Partaj judiciar. Decizia nr. 299/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 382/187/2007**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 299/2014-R
Ședința publică din 06.02.2014
Președinte: S. A. L.
Judecător: T. D.
Judecător: M. E.
Grefier: M. V.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul I. D., cu domiciliul în . de Beiuș, nr. 20, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații I. D., cu domiciliul în Țigănești de Beiuș, nr. 20, I. C. dom. în loc. Țigănești de Beiuș nr.28 jud. Bihor, L. M. dom. în loc. Băleni nr.21. jud. Bihor, B. L. dom. în loc. Feneriș nr. 113. jud. Bihor, I. M., dom. în loc. Băleni nr.15, jud. Bihor, I. M., I. I. și I. A., cu dom. în loc. Băleni nr.60, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 4637 /2012 din data de 31 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr._, prin care au fost menținute în întregime decizia civilă nr. 268/A din 29 septembrie 2011 și decizia civilă nr. 1/A/2012 pentru completarea dispozitivului deciziei civile 268/A/2011, pronunțate de Tribunalul Bihor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul personal și reprezentanta acestuia, avocat C. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din data de 11.11.2013 emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, contestația în anulare este legal timbrată, precum și faptul că, s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 06.02.2014, concluzii scrise formulate de contestatorul I. D. și intimatul I. D. și după care:
Reprezentanta contestatorului depune la dosar în probațiune Rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din data de 30.01.2014, care apreciază că are relevanță în cauză. Arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorului solicită admiterea contestației conform petitului, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă. În prezenta cauză se găsește o eroare materială, respectiv o greșeală de ordin procedural. Nu a fost bine analizat probatoriul de către instanța de fond. Arată că instanța de recurs nu a cercetat expertiza efectuată în cauză, această probă fiind d natură a schimba soluția dată. Arată că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul în litigiu nu este comod partajabil în natură, astfel încât acesta a fost atribuit cu plata unei sulte. Arată că intimatul nu a avut grijă de imobil astfel că acesta s-a deteriorat. Contestatorul locuiește în prezent în imobil, acesta efectuând îmbunătățiri. Arată că nu există dezacordul intimatului I. D. de-ai fi atribuit imobilul contestatorului.
Contestatorul personal arată că în cauză s-a săvârșit o infracțiune.
Intimatul I. D. solicită respingerea contestației în anulare conform concluziilor scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 35/14 ianuarie 2003, pronunțată de Judecătoria Beiuș s-a admis acțiunea astfel cum a fost completată înaintată de reclamantul I. D. domiciliat în Țigănești nr. 20 împotriva pârâților I. C., L. M., I. N., B. L., I. D., s-a stabilit că masa bunurilor de împărțit este formată din imobilele cu nr. top 32, 33 din CF 389 Țigănești de Beiuș, în care reclamantul are cotă de ½ parte, iar defunctul I. V. cota de 1/2 parte, inclusiv din supraedificatele existente pe aceste terenuri.
A stabilit că masa succesorală rămasă în urma defunctului I. V. decedat în anul 1994 se compune din cota de ½ parte din imobilele de mai sus la care masă, vocațiune succesorală o au reclamantul și pârâții în cote egale de 1/6 parte fiecare în calitate de frați cu titlu de succesiune legală.
A constatat că din întregile imobile, reclamantului îi revine cota de 7/12 parte, iar pârâților le revine cota de câte 1/12 parte fiecare.
S-a dispus partajarea și atribuirea în favoarea reclamantului a întregilor imobile în valoare de_ lei vechi.
A fost obligat reclamantul să plătească fiecăruia dintre pârâți suma de câte 12.034.583 lei vechi cu titlu de sultă; s-a dispus înscrierea în CF în favoarea reclamantului a întregilor imobile.
A obligat pe fiecare pârât să plătească reclamantului 427.083 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului CF 389 Țigănești de Beiuș terenurile cu nr.top. 32, 33 în suprafață de 982 mp precum și construcțiile situate pe acestea formează proprietatea tabulară a reclamantului în ½ parte și a tatălui acestuia I. V. în ½ parte, pârâții fiind frați și surori ai reclamantului și succesori în linie directă ai proprietarului tabular I. V., alături de reclamant.
În ședința publică din 20 martie 2001 pârâții ,mai puțin I. D., sunt de acord cu admiterea acțiunii de partaj și modalitatea de atribuire în favoarea reclamantului a imobilelor în litigiu.
Prin completarea de acțiune din 19 august 2002 reclamantul a solicitat ca, partea sa de proprietate de 1/6 părți din proprietatea tatălui să fie avută în vedere alături de cota sa de proprietate de CF, arătând că i-a escontentat pe frații săi, mai puțin pe I. D..
Prin lucrarea de expertiză întocmită de expertul P. O. s-a concluzionat că imobilele nu sunt partajabile în natură stabilindu-se valoarea de circulație a acestora.
În ședință din 24.09.2002, fiind prezent și I. D., acesta a fost de acord cu partajul cu sultarea corespunzătoare. În baza aspectelor reținute, în temeiul art. 728 și următoarele Cod civil, instanța a admis acțiunea stabilind că masa bunurilor de împărțit este formată din nr.top. 32, 33 din CF 389 Țigănești de Beiuș, din care reclamantul are cota de ½ parte, iar defunctul I. V., tatăl reclamantului și al pârâților are cota de ½ parte, stabilind, în baza art. 630 cod civil că masa succesorală rămasă în urma defunctului I. V., decedat în 1994 se compune din ½ parte din imobile, la care masă, vocațiune succesorală au reclamantul și pârâții în cote egale de câte 1/6 parte fiecare, în calitate de frați cu titlu de succesiune legală.
S-a constatat că din întregile imobile, reclamantului îi revine cota de 7/12 parte (6/12+1/12), iar pârâților câte 1/12 părți pentru fiecare, dispunându-se partajarea și atribuirea în favoarea reclamantului a imobilelor la valoarea stabilită prin expertiză, cu obligarea reclamantului la plata sultei pentru fiecare pârât, potrivit cotei de 1/12 părți.
Cu privire la lucrările de fundații și zidărie la partea dreaptă a intrării în curte, trecute în raportul de expertiză, la nota de la final, executate de pârâtul I. D. s-a reținut concluzia expertului că aceste lucrări nu au fost luate la socoteală, urmând ca reclamantul, căruia îi profită ca urmare a atribuirii intregilor bunuri să se desocotească cu fratele său I. D..
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pe fiecare pârât la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum de câte_ lei vechi potrivit cotei de 1/12 părți fiecăreia.
Prin decizia civilă nr. 268/A/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul I. D. în contradictoriu cu intimații I. D., I. C., L. M., I. M., I. M., I. I. și I. A., împotriva sentinței civile nr. 35/14.01.2003 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
A obligat pe reclamantul I. D. să plătească fiecăruia dintre pârâți suma de câte 1.402 lei cu titlu de sultă.
A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
A obligat pe intimatul I. D. să plătească apelantului I. D. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata parțiale.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 372/A/5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis cererea de revizuire formulată de revizuientul I. D. în contradictoriu cu intimații I. D., I. C., L. M., I. M., I. M., I. A., I. I. (ultimii 4 în calitate de moștenitori ai def. I. N.) și B. L. împotriva dec. civ. nr. 344/A/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor și în consecință s-a dispus rejudecarea apelului declarat împotriva sent. civ. nr. 35/14 ian. 2003 a Judecătoriei Beiuș
Pin sent.civ. nr. 35/2003 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a stabilit că masa bunurilor de împărțit rămasă în urma def. I. V. se compune din cota de ½ parte din imobilele cu nr. top 32, 33 din CF 389 Țigănești de Beiuș, la care masă, vocație succesorală o au reclamantul I. D. și pârâții Janoș C., L. M., I. N., B. L. și I. D. în cote egale de 1/6 parte fiecare, în calitate de frați cu titlu de succesiune legală; s-a constatat că din această masă, reclamantului îi revine cota de 7/12 parte, iar pârâților le revine cota de câte 1/12 parte fiecare. S-a dispus partajarea și atribuirea în favoarea reclamantului a imobilelor în valoare de_ lei vechi; a fost obligat reclamantul să plătească fiecăruia dintre pârâți suma de câte 12.034.583 lei vechi cu titlu de sultă; s-a dispus înscrierea în CF în favoarea reclamantului a întregilor imobile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul I. D. solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul sistării indiviziunii asupra imobilului casă veche cu anexe și teren prin partajarea în natură cu atribuirea întregului imobil în natură, în lotul apelantului I. D., cu obligarea acestuia la plata sultelor către reclamant și ceilalți pârâți corespunzător cotelor lor ideale de proprietate stabilite de prima instanță, raportate la valoarea de expertizare.
Reexaminând apelul prin prisma motivelor invocate, Tribunalul Bihor a reținut următoarele:
Conform copiei colii CF nr. 389 Țigănești de Beiuș, asupra imobilelor cu nr. top 32,33 reprezentând în natură arabil în intravilan și casă, curte în intravilan în suprafață totală de 983 mp sunt coproprietari def. I. V. în cotă de ½ parte și intimatul I. D. în cotă de ½ parte.
Problema litigioasă constă în modalitatea de partajare a acestor imobile, întrucât vocația succesorală la masa succesorală rămasă după defunctul I. V. și cotele de proprietate ale moștenitorilor nu au fost contestate, fiind în mod legal și temeinic stabilite de către primă instanță.
Din expertiza efectuată de către exp. I. I., rezultă că imobilul din Țigăneștii de Beiuș nr. 20, înscris în CF nr. 389, nr. top 32 și 33 în suprafață totală de 982 mp, nu este comod partajabil în natură, stabilindu-se valoarea de circulație a terenului ca fiind de 2,775 lei/mp., valoarea întregului teren fiind de 2.728 lei (construcția nefiind evaluata de expert).
La aceleași concluzii a ajuns și expertul P. O. în lucrarea de expertiză depusă în fața primei instanțe (fila 63 – dosar nr. 622/2001 al Judecătoriei Beiuș), și anume că imobilul nu este partajabil în natură. Valoarea construcțiilor a fost stabilita de expert ca fiind de 14.097 lei, iar valoarea terenului de 344 lei.
Potrivit criteriilor stabilite prin art. 673 ind. 9 C. pr. civ., la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, de acordul părților, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor .
Din schița întocmită de către exp. I. I., rezultă că pe terenul în litigiu se află casa veche, intabulată în CF și un corp nou de clădire în regim parter și etaj, cu anexe construită de către apelant, fără acordul celorlalți coproprietari. Potrivit adresei emisă de către Consiliului Jud. Bihor nr. 298/J/9.11.1999, apelantului I. D. i s-a pus în vedere sistarea imediată a lucrărilor de execuție la anexa gospodărească, începute pe imobilul cu nr. top 32 și 33 din CF nr. 389 Țigănești de Beiuș, fără autorizație de construire.
De asemenea prin sent. civ. nr. 1574/1999 data de Judecătoria Beius s-a dispus pe cale de ordonanța președințială sistarea lucrărilor de construire de către apelantul - pârât I. D..
Așadar, cu toate că s-a dispus sistarea lucrărilor, apelantul a ridicat construcția, fără autorizație de construire și fără a avea acordul celorlalți coproprietari.
Având în vedere aceste aspecte și cota de proprietate net superioară a intimatului I. D., și anume de 7/12 părți, față de cota de 1/12 parte a apelantului I. D., văzând că domiciliul intimatului I. D. se află la imobilul din litigiu, și anume, în Țigănești nr. 20, tribunalul va menține modalitatea de partaj aleasă de primă instanță, și anume atribuirea în natură a întregului imobil în favoarea intimatului – reclamant I. D..
In ceea ce privește sulta acordată se va tine seama de valoarea terenului stabilita prin raportul de expertiza efectuat in apel de către exp. I. I., (valoarea terenului indicata in expertiza efectuata la instanța de fond fiind derizorie), astfel că reclamantul va fi obligat la plata către pârâți a sumei de câte 1.402 lei pentru fiecare pârât, cu titlu de sultă.
Așa fiind, instanța în temeiul art. 296 C. pr. civ. a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată, numai sub aspectul sultei pe care reclamantul o datorează pârâților.
Având in vedere că hotărârea a fost schimbata numai in ce privește sulta datorata, intimatul I. D. a fost obligat sa plătească apelantului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata parțiale (jumătate din onorariul expert achitat de apelant, onorariul avocațial nefiind justificat).
Prin decizia civilă nr. 1/A/19 ianuarie 2012 s-a admis cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 268/A/2011 a Tribunalului Bihor, formulată de către expertul I. I., în sensul că:
Au fost obligați apelantul I. D. și intimatul I. D. să plătească expertului I. I. dom. în Oradea, ./A, jud. Bihor, suma de câte 508 lei fiecare.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Bihor a reținut următoarele:
Potrivit art.281 ind.2 alin.1 C. pr.civ. „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”.
Potrivit dispozițiilor art.281 ind.3 C.pr.civ. „dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.”.
În speță, conform notei de evaluare depusă de către expertul I. I. la fila 154, costul lucrării efectuate s-a indicat a fi în sumă de 2616 lei, reținându-se a fi achitată suma d e 500 lei cu titlu de avans. Diferența de 2116 lei s-a încuviințat de către instanță prin încheierea de ședință din 16 iunie 2011.
Din suma de 2116 lei s-a achitat de către apelantul I. D. suma de 1100 lei (conform chitanței de la fila 173) rămânând de achitat suma de 1016 lei.
Prin dispozitivul dec. civ. nr.268/A/2011 a tribunalului Bihor s-a obligat intimatul I. D. să plătească apelantului I. D. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu expert, reținându-se doar suma achitată de 1600 lei și astfel omițându-se diferența neachitată de 1016 lei.
Față de considerentele expuse, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 281 ind.2 alin.3 C.pr.civ., și anume, instanța a omis să se pronunțe asupra diferenței de onorariu expert neachitat 1.016 lei, a admis cererea conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestor hotărâri au formulat recurs recurenții I. D. și I. D., recursurile fiind formulate în termenul legal și legal timbrate.
Prin recursul formulat, recurentul I. D. solicită modificarea în parte a deciziei civile nr. 268/A/2011 și a sentinței civile nr. 35/2003, în sensul de a se admite în parte acțiunea și a se dispune sistarea indiviziunii asupra imobilului – casă veche cu anexe și teren prin partajarea în natură cu atribuirea întregului imobil, în natură, în lotul său și cu obligarea sa la plata sultelor către reclamant și ceilalți pârâți, corespunzător cotelor ideale de proprietare stabilite în primă instanță, raportat la valoarea de expertizare, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței .
Prin recursul formulat împotriva deciziei civile 1/A/2012 recurentul I. D. solicită schimbarea în totalitate a deciziei precum și atribuirea imobilului cu nr.top 32,33 de la adresa din Țigănești . jud. Bihor, invocând declarația numitului M. N. și a surorii sale sub aspectul momentului la care a început edificarea construcției noi, precum și împrejurarea că o parte din frații săi au fost de acord cu edificarea construcțiilor.
Solicită respingerea recursului formulat de recurentul I. D. ca nefondat.
Recurentul I. D. solicită admiterea recursului formulat și modificarea deciziei recurate nr. 268/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, în sensul menținerii în totalitate a sentinței civile nr. 35/14 ianuarie 2003 pronunțată de Judecătoria Beiuș.
Prin decizia civilă nr. 4637 /2012 din data de 31 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr._, s-au respins ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul – reclamant I. D. – cu domiciliul în Țigănești de Beiuș, nr. 20 și recurentul - pârât I. D. – cu domiciliul în . de Beiuș, nr. 20, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații – pârâți I. C. dom. în loc. Țigănești de Beiuș nr.28 jud. Bihor, L. M. dom. în loc. Băleni nr.21. jud. Bihor, B. L. dom. în loc. Feneriș nr. 113. jud. Bihor, I. M., dom. în loc. Băleni nr.15, jud. Bihor, I. M., I. I. și I. A., cu dom. în loc. Băleni nr.60, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 268/A din 29 septembrie 2011 și a deciziei civile nr. 1/A/2012 pentru completarea dispozitivului deciziei civile 268/A/2011, pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care le-a menținut în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Aspectele invocate de recurentul I. D. privind cererea de revizuire formulată de revizuentul – apelant I. D., respectiv competența de soluționare a acestei cereri precum și cele vizând considerentele pentru care s-a respins cererea de revizuire prin sentința civilă nr. 648/9 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș au fost soluționate definitiv și irevocabil în procesele anterioare, în prezenta cale de atac analizându-se legalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel în rejudecarea apelului formulat împotriva sentinței civile 35/14 ianuarie 2003 pronunțată de Judecătoria Beiuș. Astfel, prin decizia civilă nr. 1007/A/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._ s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul I. D. împotriva sentinței civile nr. 648/9 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, sentință prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul I. D. și care a fost anulată, și în consecință s-a reținut procesul spre rejudecare la Tribunalul Bihor – secția civilă, iar prin decizia civilă nr. 372/A/5 iunie 2008 Tribunalul Bihor a admis cererea de revizuire formulată de revizuentul I. D. împotriva deciziei civile nr. 344/A/2003 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în tot, fixând termen pentru rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 35/14 ianuarie 2003 pronunțată de Judecătoria Beiuș.
Prin decizia civilă nr. 116/R/22 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a respins ca tardiv recursul declarat de recurentul I. D. împotriva deciziei civile nr. 372/A din 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor care a fost menținută în întregime. În rejudecarea apelului Tribunalul Bihor a pronunțat decizia civilă 268/A/2011 din 29 septembrie 2011 atacată în prezenta cauză, avându-se in vedere motivele de apel susținute de apelant care vizează modalitatea de partajare a imobilelor cu nr.top. 32,33 înscrise în CF 389 Țigănești de Beiuș, vocația succesorală la masa succesorală rămasă după defunctul I. V. și cotele de proprietate ale moștenitorilor după defunctul I. V. nefiind contestate, criticile formulate în recurs de către recurentul I. D. vizând aceleași aspecte privind modalitatea de partajare a imobilelor.
Potrivit înscrierilor de sub B 1și 3 din CF 389 Țigănești de Beiuș asupra imobilelor cu nr.top. 32,33 reprezentând în natură arabil în intravilan și casă, curte în intravilan în suprafață totală de 983 mp sunt coproprietari defunctul I. V. în cotă de ½ parte și reclamantul I. D. în cotă de ½ parte ,din cota de ½ a defunctului revenindu-le reclamantului și pârâților în calitate de succesori cota de câte 1/6 părți, reclamantul având în consecință o cotă de proprietate din imobil de 7/12 părți, iar pârâții câte 1/12 părți fiecare.
Așa cum rezultă din probațiunea administrată în cauză și reținută și de instanța de apel în considerentele deciziei, respectiv raportul de expertiză întocmit de expertul P. O., în primă instanță și raportul de expertiză întocmit de expertul I. I., în apel, imobilul în litigiu, supus partajului, nu este comod partajabil în natură, expertul P. O. stabilind valoarea construcțiilor în litigiu ca fiind de 14.097 lei, iar valoarea terenului de 344 lei, iar prin expertiza întocmită de expertul I. I. s-a stabilit valoarea de circulație a terenului ca fiind de 2,775 lei/mp în total 2728 lei, construcțiile nefiind evaluate.
Aspectele invocate de recurentul I. D. în sensul că în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expertul I. I. s-a consemnat împrejurarea că în cauză nu s-a mai efectuat o altă expertiză nu atrag nulitatea expertizei, aceste consemnări neavând, de altfel relevanță sub aspectul fondului litigiului, în mod corect instanța de apel având în vedere ambele probe de specialitate efectuate în dosar, probe prin care s-a concluzionat în același sens, respectiv că imobilul în litigiu nu este comod partajabil în natură, nefiind omisă expertiza întocmită de expertul P. O., luându-se în considerare, la stabilirea sultei, valoarea stabilită de acest expert în privința construcțiilor, iar cu privire la valoarea terenului s-a avut în vedere, în mod temeinic și legal, valoarea indicată de expertul I. I., corect reținându-se sub acest aspect, că valoarea terenului indicată în expertiza efectuată la instanța de fond, de 344 lei ,este derizorie, raportat și la intervalul de timp care a trecut de la data efectuării primei expertize, de către expertul P. O., criticile recurentului I. D. sub acest aspect urmând a fi înlăturate ca nefondate.
Cât privește modalitatea de partajare a imobilului în litigiu se apreciază ca fiind legală și temeinică soluția instanței de apel și sub acest aspect, instanța făcând o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, raportat și la criteriile prevăzute de art. 6739 Cod procedură civilă, în mod temeinic și legal menținându-se modalitatea de partaj aleasă de prima instanță. Astfel în mod corect reține instanța de apel ca fiind relevantă în acest sens și cota de proprietate a reclamantului, de 7/12 părți, în favoarea căruia a fost atribuit imobilul în litigiu, cotă mult superioară cotei de proprietate a recurentului I. D., de 1/12 părți. Aspectele invocate de recurentul I. D. privind modificările intervenite cu privire la starea de fapt, respectiv împrejurarea că acesta a edificat o construcție nouă pe terenul în litigiu, sunt apreciate ca nefiind de natură a justifica atribuirea pe seama acestuia a imobilelor supuse partajului, care reprezintă construcțiile evaluate de către expertul P. O. și terenul aferent, date fiind considerentele anterior expuse ,cu atât mai mult cu cât reclamantul I. D. nu deține o altă locuință, aspect învederat de acesta, din probe nerezultând o altă stare de fapt, situația juridică, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor noi edificate neformând obiect al prezentei cauze, instanța de fond nefiind investită în acest sens.
Și criticile vizând decizia civilă nr. 1/A/2012 pentru completarea dispozitivului deciziei civile nr. 268/A/2011 a Tribunalului Bihor sunt apreciate ca nefondate, în mod corect și cu respectarea dispozițiilor art. 2812 alin. 1și 3 Cod procedură civilă, fiind admisă cererea de completare a dispozitivului acestei decizii în sensul obligării apelantului I. D. și a intimatului I. D. la plata sumei de câte 508 lei fiecare în favoarea expertului I. I., raportat la costul lucrării de expertiză efectuate și suma care s-a achitat de apelantul I. D., recurenții neformulând de altfel critici sub acest aspect, ci doar sub aspectul fondului cauzei, critici apreciate ca nefondate conform considerentelor anterior expuse.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța a respins ca nefondate recursurile formulate de recurenți împotriva deciziei civile nr. 268/A/2011 și a dec. civ. nr 1/A/2012 pronunțate de Tribunalul Bihor pe care le-a menținut în totalitate ca legale și temeinice.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, a formulat contestație în anulare recurentul I. D., solicitând admiterea acestuia.
Prin motivele depuse la dosar, s-a invocat că nu s-a dat cât s-a cerut, chiar dacă în dosarul nr. 35/2003 și în dosarul de apel în raportul de expertiză se vede clar că există construcții efectuate de el, nu s-au luat în considerare și nu i s-au acordat.
În drept s-a invocat art. 413 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul I. D. a solicitat respingerea contestației în anulare, sentința s-a eliberat în baza unui contract de vânzare cumpărare încheiat între el și I. F., contract atacat de contestator, însă, s-a constatat că îndeplinește condițiile de valabilitate.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția în cauză.
În ședința publică din 30.05.2013, contestatorul a arătat că își transformă contestația în anulare în cerere de revizuire, apoi, la data de 14.11.2013 a precizat din nou că susține contestația în anulare, invocând că dreptul său de proprietate a fost afectat, hotărârile fiind contrar stării de fapt, probelor administrate.
Expertizele efectuate au concluzionat că imobilul nu este comod partajabil în natură, pe teren I. D. a edificat construcții fără acordul celorlalți coproprietari, se impunea atribuirea în favoarea unuia dintre coproprietari cu sultarea celorlalți, adică în favoarea sa.
În drept s-a invocat art. 317 Cod procedură civilă.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părțile pot uza de aceasta fiind strict și limitativ prevăzute de art. 317-318 Cod procedură civilă. Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs, mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-1 numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Analizând considerentele deciziei contestate prin raportare la motivele de recurs ce au fost invocate de contestator, se reține faptul că, instanța de recurs a verificat fiecare aspect, modalitatea de partajare a imobilului în litigiu inclusiv faptul că acesta a edificat o construcție nouă, nefiind astfel vorba de o omisiune a luării în considerare a acestui fapt. Art. 318 Cod procedură civilă are în vedere existența unor greșeli materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și pentru verificarea cărora nu este necesară reaprecierea probelor, ceea ce în speță însă nu este cazul. Ca urmare, pe această cale nu pot fi verificate greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor texte legale.
Cele reținute de instanța de recurs reprezintă chestiuni de judecată,de apreciere și interpretare a probelor administrate,a incidenței dispozițiilor legale în materie,ori aceste aspecte,conform celor expuse mai sus, nu pot fi calificate ca greșeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă care să poată fi verificate pe calea contestației în anulare, altfel ar echivala cu un recurs la recurs ceea ce este inadmisibil.
Faptul că cele reținute de instanță nu corespunde punctului de vedere al contestatorului nu poate fi calificat ca o greșeală materială, modul în care s-a făcut verificarea aplicării disp. art. 673 indice 9 Cod procedură civilă reprezintă o chestiune de judecată ce nu poate fi modificată, verificată, pe calea aleasă de contestator.
Referitor la invocarea dispozițiilor art. 317 Cod procedură civilă, câtă vreme nu se constată o încălcare a dispozițiilor legale referitoare la citarea contestatorului recurent, nu se poate reține incidența acestuia.
Ca urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 317, 318 Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația în anulare ca fiind nefondată, menținând în întregime decizia contestată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul I. D., cu domiciliul în . de Beiuș, nr. 20, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații I. D., cu domiciliul în Țigănești de Beiuș, nr. 20, I. C. dom. în loc. Țigănești de Beiuș nr.28 jud. Bihor, L. M. dom. în loc. Băleni nr.21. jud. Bihor, B. L. dom. în loc. Feneriș nr. 113. jud. Bihor, I. M., dom. în loc. Băleni nr.15, jud. Bihor, I. M., I. I. și I. A., cu dom. în loc. Băleni nr.60, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 4637 /2012 din data de 31 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
S. A. L. T. D. M. E. M. V.
- redactat hotărâre în concept – judecător – S. A. L. – 12.02.2014
- judecători fond – B. V.
- judecători apel - F. M./N. B.
- judecători recurs – F. T., P. V., M. D.
- dact. gref. M. V. – 12.02.2014 – 2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 129/2014. Curtea de Apel ORADEA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 9/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
