Legea 10/2001. Decizia nr. 352/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 352/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 12972/271/2009
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal – - 3159 - |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.352/2014-R
Ședința publică din 13 februarie 2014
Președinte –– T. D. - judecător
- M. E. - judecător
- S. A. L. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant K. L. – cu domiciliul procedural ales la C..Av.D. din Oradea, Parc Petofi, nr.7, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații pârâți M. FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5 și A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., nr.50, împotriva sentinței civile nr.198/C 6 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect: Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, recursul fiind pe rol din oficiu, pentru constatarea perimării, după care:
INSTANȚA, din oficiu, invocă excepția de perimare a recursului, în temeiul art.248 alin.1 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
CURTEA DE A P E L
DELIBERÂND:
Asupra excepției de perimare a recursului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.198/C 6 februarie 2012, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamantul K. L., împotriva pârâților M. ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București, A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, obiectul prezentului litigiu îl constituie obligarea Statului Român la despăgubiri pentru imobilul în litigiu, care, se susține a fost preluat abuziv de către stat, fiind dintre cele prevăzute în art.2 din L.10/2001.
Legea 10/2001 instituie o procedură administrativă prealabilă și obligație începând cu formularea notificării de către persoana care se pretinde îndreptățită și parcurgerea celorlalte etape, inclusiv plângerea formulată de persoana nemulțumită împotriva modului de soluționare a notificării.
Reclamantul a depus la dosar, o copie a notificării formulate prin intermediul executorului judecătoresc către primăria Oradea, dar nu a făcut dovada faptului că ar fi atacat dispoziția emisă de entitatea juridică deținătoare a imobilului, s-au ar fi formulat acțiune în justiție privind refuzul acesteia de a emite dispoziția prevăzută de lege.
În cazul în care s-ar fi constatat că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri – competența de stabilire și acordare a acestora revine Comisiei Centrale de Stabilire a despăgubirilor, conform procedurii prevăzute în Titlul VII din Lg.247/2005 – în nici un caz nu există nici u temei legal pentru obligarea Ministerului Finanțelor Publice la despăgubiri în reprezentarea Statului Român.
Emiterea în numele și pe seama Statului Român a titlurilor de despăgubiri este de competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor conform actului normativ arătat, iar actele emise de această Comisie pot fi supuse controlului judecătoresc doar urmând procedura stabilită de text și nicidecum pe calea unei acțiuni directe, cum este cea de față privind obligarea celor doi pârâți la despăgubiri.
De altfel, s-a mai reținut că, conform deciziei 27/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit ca în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art.26 al.3 din Lg.10/2001 prin care se solicită obligarea Statului Român să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv Statul Român nu are calitate procesuală pasivă, acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești – pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Lg.247/2005 – îndreptate direct împotriva Statului Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun și ale art.6 din Primul Protocol adițional CEDO – sunt inadmisibile.
Față de cele de mai sus, acțiunea a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat recurs, reclamantul K. L., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul obligării pârâților la plata despăgubirilor pentru imobilul înscris în CF nr.522 Oradea, nr.top.2921, 2922 Oradea, casă de locuit, atelier de tâmplărie și 982 m.p. teren aferent, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs, s-a invocat că imobilul a aparținut unchiului K. L., în anul 1948 familia lor a fost dată afară, iar casa în folosința unor persoane aduse din mediul rural, atelierul și-a păstrat destinația, fiind folosit de Solidaritatea apoi de O. SA.
Nu s-a operat trecerea în proprietatea Statului Român, însă în 1990, în baza unui certificat de atestare a dreptului de proprietate emis de M. Industriilor, imobilul a trecut în proprietatea . a formulat notificarea nr.217/2002, în baza Legii nr.10/2001.
Dosarul a fost înaintat ., iar de aici M. Mobilier SRL de unde trebuia să ajungă la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru acordarea despăgubiri, demersurile nefiind soluționate cu un rezultat favorabil.
Nu s-a avut în vedere faptul că despăgubirile solicitate, au un substrat definit de încălcarea dreptului de proprietate, urmare a incapacității statului de a crea instituții funcționale, prin care drepturile recunoscute prin Legea nr.10/2001, să fie valorificate prin restituirea în natură sau prin despăgubiri. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, consideră privarea de dreptul de proprietate, coroborată cu o lipsă totală de despăgubiri, pe o perioadă mai lungă, este incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art.1 din Protocolul nr.1 .
Au trecut 10 ani de la data formulării notificării în baza Legii nr.10/2001, iar sistemul de despăgubire reprezentat de Fondul Proprietatea este ineficient, aspect ce trebuie constatat de instanțe – cauzele Faimblat c/a României, Katz c/a României, fiind relevante .
Nu s-au avut în vedere dispozițiile art.20 din Constituția României, faptul că prevederile CEDO au aplicabilitate directă în dreptul intern –Cauza T. c/a României.
În drept, s-a invocat art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata A. pentru Valorificarea Activelor Statului, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat, respingerea recursului, invocând că, măsurile reparatorii s-au acordat doar de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului VII al Legii nr.247/2005, la sediul său nu s-a depus o notificare în baza Legii nr.10/2001, pentru imobilul în litigiu, ci la Primărie, respectiv la . ..
Examinând sentința recurată, prin prisma excepției de perimare a recursului, invocată din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.
Din analiza actelor aflate în dosarul de recurs, se reține faptul că, la data de 29.11.2012, întrucât nici una dintre părți, deși legal citate, nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța conform art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, a dispus suspendarea cauzei, până la intervenția părților interesate.
Raportat la considerentele expuse, deoarece potrivit referatului întocmit de grefierul arhivar la instanței la data de 9.12.2013-fila 20 dosar de recurs, de la data suspendării cauzei a trecut mai mult de 1 ani de zile, fără ca părțile să fi stăruit în continuarea judecății, fiind incidente dispozițiile art.248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art.252 alin.1 Cod procedură civilă, va constata perimat recursul, menținând astfel în întregime sentința recurată.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul civil declarat de recurentul reclamant K. L. – cu domiciliul procedural ales la C..Av.D. din Oradea, Parc Petofi, nr.7, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații pârâți M. FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5 și A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., nr.50, împotriva sentinței civile nr.198/C 6 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
T. D. M. E. S. A. L. C. G.
Red.concept decizie:T. D.
Data:17.02.2014
Jud.fond:C. A.
Dact.C.G.
Data:18.02.2014
2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 27/2014. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 214/2014. Curtea de... → |
|---|
