Anulare act. Decizia nr. 948/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 948/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 8355/111/2012**
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159 - |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.948/2014-R
Ședința publică din 30 octombrie 2014
Președinte –– S. A. L. - judecător
- T. D. – judecător
- M. E. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenții A. A., S. E. și K. J., toți cu domiciliul procedural ales la C..Av.T., din Oradea, Parcul T., nr. 1, . Bihor, în contradictoriu cu intimații MATIUȚA H. N. M., domiciliat în Oradea, ., județul Bihor și J. F., domiciliat în Oradea, .. 7, ., împotriva deciziei civile nr. 717/R din 4 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru revizuenții A. A., S. E. și K. J.-toți lipsă, reprezentanta lor, avocat T. L. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/31.07.2014, eliberată de Baroul Bihor, pentru intimatul MATIUȚA H. N. M.-lipsă, reprezentanta sa, avocat B. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/30.10.2014, eliberată de Baroul Bihor și pentru intimatul J. F.-lipsă, reprezentanta sa, avocat M. S., în baza împuternicirii avocațiale nr.3977/27.10.2014, eliberată de Baroul Bihor-Cabinet Individual Avocațial.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezenta cerere de revizuire este timbrată cu suma de 10 lei, achitată prin chitanța . nr._/31.07.2014, emisă de Primăria Municipiului Oradea și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, după care:
Reprezentanta revizuenților, depune la dosar o decizia a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitor la o acțiune în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, condiții de efecte, promisiune de vânzare-cumpărare și înstrăinarea bunului către o altă persoană și precizează că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra cererii de revizuire.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentanta revizuenților, susține cererea de revizuire și solicită admiterea ei așa cum a fost formulată și motivată în scris, schimbarea in parte a deciziei supuse revizuirii, in sensul respingerii in totalitate a apelului formulat de către intimatul Matiuta H. M.-N., cu consecința menținerii in totalitate a dispozițiilor Sentinței civile nr. 9572/2012 a Judecătoriei Oradea si a Deciziei civile nr. 322/2013 a Tribunalului Bihor, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru. În esență, solicită a se constata că, prin decizia a cărei revizuire o solicită Curtea de Apel Oradea a dispus admiterea recursului formulat de către intimatul Matiuta H. M.-Uu, cu consecința admiterii apelului formulat de către acesta împotriva Sentinței civile nr. 9572/2012 a Judecătoriei Oradea si schimbării in parte a acesteia, ca atare, instanța de recurs a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1324/24.10.2010 de către BNP D. G. I., rectificarea înscrierilor din CF_, precum si pronunțarea unei hotărâri care să tina loc de contract autentic pornind de la contractul sub semnătura privata înregistrat sub nr. 6/19.03.2008 de către av. G. C., așadar, apreciază că, instanța de recurs a constatat reaua-credinta a revizuenților A. si S., pornind de înscrisurile depuse de către intimatul Matiuta H. M.-N., si anume copia CF165529, unde sub B5 apare notata respingerea cererii înregistrata sub nr._/20.10.2010 de notare a antecontractului de vanzare-cumparare înregistrat sub nr. 6/19.03.2008. Convingerea instanței, cum ca aceasta notare a existat in cartea funciara a imobilului la data autentificării contractului anulat - 24.10.2010, a fost întărita si prin depunerea de către intimatul Matiuta a cererii, care . înregistrata la OCPI Bihor în data de 20.10.2010, însa, cu buna știința si pentru a induce în eroare instanța de judecata, intimatul Matiuta H. M.-N. "a omis" sa depună la dosar încheierea prin care această cerere a fost soluționata, si in posesia căreia se găsea, fiind singura persoana căreia ii fusese comunicată. De asemenea, arată că, prin cererea înregistrata sub nr. 4123/30.07.2014 la OCPI Bihor, revizuenții au solicitat acestei instituții sa le comunice copia acestei încheieri, precum si data la care aceasta a fost pronunțata, prin Adresa nr. 4123/30.07.2014 OCPI Bihor, le-a comunicat faptul că, respingerea cererii nr._/2010 s-a efectuat la data de 26.10.2010 prin încheierea de carte funciara nr._/2010, acest aspect rezultând si din încheierea nr._ in discuție, comunicata lor ca urmare a cererii formulate (a se vedea mențiunea "Soluționata la data de:26.10.2010"). Reprezentanta revizuenților precizează că un alt aspect important care rezulta din cuprinsul încheierii menționate este faptul că aceasta a fost comunicata doar intimatului Matiuta H. M.-N., așadar arată că acesta a fost singurul care s-a aflat in posesia acestui înscris, singurul care a cunoscut data reala a soluționării cererii si cel care a reținut si ascuns acest înscris, depunând in probatiune doar cererea sa înregistrata la data de 20.10.2010 si extrasul CF în care notarea era deja realizata (eliberat la data de 29.10.2010, potrivit mențiunilor de pe acesta), ca atare, solicită a se constata că în cauză sunt incidente dispozițiile art.322 pct.5 teza 1 din Codul de procedură civilă. Totodată, mai arată că, în încercarea sa de a induce in eroare instanța, intimatul Matiuta s-a folosit de împrejurarea ca toate actele emise de către OCPI poarta același număr cu al cererii pe care o soluționează, astfel, dosarul format prin depunerea cererii de notare formulata de către intimatul Matiuta poarta numărul_/20.10.2010 după cum rezulta din încheierea pe care a atașat-o, adică numărul atribuit cererii însăsi, acesta este si numărul care, după soluționarea cererii, adică ulterior datei de 26.10.2010, a fost menționat sub B5 in CF_, si care a fost analizat de către instanța, însa, data înregistrării cererii nu este aceeași cu data soluționării ei prin încheiere, iar notările se realizează doar în temeiul încheierilor, cu alte cuvinte, în CF nu se notează cererile formulate de către persoanele interesate ci doar încheierile prin care aceste cereri sunt soluționate, or, este astfel evident că revizuenții nu aveau cum să aibă cunoștință în data de 24.10.2010 –data autentificării actului, nici despre faptul ca in data de 20.10.2010 intimatul Matiuta a înregistrat o cerere către OCPI Bihor, aceasta nefiind nici comunicata, nici menționata in CF, nici publicata in vreun fel; nici despre faptul ca, ulterior datei la care revizuenții A. si S. deveniseră proprietari, urmează sa fie soluționata vreo cerere referitoare la acest imobil și de altfel, aceasta din urma chestiune nici nu trebuia să-i mai intereseze. În consecință, reprezentanta revizuenților, menționează că, la data de 24.10.2010-data autentificării si data pana la care instanța trebuia sa analizeze buna sau reaua-credinta a pârtilor la încheierea contractului, cererea de notare a antecontractului de vanzare-cumparare nu era încă soluționata, si ca atare nici o notare referitoare la aceasta nu a existat in cartea funciara, din păcate însă, arată că instanța de recurs a omis sa observe ca extrasul CF pus la dispoziție de către intimatul Matiuta, a fost emis la data de 29.10.2010, asa cum apare pe mențiunea făcuta de către lucratorul OCPI, data care este insa ulterioara datei la care a fost autentificat actul in discuție -24.10.2010. În concluzie, solicită a se constata că notarea respingerii cererii de notare a antecontractului de vânzare-cumpărare nu s-a realizat decât ulterior datei de 26.10.2010, astfel încât la data de 24.10.2010 în CF nr._ UAT Oradea nu era înscrisă nici o mențiune referitoare la vreo încercare de notare a unei promisiuni de vânzare-cumpărare și de altfel, arată că, asa cum rezulta din cuprinsul încheierii nr._, la data de 20.10.2010-data înregistrării cererii de notare a intimatului Matiuta, Coala .Funciara nr. 165529UAT Oradea era blocata ca urmare a solicitării, de către BNP D. G. I., prin cererea înregistrata sub nr._/19.10.2010, a unui extras de autentificare, or, in conformitate cu art. 58 alin. 5 din Ordinul nr. 633/2006, aplicabil la acea data, in situația in care in perioada de blocare se înregistrează actul autentic întocmit in baza extrasului care a produs blocarea colii, aceasta cerere se soluționează cu prioritate, cu alte cuvinte, în perioada de blocare a unei coli nu se soluționează nici o cerere și nu se realizează nici o notare, având prioritate notarea actului autentic care se găsește în lucru la notarul public, actul autentic analizat, autentificat sub nr. 1324/24.10.2010, a fost notat sub B8, baza cererii înregistrate sub nr._/25.10.2010, ca atare, fiind înregistrata in data de 20.10.2010, cererea de notare a intimatului Matiuta nu a fost nici măcar analizata de către OCPI decât ulterior datei de 25.10.2010, iar extrasul de autentic pus la dispoziție de către OCPI notarului in vederea autentificării actului si vizualizat de parti la data de 24.10.2014 nu purta nici un fel de mențiune cu privire la existenta cererii intimatului Matiuta, ca atare precizează că argumentația instanței de recurs in sensul existentei relei-credinte a subsemnaților A. si S. pornind de la existenta in CF_ Oradea, in data de 24.10.2010, a notarii de sub B5, este demontata prin acest înscris, înscris care, așa cum a arătat, a fost reținut cu rea-credinta de către intimatul Matiuta, astfel că, fata de toate acestea, va solicită admiterea cererii, așa cum a fost formulata. În ceea ce privește soluția dată de către Înalta Curtea de Casație și Justiție, pe care a depus-o azi la dosar, solicită a se constata că aceasta relevă că prin încheierea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare se naște în patrimoniul promitenților cumpărători un drept de creanță și doar raportat la acest drept de creanță se face analiza privind buna credință a cumpărătorilor din contractul de vânzare cumpărare autentic, neputând fi analizată buna credință a acestora raportat la un prezumtiv drept de proprietate pe care cumpărătorii promitenți l-ar fi dobândit, pentru că în temeiul unei promisiuni de vânzare-cumpărare se naște un drept de creanță, raportat la acest drept de creanță trebuie analizată buna sau reaua credință a părților care au participat la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
Reprezentanta intimatului Matiuța, solicită respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În esență, solicită a se constata că, raportat la cele relevate în cererea de revizuire, o etapă este aceea de admisibilitate, legată de motivele de revizuire, iar ce-a de a doua se pliază pe un recurs la recurs și pe cercetarea, respectiv modul de soluționare a dosarului de fond de către instanța de recurs, astfel, cu privire la prima chestiune arată că, pentru a fi în situația unei revizuiri, pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, referitor la înscrisul nou, care nu a fost prezentat, reținut de partea potrivnică, precizează că a depus la fond tot felul de probe, toate aceste acte se regăsesc la dosar, au fost depuse încheierile și cererile pe care le-au făcut la OCPI, toate cererile au fost respinse și așa cum revizuenții au formulat cererea către OCPI după momentul pronunțării, tot așa puteau să o facă și după introducerea acțiunii la fond. De asemenea mai precizează că, ceea ce nu spun revizuenții este faptul că soluția instanței de recurs s-a bazat nu numai strict pe notarea în CF ci pe toată probațiunea administrată în cauză.
Reprezentanta intimatului J., solicită respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată. În esență, menționează că, înscrisul nou nu este de loc nou, acesta se regăsește la dosarul cauzei, iar ceea de a –II-a problemă este aceea că indiferent că în considerentele deciziei Curții de Apel Oradea se vorbește de data de 24.10.2010 este infirmat de însăși înscrierea din CF, în care se regăsește notarea de sub B.6, fiind notată respingerea_/25.10.2010, prin urmare se reanalizează soluția celorlalte instanțe. Instanța de recurs a avut în vedere cartea funciară, precum și toate actele depuse la dosar.
În replică, reprezentanta revizuenților, precizează că relevant este argumentul juridic care a stat la baza motivării deciziei de către Curtea de Apel Oradea, instanța de recurs a omis să observe că extrasul de CF pus la dispoziție a fost emis la 29.10.2010, dată care însă este ulterioară datei la care a fost autentificat actul -24.10.2010; relevantă este și confuzia creată în procesul de recurs, în sensul că, toate actele emise de către OCPI poartă același număr cu al cererii pe care o soluționează, astfel, dosarul format prin depunerea cererii de notare formulată de intimatul Matiuța poartă același număr atribuit și cererii, acesta este și numărul care după soluționarea cererii, adică ulterior datei de 26.10.2010 a fost menționat sub B 5 în CF nr._ și care a fost analizat de instanță, însă data înregistrării cererii nu este aceeași cu data soluționării ei prin încheiere, iar notările se realizează doar în temeiul încheierilor, cu alte cuvinte, arată că în CF nu se notează cererile formulate de către persoanele interesate ci doar încheierile prin care aceste cereri sunt soluționate. Referitor la cele relevate de către reprezentantele părților intimate, cum că înscrisul s-ar regăsi la dosar, solicită ca acestea să indice fila la care se găsește acest act, iar privitor la împrejurarea că revizuenții nu au făcut demersuri la OCPI doar după pronunțarea hotărârii, precizează că aceștia nu au făcut demersuri în acest sens, deoarece nu au avut nici un interes, câtă vreme în cele două instanțe au avut câștig de cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra cererii de revizuire de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.717/R din 4 iunie 2014, Curtea de Apel Oradea a
respins excepția de nulitate a recursului.
A admis ca fondat recursul introdus de recurentul MATIUȚA H. M. – N., în contradictoriu cu intimații – pârâți: J. F., A. A. și S. E., K. J., împotriva deciziei civile nr. 322/15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A admis apelul declarat de apelantul Matiuța H. N.-M. declarat împotriva sentinței civile nr. 9572 din 26.06.2012 a Judecătoriei Oradea, pe care a schimbat-o în parte.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Matiuța H. N.-M. în contradictoriu cu pârâții A. A., S. E., K. J. și J. F..
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1324/24.10.2010 de B.N.P. D. G. I..
A dispus rectificarea înscrierilor din C.F._ cu nr. cadastral_ de sub B8.
A constatat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 6/19.03.2008 de avocat G. C. reclamantului i s-a transmis dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul cu nr. cadastral_ înscris în C.F._ Oradea.
A dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului Matiuța H. N.-M. în cartea funciară.
A menținut restul dispozițiilor deciziei.
A obligat părțile intimate A. A., S. E. și K. J. să plătească părții recurente Matiuța H. N.-M. suma de 8.000 de lei cheltuieli de judecată parțiale în toate instanțele.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs, a reținut următoarele considerente:
Prin procura specială dată în fața notarului public D. Pantor la data de 27.09.2005, pârâtul-intimat K. J. l-a împuternicit pe intimatul J. F. să facă demersurile necesare în vederea eliberării titlului de proprietate sau obținerii de despăgubiri sau orice titluri de valoare, să ridice titlul de proprietate, titlurile de valoare sau sumele de bani obținute cu titlu de despăgubiri, să întabuleze dreptul său de proprietate, să vândă pentru el și în numele său terenul sau foloasele ce rezultă din acesta pentru imobilul ce reprezintă în natură teren în suprafață de 2,61 ha cu următoarele nr. topografice:_ ;_ ; 1724/1680; 1725/1628; 1726/1676; 1727/1678, înscrise în C.F. 624 S., respectiv nr. topografice 1689; 1690 cuprinse în C.F. 35 Episcopia Bihor.
Aceleași mențiuni se găsesc inserate și în cuprinsul procurii speciale date în fața aceluiași notar la aceeași dată de către numita K. I. în favoarea aceluiași mandatar.
În baza acestor procuri pârâtul J. F. în calitate de mandatar al pârâtului K. J. și al defunctei K. I., înstrăinează reclamantului M. H. M. N. prin contractul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 6 din 19.03.2008 de către avocat G. C. în schimbul sumei de 150.000 euro, achitată integral potrivit mențiunilor contractului, dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5,11 ha teren situat în hotarul mun. Oradea, drept dobândit de către vânzătorii K. în urma cererii_/14.09.2005 depuse în baza Legii nr. 247/2005.
S-a menționat faptul că, la data încheierii acestui contract, dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate în cuprinsul procurilor și deci al contractului, nu fusese reconstituit, fiind formulată doar o cerere în acest sens, reconstituirea având loc ulterior, urmare a unui proces intentat în acest sens, soluționat prin sentința civilă nr. 1044/13.02.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 696/R/02.10.2009 a Tribunalului Bihor.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1138 din 16.09.2010 de B.N.P. D. G. I. pârâtul K. J. înstrăinează pârâților intimați A. A. și S. E. dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din terenul înscris în C.F._ Oradea cu nr. cadastral_ obținut urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, prețul vânzării fiind de 45.000 euro.
La aceeași dată se încheie o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare pentru cealaltă cotă de ½ parte teren, autentificată sub nr. 1139 în fața aceluiași notar, contractul perfectându-se în formă autentică la data de 24.10.2010 sub nr. 1324.
Prin demersul judiciar întreprins, reclamantul a solicitat a se constata nulitatea absolută a acestor convenții, invocând în principal cauza ilicită care a stat la baza acestora, susținând că pârâții au încheiat contractele cu rea-credință, cunoscând înstrăinarea ce a avut loc în favoarea sa la o dată anterioară, potrivit contractului înregistrat sub nr. 6/19.03.2008, în privința căruia a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Legat de convenția de vânzare-cumpărare sub semnătură privată mai sus arătată, s-a constatat într-adevăr, că în cuprinsul acesteia s-a făcut mențiunea că se înstrăinează dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate, asupra suprafeței de 5,11 ha teren, însă din conținutul clauzelor contractului rezultă că voința părților contractante a fost aceea de a se înstrăina imobilul ce formează obiect al reconstituirii și nu dreptul de reconstituire în sine ca modalitate de redobândire a proprietății, prioritară în interpretarea contractului fiind intenția comună a părților și nu sensul literal al termenilor.
Astfel, instanța de recurs a opinat că apărarea intimaților, cum că convenția prevede o operațiune juridică interzisă de lege, și anume înstrăinarea dreptului de reconstituire astfel cum acesta e reglementat de Legea nr. 18/1991, nu a fost primită.
Tot astfel, s-a apreciat a fi nefondată și apărarea legată de inexistența unei identități între imobilele menționate în cuprinsul procurilor date intimatului J. F. și cele obținute în urma procesului de reconstituire, intenția părților fiind și de această dată în afara oricărei discuții, și anume de a se înstrăina imobilele ce urmau a fi reconstituite potrivit cererii depuse în baza Legii nr. 247/2005, având nr._/14.09.2005, așa încât pârâtul K. J. nu se poate sustrage de la obligația asumată prin contract doar pentru faptul că reconstituirea s-a făcut ulterior pe un alt amplasament.
De altfel, s-a observat că problema valabilității antecontractului de vânzare-cumpărare a fost tranșată irevocabil de prima instanță care a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul K. J. pentru constatarea nulității acestuia (soluția nefiind apelată), instanța reținând cu putere de lucru judecat faptul că nu există nici un motiv de nulitate absolută întrucât la data încheierii antecontractului pârâtul J. avea o procură valabilă din partea pârâtului-reclamant reconvențional K. și a defunctei sale mame, fiind clară intenția acestora de a vinde terenurile de pe vechiul amplasament, iar obiectul contractului e determinabil.
În ceea ce privește efectele antecontractului, s-a precizat că acesta se bucură de forța obligatorie a oricărui contract, încheierea în viitor în formă autentică nefiind o simplă facultate pentru părți.
Într-adevăr în situația în care promitentul vânzător își încalcă obligația principală asumată și vinde bunul unui terț, simpla încheiere a unui astfel de contract nu este suficientă pentru anularea actului subsecvent de înstrăinare, anularea impunându-se doar în situația în care vânzătorul a urmărit fraudarea drepturilor promitentului-beneficiar, iar cumpărătorul e complice la această fraudă, caz în care convenția are un scop fraudulos și deci o cauză ilicită, ceea ce impune nulitatea absolută a actului încheiat potrivit articolului 948 din fostul cod civil aplicabil cauzei.
În speță s-a constatat că înstrăinarea terenului în favoarea pârâților A. A. și S. E. s-a realizat în două etape după cum s-a arătat și în cele de mai sus.
În privința primei convenții de înstrăinare încheiată la data de 16.09.2010 și a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la aceeași dată, instanța de recurs a apreciat că nu se poate reține cauza ilicită, reaua-credință a pârâților cumpărători la încheierea acestora nefiind dovedită, la momentul încheierii acestor acte nefiind notat în C.F. antecontractul de vânzare-cumpărare, neexistând nici alte elemente din care să rezulte că pârâții au avut cunoștință de existența promisiunii de vânzare în favoarea reclamantului și de asemenea, dispozițiile articolului 36 din Legea nr. 7/1996 nu sunt incidente în cauză, susținerile recurentului cum că nu e necesar a face dovada relei-credințe, s-a constatat a fi nefondate.
Astfel, dispozițiile articolului 36 din Legea nr. 7/1996 sunt aplicabile în situația în care s-a rectificat o înscriere în cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din C.F. nu mai este în concordanță cu situația actuală a imobilului.
Totodată, instanța de recurs a reținut că în cazul în care s-a admis o astfel de acțiune în rectificare față de dobânditorul nemijlocit, se va putea introduce o altă acțiune în rectificare față de terțele persoane care și-au înscris vreun drept real dobândit cu bună-credință, prin act juridic cu titlu oneros, în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere, ceea ce însă nu e cazul în speța de față care ridică problema admisibilității acțiunii în rectificare îndreptată împotriva dobânditorului nemijlocit și nu a terțului subdobânditor.
În ceea ce privește cea de a doua convenție de vânzare-cumpărare încheiată la data de 24.10.2010, instanța de recurs a constatat că la data autentificării sale era notată în cartea funciară respingerea cererii de notare a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamant, potrivit mențiunii de sub B5 din C.F._ Oradea, așa încât e în afara oricărei discuții că la acel moment părțile au fost în cunoștință de cauză sau cel puțin aveau posibilitatea de a cunoaște că bunul achiziționat făcuse obiectul unei promisiuni de vânzare-cumpărare anterioare.
Împrejurarea că cererea de notare a antecontractului a fost respinsă, s-a reținut că nu este de natură a impune altă concluzie, esențială în reținerea relei-credințe fiind nu neapărat notarea promisiunii în cartea funciară (notarea neavând un caracter obligatoriu), ci dovedirea împrejurării că părțile cunoșteau situația juridică a imobilului, dovadă ce poate să rezulte din orice element care poate fi edificator în acest sens.
Astfel, s-a opinat că nu poate fi acceptată apărarea pârâților A. și S., cum că respingerea notării le-a întărit convingerea că încheie un contract în deplină legalitate, de vreme ce din mențiunile înscrise în C.F. a rezultat existența unui antecontract încheiat la o dată anterioară cu o altă persoană, împrejurare ce ar fi trebuit să dea naștere unei îndoieli care presupunea obligația cumpărătorilor de a depune un minim de diligențe pentru a se convinge că achiziționează un imobil cu o situație juridică certă.
Așadar, s-a constatat că acest contract are o cauză ilicită și, prin urmare, e sancționat cu nulitatea absolută potrivit dispozițiilor articolului 948 din fostul Cod civil și articolului 966 Cod civil, conform căruia obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă nu poate avea nici un efect, hotărârile celor două instanțe fiind date cu încălcarea acestor dispoziții legale, așa încât este incident motivul de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod de procedură civilă.
Cererea de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 34/24.10.2010, s-a apreciat de instanța de recurs a fi nefondată, imobilul fiind corect inclus în masa succesorală rămasă în urma defunctei K. I., la data decesului aflându-se în patrimoniul său, din moment ce antecontractul încheiat de reclamant nu a transferat dreptul de proprietate, ci a dat naștere doar unei obligații de a face, respectiv de a perfecta în viitor contractul în formă autentică, obligație care în urma decesului vânzătoarei K. I. îi revine pârâtului K. J. în calitate de moștenitor.
Revenind la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 19.03.2008, s-a constatat că acesta întrunește toate condițiile de valabilitate prevăzute de articolele 948-969 din fostul Cod civil, precum și cele pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, executarea urmând a se dispune însă doar pentru cota de ½ parte din imobilul ce face obiectul antecontractului care a revenit în patrimoniul vânzătorului urmare a anulării contractului autentic din data de 24.10.2010.
Este adevărat faptul că în privința acestei cote s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare la data de 16.09.2010 în favoarea pârâților A. A. și S. E., însă, s-a reținut că încheierea sa nu poate lipsi de efecte cea dintâi convenție care odată încheiată a devenit obligatorie, obligând părțile la încheierea în formă autentică a contractului, așa încât încheierea celei de-a doua promisiuni nu mai era posibilă decât cu încălcarea de către vânzător a obligațiilor asumate inițial, iar în aceste condiții aceasta nu poate da naștere decât la despăgubiri în favoarea beneficiarului pentru imposibilitatea executării sale.
Apărarea intimatului K., cum că pârâtul J. F. nu i-a remis suma de 150.000 euro, s-a apreciat de instanța de recurs, că nu este de natură a impune concluzia respingerii acțiunii pentru neplata prețului, împrejurarea invocată interesând exclusiv raporturile dintre mandatar și mandant, urmând a fi desocotită între ei potrivit contractului de mandat încheiat.
De asemenea, susținerile intimatului J. F. prin care arată că i-au fost cedate în schimbul sumei de 10.000 euro drepturile rezultate din adeverințele eliberate de Primăria mun. Oradea cu nr. 66 și 67/26.07.2002 exced cadrului procesual, instanța supunând analizei antecontractul încheiat de acest pârât în calitate de mandatar și nu în calitate de proprietar, potrivit obiectului investirii.
Apoi, legat de susținerea intimatului K. privind revocarea procurii date intimatului J. urmare a încheierii actelor autentice de vânzare-cumpărare, s-a reținut că revocarea nu poate produce efecte decât pentru viitor nu și asupra actelor încheiate anterior revocării, astfel că și din acest punct de vedere antecontractul e valabil, apărarea fiind înlăturată.
Excepția de nulitate a recursului pentru nemotivarea acestuia, instanța de recurs a opinat că nu poate fi primită, atâta timp cât în cauză se reține motivul de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod de procedură civilă, după cum s-a arătat mai sus, sens în care a avut în vedere dispozițiile articolului 306 alineatul 3 Cod de procedură civilă, potrivit cărora indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de articolul 304 Cod de procedură civilă.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor articolului 312 alineatele 1, 2 Cod de procedură civilă raportat la articolul 304 punctul 9 Cod de procedură civilă, s-a admis recursul, hotărârea a fost modificată în parte în sensul că a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 9572 din 26.06.2012 a Judecătoriei Oradea, care a fost schimbată în parte, sens în care: a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Matiuța H. N.-M. în contradictoriu cu pârâții A. A., S. E., K. J. și J. F., constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1324/24.10.2010 de B.N.P. D. G. I.; a dispus rectificarea înscrierilor din C.F._ cu nr. cadastral_ de sub B8; s-a constatat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 6/19.03.2008 de avocat G. C. reclamantului i s-a transmis dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilul cu nr. cadastral_ înscris în C.F._ Oradea; s-a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului Matiuța H. N.-M. în cartea funciară și s-au menținut restul dispozițiilor deciziei.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor articolului 276 Cod de procedură civilă, s-a dispus obligarea intimaților A. A., S. E. și K. J. la 8.000 de lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea reclamantului în toate instanțele, sumă ce reprezintă taxă timbru.
Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire, timbrată cu suma de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, intimații:K. J., A. A. și S. E., solicitând admiterea acesteia, schimbarea în parte a deciziei în sensul respingerii în totalitate a apelului formulat de intimatul Matiuța H. M. N., menținerea sentinței Judecătoriei Oradea și a deciziei Tribunalului Bihor.
Prin motivele, depuse la dosar, s-a invocat că instanța de recurs a apreciat reaua credință a lui A. și S., pornind de la înscrierile depuse de Matiuța, Copia CF nr._ unde la Foaia B.nr.5 apare notată respingerea cererii de înregistrare sub nr._/20.10.2010 de notare a antecontractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr.6/19.03.2008.
Convingerea că notarea a existat la data autentificării contractului anulat, a fost întărită de depunerea cererii înregistrate la OCPI la 24.10.2010, însă, pentru inducerea în eroare a omis a depune încheierea de soluționare a cererii. La 30.07.2014. au solicitat OCPI a li se comunica copia încheierii, precum și data la care aceasta a fost pronunțată, iar prin adresa nr.4123 din 30.07.2014 li s-a comunicat că s-a respins cererea la 26.10.2010 prin încheierea nr._ comunicată doar lui Matiuta H. M. N., fiind incidente dispozițiile art.322 pct.5 teza 1 Cod procedură civilă.
Pentru a induce în eroare instanța, acesta s-a folosit de împrejurarea că toate actele emise de OCPI poartă același număr cu al cererii pe care o soluționează, în CF nu se notează cererile formulate de către persoanele interesate, ci doar încheierile prin care aceste cereri sunt soluționate. Nu aveau cum să cunoască la data de 24.10.2010 când s-a autentificat actul că în 20.10.2010 intimatul a înregistrat la OCPI o cerere, nici că ulterior datei la care ei au devenit proprietari, urma a fi soluționată vreo cerere referitoare la imobil.
La data de 24.10.2010 nu era soluționată cererea de notare a antecontractului și ca atare, nu exista o notare referitor la aceasta, astfel, instanța de recurs a omis a observa că extrasul CF s-a emis la 29.10.2010, deci ulterior autentificării actului din 24.10.2010. Notarea respingerii cererii de notare a antecontractului de vânzare-cumpărare nu s-a realizat decât ulterior datei de 26.10.2010, în 24.10.2010 nu exista vreo mențiune de încercare a notării unei promisiuni de vânzare-cumpărare. De altfel, la data de 20.10.2010 era blocată coala CF urmare a solicitării de BNP D. G. I. a unui extrad de autentificare, iar conform art.58 alin.5 din Ordinul nr.633/2006, în perioada de blocare se înregistrează actul autentic întocmit în baza extrasului ce a produs blocarea colii.
În perioada de blocare a unei coli, nu se soluționează nici o cerere, nu se realizează nicio notare, având prioritate notarea actului autentic. Argumentul instanței în sensul că există reaua lor credință pornind de la existența în CF la 24.10.2010 a notării de sub B.5, este demonstrată de acest înscris ce a fost reținut cu rea credință de intimatul Matiuța.
S-au invocat în drept dispozițiile art.322 pct.6 Cod procedură civilă.
Intimatul Matiuța H. N. M., prin reprezentanta sa, a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul J. F., prin reprezentanta sa, a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, pe care le va cere pe cale separată.
Examinând decizia a cărei revizuire se cere, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Revizuirea, este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părțile pot uza de această procedură fiind strict și limitativ prevăzute în art. 322 alin. 1 pct. 1-10 Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art.322 alin.1 Cod procedură civilă, cererile de revizuire se pot formula împotriva hotărârilor rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul..
Au invocat revizuenții ca motiv al promovării prezentei căi extraordinare de atac faptul că prin adresa nr. 4123/30.07. 2014 emisă de OCPI Bihor li s-a comunicat că respingerea cererii nr._/2010 s-a efectuat la data de 26.10. 2010 prin încheierea de carte funciară, care i-a fost comunicată doar intimatului M. H. M. N..
Potrivit art. 322 alin. 1 punctul 5 Cod procedură civilă, revizuirea hotărârii rămase definitive la instanța de apel se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori, dacă s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Una din condițiile impuse de acest text legal imperativ este ca înscrisul doveditor la care se face referire și de care partea înțelege să se servească în cadrul acestei proceduri, să fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Printr-o împrejurare mai presus de voința părții legiuitorul a avut în vedere însă nu orice situații ci doar cele de forță majoră și care trebuie a fi dovedite. Această condiție în speță, Curtea apreciază că nu este dovedită câtă vreme pe parcursul litigiului înregistrat la data de 09. 11. 2010 și finalizat la data de 04. 06. 2014, părțile revizuente aveau posibilitatea de-a depune diligentă prin formularea unei cereri la OCPI Bihor și să obțină informațiile, actele ce se susține că doar în anul 2014 a reușit a le procura iar în măsura în care nu i s-ar fi dat curs cererilor putea solicita chiar sprijinul instanțelor.
Nu au dovedit revizuenții faptul că ar fi fost imposibilă obținerea acestor înscrisuri care de altfel se eliberează în baza unei simple cereri adresate OCPI Bihor, ori, conform celor arătate mai sus, chiar și dacă s-a fi lovit de un refuz nejustificat din partea autorităților se putea apela la sprijinul instanțelor pentru a se emite adrese în acest sens iar cauza se putea amâna până în momentul comunicării.
Față de considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 322 alin. 1 punctul 5 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea de revizuire ca fiind nefondată, menținând decizia în întregime.
Nefiind solicitate de către intimați cheltuieli de judecată, nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire declarată de revizuenții A. A., S. E. și K. J., toți cu domiciliul procedural ales la C..Av.T., din Oradea, Parcul T., nr. 1, . Bihor, în contradictoriu cu intimații MATIUȚA H. N. M., domiciliat în Oradea, ., județul Bihor și J. F., domiciliat în Oradea, .. 7, .. 8, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 717/R din 4 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. L. T. D. M. E. C. G.
red.concept decizie:S. A.L.
data:5.11.2014
jud.recurs:M. D./T. Fl./P. V.
dact.C.G.
data:6.11.2014
2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 153/2014. Curtea de... | Servitute. Decizia nr. 860/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
