Anulare act. Hotărâre din 09-04-2014, Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 1602../111/2007*
ROMÂNIA | |
CURTEA DE APEL O. | |
- Secția I civilă - | |
completul II recurs nr. operator de date cu caracter personal: 3159 | |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 587/2014-R
Ședința publică din data de 9 aprilie 2014
Președinte : | D. M. | - judecător |
F. T. | - judecător | |
V. P. | - judecător | |
A. B. | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurentul reclamant R. Ș. A. M. prin mandatar A. E., cu domiciliul în C., nr. 124, ., . și de recurentul pârât MUNICIPIUL O. PRIN PRIMAR, cu sediul în O., Piața Unirii, nr. 1, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații pârâți D. O., domiciliat în O., .. 26 și C. C. P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR LEGII NR. 10/2001 BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, intimatul chemat în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 5, . și intimații pârâți ADMINISTRAȚIA I. O., cu sediul în O., Piața Unirii, nr. 1, județul Bihor, A. NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, C. L. O., cu sediul în O., județul Bihor, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în O., .. 2/B, județul Bihor, DUKA I. și D. Ș., ambii cu domiciliul în O., .. 26, județul Bihor, P.F.A. B. V., cu sediul în O., .. 25, ., P. JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în O., Parcul T., nr. 5, județul Bihor, S. ȘI C. C. P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR LEGII NR. 10/2011, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202 și A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, împotriva sentinței civile nr. 198/C din 3 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, având ca obiect: anulare act.
La apel nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 2 aprilie 2014, dată la care părțile au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 9 aprilie 2014.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 198/C din 3 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul R. Ș. A. M. prin mandatar A. E., împotriva pârâților PFA B. V., C. L. O., ADMINISTRAȚIA I. O., P. JUDEȚULUI BIHOR, DGFP BIHOR în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, în reprezentarea STATULUI ROMÂN, MUNICIPIUL O. prin primar, A., C. C. P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, ANRP București, D. Ș., D. I. și D. O., și în consecință:
Primarul Mun. O. a fost obligat să emită dispoziție de constatare a reclamantului ca persoană îndreptățită la restituirea în natură a apartamentului 2 cu suprafața construită de 63 mp din imobilul situat în O. ..26, înscris în CF 1655 O. deținut în prezent cu titlu de chirie de către pârâtul D. Ș. și familia (soția D. I. și fiul D. O. Lorand), cât și a cotei de 22/885 mp teren în indiviziune, iar pentru celelalte apartamente, respectiv spațiu comercial (., 5, 10, 9, 8, 11, 7,12) și terenul aferent acestora, urmând a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești în condițiile L.10/2001.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate în contradictoriu cu ceilalți pârâți, inclusiv cererile de chemare în garanție.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei B. V. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.
P. a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.581/C/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins acțiunea formulată de reclamantul R. Ș. A. M. prin mandatar A. E., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA I. O., M. O. prin primar, C. L. O., P. JUDEȚULUI BIHOR, persoană fizică autorizată B. V., M. FINANȚELOR PUBLICE, S., C. C. P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR LG. 10/2001, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, C. C. P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR LG. 10/2001, A. NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, D. Ș., D. I. și D. O., și de asemenea s-au respins cererile de chemare în garanție.
Prin Dec. civ. nr.242/2013 - R pronunțată de Curtea de Apel O. s-a admis recursul și s-a casat cu trimitere spre o nouă judecare sentința mai sus arătată pe considerentul că instanța în mod greșit a reținut tardivitatea formulări notificării și nu s-a pronunțat pe precizările de acțiune formulate la data de 17 oct.2011 și 26 martie 2012.
În rejudecare, tribunalul a reținut următoarele:
Obiectul dedus judecăți îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâta B. V. la data de 16 iulie 2003 cu Municipiul O. în calitate de vânzător având ca obiect spațiu comercial situat în O., ..26 și o cotă de 40/885 mp teren aferent; să se constare că imobilul situat în O., ..26, înscris în CF 1655 O. a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil și să se constate nulitatea absolută a încheierii de întabulare a Statului; să se dispună rectificările de carte funciară necesare după constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâta B. V. la data de 16 iulie 2003 cu Municipiul O.; să se constate că reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură a spațiului comercial ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare arătat mai sus și să se dispună obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru diferența de imobil și teren aferent ce nu poate fi restituit în natură.
Tribunalul a mai reținut că, în conformitate cu situația de carte funciară nr.655 O. imobilul în litigiu cu nr. top 675 reprezintă în natură o casă colectivă și teren în suprafață de 885 mp, ce a constituit proprietatea antecesorilor reclamantului R. A. și soția M., intabulat sun B 14 – 15 și trecut în proprietatea Statului Român cu titlu de naționalizare. Conform înscrierii de sub B 19 imobilul a fost defalcat în 10 apartamente care au fost trecute în coli individuale.
Conform situației prezentată de C. L. O., din imobilul în litigiu, Administrația I. O. mai are în administrare un singur apartament, și anume apartamentul nr.2, deținut cu titlu de închiriere, în baza contractului înregistrat sub nr._/14 aug.2009 de numitul D. Ș., restul apartamentelor fiind vândute în temeiul L.112/1995.
Din schița de defalcare a imobilului depusă la dosar rezultă că fiecărui apartament, respectiv spațiu comercial îi este alocată o cotă parte din terenul în suprafață de 885 mp, din care 656 mp este ocupat de construcții iar diferența de 229 mp reprezintă curte comună, apartamentul 2 având o cotă de teren din curtea în indiviziune de 22 mp, iar suprafața construită fiind de 63 mp.
În ceea ce privește formularea în termen a notificării, tribunalul a reținut că trebuie reținut că terenul de 6 luni prevăzut de art.22 al.1 din L.10/2001 a fost prelungit succesiv de două ori cu câte 3 luni prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001, iar în condițiile în care Legea nr.10/2001 a intrat în vigoare la data de 14 febr.2001, termenul limită pentru depunerea notificărilor a fost data de 14 febr.2002. Reclamantul a depus notificarea la data de 8 febr.2002 la B.E.J. și întrucât nu a primit răspuns la solicitarea sa de restituire a imobilului sau despăgubiri s-a adresat cu o nouă cerere la Primăria Mun. O. la data de 11 oct.2005. Raportat la data înregistrării notificării la B.E.J. și raportat la considerentele de drept dezlegate de către Curtea de Apel O., tribunalul a respins excepția tardivități formulării notificări, reținând-o ca fiind formualtă în termen.
În ceea ce privește nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu pârâta B. V. la data de 16 iulie 2003 cu Municipiul O., tribunalul a reținut că, chiar dacă notificarea a fost inițial înregistrată la B.E.J. la data de 8 febr.2002, deci anterior încheierii contractului, această notificare a fost sau putea fi cunoscută abia la data înregistrări ei la Primăria Mun. O., deci la data de 11 oct.2005. Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că pârâta B. V. sau vânzătoarea Mun. O. ar fi cunoscut solicitarea fostului proprietar de restituire în natură a imobilului vândut. Neputând fi reținută vreo atitudine culpabilă sau încălcarea vreunei norme legale la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, tribunalul a respins acest capăt de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare.
În ceea ce privește restituire a în natură a imobilului, tribunalul a reținut că, conform considerentelor expuse mai sus, poate fi restituit în natură doar apartamentul 2 și cota de 22/885 mp în indiviziune teren, iar pentru celelalte apartamente și teren aferent urmând a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri bănești în condițiile L.10/2001. Această măsură trebuie dispusă de către primar printr-o dispoziție motivată, în temeiul dispozițiilor art.25 din L.10/2001, celelalte părți neavând calitate procesuală pasivă în acest sens.
Față de considerentele expuse, tribunalul a respins celelalte pretenții formulate, inclusiv cererile de chemare în garanție, reținând doar cu titlu de îndrumare că toate construcțiile în litigiu au fost evaluate de către exp. M. I. la suma de 854.426 lei, iar terenul la suma de 292.262 lei, deci în total suma de 1.146.688 lei.
În temeiul art.274 C.pr.civ. reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei B. V. suma de 2500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat (900 lei, 1200 lei, 400 lei).
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul-recurent R. Ș. A. M., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1379/2003 încheiat cu intimata PFA B. V., a se dispune rectificarea de carte funciară și a se constata că recurentul este îndreptățit la restituirea în natură a imobilului.
În cuprinsul cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:
-în mod greșit instanța de fond a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, neidentificând cauze de nulitate ale acestuia, coroborat cu buna-credință a cumpărătoarei: pornind de la adagiul „error communis facit jus” instanța trebuia să constate că incidența acestui principiu presupune întrunirea cumulativă a două condiții, respectiv eroarea comună și invincibilă asupra calității de proprietar a vânzătorului, cât și condiția bunei-credințe; mai precis, trebuia observat că dreptul transmițătorului emană de la un „non dominus” –Statul Român, care și-a constituit calitatea de proprietar în urma unei preluări nelegale a bunului litigios; în acest sens rezultă din actele dosarului că reclamantul, în calitate de persoană îndreptățită a depus în termen legal notificarea potrivit Legii nr. 10/2001, prin care solicită, în principal, restituirea în natură a imobilului, ori există dispoziții legale speciale, sub sancțiunea nulității absolute, care interzic înstrăinarea bunurilor imobile notificate, până la soluționarea procedurilor administrative, sau după caz judiciare; de asemenea, dispozițiile Legii nr. 10/2001 prevăd că imobilele care sunt supuse reglementării legii speciale și sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de orice persoane juridice, se restituie în natură persoanelor îndreptățite, în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare în litigiu a fost încheiat înainte de soluționarea notificării, acest lucru face ca actul juridic în cauză să fie lovit de nulitate, intimații pârâți neputându-se apăra, invocând buna-credință; se menționează de asemeni, că în înțelesul legii speciale, notificarea nu trebuie să fie însoțită de măsuri suplimentare, cum ar fi notificarea directă a terților, iar buna-credință a eventualului dobânditor trebuie probată, în sensul de a dovedi că a făcut diligențe pentru a se constata dacă transmițătorul era un „verus dominus”.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurs a declarat și Municipiul O. prin Primar, solicitând a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În motivarea recursului se arată că Legea nr. 10/2001 nu conferă municipiilor sau Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 vreo atribuție legală care să justifice menținerea acestora în proces, în calitate de pârâți; de asemenea, în ceea ce privește obligarea Primarului de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent, se arată că prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2004 statuează că acordarea acestor măsuri se realizează de C. C. cu sediul în București.
Prin întâmpinarea și notele de ședință depuse la dosar intimatele A. pentru Administrarea Activelor Statului București, respectiv PFA B. V., au solicitat respingerea recursurilor declarate ca nefondate.
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul recurent R. Ș. A. M. acesta este nefondat.
Astfel, potrivit art. 45 din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință.
Raportat la textul de lege mai sus evocat, în mod corect au reținut instanțele de fond și apel, buna-credință a cumpărătoarei PFA B. V. la încheierea contractului a cărui anulare se cere.
Astfel, rezultă din actele dosarului că notificarea reclamantului nr. 205/08.02.2002, deși a fost făcută anterior încheierii contractului în litigiu, a fost greșit îndreptată la P. județului Bihor, dosarul fiind transmis și înregistrat la Primăria O. abia în data de 2 noiembrie 2005, la mai mult de doi ani de la data vânzării spațiului.
Prin urmare, întrucât la data vânzării spațiului în litigiu, la Primăria O. nu era înregistrată nici o notificare, aceasta nefiind notată nici în cartea funciară și nici nu a fost adusă la cunoștința pârâtei, nu poate fi reținută vreo atitudine culpabilă din partea acesteia, astfel că în mod corect s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare .
În schimb este fondat recursul declarat de Primar în reprezentarea Municipiului O., cu privire la dispoziția instanței de apel de obligare a acestuia la acordarea de despăgubiri bănești către reclamant pentru imobilele reprezentând apartamente, respectiv spațiu comercial (., 5, 10, 9, 8, 11, 7, 12) și terenul aferent acestora, date fiind dispozițiile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 165/2013, care prevede procedura de acordare a măsurilor reparatorii în cazul imobilelor ce nu mai pot fi restituite în natură.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează în temeiul art. 312 al.1 Cod procedură civilă să admită recursul declarat de Municipiului O. prin Primar și să modifice în parte hotărârea atacată în sensul că măsurile reparatorii ce urmează a se acorda pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură vor fi acordate ca măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013, menținându-se totodată restul dispozițiile din sentință.
Urmează totodată a se respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul R. Ș. A. M..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant R. Ș. A. M. prin mandatar A. E., cu domiciliul în C., nr. 124, ., împotriva sentinței civile nr. 198/C din 3 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor.
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul pârât MUNICIPIUL O. PRIN PRIMAR, cu sediul în O., Piața Unirii, nr. 1, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații pârâți D. O., domiciliat în O., .. 26 și C. C. P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR LEGII NR. 10/2001 BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, intimatul chemat în garanție M. FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 5, . și intimații pârâți ADMINISTRAȚIA I. O., cu sediul în O., Piața Unirii, nr. 1, județul Bihor, A. NAȚIONALĂ P. RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, C. L. O., cu sediul în O., județul Bihor, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în O., .. 2/B, județul Bihor, DUKA I. și D. Ș., ambii cu domiciliul în O., .. 26, județul Bihor, P.F.A. B. V., cu sediul în O., .. 25, ., P. JUDEȚULUI BIHOR, cu sediul în O., Parcul T., nr. 5, județul Bihor, S. ȘI C. C. P. STABILIREA DESPĂGUBIRILOR LEGII NR. 10/2011, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202 și A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, împotriva sentinței civile nr. 198/C din 3 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Măsurile reparatorii ce urmează a se acorda pentru spațiul comercial și apartamentele 1, 1/a, 5, 10, 9, 8, 11, 7, 12 și terenul aferent, vor fi acordate ca măsuri compensatorii în condițiile Legii nr. 165/2013, privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist.
Menține restul dispozițiilor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 9 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
D. M. F. T. V. P. A. B.
- judecător fond – F. M.
- redactat decizie – judecător V. P. – 25.04.2014
- dactilografiat grefier A. B. – 25.04.2014 – 2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 164/2014. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 153/2014. Curtea de... → |
|---|
