Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 164/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 3304/111/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 164/2014-R
Ședința publică din 21 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: R. F. - judecător
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: G. M.
GREFIER: I. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile (după casare cu reținere) declarate de reclamanta B. J. cu domiciliul in Biharia, ..1, jud.B. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5 reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. B. împotriva sentinței civile nr. 2407/C din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosar nr._, având ca obiect: daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 14 ianuarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării și pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru data de azi, 21 ianuarie 2014, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
După casarea cu reținere, Curtea constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 3493/2012-R Curtea de Apel Oradea a admis ca fondate recursurile declarate de reclamanta B. J. cu domiciliul in Biharia, ..1, jud.B. și de pârâtul STATUL ROMÂN prin M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5 reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. cu sediul în Oradea, ..2/B, jud. B. împotriva sentinței civile nr. 2407/C din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul B., pe care a casat-o cu reținere pentru o nouă judecare la Curtea de Apel Oradea și a fixa termen de judecată la 20 noiembrie 2012, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul s-a stabilit a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea constată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Deși a constatat caracterul politic al măsurii administrative luate de statul comunist împotriva antecesorului reclamantei și a conchis că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.5 lit.b din Legea nr.221/2009, a acordat despăgubiri civile pentru daune materiale fără a detalia modul în care a ajuns la cuantumul de 77.300 lei la care a fost obligat Statul Român în favoarea reclamantei.
Cum atât reclamanta cât și pârâtul au criticat acest aspect invocând că instanța de fond nu a arătat care sunt bunurile mobile și imobile pentru care a acordat despăgubiri reclamantei și care sunt înscrisurile în baza cărora a stabilit care este cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantei, în baza art.312 al.4 cu referire la art.315 Cod procedură civilă, va admite ambele recursuri, va casa sentința și va păstra cauza pentru evocarea fondului în sensul suplimentării probațiunii necesare evaluării cuantumului despăgubirilor civile pentru daune materiale solicitate de reclamantă.
Cheltuielile de judecată se vor avea în vedere cu ocazia rejudecării.
Evocând fondul după casare, Curtea constată următoarele:
Reclamanta este succesorilor Makocsi I. și I. care între1949-1956 au fost deportați în localitatea Castelu, județul Constanta, stabilindu-li-se domiciliu forțat în aceasta localitate.
Acest aspect este reținut și prin hotărârea nr. 1929/1993 dată de Comisia pentru aplicarea decretului-lege nr. 118/1990.
În concluzie, împotriva antecesorilor reclamaților, Statul Român a luat măsuri administrative abuzive, dintre cele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 221/2009, sens în care urmează as se constata de către instanță acest caracter.
Urmare a casării cu reținere spre rejudecare, în temeiul art. 5 alin.1 lit. b din Legea nr. 221/2009 s-au administrat probe în completarea probațiunii administrate la fond pentru a se stabili bunurile ce au fost confiscate de la antecesorii reclamantei precum și valoarea acestora.
Din probele administrate rezultă că odată cu strămutarea antecesorilor reclamantei în altă localitate acestora li s-a confiscat întreaga avere mobilă și imobilă deținută, iar imobilul în care s-au întors în anul 1956 era într-o stare de degradare avansată necesitând numeroase reparații pentru a putea fi locuită așa cum rezultă din declarația martorului F. I. audiat în rejudecare precum și din declarația martorilor audiați în fața instanței de fond, materiale de construcții ce au fost incorporate în supraedificatele la întoarcerea familiei odată cu repararea acestei constituie bunuri imobile prin incorporațiune, motiv pentru care în speță sunt incidente dispozițiile art. 5 alin.1 lit. b din Legea nr. 221/_ astfel cum sunt ele interpretate prin Decizia nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De asemenea, se încadrează în dispozițiile legale mai sus menționate și o parte din materialele si utilajele confiscate de la antecesorii reclamantei și care au fost evaluate de expert F. V. în capitolul „Utilaje și unelte” (fila 121 dosar rejudecare), utilaje constând în căruță, sanie, plug, grape, mașină de prășit porumb, mașină de semănat păioase și mașină de semănat porumb.
Din raportul de expertiză tehnică în construcții, efectuată de expert A. M. rezultă că, materialele de construcție ce au fost necesare la aducerea în stare de întrebuințare a supraedificatelor ce au aparținut familiei reclamantei compuse din casă, anexă, grajd, șopron, bucătărie de vară, pătul porumb, cotețe și cămări, sunt în valoare de 154. 341 lei conform concluziilor de la fila 102 dosar rejudecare.
În concluzie, pentru bunurile imobile prin incorporațiune, contând în materiale de construcții și pentru instalații și utilaj ce se încadrează în prevederile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, prejudiciul cauzat antecesor reclamantei este în cuantum total de 165.940 lei, sumă la care va fi obligat pârâtul cu titlu despăgubiri civile pentru daune materiale.
În baza art. 274 Codul de procedură civilă, va fi obligat pârâtul și la 4000 lei cheltuieli parțiale de judecată urmare a admiterii în parte a acțiunii.
Pentru considerentele mai sus - expuse și în baza textelor legale invocate se admite în parte acțiunea formulată de reclamantă în contra Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. J. cu domiciliul in Biharia, ..1, județul B. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5 și în consecință:
Constată caracterul politic abuziv al măsurii administrative a stabilirii de domiciliu obligatoriu în perioada 1949-1956, luată împotriva antecesorilor reclamantei.
Obligă Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei B. J. suma de 165.940 lei cu titlu despăgubiri civile pentru daune materiale.
Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei B. J. suma de 4.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător Judecător, Grefier,
R. F. P. C. G. M. I. F.
Red. decizie: Romna F./23.01.2014
Jud. rec: R. F.-P. A.-G. M.
Dact. I.F./23.01.2014 – 2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 771/2014. Curtea de Apel ORADEA | Anulare act. Hotărâre din 09-04-2014, Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
