Contestaţie la executare. Decizia nr. 834/2014. Curtea de Apel ORADEA

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă avocat C. A. F. în reprezentarea contestatoarei Bobiță A. – prin mandatar F. I. – lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr. 127/ SM/_ din data de 22 septembrie 2014 emisă de Baroul Bihor –Cabinet de avocat „ C. A. F.”, lipsă fiind intimata .>

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că prezenta contestație în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei conform chitanței nr. CO_ din data de 2 septembrie 2014 și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, că la data de 22 septembrie 2014 prin serviciul Registratură reprezentantul contestatoarei a depus la dosar o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, după care:

Instanța învederează reprezentantului contestatoarei că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către intimată s-a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, excepție pe care o pune în discuția părților.

Reprezentantul contestatoarei solicită respingerea excepției.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra contestației în anulare.

Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare, casarea tuturor hotărârilor judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND :

Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 952/29.06.2011 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosarul_, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, invocată de reprezentantul intimatei și a fost admisă contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite formulate de contestatoarea . contradictoriu cu intimata B. A., și în consecință:

Au fost anulate toate formele de executare silită efectuate de executorul judecătoresc M. B. din cadrul Biroului Executorului Judecătoresc Negrești Oaș, în dosarul execuțional nr. 184/2010.

În temeiul art. 723 indice 1 alin. 3 Cod procedură civilă, s-a dispus restituirea către contestatoare a sumei de 647 lei plătită cu titlu de cauțiune, conform recipiselor de consemnare aflate la dosarul cauzei.

Intimata a fost obligată să plătească contestatorului suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În temeiul art. 402 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a solicitat biroului executorului judecătoresc M. B. să comunice în copie certificată actele de executare silită contestate din dosarul execuțional nr. 184/2010. Aceste acte de executare silită au fost comunicate de executorul judecătoresc, aflându-se la dosarul cauzei, conținând un număr de 11 file.

Din aceste înscrisuri rezultă că executorul judecătoresc a urmărit punerea în executare a titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 1203/17.11.2008, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosarul nr._ .

Prin această hotărâre judecătorească s-a soluționat un litigiu ce a avut ca obiect o plângere la Legea nr. 18/1991. Punerea în executare a unor astfel de hotărâri judecătorești cu consecința firească a punerii în posesie a persoanei litigante care a câștigat procesul este de competența absolută a Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18 /1991, în speță Comisia din .>

În măsura în care această comisie nu-și îndeplinește obligația de punere în posesie a persoanei îndreptățite conform hotărârii judecătorești, există posibilitatea tragerii la răspundere a președintelui comisiei prin obligarea acestuia la plata unor daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere calculate până la plata punerii efective în posesie.

Din procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 31.12.2010 de executorul judecătoresc, rezultă că intimata a fost pusă în posesie cu terenul înscris în CF nr. 473 Călinești Oaș, nr. top 3353 și nr. 3354, fără a fi indicată ce suprafață, locul fiind identificat de expertul topograf M. G. și marcat cu țăruși, însă nu a fost întocmită nicio documentație cadastrală în acest sens și de la fața locului au lipsit membrii comisiei locale.

Pentru terenul identificat în acest proces verbal contestatoarea deține extrasul de CF nr._ Călinești Oaș, conform căruia se face dovada proprietății tabulare asupra parcelei de teren cu nr. cadastral 2290, în suprafață de 5708 mp, teren ce a fost atribuit în folosință, conform actului administrativ nr. 8/01.04.2010, emis de Consiliul Local Călinești Oaș, Asociației „Ajutăm ca să Învățăm”.

Față de aceste împrejurări, instanța de fond a constatat că executarea silită contestată a fost efectuată asupra unui bun imobil proprietatea unui terț față de obligația instituită prin titlul executoriu, astfel că legitimitatea calității procesuale active a Comunei Călinești Oaș este întemeiată, conform dispozițiilor art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă, iar excepția invocată de intimată s-a apreciat a fi neîntemeiată, motiv pentru care a fost respinsă de instanța de fond.

Executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile legale privind executarea silită, prin punerea în executare a unui bun ce nu aparține debitorilor, pricinuind astfel o vătămare intereselor contestatoarei, la fel ca și prin efectuarea unei executări silite ce nu poate fi executată conform dreptului comun, motiv pentru care instanța de fond, reținând incidente dispozițiile art. 399 alin. 2 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, a anulat toate actele de executare silită efectuate în dosar nr. 184/2010.

Intimata, fiind în culpă procesuală, a fost obligată să plătească contestatoarei, conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (OP nr. 22/26.01.2011) .

În temeiul art. 723 indice 1 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța de fond a dispus restituirea către contestatoare a cauțiunii plătite în dosarele (_ și_ ), ce au vizat executarea silită anulată.

Împotriva sentinței civile nr. 952/2011, intimata B. A. a declarat recurs, recalificat de instanță ca fiind apel, solicitând admiterea căii de atac promovate și modificarea hotărârii, atacate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială. De asemenea, solicită obligarea intimatei contestatoare la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 26/. 2013, pronunțată de Tribunalul Satu – M., s-a respins excepția nulității căii de atac invocată de intimata .>

S-a respins apelul declarat de B. A., în prezent decedată, având ca moștenitoare pe Bobiță A., prin mandatar F. I., împotriva sentinței civile nr. 952/2011 a Judecătoriei Negrești Oaș.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Prin încheierea din 18 februarie 2013, instanța, deliberând asupra incidentului procedural prealabil vizând calea legală de atac, a reținut incidența în cauză a art. 84 și art. 402 alin. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 401 alin. 2 Cod procedură civilă – în prezenta cauză, contestatoarea prezentându-se a fi un terț față de actele de executare – și a recalificat recursul introdus inițial ca fiind apel.

Excepția nulității apelului invocată de intimata . neîntemeiată.

Apelanta critică soluția instanței de fond din perspectiva legitimității procesuale active, arătând că nu există legătură între hotărârile prin care a avut câștig de cauză, fiind pusă în posesie cu terenurile din adeverința de proprietate nr. 511/06.10.1992 și numai în subsidiar invocă neîndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă, aceasta fiind în eroare cu privire la procedura inițiată de intimată, care a formulat o contestație la executare, fundamentată pe dispozițiile art. 399 Cod procedură civilă și următoarele și nu o cerere de ordonanță președințială.

Apelul este nefondat.

Instanța de fond a reținut în considerente că executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile legale privind executarea silită prin punerea în executare a unui bun ce nu aparținea apelantei și prin efectuarea unei executări silite ce nu poate fi efectuată conform dreptului comun, perspectivă din care calea de atac promovată nu aduce critici, fiind reiterate doar titlurile (respectiv hotărâri judecătorești) în baza cărora intimata justifică un drept de proprietate, dar nu asupra terenurilor care au făcut obiectul executării silite.

De altfel, apelanta dispune de un proces-verbal de punere în posesie, eliberat în baza Sentinței civile nr. 1203/2008 a Judecătoriei Negrești Oaș, cu privire la alte terenuri decât cele supuse executării silite.

Pentru motivele mai sus arătate, instanța, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta B. A., solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că nu are niciun raport juridic de drept material cu reclamanta .>

Arată că a fost pusă în posesie cu terenurile menționate în adeverința de proprietate nr. 511/6.10.1992, potrivit sentinței civile nr. 1203/17.11.2008 a Judecătoriei Negrești Oaș, menținută prin decizia civilă nr. 232/R/14.04.2009 a Tribunalului Satu - M., iar . terț în raport de aceste hotărâri, astfel că nu are niciun temei legal să promoveze împotriva sa o cerere de ordonanță președințială.

Subliniază în continuarea că de esența ordonanței președințiale este caracterul vremelnic al măsurilor dispuse, iar punerea în posesie a reclamantei cu o suprafață de teren proprietatea unui terț nu se poate face pe calea ordonanței președințiale.

În drept, au fost invocate dispozițiilor art. 312 alin. 4, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 184/2014 – R din data de 22 ianuarie 2014, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta B. A., decedată, continuat de moștenitoarea Bobiță A., în contradictoriu cu intimata . deciziei civile nr. 26/. 21 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._ .

În considerente s-a reținut că obiectul cauzei deduse judecății îl formează contestația la executare formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimata B. A., solicitându-se anularea formelor de executare silită declanșate în dosar execuțional nr. 184/2010 al executorului judecătoresc M. B. din Negrești Oaș.

Criticile recurentei axate pe inexistenta calității procesuale active a contestatoarei în promovarea acțiunii se constată a fi nefondate, aceasta solicitând anularea formelor de executare în calitate de terț, prin invocarea dreptului de proprietate asupra bunului supus executării silite, astfel că aspectele invocate cu privire la inopozabilitatea sentinței civile nr. 1203/17.11.2008 a Judecătoriei Negrești Oaș, menținută prin decizia civilă nr. 232/R/2009 a Tribunalul Satu – M., sunt lipsite de relevanță juridică.

Printr-o altă critică recurenta a susținut inaplicabilitatea dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă, subliniind în acest sens faptul că punerea în posesie a reclamantei nu se poate realiza pe calea ordonanței președințiale.

Nici această critică nu poate fi reținută, recurenta fiind în eroare cu privire la obiectul cauzei, care este contestație la executare, iar nu o cerere de ordonanță președințială, promovată potrivit art. 581 Cod procedură civilă.

Așadar, întrucât criticile invocate nu pot fi reținute, neputând fi încadrate în motivele de nelegalitate expres reglementate de art. 304 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, a fost respins recursul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea Bobița A., solicitând instanței admiterea acesteia, casarea tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a contestației în anulare, contestatoarea a arătat că Primăria Călinești – Oaș și Comisia locală Călinești Oaș de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 au făcut un abuz de putere prin darea în folosință, conform actului administrativ nr. 8 din 1 aprilie 2010, a terenului intravilan unei asociații, acesta fiind motivul pentru care au refuzat punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru terenul proprietatea defunctei B. A., conform sentinței civile nr. 1203 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosarul nr._ .

Președintele Comisiei locale Călinești Oaș de aplicare a legii fondului funciar poate fi obligat la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în ipoteza neîndeplinirii obligației de punere în posesie a persoanei îndreptățite.

Prin sentința civilă nr. 1203/2008, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Negrești – Oaș a admis plângerea formulată de defuncta B. A. și au fost obligate comisiile de fond funciar să o pună în posesie pe aceasta cu suprafața totală de 7 ha și 9600 mp teren, conform adeverinței de proprietate nr. 511 din data de 6 octombrie 1992, și să elibereze titlul de proprietate pentru această suprafață.

Această sentință a rămas irevocabilă, conform deciziei civile nr. 232/R/2006 a Tribunalului Satu M..

Dreptul de proprietate al petentei B. A. cu privire la terenul în suprafață de 7 ha și 9600 mp a fost recunoscut și prin sentința civilă nr. 308/2010, pronunțată de Judecătoria Negrești - Oaș în dosarul nr._, irevocabilă, conform deciziei civile nr. 461/R din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Satu M..

Pentru punerea în executare a hotărârilor mai sus – menționate s-a format dosarul execuțional nr. 184/2010 al executorului judecătoresc M. B., petenta B. A. urmând a fi pusă în posesie cu privire la terenul înscris în CF nr. 473 Negrești – Oaș, nr. topo 3353 și 3354, transcris în CF nr. 594 nedefinitivă Călinești – Oaș, nr. topo 2290, în suprafață de 5708 mp.

În prezent, terenul este însă întabulat, fără știrea petentei, în favoarea Centrului de plasament copii „ Ajutăm ca să învățăm” Călinești Oaș, în CF nr._.

La data de 7 decembrie 2010, petenta B. A. a formulat o plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Negrești Oaș împotriva primarului comunei Călinești - Oaș și administratorului S.C. T. A. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, violare de domiciliu, tulburare de posesie și nerespectarea hotărârilor judecătorești, constituindu-se parte civilă pentru suma de 20.000 lei, reprezentând contravaloarea pagubelor pricinuite.

Prin hotărârea din data de 19 martie 2010, s-a dispus darea în folosință gratuită pe durata existenței construcției a imobilului Centru de plasament copii tip P, în suprafață de 514 mp, identificat cu nr. cadastral 2290 din CF nr. 594 N Călinești Oaș, . C, Asociației „Ajutăm ca să învățăm”, cu sediul în localitatea Călinești Oaș, județul Satu M..

Petentei B. A. i-a fost comunicat procesul - verbal de punere în posesie, eliberat la data de 30 noiembrie 2010 de Comisia locală Călinești Oaș cu privire la suprafața de 5708 mp teren, cu număr cadastral 2290, reprezentând teren extravilan, conform sentinței civile nr. 1203/2008 a Judecătoriei Negrești Oaș, respectiv terenul din CF vechi nr. 473, nr. topo 3353, în natură fâneață în suprafață de 4276 mp, și nr. topo 3354, în natură teren arător în suprafață de 1432 mp, retranscris în CF nr. 594, nr. cadastral 2290 și, ulterior, întabulat abuziv în favoarea Asociației „ Ajutăm ca să învățăm”.

. formulat contestație la executare împotriva intimatei B. A., în dosarul nr._, cu privire la terenul în suprafață de 7 ha și 9600 mp, care este însă proprietatea defunctei B. A., a cărei moștenitoare este contestatoarea Bobița A., iar nu proprietatea unui terț, astfel cum în mod abuziv pretinde atât Primăria Călinești Oaș, cât și Comisia Locală Călinești Oaș.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 317 și art. 318 Cod procedură civilă.

Intimata . depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității acțiunii formulate, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că nu este incident în cauză niciunul din motivele de admisibilitate a contestației în anulare.

Prin contestația formulată se invocă greșeli de judecată, care nu pot fi analizate în prezentul cadrul procesual, respectiv aspecte care țin de modalitatea de aplicare a Legii nr. 18/1991, cu toate că cererea înregistrată sub dosar nr._ are ca obiect anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 184/2010.

De asemenea, în cadrul contestației în anulare nu pot fi formulate cereri noi, care nu au fost supuse analizei în fața instanței de fond și de recurs.

Astfel, instanțele de judecată nu au fost învestite cu un capăt de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata de daune interese.

Nu a fost invocat în detalierea motivelor contestației în anulare niciunul dintre motivele reglementate de art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă.

Cu privire la fondul cauzei, intimata a arătat că, potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și Hotărârii de Guvern nr. 890/2005, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate sunt un atribut exclusiv al comisiei locale de fond funciar.

În mod corect au reținut instanțele de judecată că actele de executare silită întocmite cu încălcarea prevederilor legale se impun a fi cenzurate pe calea contestației la executare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.

Analizând contestația în anulare formulată, Curtea reține următoarele:

Contestația în anulare, cale de atac extraordinară, de retractare, poate fi exercitată împotriva hotărârilor irevocabile, numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Art. 317 Cod procedură civilă statuează că „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus - arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond”.

Niciunul din aceste motive nu este incident în speță, nefiind, de altfel, nici invocat în dezvoltarea motivelor contestației în anulare formulate.

Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Primul motiv de contestație are în vedere erorile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor administrate în cauză.

Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și, prin urmare, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale.

Astfel, nu constituie greșeli materiale și nu pot fi invocate pe calea contestației reglementate de art. 318 Cod procedură civilă, criticile de fond cu privire la soluția instanței de recurs sau încălcarea de către aceasta a unor norme procedurale.

Legea are în vedere greșeli materiale care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.

Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Greșeala materială poate consta, spre exemplu, în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată.

Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, ci eventual de o greșeală de judecată, a cărei analiză și remediere nu este posibilă în calea de atac extraordinară a contestației în anulare.

Aspectele invocate în cuprinsul contestației nu constituie o greșeală materială, în sensul art. 318 Cod procedură civilă.

Al doilea motiv al contestației prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă se referă la omisiunea instanței de recurs de a examina toate motivele de modificare sau casare și poate fi invocat numai în cazul în care recursul a fost respins sau admis în parte.

În speță, instanța de recurs a examinat toate motivele invocate de recurentă prin cererea sa, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei atacate.

Prin contestația formulată contestatoarea invocă greșeli de judecată, care nu pot fi analizate în prezentul cadrul procesual, respectiv aspecte ce țin de modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 de către instanțe.

Raportat la considerentele mai sus expuse, reținând că motivele invocate nu se încadrează în cele strict și expres reglementate de art.317, art. 318 Cod procedură civilă, în temeiul art. 318 – 320 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de intimata . întâmpinare și va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea Bobița A., împotriva deciziei nr. 184/R din 22 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata .>

Intimata nu a probat cu documente justificative efectuarea și cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinare, astfel încât acestea nu vor putea fi acordate de către instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

ADMITE excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de intimata .>, prin întâmpinare.