Anulare act. Decizia nr. 129/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 7150/271/2008*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.129/R/2014
Ședința publică din 20 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: C. D. – președintele instanței
JUDECĂTOR: B. D. M.
JUDECĂTOR: P. A.
GREFIER: G. M.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul M. P. domiciliat în Oradea, ..49, ..41, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatele ASOCIAȚIA DE proprietari CENTRU CIVIC A2, cu sediul în Oradea, Piața Independenței nr.49, . Bihor și ., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, Nr.15, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 1035/R din data de 20 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă contestatorul M. P. personal și avocat H. A. în reprezentarea intimatei Asociația de Proprietari Centru Civic A2 Oradea, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 02 septembrie 2013 emisă de Baroul Bihor – Cabinet de avocat, lipsă fiind intimata ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-i-se instanței că prezenta contestație în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei, achitată cu chitanța nr.O1_ AA din 9.09.2013, și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care:
Contestatorul M. P. personal depune la dosar răspuns la întâmpinare.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra contestației în anulare.
Contestatorul M. P. personal solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată, anularea deciziei atacate și fixarea unui termen de judecată pentru rejudecarea recursului, cu cheltuieli de judecată justificate cu actele depuse la dosar.
În motivare arată că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate, respectiv nelegalitatea Hotărârii Adunării Generale prin prisma dispozițiilor art.39 din Legea nr.230/2007, pentru utilizarea proprietății comune fiind necesar acordul majorității proprietarilor membri ai asociației și acordul proprietarilor direct afectați, niciuna din aceste condiții cumulative nefiind îndeplinite în speță, fiind necesare 22 de voturi „pentru” și nu 20, cum s-au obținut precum și că s-au comis și erori materiale în soluționarea recursului, în primul rând deoarece s-a apreciat că recurentul nu are calitatea de persoană direct afectată de radiațiile electromagnetice ale instalației montate de . platforma superioară a blocului, în condițiile în care undele materiale emise de instalația GSM se propagă și pe diagonală, nu doar pe verticală și orizontală, cum greșit a înțeles instanța.
Reprezentantul intimatei Asociația de Proprietari Centru Civic A2 Oradea, avocat H. A. solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar. În motivare arată că prezenta contestație în anulare este lipsită de temei de fapt, motivele invocate de contestator nu se încadrează în prevederile art.318 Cod procedură civilă. Mai arată că instanța de recurs nu numai că s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere și argumentelor formulate, dar le-a și analizat corect și complet, chiar contestatorul citând cele mai importante considerente ale respingerii recursului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1035/R din data de 20 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr._ s-a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurentul – reclamant M. P. în contradictoriu cu intimatele – pârâte Asociația de Proprietari Centru Civic A2 și . R. SA, împotriva deciziei civile nr. 209/A din 12 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost menținută în întregime.
A fost obligată partea recurentă să plătească părții intimate Asociația De P. Centru Civic A2 suma de 1200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs analizând cu prioritate aspectele legate de incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din compunerea completului de judecată ce a judecat cauza în apel prin raportare la sentința civilă nr. 5838/9 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei Oradea, le-a apreciat a fi nefondate.
Astfel, împrejurarea că la judecarea cererii în apel a participat și judecătorul care a pronunțat sentința civilă nr. 5838/9 octombrie 2007, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii, obiectul celor două litigii fiind diferit, iar situația de fapt dedusă judecății este diferită decât cea cu care instanța a fost investită inițial.
Este de observat în acest sens că obiectul litigiului derulat sub dosar nr._ l-a constituit anularea contractului de închiriere încheiat la data de 30.09.2003 între Asociația de Proprietari Centrul Civic A.2 și . V. România SA) în vederea dezactivării Stației de Bază și ridicării tuturor echipamentelor și accesoriilor instalate pe acoperișul blocului A2 din .. 49 Oradea, solicitându-se în subsidiar mutarea instalațiilor reprezentând antenele și dulapul RBS într-o altă locație situată la o distanță de siguranță care să garanteze evitarea câmpului neomogen de emisie și reflexie la cel puțin 12 m de amplasamentul de la acea dată.
Ori, în cauza de față s-a solicitat anularea hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. Centru Civil A2 din 17 iunie 2008 prin care s-a votat prelungirea contractului de închiriere încheiat cu . la data de 30 septembrie 2003, reclamantul invocând ca temei al acțiunii neîndeplinirea condițiilor legate de cvorum.
Mai mult, este de este de precizat și faptul că potrivit art. 34 alin. 1 Cod procedură civilă încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, întemeiată pe prevederile art. 27 Cod procedură civilă nu este supusă niciunei căi de atac, așa încât aspectele legate de greșita respingere a cererii de abținere nu mai pot fi puse în discuție în cadrul căilor de atac, existând posibilitatea atacării odată cu fondul doar a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, de care însă reclamantul nu a uzat în fața instanței de apel cu toate că avea această posibilitate în măsura în care avea îndoieli legate de lipsa de obiectivitate și imparțialitate a judecătorului respectiv.
În ceea ce privește fondul litigiului s-a constatat că, tema pretențiilor și probațiunii în cauza dedusă judecății vizează anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. Centrul Civil A2 din data de 17 iunie 2008, reclamantul prevalându-se în principal în susținerea cererii de prevederile art. 39 din Legea 230/2007, care reglementează faptul că, proprietatea comună poate fi utilizată de către terți, persoane fizice sau juridice numai cu acordul majorității, proprietarilor membri ai asociației și ai proprietarilor direct afectați de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosință sau de concesiune.
Într-adevăr textul nu prevede necesitatea obținerii acordului majorității proprietarilor, doar în situația în care are loc o schimbare a destinației părții comune a imobilului, astfel cum a reținut instanța de apel, textul vorbind de „utilizarea părții comune”.
Corect însă instanța a constatat legalitatea hotărârii contestate, în considerarea faptului că și ceilalți membri ai asociației, cu excepția reclamantului și-au exprimat acordul în privința celor hotărâte în cadrul adunării generale din 17 iunie 2008, potrivit tabelului de semnături depus la dosar, ratificând astfel actul încheiat inițial, ratificare care și-a produs efecte retroactiv, chiar din momentul încheierii sale, așa încât cauza de nulitate invocată sub acest aspect nu a fost reținută.
Referitor la susținerile legate de necesitatea obținerii acordului reclamantului în calitate de persoană direct afectată de vecinătate, s-a constatat că argumentele de care s-a prevalat acesta cu privire la calitatea de persoană direct afectată, au constat în învecinarea apartamentului său pe diagonală cu plafonul pe care se găsesc amplasate instalațiile dăunătoare, respectiv acțiunea vătămătoare emisă de instalațiile V., care în opinia sa se propagă radical.
Sub acest aspect corect instanța de apel a reținut puterea de lucru judecat dedusă din sentința civilă nr. 5838 din 9 octombrie 2007 a Judecătoriei Oradea, menținută prin Decizia civilă nr. 286/A/28.09.2010 a Tribunalul Bihor și a deciziei civile nr. 1366/R/26 mai 2011 a Curții de Apel Oradea prin care s-au tranșat irevocabil aspectele legate de eventualul efect dăunător al radiațiilor electromagnetice asupra reclamantului, sens în care s-a dispus mutarea echipamentelor de telefonie mobilă de pe planșeul apartamentului acestuia pe terasa situată deasupra casei scărilor și a cabinei troliului ascensor.
Prin urmare, cum elementele avute în vedere la pronunțarea hotărârii nu s-au schimbat, și cum noua locație a fost stabilită așa încât să excludă orice risc legat de efectul radiațiilor electromagnetice asupra reclamantului, acesta nu mai poate pretinde că ar fi persoană direct afectată, așa încât să fie necesară obținerea acordului său potrivit art. 39 alin. 1 din Legea 230/2007.
E. a apreciat apoi recurentul faptul că instanța ar fi făcut trimitere la excepția autorității lucrului judecat și a lipsei interesului, care în opinia sa nu operează în cauză.
Astfel, după cum rezultă din considerentele deciziei apelate, instanța nu a făcut referire la excepția autorității lucrului judecat, ci la puterea lucrului judecat; cele două expresii „puterea de lucru judecat” și „autoritatea de lucru judecat” nefiind sinonime.
S-a precizat în acest sens că, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii sau cu putere de lucru judecat dacă se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect sau să aibă aceeași cauză.
Așadar, distincțiile făcute de recurent sub aspectul obiectului diferit al celor două litigii sunt lipsite de relevanță juridică, puterea lucrului judecat operând după cum s-a arătat mai sus, independent de acest element care caracterizează exclusiv excepția autorității lucrului judecat.
Cu privire la lipsa interesului, într-adevăr prima instanță a reținut faptul că reclamantul nu ar justifica un interes legitim și actual pe de o parte datorită faptului că nu mai are calitatea de persoană direct afectată, iar pe de altă parte pentru faptul că, contractul de prelungire la care se referă hotărârea atacată a expirat în termen de 1 an de la semnare, însă acest aspect a fost remediat de către instanța de apel, care a reținut existența interesului reclamantului în promovarea acțiunii, ce rezidă în necesitatea încheierii în condiții de legalitate a hotărârilor adunării generale a asociațiilor de proprietari, așa încât criticile recurentului legate de reținerea lipsei interesului nu au nici un fundament, fiind înlăturate.
Împotriva acestei decizii contestatorul M. P. a formulat contestație în anulare solicitând anularea hotărârii atacate și rejudecarea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Contestatorul critică soluția instanței de recurs apreciind că aceasta este rezultatul neanalizării tuturor motivelor de casare respectiv de modificare invocate prin memoriul depus la dosar, precum și a unei erori materiale comise de aceeași instanță.
Sub un prim aspect contestatorul apreciază că instanța de recurs nu a analizat primul motiv de modificare a deciziei contestate referitor la nelegalitatea hotărârii Adunării Generale din prisma dispozițiilor art.39 din Legea nr.230/2007, potrivit căruia pentru utilizarea proprietății comune de către terți este nevoie să se obțină acordul majorității proprietarilor membri ai asociației, precum și acordul expres al proprietarilor direct afectați de vecinătatea cu terțul. Astfel, deși în Adunarea Generală Extraordinară din 17 iunie 2008 au fost prezenți 26 de proprietari din totalul de 42, iar hotărârea s-a adoptat cu 20 de voturi pentru, totuși atât intimata cât și instanța au considerat valabil acordul părților implicate în ciuda neobținerii numărului de 22 voturi necesare.
Sub un al doilea aspect contestatorul apreciază că s-au comis și erori materiale în soluționarea recursului, în primul rând deoarece s-a apreciat că recurentul nu are calitatea de persoană direct afectată de radiațiile electromagnetice ale instalației montate de . platforma superioară a blocului, în condițiile în care undele materiale emise de instalația GSM se propagă și pe diagonală, nu doar pe verticală și orizontală, cum greșit a înțeles instanța.
Pe de altă parte instanța de recurs era obligată să rețină și incompatibilitatea judecătorului care a mai soluționat un litigiu între părțile implicate în prezentul dosar și care și-a formulat cerere de abținere, cerere greșit respinsă.
În finalul contestației, recurentul detaliază interesul în promovarea acestei căi extraordinare de atac, precizând că din delimitarea locației amplasării echipamentelor așa cum rezultă aceasta din contractele de închiriere încheiate de pârâții intimați, rezultă că este afectat și apartamentul nr.41, proprietatea contestatorului.
În drept au fost invocate prevederile art.318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă Asociația de Proprietari Centru Civic A2 Oradea a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că în prezentul dosar admisibilitatea contestației în anulare prin prisma motivelor invocate trebuie să se încadreze în contextul creat de faptul că acest contestator a avut calitatea de reclamant, acțiunea sa fiind respinsă de instanța de fond, iar căile de atac uzuale (apelul și recursul) au fost la rândul lor respinse.
Această concluzie este determinată de faptul că totuși contestația în anulare este pusă la dispoziția recurenților care în urma modului în care a evoluat litigiul în care sunt implicați sunt obligați pentru prima dată să pună în fața instanței de recurs în discuție critici vizând hotărârea atacată, iar această instanță omite să se pronunțe asupra unuia sau mai multor motive de casare sau de modificare, sau greșeala materială comisă de instanța de recurs ar putea determina o altă soluție decât cea adoptată.
În prezenta cauză însă, aspectele invocate de către contestator au fost puse în discuția tuturor instanțelor care au analizat cererea sa și acestea s-au pronunțat asupra netemeiniciei pretențiilor formulate, astfel încât cu greu am putea vorbi despre îndeplinirea condițiilor cerute de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
Fiind puse în discuție încă de la data formulării cererii de chemare în judecată și fiind analizate în contradictoriu cu pârâții de către toate instanțele legal investite, am putea discuta eventual de o greșeală de judecată și nu de o eroare materială care să justifice rejudecarea recursului. Raportat însă la faptul că toate instanțele au răspuns la fel pretențiilor reclamantului, apreciindu-le ca fiind neîntemeiate, este inadmisibil ca pe calea contestației în anulare să se obțină o nouă verificare a acestora.
Se poate constata astfel că încă prin acțiunea depusă la 24 iulie 2008, reclamantul M. P. a solicitat anularea hotărârii Adunării Generale din 17 iunie 2008, cu motivarea că aceasta a fost adoptată doar cu votul a 20 de proprietari din totalul celor 26 prezenți, dintr-o sumă de 42 de imobile existente în . de lipsire de efecte juridice a hotărârii atacate îl reprezintă opoziția sa în calitate de proprietar direct afectat de vecinătatea instrumentelor pe care . le avea instalate pe acoperișul blocului A2 din Oradea, P-ța Independenței, nr.49, ca urmare a încheierii unui contract prealabil în 30 septembrie 2003.
După cum se poate observa, exact acestea două sunt criticile cele mai importante privind hotărârea adunării generale asupra cărora contestatorul apreciază că instanța de recurs nu s-a pronunțat.
Prin sentința civilă nr._/2011, Judecătoria Oradea a respins acțiunea, reținând că votul exprimat de cei 20 de reprezentanți ai proprietarilor a fost suficient pentru a dispune prelungirea contractului de închiriere. De altfel, se precizează în considerentele sentinței că între reclamant și asociația de proprietari au mai existat litigii privind modalitatea de prelungire a contractului de închiriere încheiat de asociația de proprietari cu operatorul de telefonie mobilă, acestea fiind soluționate în favoarea pârâtelor.
Împotriva sentinței contestatorul a declarat apel în care a invocat aceleași aspecte, legate de majoritatea cerută pentru adoptarea prelungirii contractului, precum și faptul că este direct afectat de vecinătatea instalațiilor operatorului de telefonie mobilă, iar tribunalul a respins calea de atac analizând aceste critici. Ele au fost reluate de către contestator și prin recursul formulat, ori este adevărat că instanța de recurs nu a mai reluat în întregime detalierea acestora, făcând doar o analiză a hotărârilor pronunțate și prin prisma apărărilor formulate în fața fiecărei instanțe de către pârâte.
În aceste condiții, nu sunt evidențiate motive care să justifice admiterea contestației în anulare, criticile invocate și reluate de către contestator fiind cercetate de mai multe ori de către instanțele investite care au decis că acestea sunt neîntemeiate, astfel încât nu este vorba de o nepronunțare sau de o eroare materială, ci doar de faptul că recurentul contestator nu este mulțumit de soluția pronunțată în dosar, acest fapt nejustificând admiterea contestației în anulare.
În temeiul art.274 al.3 Cod procedură civilă, contestatorul va fi obligat la 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea intimatei, apreciindu-se că valoarea de 1500 lei ce rezultă din factura depusă în copie nu poate fi acordată în totalitate, fiind mult prea împovărătoare pentru contestator, care a suportat la rândul său un onorariu avocațial de 1860 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul M. P. domiciliat în Oradea, ..49, ..41, județul Bihor, în contradictoriu cu intimatele ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI CENTRU CIVIC A2, cu sediul în Oradea, Piața Independenței nr.49, . Bihor și ., cu sediul în București, Piața Charles de Gaulle, Nr.15, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 1035/R din data de 20 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Obligă contestatorul M. P. să plătească părții intimate Asociația de Proprietari Centru Civic A2 Oradea suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședință publică din 20 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
C. D. B. D. M. P. A. G. M.
Red. dec.jud.C. D./18.02.2014
Jud. rec. M. D. -T. F. -P. V.
Tehnored.GM/2 ex./ 18.02.2014
Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru .
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei:
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 730/2014. Curtea de... | Partaj judiciar. Decizia nr. 299/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
