Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 122/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 3072/83/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR_
DECIZIA CIVILĂ NR. 122/2014-A
Ședința publică din 04 martie 2014
PREȘEDINTE: P. C. - judecător
JUDECĂTOR: R. F.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă K. R. domiciliată în ., jud. Satu M., CNP_, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., Sector 5, cod poștal_, Cod de identificare fiscală_, împotriva sentinței civile nr. 2984 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, având ca obiect: despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror D. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că prezentul apel este scutit de taxă de timbru, având în vedere natura litigiului dedus judecății, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
La întrebarea instanței, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea arată că nu are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nefiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, avându-se în vedere că față de data intrării în vigoare a prevederilor art. 5 al.1 din Legea nr. 221/2009, acțiunea reclamantei este prescrisă. Totodată solicită a fi avută în vedere decizia nr. 15/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție date în recurs în interesul legii, întrucât în cauză măsura deportării antecesoarei reclamantei a avut loc anterior datei de 06.03.1945, astfel încât nu are caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2984 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al părții reclamante, excepție invocată de către pârâtul în cauză prin întâmpinare în condițiile art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările ulterioare, și în consecință:
A fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanta K. R., dom. în ., jud. Satu M., CNP_, împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. București, ., Sector 5, cod poștal_, Cod de identificare fiscală_, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI SATU M., cu sediul în mun. Satu M., Piața Romană nr. 3-5, jud. Satu M., în temeiul delegației nr._/09.05.2013, având ca obiect obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 42.000 lei reprezentând daune morale solicitate în temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 cu modificările ulterioare.
Fără cheltuieli de judecată pentru pârât, nefiind solicitate.
S-a constatat îndeplinirea de către pârât a obligațiilor procedurale prevăzute de art. 148 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, și pe cale de consecință, inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 187 alin. 1 pct. 2 lit. g) din același act normativ.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut că în speță s-a invocat, în condițiile art. 247, prin raportare la prevederile art. 205 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare (N.C.P.C.), excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al părții reclamante, a procedat la analizarea acestui incident procedural cu prioritate, din perspectiva disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare, apreciind că acesta se prezintă a constitui o împrejurare de natură să pună capăt procesului, în înțelesul art. 243 din codul de procedură civilă în vigoare (N.C.P.C.).
Examinând excepția de mai sus din perspectiva dispozițiilor legale invocate instanța a reținut că potrivit disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic… sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul aceste persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la … acordarea unor despăgubiri.”
Față de data publicării în Monitorul Oficial a legii de mai sus (11.06.2009) și . acesteia în termen de trei zile de la publicare (conform dispozițiilor constituționale), nefiind prevăzută o altă dată de intrare în vigoare în cuprinsul legii sau în cuprinsul altui act normativ de modificare a acesteia, raportat la data înregistrării cererii introductive în instanță din prezenta cauză, adică după împlinirea termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 221/2009, instanța a găsit întemeiată excepția invocată și în consecință a admis-o, respingând acțiunea astfel promovată.
S-a mai reținut, în plan procedural, că în urma depunerii cererii introductive în instanță de către partea reclamantă, s-a dispus de către președintele completului de judecată, în acord cu disp. art. 201 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare (N.C.P.C.), comunicarea cererii principale împreună cu înscrisurile anexe, cu pârâtul în cauză, cu mențiunea pentru acesta din urmă de a indica datele de contact menționate în cuprinsul art. 148 alin. 1 teza a doua din legea de mai sus.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de judecată din data de 06.09.2013, instanța de judecată a readus în discuție aspectele vizând neîndeplinirea culpabilă de către pârât a obligațiilor sale procedurale, din perspectiva normelor juridice evocate mai sus, precum și a dispozițiilor cuprinse în art. 148 alin. 1 teza a doua coroborat cu cele cuprinse în art. 205 alin. 2 lit. a) N.C.P.C. (raportat la împrejurarea că datele de contact afișate pe pagina oficială de internet nu corespund realității, fiind imposibilă contactarea pârâtului la aceste date), amânând pronunțarea inclusiv asupra oportunității aplicării unei amenzi judiciare conducătorului direcției juridice din cadrul instituției pârâte, din perspectiva dispozițiilor art. 187 alin. 1 pct. 2 lit. g) N.C.P.C., reținând însă, cu ocazia pronunțării, că aceste disfuncționalități au fost remediate, prin înființarea de către Ministerul Finanțelor Publice a liniei telefonice cu nr._ pentru transmiterea materialelor printate sau scanate, precum și a adresei electronice „_” pentru transmiterea prin e-mail a acestor materiale, atribuțiile funcționarilor însărcinați cu primirea corespondenței fiind extinse cu sarcina de a înregistra actele de procedură comunicate în această modalitate de către instanțele de judecată și de a confirma acestora primirea lor, după cum rezultă din cuprinsul adresei oficiale comunicate în acest sens de către Direcția Generală Juridică din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prin adresa nr. 255.167/19.09.2013 de la dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta K. R. solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Apelanta reclamantă critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța nu a luat în considerare dispozițiile Legii nr. 221/2009, respectiv probele administrate în cauză, din care rezultă că antecesoarea acesteia, numita Linzenbold M. a fost deportată la muncă de reconstrucție pe fostul teritoriu U.R.S.S., în perioada 08.01.1945 – 16.06.1948, fapt dovedit cu înscrisurile de la dosar, măsură administrativă care are caracter politic.
Menționează că în mod greșit instanța de fond nu i-a acordat despăgubiri civile la fel ca și-n cazul altor situații similare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul pârât S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și nelegal și menținerea în tot a sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a solicitat respingerea apelului declarat în cauză ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată următoarele:
În mod corect Tribunalul Satu M. a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanta K. R., față de termenul de 3 ani în care se putea formula prezenta acțiune, termen instituit de art. 5 alin 1 din Legea nr. 221/2009. Legea arătată a intrat în vigoare în data de 14 iunie 2009, la 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial, iar prezenta acțiune a fost formulată la data de 15.04.2013, peste termenul special de prescripție institut de lege. În concluzie, fiind prescris dreptul material la acțiune al reclamantei este de prisos analizarea celorlalte critici formulate de aceasta prin motivele de apel.
De altfel, prin decizia nr. 15/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat și a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin . 2 din Legea nr. 221/2009, raportat la art. 1 alin. 3 din același act normativ și art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214 /1999, că deportarea și prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009 .
Așa fiind, în baza art. 480 al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul reclamantei și va păstra în întregime hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă K. R. domiciliată în ., jud. Satu M., CNP_, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., Sector 5, cod poștal_, Cod de identificare fiscală_, împotriva sentinței civile nr. 2984 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședința publică din 04 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. C. R. F. P. L.
Red.dec. P. C./12.03.2014
Jud.fond: R. E.
Dact.P.L./12.03.2014
Ex.2
3 .
- apelanta reclamantă K. R. domiciliată în ., jud. Satu M.
- intimatul pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., Sector 5, cod poștal_,
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
| ← Succesiune. Decizia nr. 969/2014. Curtea de Apel ORADEA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 730/2014. Curtea de... → |
|---|
