Reziliere contract. Decizia nr. 415/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 712/187/2012
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 415 /2014-R
Ședința publică din data de 26 februarie 2014
Președinte: | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta - pârâtă L. I. BANK SA BUCUREȘTI - sector 2, București, Semilunei, nr. 4-6, în contradictoriu cu intimata G. C. M. - .. 71, județul Bihor, G. I. F. - Petrileni, nr. 71, județul Bihor, C. G. - .. 71, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 343/A din data de 31.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. unic, având ca obiect: reziliere contract.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut la data de 19.02.2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a amânat pronunțarea pentru 19.02.2014 și pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 45/2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, instanța a respins excepțiile invocate de pârâta S.C. L. Bank S.A și în consecință
A admis acțiunea așa cum a fost formulată și precizată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâții G. I. F. și G. C. M., și S.C. L. I. BANK S.A,
A dispus rezilierea în parte a contactului de întreținere autentificat sub nr. 1189/06.06.2000 de BNP Tocoian I. pentru cota de ½ din construcții și pentru cota de 1/1 pentru terenurile cu nr. top. 294/4, 294/7, 293/2, 295/1 și 300 din Cf nr. 425 Petrileni, pe care sunt edificate construcțiile și pe cale de consecință a dispus anularea în parte a inscripțiilor de Cf de sub B5 și 6 din același Cf cu revenire la situația anterioară de Cf de sub B4, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 06.06.2000, reclamantul împreună cu soția sa C. M. au încheiat cu pârâții un contract de întreținere având ca obiect transmiterea proprietății asupra imobilelor în litigiu în favoarea pârâților, urmând ca reclamantul și soția sa să păstreze un drept de uzufruct viager asupra acestor imobile,iar pârâții având obligația ,”de a ne îngriji și întreține, de a ne asigura cu toate cele necesare unui trai decent,iar la deces să ne înmormânteze cu cinstea cuvenită” .
Așa cum a stabilit practica și doctrina, iar în noul cod civil se și consfințește prin noile prevederi, obiectul contractului de întreținere ,chiar dacă nu a fost detaliat punctual ,constă în asigurarea pentru beneficiarul acestuia de hrană, îmbrăcăminte ,încălțăminte ,menaj ,spațiu locativ corespunzător, încălzire în cazul de față cu asigurarea necesarului de lemne, iar în caz de boală asigurarea îngrijirilor medicale și a medicamentelor și acoperirea tuturor cheltuielilor pe care acestea le presupun ,iar la deces și obligația de înmormântare.
Ori din probele administrate ,respectiv depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză arată prima instanță, rezultă fără dubii că cei doi pârâți nu au respectat ,cel puțin în cel privește pe reclamant ,nici una din obligațiile contractuale și nici măcar înainte de decesul celeilalte beneficiare a acestui contract.
Astfel, reține prima instanță, pârâții debitori a acestei obligații în mod culpabil nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale ,obligații care subzistă chiar și în ipoteza în care debitorul obligației ar dispune de suficiente mijloace de a-și asigura în mod decent traiul.
Se mai arată în motivare că și sub incidența vechiului cod civil ,unde acest contract nu era expres prevăzut ,fiind asimilat contractelor nenumite și mai cu seamă în actualul cod, care nu poate fi aplicat în speța de față ,sancțiunea neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale era rezoluțiunea sau rezilierea contractului.
În ce privește excepțiile invocate de către pârâta L. I. BANK SA ,instanța de fond le-a respins pe toate din motivele ce vor fi expuse mai jos.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive ,instanța a respins-o deoarece a constatat ,în conformitate cu copiile CF 425 Petrileni depuse la dosar, că această pârâtă a avut relații contractuale cu pârâții G.,care sunt debitorii obligației de întreținere și care sub B5 și 6 au avut înscris un drept de proprietate ,care sub B8 s-a transmis acestei pârâte prin cumpărare la licitație,cu privire la imobilele cu nr.top 294//4,294/7,293/2,295/1 și 300 ,care au constituit inițial proprietatea tabulară în cotă de 1/1 parte a reclamantului,doar construcțiile fiind proprietatea reclamantului și a defunctei sale soții în cote egale.
Astfel rezultă fără îndoială că pârâta are calitate procesuală pasivă .
Cu privire la lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată, instanța de fond a constatat că imobilele ce fac obiectul cauzei au fost înstrăinate de reclamant în baza unui contract de întreținere și cu toate că reclamantul și soția sa au avut înscris acest fapt în cf precum și obligația de uzufruct viager, la încheierea contractului de împrumut între cei trei pârâți acest fapt nu a fost avut în vedere, așa cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse în copie la dosar. Ca urmare acest litigiu are ca obiect rezilierea parțială a contractului de întreținere ,iar restabilirea situației anterioare este numai o consecință a admiterii acțiunii. Simplul fapt că la data introducerii acțiunii pârâta este proprietar tabular nu duce la lipsa obiectului .
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune,instanța de fond a respins-o având în vedere că de natura acestui contract este executarea lui continuă și succesivă ,respectiv de zi cu zi ,astfel că pentru fiecare obligație neîndeplinită începe să curgă un nou termen de prescripție .
Prin concluziile scrise pârâta a invocat și așa zisa excepție a cauzei ilicite a cererii de chemare în judecată ,instanța considerând că nu constituie o excepție ci o apărare și ca urmare trebuiau aduse dovezi în acest sens
Pentru toate considerentele mai sus expuse în conformitate cu dispoz.art.1020 c.c., prima instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă și ca atare a admis acțiunea reclamantului, a dispus rezilierea în parte a contactului de întreținere autentificat sub nr. 1189/06.06.2000 de BNP Tocoian I. pentru cota de ½ din construcții și pentru cota de 1/1 pentru terenurile cu nr. top. 294/4, 294/7, 293/2, 295/1 și 300 din Cf nr. 425 Petrileni, pe care sunt edificate construcțiile și pe cale de consecință a dispus anularea în parte a inscripțiilor de Cf de sub B5 și 6 din același Cf cu revenire la situația anterioară de Cf de sub B4.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs recalificat de instanță ca apel, L. S.C. L. I. BANK S.A. BUCUREȘTI.
Prin decizia civilă nr. 343/A din 32 octombrie 2013 s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta L. S.C. L. I. BANK S.A. BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimații C. G., G. I. F., G. C. M., împotriva sentinței civile nr. 45/2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o păstrează în totalitate.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 28.03.2012, reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâții G. I. F. și G. C. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună rezilierea parțială a contractului de întreținere autentificat sub nr. 1189/06.06.2000 de BNP I. Tocoian, având ca obiect casa situată la domiciliul său și terenul aferent acesteia înscrisă în Cf nr. 425 Petrileni sub nr. top. 294/4, 294/7, 293/2, 295/1 și 300, ca urmare a neexecutării culpabile a obligației de întreținere de către pârâți, precum și radierea din CF nr.425 Petrileni a mențiunilor de la pozițiile B5 și B6 cu stabilirea situației de sub B4, cu cheltuieli de judecată
În data de 06.06.2000, reclamantul împreună cu soția sa C. M. au încheiat cu pârâții un contract de întreținere având ca obiect transmiterea proprietății asupra imobilelor în litigiu în favoarea pârâților, urmând ca reclamantul și soția sa să păstreze un drept de uzufruct viager asupra acestor imobile,iar pârâții având obligația de a-i întreține.
Între pârâtă L. I. Bank SA și S.C. Madic Prod S.R.L., reprezentată de dl. G. I., în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de împrumut nr. 841 BH/19.06.2003. Împrumutul a fost garantat și cu o ipotecă de rang I asupra imobilului situat în loc. Petrileni, nr.71, jud. Bihor, proprietatea numiților G. I. F. și G. M., conform contractului de întreținere nr. 3921/2001.
Pentru garantarea obligației de rambursare a creditului, între G. I. și G. C. M., în calitate de garanți, C. G. și C. M., în calitate de beneficiari ai sarcinii de întreținere și ai dreptului de uzufruct viager, pe de o parte și Banca Română pentru Relansare Economică L. Bank SA –actuala L. I. Bank SA, de cealaltă parte, s-a încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat prin încheierea nr.1652/17.07.2003 de BNP Agud F. Beiuș, prin care s-a realizat instituirea ipotecii de rangul I asupra imobilului menționat mai sus.
Urmare a faptului că obligația de rambursare nu a fost îndeplinită, a fost demarată procedura executării silite în dosarul de executare nr.5PJ/2004, având ca obiect urmărirea silită a imobilului situat în loc. Petrileni, nr.71, jud. Bihor.
Ulterior, prin sentința civilă nr.751/CA/2007 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de garanție doar în ceea ce privește consimțământul titularilor dreptului de uzufruct asupra imobilului situat în loc. Petrileni, nr.71, în raport de G. I. F. și G. C. M. actul de garanție imobiliară fiind valabil.
Astfel, lipsa consimțământului titularilor dreptului de uzufruct la încheierea ipotecii convenționale produce efecte juridice parțiale doar în privința acestora, în cazul contestatorilor G. I. F. și G. C. M. în calitate de titulari ai nudei proprietăți, actul de garanție imobiliară fiind valabil.
Prin urmare în privința acestor contestatori nu s-a reținut existența vreunei cauze de nelegalitate a executării silite pornite împotriva lor și cu privire la nuda proprietate ce o dețin asupra imobilului din litigiu în dosarul de executare 5/2004 și prin urmare apelanta nu a fost lipsită de posibilitatea continuării executării silite împotriva acestora și respectiv realizării ipotecii asupra imobilului cu respectarea dreptului de uzufruct.
Ca atare având în vedere aceste aspecte, apelanta a dobândit imobilul prin actul de adjudecare din data de 27.07.2010, încheiat în urma vânzării la licitație, în cadrul executării silite, actele de executare fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de C.pr.civilă, atât pârâții cât și reclamantul având cunoștință despre demersurile privind executarea silită și despre vânzarea imobilului, în prezent apelanta fiind întabulată în cf 425 Petrileni sub. B8.
Prin urmare titlul de proprietate al apelantei L. I. Bank SA este perfect valabil, fiind dobânditor de buna credința al imobilului situat in localitatea Petrileni, titlu care nu a fost afectat prin admiterea acțiunii de față întrucât instanța a dispus radierea inscripțiilor de sub B5 și B6 din cf 425 Petrileni neaducând atingerea dreptului de proprietate al apelantei de sub B8 din același Cf.
Din acest punct de vedere cât timp apelanta este în continuare proprietar de cf, actul de adjudecare nefiind desființat prin vreuna din modalitățile prevăzute de lege iar instanța de fond prin admiterea acțiunii neaducând atingere în vreun mod acestui drept, apelulul . SA apare și ca lipsit de interes.
În ce privește critica apelantei în sensul că, instanța de fond fie nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de către pârâta L. I. BANK SA ,fie le-a respins pe toate în mod greșit, Tribunalul o considera nefondată astfel:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive ,instanța de fond în mod corect și legal a respins-o deoarece a constatat ,în conformitate cu copiile CF 425 Petrileni depuse la dosar, că această pârâtă a avut relații contractuale cu pârâții G., debitori ai obligației de întreținere și care sub B5 și 6 au avut înscris un drept de proprietate ,ce s-a transmis acestei pârâte prin cumpărare la licitație,cu privire la imobilele din litigiu, înscriindu-și dreptul de proprietate sub B 8.
Prin urmare în mod legal și corect a respins această excepție prima instanță.
Cu privire la lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată, instanța de fond a constatat în mod corect că acest litigiu are ca obiect rezilierea parțială a contractului de întreținere ,iar restabilirea situației anterioare este numai o consecință a admiterii acțiunii. Simplul fapt că la data introducerii acțiunii pârâta este proprietar tabular nu duce la lipsa obiectului .
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune,instanța de fond a respins-o în mod corect și legal având în vedere că de natura acestui contract este executarea lui continuă și succesivă ,respectiv de zi cu zi ,astfel că pentru fiecare obligație neîndeplinită începe să curgă un nou termen de prescripție .
S-a invocat și excepția - cauzei ilicite - a cererii de chemare în judecată, intenția frauduloasa si reaua credința a reclamantului si a paraților în opinia apelantei reieșind in mod evident si din faptul ca, deși pe tot parcursul procedurii de executare silita a imobilului reclamantul a primit sau a avut cunoștința de actele de executare silita îndeplinite de organul de executare, iar prin cererea de chemare in judecata a susținut ca parații nu si-au îndeplinit niciodată obligația de întreținere, totuși de abia in anul 2012, după ce parații pierduseră dreptul asupra nudei proprietăți in cadrul procedurii de executare silita, reclamantul a considerat "oportun" sa formuleze cererea de reziliere a contractului de întreținere din culpa paraților, iar aceștia din urma nu au formulat nici un fel de opoziție.
Afirmațiile apelantei nu au fost susținute de probe fiind simple supoziții, probațiunea administrată în cauză având legătură doar cu neexecutarea obligațiilor de întreținere de către pârâți, acesta fiind de fapt și obiectul acțiunii cu care a fost investită instanța.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii chiar dacă prima instanță nu s-a pronunțat în mod separat cu privire la acesta este evident faptul că prin admiterea acțiunii în sensul rezilierii în parte a contactului de întreținere autentificat sub nr. 1189/06.06.2000 de BNP Tocoian I.a considerat-o neîntemeiată, astfel cum este și corect .
Referitor la excepția de netimbrare, în ședința publică din 24 mai 2012 instanța a apreciat corect în conformitate cu prev. art. 15 lit. C din Legea 147/1997 că față de obiectul acțiunii aceasta este scutită de taxa de timbru iar cererea privind repunerea părților în situația anterioară este și ea la rândul ei scutită de taxa de timbru întrucât este accesorie cererii de reziliere a contactului de întreținere.
Celelalte critici ale apelantei, subsumate în esență modului în care prima instanță a cuprins în considerente motivele de fapt si de drept pe care se sprijină, sunt nefondate, Tribunalul apreciind că motivarea primei instanțe este concisă și cuprinde toate aspectele care au dus la formarea convingerii instanței în sensul admiterii acțiunii..
Cât privește neexecutarea culpabilă a contractului de către pârâți în mod corect și legal a reținut prima instanță ,din probele administrate respectiv depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză că cei doi pârâți nu au respectat ,cel puțin în ce îl privește pe reclamant ,nici una din obligațiile contractuale și nici măcar înainte de decesul celeilalte beneficiare a acestui contract.
Pentru toate considerentele de mai sus, constatând legalitatea hotărârii de fond și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii în termen a declarat recurs pârâta – recurentă L. I. BANK SA BUCUREȘTI, solicitând casarea hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare.
În cuprinsul cererii de recurs au fost formulate următoarele critici:
- hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii: astfel, pe de o parte, instanța de apel a constatat că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât apelanta a avut relații contractuale cu pârâții G.; pe de altă parte, se susține că L. Bank nu avea interes de a promova apel împotriva hotărârii primei instanțe, apreciindu-se că soluția instanței de fond nu aduce atingere dreptului de proprietate al apelantei; în opinia recurentei, se apreciază că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, neexistând un raport juridic între bancă și reclamantul care solicită rezilierea unui contract de întreținere încheiat de pârâții, cu atât mai puțin cu cât actul de adjudecare nu a fost desființat în vreuna din modalitățile prevăzute de lege, titlul de proprietate al recurentei fiind perfect valabil; de asemenea, reclamantul nu putea solicita introducerea în cauză a Băncii prin modalitatea aleasă, respectiv pe temeiul art. 57-59 Cod procedură civilă, aceasta fiind un terț în raporturile dintre reclamanți și pârâți;
- instanța de fond în mod greșit a interpretat actul juridic dedus judecății, dispunând rezilierea în parte a contractului de întreținere și restabilirea situației anterioare, considerând că aceasta este numai o consecință a admiterii acțiunii; ori, efectul rezilierii este desființarea contractului pentru viitor, prin urmare instanța nu putea dispune desființarea cu efect retroactiv, motiv pentru care contractul de întreținere și-a produs efectele translative de proprietate, titlul de proprietate al recurentei fiind perfect valabil, fiind dobânditor de bună credință al imobilului în litigiu; se mai arată că în urma neexecutării culpabile a obligației de întreținere, întreținutul are posibilitatea solicitării rezoluțiunii contractului și nu a rezilierii, soluție consacrată atât de doctrină, cât și de practica instanțelor judecătorești;
- instanța de apel nu a înțeles să se pronunțe asupra excepției netimbrării capătului doi de cerere, privind radierea din cartea funciară a mențiunilor de sub B 5-6; se apreciază că rectificarea înscrierilor de CF reprezintă un capăt de cerere principal, distinct de celălalt capăt de cerere (rezilierea contractului), prin urmare, conform art. 14 din Legea 146/1997 s-ar fi impus taxarea separată a acestuia;
- prin hotărârea atacată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă; astfel, instanța de fond încalcă dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, în ceea ce privește dezlegarea excepțiilor invocate prin întâmpinare, în sensul că nu a pus în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare și nici nu le-a unit cu fondul cauzei;
- se mai arată că, motivarea instanței de fond nu întrunește calitățile impuse de dispozițiilor procedurale, neexprimând în mod coerent și consistent raționamentul prin care a ajuns la deznodământul judiciar; instanța a analizat apărările reclamantului și depozițiile celor doi martori, însă din punctul de vedere al recurentei acestea nu pot duce la convingerea că, fără dubii, pârâții nu au respectat niciuna din obligațiile contractuale.
În drept, invocă dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7, 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C. G. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, apreciind ca neîntemeiate criticile recurentei.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la criticile vizând modul de soluționare de către instanțele de fond și apel a excepțiilor invocate de pârâtă-recurentă, acestea sunt nefondate, după cum urmează:
- în mod corect s-a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtei – recurente, față de împrejurarea că aceasta a avut relații contractuale cu pârâții G. - debitori ai obligației de întreținere în contractul ce face obiectul prezentei cauze - și care au dobândit nuda proprietate asupra imobilului, ce ulterior s-a transmis recurentei prin adjudecare la licitație;
- decizia atacată nu cuprinde motive contradictorii, cum susține recurenta, lipsa interesului fiind reținută de Tribunal, raportat la cererea de apel și nu raportat la acțiunea introductivă, fiind întemeiată pe considerentul că dreptul de proprietate al societății pârâte nu a fost afectat prin hotărârea primei instanțe, actul de adjudecare în temeiul căruia acesta a fost dobândit nefiind desființat;
- în ceea ce privește calitatea procesuală pe care petenta a avut-o în cauză este de observat că prin încheierea de ședință din 24 mai 2012 (fila 73 dosar de fond), instanța de fond a dispus introducerea în proces a acesteia în calitate de pârâtă și nu în calitate de intervenient și nici în temeiul art. 57 – 59 Cod procedură civilă;
- nefondate sunt și susținerile vizând inadmisibilitatea acțiunii în reziliere a contractului de întreținere: astfel, în doctrină, contractul de întreținere este definit ca fiind un contract consensual, bilateral, sinalagmatic, aleatoriu, intuitu personae și cu executare succesivă, ori în cazul contractelor cu executare succesivă sancțiunea aplicabilă în cazul neexecutării acestora este de principiu rezilierea; este adevărat că în doctrină au existat discuții legate de modalitatea de desființare a contractelor de întreținere (rezoluțiunea sau rezilierea?), dat fiind caracterul atipic al acestui tip de contract; practica însă s-a cristalizat în sensul că rezilierea se poate dispune numai dacă, din culpa debitorilor, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită, nu și în cazul în care obligația nu s-a executat în tot sau în parte din culpa beneficiarului întreținerii; ori, în cazul de față ne aflăm în ipoteza neexecutării culpabile a obligațiilor de către debitorii obligației de întreținere, situație în care sancțiunea este rezilierea;
- referitor la excepția de netimbrare a capătului doi de cerere, în mod corect instanța de apel a apreciat că cererea de anulare a inscripțiilor de sub B5 și 6 și de revenire la situația anterioară de CF de sub B4 constituie o cerere accesorie cererii principale și nicidecum o cerere cu finalitate distinctă de aceasta din urmă, prin urmare este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 15 lit. c din Legea 146/1997 asemeni cererii principale.
- faptul că instanța de apel a analizat în considerentele hotărârii mai întâi fondul cauzei și abia la urmă excepțiile invocate, chiar dacă nu se înscrie în ordinea firească, nu este de natură să atragă nelegalitatea hotărârii, câtă vreme excepțiile respective au fost respinse.
Pe fondul recursului, se constată că recurenta a formulat în principal critici vizând stabilirea situației de fapt, respectiv cu privire la interpretarea și aprecierea probelor administrate, ceea ce constituie elemente de netemeinicie și nu de nelegalitate.
Ori, în actuala reglementare a dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă, modul în care instanțele de fond și apel au interpretat probele administrate și au stabilit pe baza acestora o anumită stare de fapt, nu mai constituie motive de recurs, urmare a abrogării dispozițiilor prevăzute la punctele 10 și 11 ale textului de lege mai sus evocat.
În schimb este fondat recursul intimatei cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere: astfel, instanțele de fond și apel nu puteau dispune, urmare a rezilierii, repunerea părților din contractul de întreținere în situația anterioară, în sensul radierii sau anulării înscrierilor de sub B5 și B6 și de revenire la situația anterioară de CF de sub B.4, în condițiile în care dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost între timp transmis recurentei, conform inscripțiunilor de sub B 8, titlul în baza căruia s-a făcut înscrierea nefiind desființat în vreuna din modalitățile prevăzute de lege.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să admită recursul, să modifice în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a sentinței primei instanțe, cu consecința admiterii în parte a acțiunii reclamantului, dispunând înlăturarea dispoziției privind revenirea la situația anterioară de CF, menținând restul dispozițiilor din sentință, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă, admite ca fondat recursul introdus de recurenta - pârâtă L. I. BANK SA BUCUREȘTI - sector 2, București, Semilunei, nr. 4-6, în contradictoriu cu intimata G. C. M. - .. 71, județul Bihor, G. I. F. - Petrileni, nr. 71, județul Bihor, C. G. - .. 71, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 343/A din data de 31.10.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite ca fondat apelul introdus de apelanta L. I. Bank SA, împotriva sentinței civile nr. 45/10 ianuarie 2013 a Judecătoriei Beiuș, pe care o schimbă în parte în sensul că: admite în parte acțiunea reclamantului C. G., în contradictoriu cu pârâții G. I. F., G. C. – V. și . SA.
Înlătură dispoziția privind revenirea la situația anterioară de CF de sub B.4.
Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. P. D. M. F. T. A. L.
Judecător fond: T. B.
Judecători Apel: J. B./C. D.
redactat: judecător: V. P.
tehnoredactat: A. L.
2 exemplare/ 05 martie 2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 615/2014. Curtea de Apel ORADEA | Anulare act. Decizia nr. 81/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
