradea, ., județul Bihor, P. P., domiciliat în Oradea, .. 13, județul Bihor, O. C., domiciliat în Oradea, ./A, județul Bihor, O. P., domiciliat în Oradea, ., județul Bihor, O. A., domiciliat în Oradea, ., ., C. L. ORADEA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr. 1, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 378/A din 14 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor și încheierii dată în cameră de consiliu din 10 februarie 2010, pe care le-a menținut în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
În speță instanța de fond a fost investită cu soluționarea acțiunii privind executarea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare – cumpărare, o acțiune în prestație tabulară, solicitându-se de către reclamanții O. G. și O. F. pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare – cumpărare autentic în privința drepturilor succesorale transmise în favoarea lor de către defunctul O. D. jr. (tatăl recurenților) respectiv a drepturilor succesorale aparținând pârâtului O. A.. Astfel, reclamanții au urmărit valorificarea promisiunii sinalagmatice de vânzare – cumpărare cuprinsă în contractul de vânzare – cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 3 noiembrie 1992, act contestat prin acțiunea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali, care au solicitat constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare – cumpărare mai sus menționat, celelalte capete de cerere accesorii fiind disjunse.
În consecință, în prezenta cale de atac, se impune analizarea temeiniciei și legalității hotărârii pronunțate de instanța de apel, respectiv de prima instanță, sub aspectul soluționării capetelor de cerere mai sus menționate, respectiv analizării, în raport de probele existente la dosar a valabilității înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 3 noiembrie 1992 și a efectelor juridice ale convenției, avându-se astfel în vedere principiul disponibilității părților respectiv limitele investirii instanței de fond sub aspectul obiectului dedus judecării.
P. urmare, cererile formulate de recurenții reclamanți reconvenționali în recurs – privind constatarea nulității absolute a adeverințelor de proprietate nr. 1532/1992; 1401/1992 și a titlurilor de proprietate nr. 4351/2005 și 3398/1999 pe considerentul că acestea trebuiau emise după defuncta O. S., precum și cele vizând constatarea lipsirii de efecte a acestor acte, și anularea certificatului de moștenitor nr. 106/2006, constatarea falsului proces verbal de punere în posesie din data de 3 februarie 1999, exced cadrului procesual constituind cereri noi ce nu pot fi analizate direct în calea de atac a apelului sau recursului conform art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, în căile de atac neputându-se schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererilor de chemare în judecată.
De altfel, recurenții au formulat acțiune separată pentru constatarea nulității absolute a acestor acte, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. dosar_, respectiv în dosar_, astfel că aspectele invocate de recurenți privind modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, a emiterii adeverințelor de proprietate nr. 1532/1992 și 1401/1992 sub aspectul titularului dreptului de proprietate sunt aspecte ce pot fi verificate în conformitate cu dispozițiile Legii 18/1991, în dosarele sus indicate.
Pe de altă parte, sub aspectul formal, s-a reținut că la data eliberării celor două adeverințe de proprietate antecesoarea părților – O. S. – era decedată, adeverințele de proprietate fiind astfel emise pe numele moștenitorilor celor doi defuncți.
În același sens și pentru aceleași considerente aspectele invocate de recurenți privind dezbaterea succesiunii după antecesoarea O. S. decedată în anul 1991, respectiv legalitatea certificatelor de moștenitor invocate în recurs, respectiv în apel, exced obiectul prezentei cauze, instanța de fond nefiind investită cu soluționarea acestor cereri.
Reținând în consecință că cele două adeverințe de proprietate, având nr. 1532/1992 și 1401/1992 inserate în cuprinsul convenției sub semnătură privată indicată la data de 3 noiembrie 1992 nu au fost constatate ca fiind nelegale sau false prin hotărâre judecătorească irevocabilă, criticile recurenților privind lipsirea de efecte juridice a acestor acte fiind înlăturate.
Cât privește decizia nr. 948/R/2008 invocată de recurenți cu putere de lucru judecat s-a reținut că prin această hotărâre, pronunțată în materia fondului funciar, instanța de recurs a reținut doar că nu se poate da eficiență actelor sub semnătură privată în cadrul acestei proceduri speciale, neanalizând însă legalitatea și temeinicia acestui înscris sub semnătură privată, astfel încât, sub acest aspect hotărârea mai sus menționată nu produce efecte în privința valabilității actului invocat de reclamanți, în prezenta cauză.
Într-adevăr, instanța a dispus anularea titlului de proprietate nr. 1578/22 martie 1999 pe considerentul că acest titlu a fost emis cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 8 și 13 din Legea 18/1991, obligând comisiile la emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor defunctului O. D. sen, decedat la data de 13 noiembrie 1984, în acord cu prevederile legale mai sus menționate. S-a constatat totodată și nulitatea absolută a CM. nr. 51/2000 încheiat de BNP I. G. ca o consecință a principiului „accesorium sequitur principalum”.
Tocmai pentru acest considerent criticile recurenților în sensul că titlurile de proprietate ulterioare, respectiv cele două adeverințe de proprietate, sunt nelegale fiind emise în mod greșit supă defunctul O. D. sen. și nu după mama lor O. S., precum și cele ce vizează transmiterea succesiunii antecesorilor lor urmează a fi înlăturate în prezenta cauză, neavând relevanță, în condițiile în care descendenții acestor doi defuncți au uzat de procedura specială prevăzută de Legea 18/1991.
Pe fondul prezentei cauze, sub aspectul valabilității contractului de vânzare – cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 3 noiembrie 1992, s-a apreciat ca legală și temeinică soluția celor două instanțe, în cauză prin întreaga probațiune administrată, dovedindu-se acordul de voință dintre părțile contractante pe de o parte – reclamanții, în calitate de promitenți cumpărători și pe de altă parte antecesorul recurenților, numitul O. D. jr. – în calitate de promitent vânzător, atât în privința obiectului cât și al cauzei convenției, corect reținând cele două instanțe că sunt îndeplinite condițiile de valabilitate prescrise de art. 948 Cod civil.
Deși recurenții contestă semnătura antecesorului lor - numitul O. D. jr., invocând implicit lipsa consimțământului acestuia, prin expertizele grafologice efectuate în cauză, s-a stabilit că semnătura de pe antecontract, de la rubrica „vânzător” aparține acestuia, probă ce confirmă astfel acordul – consimțământul defunctului la înstrăinarea dreptului său de proprietate asupra terenurilor din cele două adeverințe de proprietate eliberate în baza Legii 18/1991, situate pe ., . și din loc. Cheriu – Coasta Râului și Fântânele, corect apreciind totodată instanța de apel că nu se poate reține falsitatea actelor de comparație pe baza cărora s-as efectuat expertizarea antecontractului.
Astfel, în speță, nu s-a făcut dovada lipsei consimțământului antecesorului recurenților (promitentul vânzător) și nici a lipsei obiectului convenției, respectiv a celorlalte cauze de nulitate.
În privința prețului plătit nu s-a făcut dovada că acesta ar fi derizoriu și nici a faptului că acest preț s-a stabilit prin manopere dolosive.
De altfel, convenția încheiată între părți a fost confirmată și prin probațiunea testimonială administrată în cauză, respectiv martorii G. N., Bajnoc A. și G. M., care au asistat la încheierea contractului și care au confirmat inclusiv faptul că prețul a fost plătit la data semnării antecontractului. Din probațiunea testimonială rezultă și aspectele privind modalitatea de redactare a antecontractului, precizându-se împrejurările în care actul a fost întocmit, parțial prin dactilografiere și parțial prin scriere de mână, această modalitate de întocmire neputând constitui o cauză de nulitate a contractului, martorii precizând că mențiunile cu scriere de mână au fost făcute la aceeași dată, în prezența părților.
Mai mult, deși nu formează obiect al prezentei cauze, s-a reținut că și în contractul sub semnătură privată încheiat la data de 16 martie 1993, între reclamanți și O. P., O. A., H. I. și O. S. (frați ai reclamantului O. G.,respectiv ai antecesorului recurenților) se face referire la convenția încheiată în anul 1992 cu O. D. jr., astfel încât împrejurarea invocată de recurenți în sensul că ceilalți frați nu au cunoscut despre existența convenției nu poate fi primită. Relevante în acest sens sunt și declarațiile scrise date de o parte dintre moștenitorii defunctului O. D. sen. și ai defunctei O. S., în cadrul dosarului de cercetare penală nr. 1404/P/2006 (filele 104 – 106 fond).
Susținerile recurenților, potrivit cărora declarațiile martorilor G. N., Bajnoc A. și G. M. sunt mincinoase, nu pot fi primite, prin rezoluția din 11 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Tot din declarațiile date de martori în instanță respectiv, din declarațiile scrise depuse la dosar (filele 106, 107, 108) rezultă că terenul ce a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare încheiat în anul 1992 a fost folosit de către reclamanți, aflându-se în posesia acestora, de la momentul încheierii convenției astfel încât excepția prescripției dreptului la acțiune apare ca neîntemeiată prin raportare la dispozițiile cuprinse în D.167/1958.
În speță prin promisiunea de vânzare – cumpărare promitentul vânzător își asuma o obligație de a face – aceea de a încheia în viitor un contract de vânzare – cumpărare autentic, astfel încât în condițiile în care bunul ce formează obiect al convenției se află în posesia și folosința promitentului cumpărător pot fi aplicate dispozițiile art. 3 din D. 167/1958 neoperând prescripția dreptului la acțiune.
Dispozițiile art. 702 și art. 965 cod civil invocate de recurenți nu sunt incidente în cauză, nefiind întrunite condițiile cumulative pentru a ne afla în prezența unui pact asupra unei succesiuni nedeschise, în condițiile în care la data înstrăinării dreptului de proprietate de către promitentul vânzător, autorii comuni ai părților erau decedați, succesiunea fiind astfel deschisă chiar în lipsa unei dezbateri succesorale notariale sau în instanță.
Astfel, potrivit art. 651 Cod civil succesiunile se deschid prin moarte, sens în care deschiderea succesiunii trebuie înțeleasă ca fiind consecința juridică principală a încetării din viață a unei persoane.
Pe de altă parte, dreptul succesoral înstrăinat a fost un drept născut și actual (la momentul înstrăinării) și nu un drept succesoral eventual, legea 18/1991 reglementând o procedură specială distinctă de cea prevăzută de dreptul comun în materia drepturilor de proprietate reconstituite în favoarea moștenitorilor.
În consecință criticile referitoare la faptul că antecesorul O. D. jr. nu putea înstrăina terenurile în litigiu pentru că nu avea calitate de proprietar al bunurilor înstrăinate au fost apreciate ca nefondate, acesta înstrăinându-și dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu obținut alături de ceilalți frați, conform Legii 18/1991, în calitatea sa de moștenitor al defuncților O. D. și O. S..
Cât privește cererea formulată în apel, prin întâmpinare și acțiune reconvențională având ca obiect anularea certificatului de moștenitor nr. 106/2006 și obligarea reclamanților la achitarea cotei de 1/5 părți din apartamentul rămas în urma defunctei H. I., dispozițiile instanței de apel au fost apreciate ca legale și temeinice, aceste cereri fiind inadmisibile în raport cu calitatea procesuală a apelanților, aceștia depunând întâmpinare și cerere reconvențională, la propriul apel – în condițiile în care apelul are ca obiect legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, și, mai mult, această cerere constituie o cerere nouă formulată direct în calea de atac, cerere inadmisibilă prin prisma dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă.
Referitor la încheierea de îndreptare a erorii materiale, dată în Camera de Consiliu din 10 februarie 2010 s-a apreciat că această încheiere a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă, dispoziții care sunt incidente în cauză.
Astfel, deși în minuta deciziei civile 378/A/2009 instanța de apel dispune obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1190 lei în favoarea intimaților O. G. și O. F., iar în considerentele deciziei se reține culpa procesuală a apelanților conform art. 274 Cod procedură civilă, cu ocazia dactilografierii dispozitivului deciziei s-a menționat din eroare „fără cheltuieli de judecată” corect făcându-se astfel aplicarea dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă.
În consecință, întrucât recursul recurenților reclamanți O. G. și O. F. vizează tocmai aspectele ce au fost îndreptate prin încheierea dată în cameră de consiliu din 10 februarie 2010, s-a reținut că acest recurs a rămas fără obiect, fiind respins ca atare.
Recursul recurenților O. D. jr. jr. O. D. și F. F. M. formulat atât împotriva deciziei civile cât și împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale a fost respins ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, pentru considerentele anterior expuse.
Instanța a luat act că intimații O. G. și O. F. au precizat că înțeleg să solicite cheltuielile de judecată din prezenta cauză pe cale separată.
P. cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 10 martie 2014, revizuientul O. D. jr. jr. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 5582/2008 din dosar nr._, rămasă definitivă prin decizia comunicată în 2011 cu ultim termen de judecată în 21 martie 2012.
În motivarea cererii de revizuire, sunt învederate următoarele:
- cererea depusă la Judecătoria Oradea în anul 2006 de către numitul O. G. nu a fost timbrată la valoare, motiv de anulare conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 147/1997;
- conform evaluării comunicate de notarul public I. G. la data de 15.04.2009, valoarea de expertiză la nivelul anului 2006 privind suprafața de 6.625 mp, zona Metrou, a fost de 397.500 lei, nicidecum cum a declarat numitul O. G., valoarea declarată fiind de 3.000 lei, pentru care reclamantul a plătit o taxă modică de 317 lei, acțiunea trebuind timbrată cu 2.105 lei + 2% pentru ce depășește 50.000 lei;
- revizuientul arată că el, în calitate de reclamant în dosar nr._ aflat pe rolul Tribunalului Bihor, a fost obligat să achite taxă de timbru la valoarea de circulație a terenurilor în anul 2013;
- conform CF-urilor din 2014, revizuientul este unicul proprietar după defunctul tată, O. D. jr., decedat în 15.03.1995, motiv de revizuire prevăzut de art. 322 Cod procedură civilă.
- O. D. sen. a decedat în anul 1984, neavând cum să vândă terenuri în anul 1992 numitului O. G. (fiul), Sentința Civilă nr. 5582/2008 fiind nelegală și netemeinică, de asemeneaa, O. F. nu poate face dovada cumpărării de terenuri în anul 1996 de la O. D. sen.;
- adeverința nr. 1401/1992, pe baza căreia și-a întemeiat O. G. ilegal pretențiile, a fost invalidată în anul 1996, neexistând până în anul 1999 proces verbal de punere în posesie, nici titlul de proprietate nu 3398/07.10.1999;
- la 10.12.2013 a solicitat Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 modificarea parțială a titlului de proprietate nr. 3398/07.10.1999 conform Deciziei civile nr. 536/2005-R, rămasă definitivă și irevocabilă;
- expertizele grafologice au fost făcute în baza unor semnături falsificate;
- numitul O. G. pretinde că a cumpărat de la numitul O. D. toată moștenirea cu suma de 150.000 lei atâta timp cât prin alt înscris sub semnătură privată, datat 16.05.1993, el pretinde că a cumpărat numai terenul din Cheriu – extravilan – cu 150.000 lei de la frații săi;
- fiind plecat în Italia la muncă, revizuientul arată că nu a achitat 10 lei taxa judiciară de timbru, motiv pentru care i s-a respins contestația în anulare în anul 2012, fără să-și poată face apărările.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 322 Cod procedură civilă, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
P. actul înregistrat la Curtea de Apel Oradea la data de 24.09.2014, revizuientul a precizat obiectul cererii de revizuire, în sensul că solicită desființarea Sentinței Civile nr. 5582/2008 a Judecătoriei Oradea.
La termenul de judecată din 25.09.2014, instanța a invocat din oficiu excepția privind necompetența materială a Curții de Apel Oradea.
Examinând litigiul prin prisma excepției invocate din oficiu, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii de revizuire dedusă judecății, astfel cum aceasta a fost precizată, îl reprezintă Sentința Civilă nr. 5582/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea.
P. hotărârea primei instanțe, anterior menționată, a fost analizat fondul pretenției dedusă judecății, aceasta devenind definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefondat a apelului urmare pronunțării Deciziei civile nr. 378 din 14.12.2006 a Tribunalului Bihor și respectiv prin respingerea recursului ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1540/2010-R din 06.10.2010 a Curții de Apel Oradea.
Competența materială în materie de revizuire este reglementată de art. 323 din Codul de procedură civilă, astfel potrivit alineatului 1 din acest text cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. P. urmare, ca regulă, revizuirea este o cale de atac de retractare, de competența instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speță, hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Judecătoria Oradea, prin aceasta a fost analizat fondul raportului juridic litigios, hotărârea devenind definitivă astfel cum s-a relevat anterior prin respingerea căilor de atac declarate în cauză.
Date fiind considerentele expuse, instanța, în baza prevederilor art. 158 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Judecătoriei Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
DECLINĂ COMPETENȚA de soluționare a cererii de revizuire precizate, formulată de revizuientul O. D. jr. cu domiciliul în Sînmartin, ., județul Bihor, în contradictoriu cu intimații O. C. cu domiciliul în Oradea, ., .. I, ., O. G., cu domiciliul în Oradea, .. 17, județul Bihor, LONȚIȘ A. cu domiciliul în Oradea, Aleea Salca, ..A, ., O. P. jr., cu domiciliul în Iași, Calea Galata, nr.12, ..C, ., județul Iași, O. I., prin curator P. I. din Oradea, ., nr.126, ..3, jud. Bihor, Ș. M. cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, K. S. cu domiciliul în Oradea, ..239, județul Bihor, F. M.-cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, P. P., cu domiciliul în Oradea, .. 13, județul Bihor, O. T. cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, L. L. cu domiciliul în Oradea, ./A, ., P. M. cu domiciliul în Oradea, ., nr.126, ..1, ., C. R. cu domiciliul în comuna Bratca, ., județul Bihor, S. D. cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, O. E. cu domiciliul în Oradea, ., județul Bihor, O. F. cu domiciliul în Oradea, ..17, județul Bihor, O. A. cu domiciliul în Oradea, ., ..6, județul Bihor, O. D. jr.-cu domiciliul în Oradea, ..27, ..3, ., F. F. M. cu domiciliul în Oradea, ., ..10, județul Bihor, C. L. ORADEA PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991, Piața Unirii, nr.1, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 5582 din 22.09.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea la data de 22.09.2008, în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
M. E. S. A. L. B. D. M. M. V.
- redactat hotărâre în concept – judecător – M. E. – 16.10.2014
- judecători fond – C. M.
- judecători apel – C. S., F. C.
- judecători recurs – T. F., V. P., D. T.
- dact. gref. M. V. – 16.10.2014 – 2 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
din data de 16.10.2014
CĂTRE,
JUDECĂTORIA ORADEA
Vă comunicăm alăturat prezentei dosarul nr._ al Curții de Apel Oradea - file -, ce are ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuientul O. D. jr. cu domiciliul în Sînmartin, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 5582 din 22.09.2008, pronunțată de Judecătoria Oradea, având în vedere că prin decizia civilă nr. 855 din data de 25.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr._ s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Anexe: dosar nr._ al Curții de Apel Oradea – 57 file -, dosar nr._/271/2006* al Tribunalului Bihor – 109 file -, dosar nr._, vol. I, al Judecătoriei Oradea – 181 file -, dosar nr._, vol. II, al Judecătoriei Oradea – 116 file -, dosar nr. 1404/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea – 181 file -, dosar nr._ al Curții de Apel Oradea – 227 file -, dosar nr._/111/2011 al Tribunalului Bihor – 93 file -, dosar nr._ al Tribunalului Bihor – 241 file -, dosar nr._ al Curții de Apel Oradea – 59 file -, dosar nr._ al Curții de Apel Oradea – 36 file, dosar nr._ al Curții de Apel Oradea – 58 file -.
Președinte Grefier
M. E. M. V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 401/2014. Curtea de Apel... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
