Anulare act. Decizia nr. 771/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 11344/271/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 771/2014-R
Ședința publică din 26.06.2014
Președinte: T. D.
Judecător: M. E.
Judecător: B. D. M.
Grefier: M. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant S. L. I. dom in Oradea, .. 27, . prin curator U. M. A. dom in . de Criș), jud Bihor, nr.181 în contradictoriu cu intimații pârâți M. L.-L. dom in Oradea, ., ., jud. Bihor, M. R. dom in Oradea, Beiușului, nr. 59, jud. Bihor, împotriva deciziei civile nr. 281/A/2013 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1482 din 5 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant personal, curatorul acestuia, U. M. A., reprezentanta recurentului, avocat C. O., în baza delegației pentru asistență juridică gratuită din data de 10.06.2014, emisă de Baroul Bihor, și reprezentanta intimatului pârât M. Rodulf, avocat O. C., în baza împuternicirii avocațiale din data de 15.05.2014, emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursul este scutit de taxă de timbru, după care:
Reprezentantele părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat de recurent, desființarea hotărârilor pronunțate de Judecătoria Oradea și Tribunalul Bihor, având în vedere motivarea scrisă din cererea de recurs depusă la 30.10.2013. Arată că, contractul de vânzare cumpărare încheiat de persoana care a deținut procura specială de la S. A., nu a fost încheiat, așa cum se susține, la biroul unui notar public, ci, la biroul unui mediator, și ulterior fiind autentificat la biroul notarului public, deci nu a fost redactat. Consideră că în condițiile în care un contract de vânzare cumpărare este încheiat la biroul unui mediator, acesta trebuia recunoscut de instanță, nicidecum pus o ștampilă ulterioară la un birou notarial având sediul la acea vreme în . solicitat în repetate rânduri efectuarea unei expertize grafoscopice pentru a se determina dacă semnătura de pe procura pentru vânzarea imobilului, aparține tatălui său, sau nu. De asemenea, tatăl recurentului, dat fiind constatarea faptului că la momentul la care a dat declarația de renunțare, recurentul nu avea discernământ, tatăl acestuia nu era unic proprietar al apartamentului. Prețul la care s-a vândut apartamentul este un preț derizoriu raportat la locul situării și la compoziția acestui apartament. În mod nelegal cele două instanțe, cea de fond și apel, au respins acțiunea reclamantului, consideră că exista motive de nulitate a contractului de vânzare cumpărare, iar faptul că semnătura de pe procura de vânzare cumpărare nu aparține tatălui, nu s-a putut face dovada întrucât instanța nu a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize cu toate că recurentul a solicitat în mod repetat atât la instanța de fond cât și în apel această probă.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea în tot a hotărârilor pronunțate de Judecătoria Oradea și Tribunalul Bihor ca fiind temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că în mod temeinic și legal instanțele au respins capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare, considerând că în cauză este primordial a se respecta dreptul de proprietate al intimatului, dobândit cu bună credință. Astfel cum s-a reținut și de către instanța de apel, nu se impune anularea contractului de vânzare cumpărare deoarece pentru a se putea invoca nulitatea ar fi necesar ca ambele părți contractante să fi fost de rea credință, inclusiv mandatarul, la încheierea contractului, ori, după cum se poate observa, la dosarul de apel există o adresă depusă chiar de către recurent din care reiese că s-a formulat o plângere penală împotriva mandatarului și a intimatului, plângere penală soluționată cu neînceperea urmăririi penale, plângere în cadrul căreia s-au făcut verificări cu privire la semnătura de pe procura notarială, care este un înscris autentic. Cu ocazia acelor verificări, comparându-se alte înscrisuri semnate de către tatăl recurentului, s-a constatat că semnătura de pe procura acestuia îi aparține, prin urmare acesta a fost motivul pentru ca în mod temeinic și legal prima instanță, Judecătoria Oradea, a respins încuviințarea probei privind efectuarea unei expertize grafoscopice. Nu se impuneau verificări peste verificările efectuate la P. și peste un înscris notarial care are forță probantă până la înscrierea în fals. Faptul că intimatul a fost de bună credință în momentul în care a achitat prețul care reflectă realitatea în ceea ce privește cuantumul acestuia, este vorba de 142.000 lei pentru un apartament în Oradea, care este într-o stare jalnică, necesită foarte mari investiții. S-a recunoscut inclusiv de către defunct că a primit prețul pentru acest apartament.
În replică, reprezentanta recurentului reclamant arată că, cu privire la plângerea penală în privința bunei credințe, din propriile declarații ale lui M. L. L. rezultă că acesta a semnat mai multe exemplare din contractul de vânzare cumpărare a imobilului din Oradea, la inițiativa lui G. Ș. care i-a promis o sumă de bani, dar nu cunoaște când a devenit proprietar al imobilului. Raportat la buna credință, având în vedere și aceste declarații date în faza de urmărire penală, nu se poate susține buna credință la modul în care s-a reținut de instanțele de fond și apel.
Curatorul recurentului arată că tatăl recurentului a fost paralizat din 1996, nu s-a ținut cont de foaia de observație, solicită a se încuviința efectuarea în cauză a unei expertize medico legale și a unei expertize grafoscopice. A făcut demersuri la Spitalul 6 pentru a-i elibera înscrisuri din care să reiasă starea de sănătate a tatălui recurentului în anul 1996 când a fost paralizat, însă, nu i s-au eliberat, decât dacă solicită instanța. Dorește să dovedească că tatăl recurentului, din 1996 nu a fost întreg la cap. Arată că, s-a efectuat expertiză doar cu privire la recurent nu și cu privire la tatăl acestuia.
Instanța, având în vedere cererea de probațiune formulată de curatorul recurentului, respectiv efectuarea în cauză a unei expertize medico legale și o expertiză grafoscopică, după acordarea cuvântului în fond, respinge ca inadmisibile probele solicitate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
P. sentința civilă 1482 pronunțată la data de 5 februarie 2013 de Judecătoria Oradea, a fost respinsă exceptia prescriptiei dreptului de a solicita anularea declaratiei de renuntare la succesiune invocata de paratul M. R..
A fost admisă in parte actiunea formulata si precizata ulterior de reclamantul S. L. I. asistat de curator U. M. A. in contradictoriu cu pârâții M. L.-L. și M. R. .
S-a constatat nulitatea declarației autentice nr 1706/9.12.1999 inregistrată la registrul General de Renuntari sub nr 287/12.1999.
Au fost respinse celelalte cereri ca neintemeiate.
În motivarea hotărârii instanța a arătat că reclamantul este renunțător la moștenire după mama sa – defuncta S. M. – imobilul cu nr. top. 853/2 în cotă de ½ părți – înscris în CF_ Oradea fiind întabulat ulterior cu titlu de moștenire în favoarea soțului S. A.. Acesta din urmă l-a împuternicit pe pârâtul Many L. L. să vândă acest imobil la data de 21.01.2011 încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119 între S. A. prin mandatar și pârâtul M. R..
Conform declarației autentice din 21.01.2011 tatăl reclamantului declară că a primit suma de 100.000 lei de la mandatarul său – ca urmare a vânzării apartamentului în litigiu.
Ulterior, la data de 07.04.2011 S. A. a decedat.
În ceea ce privește precizarea de acțiune instanța a reținut că reclamantul nu a avut discernământ la momentul semnării declarației de renunțare la moștenire după mama sa – așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat de Serviciul de Medicină Legală Bihor – constatându-se că se impune anularea declarației autentice dată de reclamant – prin care acesta a renunțat la moștenire după mama sa.
În ceea ce privește anularea procurii speciale și a contractului de vânzare-cumpărare încheiate subsecvent instanța a reținut că nu se impune anularea acestora, deoarece, pentru a se putea invoca nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare ar fi fost necesar ca ambele părți contractante să fi fost de rea credință la încheierea actului – ceea ce nu este cazul în speță, nefiind dovedită nici noua condiție a mandatarului și nici a vreunuia dintre părți.
În lipsa unei probe doveditoare a relei credințe a cumpărătorului sau a mandatarului – se va aprecia că prezumția relativă juris tantum nu a fost rasturnata de catre reclamant, si prin urmare, este aplicabila exceptia de la principiul resolute jure dantis rezolvitur jus accipientis, si anume error communis facit jus.
Referitor la cererea reclamantului privind plata onorariului avocațial în cuantum de 2000 lei – în condițiile admiterii doar în parte a acțiunii raportat la faptul că pârâții nu se află în culpă procesuală - potrivit art. 274 c.pr.civilă – instanța a apreciat că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul apelant S. L. I. prin curator U. M. A. solicitând modificarea ei în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate de el și, în consecință, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119/21.01.2011 de BNP T. L., să se dispună radierea din CF_ a înscrierilor făcute în baza contractului de vânzare-cumpărare menționat.
P. decizia civilă nr. 281/A/2013 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul S. L. I. dom in Oradea, .. 27, . prin curator U. M. A. dom in . de Criș), jud Bihor, nr.181 în contradictoriu cu intimații M. L.-L. dom in Oradea, ., ., jud. Bihor M. R. dom in Oradea, Beiușului, nr. 59, jud Bihor, împotriva sentinței civile nr. 1482 din 5 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost păstrată în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119 din 21.01.2011 numitul Many L. L. – pârâtul intimat din prezenta cauză – în calitate de mandatar al numitului S. A. vine numitului Markovicsi R. – pârât intimat de rândul 2 – apartamentul 3/a din casa colectivă situat în municipiul Oradea, .. 27, jud. Bihor compusă din două camere și dependințe în suprafață de 102 mp. și cota de 131/1083 mp.teren aferent, imobil înscris în CF ind_ – C1 – V1 Oradea.
În contract s-a menționat faptul că prețul vânzării în sumă de 146.300 lei a fost primită în întregime de mandatarul vânzătorului – de la cumpărător înaintat de autentificarea actului.
P. declarația autentică 124/21 ianuarie 2011 – proprietarul vânzător, defunctul S. A. – recunoaște contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat.
La dosar s-a depus și o copie a procurii speciale prin care defunctul S. A. l-a împuternicit pe numitul Many L. L. să facă orice acte de conservare, administrare și dispoziție cu privire la imobilul descris mai sus, deci inclusiv să-l vândă.
În referat se arată că în urma raportului de expertiză nr._/15.12.2011 – întocmit de Serviciul Criminalistic al IPJ Bihor și a actelor puse la dispoziția organelor de poliție de către S. L. I. – acte semnate de S. A. s-a constatat faptul că semnatarul de la rubrica „semnătură” de pe procura specială din data de 19.01.2011 și semnătura de la rubrica „declarant” din declarația din data de 21.01.2011 aparțin numitului S. A..
Ca urmare prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 29 mai 2012 – P. de pe lângă Judecătoria Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul Many L. L., sub aspectul celor reclamate.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut faptul că nu s-a dovedit faptul că n-ar fi existat consimțământul vânzătorului proprietar la data încheierii contractului, în sensul că nu l-a mandatat pe pârâtul M. L. L. să vândă imobilul care a constituit proprietatea sa și care face obiectul prezentului litigiu.
Chiar dacă cele susținute de reclamant s-ar fi confirmat este de arătat faptul că pârâtul cumpărător M. R. se bucură de prezumția de bună credință – la data încheierii actului având convingerea că, contractează cu adevăratul proprietar prin mandatar. Menținerea contractului de vânzare-cumpărare s-ar justifica așadar și în această ipoteză, pe principiul ocrotiri bunei credințe prev. de art. 1898 și 1899 cod civil – dar și pentru faptul că nu s-a dovedit lipsa consimțământului vânzătorului la încheierea actului.
În ceea ce privește strict motivele de apel formulate, instanța a constatat că pârâtul a fost legal citat, neavând obligația de a se prezenta în instanță fiind vorba de un proces civil, iar prev.art. 225 c.pr,civilă la care probabil apelantul face referire, în sensul că lipsa acestuia ar putea fi socotită ca o mărturisire deplină – nu sunt aplicabile deoarece nu există probe în sensul celor susținute de reclamant privind faptul că procura ar fi contrafăcută, iar din cercetările penale efectuate în legătură cu vânzarea rezultă contrariul.
Declarațiile date de cei doi pârâți în fața organelor de urmărire penală nu relevă o stare de fapt sau de drept diferită față de cea care rezultă din înscrisurile întocmite de parte – ca urmare nici acest motiv de apel nu poate fi primit.
În ceea ce privește locul încheierii contractului – din cuprinsul acestuia rezultă că s-a redactat și autentificat la BNP T. L. S., apelantul neindicând în motivarea apelului – în ce constă nulitatea acestei clauze.
Nici restul susținerilor din apel nu pot fi luat în considerare în sensul modificării hotărârii – neavând nici o relevanță dată la care părțile contractante s-au cunoscut ori discuțiile purtate cu terțe persoane.
Apreciind că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică și având în vedere probele aflate la dosar, în baza art. 296 c.pr.civilă s-a respins apelul ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar din data de 05.06.2014, a declarat recurs apelantul S. L. I., prin curator U. M. A., solicitând admiterea acestuia, desființarea deciziei, cu cheltuieli de judecată, casarea deciziei, admiterea acțiunii, a se constata nulitatea procurii speciale autentificate sub nr. 55/19.01.2011 de BNP M. A. L., nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificatul sub nr. 119/21.01.2011 de BNP T. L., radierea din CF nr._ – C1 –I1 Oradea a înscrisurilor făcute în baza acestuia.
P. motivele de recurs s-a invocat că soluția nu are nicio legătură cu faptele, probele administrate sau analizate subiectiv. A solicitat încuviințarea unei expertize grafologice pentru a dovedi că semnătura de pe procură nu este a lui, dar, proba a nu a fost încuviințată. S-a reluat motivarea instanței de fond care dacă nu ar produce consecințe tragice ar fi hazlie – în ceea ce privește anularea procurii speciale și a contractului de vânzare cumpărare încheiat subsecvent, instanța a reținut că nu se impune anularea acestora deoarece pentru a se putea invoca nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare ar fi fost necesar ca ambele părți contractante să fi fost de rea credință la încheierea actului, ceea ce nu este cazul în speță, nefiind dovedită nici noua condiție a mandatarului și nici a vreuneia dintre părți. În lipsa unei probe doveditoare a relei credințe a cumpărătorului sau a mandatarului, se va aprecia că prezumția relativ juristantum nu a fost răsturnată de reclamant.
Care părți să fi fost de rea credință? Mandatarul al cărui act de numire îl contestă iar instanța nu le-a admis proba prin care se urmărea a se dovedi că tatăl său, S. A., nu a semnat procura privind înstrăinarea imobilului, sau cumpărătorul beneficiar pe un preț ridicol, neserios de 100.000 lei ROL al unui apartament de peste 100 mp în centrul orașului Oradea și care se contrazice în declarații cu privire la locul încheierii contractului, cu privire la persoana ce a încasat banii.
Dacă mandatarul M. L. L. a fost împuternicit printr-un act valabil semnat de proprietarul apartamentului, de ce a mai fost nevoie acestea la perfectarea actului numit de vânzare cumpărare.
A făcut instanța de apel referire la soluția dată de organul de urmărire penală în sensul că semnătura de pe procura din 21.01.2011 aparține lui S. A., ori, organul de urmărire penală nu a avut alte acte la dispoziție cu semnătura acestuia, decât cele contestate. Nu s-a analizat unde s-a încheiat contractul, la un birou de mediator nu la cel notarial, se face uz de exces al bunei credințe a cumpărătorului fără analiza probelor și încuviințarea celor solicitate.
El este afectat de buna credință a cumpărătorului și în ceea ce privește cota de moștenire cuvenită după mamă.
Intimatul pârât M. R., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a hotărârii atacate, arătând că, imobilul în litigiu a fost cumpărat în urma încheierii unor acte în formă autentică care au forță probantă până la înscrierea în fals, ori acest lucru nu s-a probat, pârâtul este cumpărător de bună credință, nu s-a dovedit reaua sa credință mai ales că documentele care au stat la baza cumpărării imobilului sunt și în prezent valabile. Se impune respingerea recursului ca nefondat, motivația cea mai puternică pentru care se impune acest lucru rezultând din obligativitatea instanței de judecată a respecta principiul cel mai de preț al dreptului român și internațional în materie civilă, și anume acela că proprietatea este garantată de lege, este imprescriptibilă, inalienabilă și insesizabilă.
Intimatul pârât M. L.-L., deși legal citat, nu s-a prezentat și nici nu și-a comunicat poziția în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Imobilul în litigiu, situat în localitatea Oradea, .. 27, ap. 3 – fostă . – a fost dobândit de S. A. și M., părinții recurentului, prin cumpărare în baza Legii nr. 4/1975, potrivit titlului de proprietate nr. 145/01.03.1975 – fila 37 dosar fond – pentru un preț de 55.000 lei, dreptul de proprietate al acestora fiind întabulat în baza încheierii nr. 2753/06.03.1975 în CF nr. 1658 Oradea, nr. top. 853/2, 854/2 – fila 34 dosar fond -.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 97/09.12.1999 eliberat de notar public B. F. E. – fila 38 dosar fond – se reține că S. M., mama recurentului – a decedat la data de 07.09.1999, în masa succesorală fiind inclusă cota de ½ părți din imobilul susmenționat, restul de ½ fiind proprietatea soțului supraviețuitor, S. A.. S-a constatat că are calitate de moștenitor acceptant doar S. A. – soțul acesteia -, recurentul fiind renunțător potrivit declarației autentificate sub nr. 1706/09.12.1999 înregistrată în Registrul General de Renunțări nr. 287/09.12.1999. Dreptul de proprietate cu titlu de succesiune s-a întabulat în favoarea lui S. A. asupra cotei de 1/2 din imobil, prin încheierea de întabulare nr._/15.12.1999 – fila 35 dosar fond -.
Această declarație de renunțare la succesiunea după defuncta mamă, dată de recurent – nr. 1706/09.12.1999 – s-a constatat de către instanța de fond că este lovită de nulitate întrucât recurentul reclamant la momentul semnării acesteia, potrivit raportului de expertiză medico legală psihiatrică întocmit de Serviciul de medicină legală Bihor, nu avea discernământ. Această dispoziție nu a fost contestată de către părțile în litigiu, fiind menținută de instanța de apel și astfel că, nu se impun alte precizări în acest sens.
La data de 19.01.2011 – filele 15 – 16 dosar fond -, prin procura specială autentificată sub nr. 55 de notar public M. A. L., tatăl recurentului, S. A., l-a împuternicit pe intimatul M. L. L. să facă orice act de conservare, administrare și dispoziție, închiriere, ieșire din indiviziune, semnare orice acte de vânzare cumpărare referitor la imobilul susmenționat, astfel că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 119/21.01.2011 de notar public T. L. S. imobilul în litigiu a fost înstrăinat intimatului M. R. în schimbul unui preț de 146.300 lei. Acest contract a fost recunoscut de S. A. prin declarația autentificată sub nr. 124/21.01.2011 de notar public T. L. S. – fila 10 dosar fond -, recunoscând că a primit suma de 100.000 lei și că nu mai are altă pretenție de la mandatar.
Imobilul s-a transcris în CF nr._ – C1 – U1 Oradea, urmare a conversiei de pe hârtie a colii de carte funciară inițială nr._ Oradea, CF colectivă nr. 1658.
Se reține din copia certificatului de deces . nr._ eliberat la data de 08.04.2011 – fila 14 dosar fond – că S. A., tatăl recurentului, a decedat la data de 07.04.2011, loc. Oradea, iar imobilul s-a întabulat urmare a vânzării susmenționate în favoarea intimatului cumpărător la foaia B nr. 3 – fila 7 dosar fond -.
Referitor la semnătura procurii speciale autentificate sub nr. 55/19.01.2011 de notar public M. A. L., a declarației autentificate sub nr. 124/21.01.2011 de notar public T. L. S., câtă vreme în dosarul penal nr. 3422/P/2011 a Inspectoratului Județean de Poliție Bihor, potrivit referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale – fila 9 dosar apel – s-a efectuat raportul de expertiză nr._/15.12.2011 a Serviciului Criminalistic al IPJ Bihor conform căruia s-a constatat că aceasta aparține def. S. A., ce a avut la bază chiar actele puse la dispoziție de recurent, nu se mai impunea o completare a probațiunii în acest sens. De altfel, din dosarul de apel nu se poate reține că recurentul prin curator ar fi solicitat o probă suplimentară, criticile în acest sens nefiind fondate.
Cât privește prețul cu care s-a vândut imobilul – 146.300 lei – în luna ianuarie 2011, acesta nu poate fi apreciat de Curte ca fiind unul neserios, iar faptul că actul de înstrăinare nu s-a încheiat la biroul notarului public, nu este de natură a determina nulitatea acestuia, neexistând o dispoziție legală care să fi fost încălcată de notarul ce a autentificat înscrisul. Defunctul, conform celor susmenționate, prin declarația autentificată a conformat actul de înstrăinare și primirea prețului, arătând expres că nu mai are pretenții față de mandatar, motivul pentru care acesta l-a desemnat nu a fost stabilit și de altfel prin această procedură nu s-a încălcat vreo dispoziție legală care să atragă nulitatea actelor întocmite, criticile în acest sens nefiind fondate.
Deși s-a constatat nulitatea declarației de renunțare la moștenirea după def. S. M. – mama recurentului – câtă vreme certificatul de moștenitor emis în baza acesteia nu s-a solicitat a fi anulat, nici să se constate calitatea de moștenitor și cota ce-i revenea recurentului în calitate de fiu, criticile în sensul că prin vânzare i-a fost afectată cota ce i se cuvenea, nu pot fi analizate.
Se mai reține și faptul că în măsura în care ar fi existat astfel de capete de cerere, admisibile de altfel, se putea analiza pretenția recurentului din perspectiva dispozițiilor art. 34 alin. 1 pct. 1, art. 36 din DL nr. 115/1938, respectiv art. 36 din Legea nr. 7/1996, astfel cum era în vigoare la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, privind posibilitatea rectificării înscrierilor din cartea funciară în măsura în care actul în baza căruia s-au efectuat înscrierile nu a fost valabil. Rectificarea putea produce efecte și împotriva intimatului cumpărător de bună credință, câtă vreme acțiunea se promovase în interiorul termenului de 3 ani de la data încheierii actului, pentru cota de proprietate ce s-ar fi stabilit că îi revine recurentului, ori, în lipsa acestor demersuri, criticile aduse nu pot fi analizate.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime decizia recurată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant S. L. I. dom in Oradea, .. 27, . prin curator U. M. A. dom in . de Criș), jud Bihor, nr.181 în contradictoriu cu intimații pârâți M. L.-L. dom in Oradea, ., ., jud. Bihor, M. R. dom in Oradea, Beiușului, nr. 59, jud. Bihor, împotriva deciziei civile nr. 281/A/2013 din data de 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
T. D. M. E. B. D. M. M. V.
- redactat hotărâre în concept – judecător – T. D. – 08.07.2014
- judecători fond – Rădoca N.
- judecători apel – F. M., A. C.
- dact. gref. M. V. – 08.07.2014 – 2 ex.
| ← Expropriere. Decizia nr. 974/2014. Curtea de Apel ORADEA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 164/2014. Curtea de... → |
|---|
