Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 597/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 597/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 11764/111/2010*
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția I civilă – - Nr.operator de date cu caracter personal - 3159- |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR.597/2014-R
Ședința publică din 10 aprilie 2014
Președinte – S. A. L.– judecător
- T. D. - judecător
- M. E. - judecător
- C. G. – grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, . reprezentat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR - cu sediul în Oradea, .. 2/B, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata N. T. – cu domiciliul procesual ales în mun. Oradea, . . și P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA - cu sediul în Oradea, .. 12 județul Bihor împotriva deciziei civile nr. 4650-R din 2 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul părții intimate, avocat F. S., în baza împuternicirii avocațiale din 24.02.2014, eliberată de Baroul Bihor și Ministerul Public reprezentat prin P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin procuror D. V., lipsă fiind partea contestatoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, contestația în anulare este scutită de taxa de timbru, constatându-se că prin serviciul registratură, în data de 26.02.2014, numiții N. L. N. și N. T.-E.-în calitate de moștenitori ai defunctei N. T., au depus întâmpinare, după care:
La întrebarea instanței, reprezentantul părții intimate, precizează că intimata N. T. a decedat la data de 31.08.2013, sens în care solicită introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia: N. L. N. și N. T.-E.-în calitate de fii, depune la dosar certificatul de moștenitor nr.36 din 25.10.2013, eliberat de Biroul Individual Notarial B. M. F. C., ce atestă calitatea acestora de moștenitori și că intimata N. T. a decedat în data de 31.08.2013.
Instanța, față de decesul intimatei N. T., pune în discuția părților, necesitatea introducerii în cauză a numiților N. L. N. și N. T.-E.-în calitate fii, moștenitori ai defunctei N. T. .
Reprezentantul părții intimate, solicită introducerea în cauză a numiților N. L. N. și N. T.-E.-în calitate fii, moștenitori ai defunctei N. T. .
Reprezentanta Ministerului Public, față de decesul intimatei N. T., precizează că nu se opune la introducerea în cauză a numiților N. L. N. și N. T.-E.-în calitate fii, moștenitori ai acesteia.
INSTANȚA, dispune introducerea în cauză a numiților a numiților N. L. N. și N. T.-E.-în calitate fii, moștenitori ai defunctei N. T..
La întrebarea instanței, avocat F. S., menționează că îi reprezintă pe numiții N. L. N. și N. T.-E.-în calitate fii, moștenitori ai defunctei N. T., care își însușesc acțiunea promovată de către mama lor, defuncta N. T., nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta Ministerului Public, susține contestația în anulare și solicită admiterea ei așa cum a fost formulată și motivată în scris de către contestator, fiind întemeiată pe dispozițiilor art.317 Cod procedură civilă, anularea hotărârii atacate câtă vreme, decizia a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință a drepturilor procesuale. În esență, după anularea deciziei, solicită rejudecarea recursurilor și în consecință, admiterea recursului promovat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință, respingerea acțiunii reclamantei, continuată de moștenitorii acesteia și respingerea recursului formulat de către recurenta N. T.-decedată, continuat de către moștenitorii acesteia N. L. N. și N. T.-E. .
Reprezentantul intimaților N. L. N. și N. T.-E., în calitate de moștenitori ai defunctei N. T., solicită admiterea contestației în anulare, subzistând necesitatea invalidării deciziei sub aspectul constatării faptului că intimații N. L. N. și N. T.-E., în calitate de moștenitori ai defunctei N. T., sunt cei îndreptățiți a încasa despăgubirile stabilite de instanța de recurs, iar în ceea ce privește fondul cauzei, solicită a se constata că există autoritate de lucru judecat. În rejudecare, susține recursul formulat de către recurenta N. T.-decedată, continuat de către moștenitorii acesteia N. L. N. și N. T.-E., modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul majorării cuantumului daunelor acordate de la 27.400 lei la 30.700 lei, în sarcina pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Referitor la recursul promovat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentanta Ministerului Public, ulterior, a arătat că, solicită respingerea ambelor recursuri, câtă vreme, s-a anulat dispoziția de acordare despăgubiri.
CURTEA D E A P E L
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1077/C din 19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta N. T., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 27.400 lei daune materiale, cu dobânda legală de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii, până la data plății efective a sumei.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Părinților reclamantei, potrivit Adresei nr.76.406/28 febr.1991 emisă de Ministerul de Interne, li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în localitatea M. V., raion Medgidia, regiunea C., pentru participare la acțiuni antipopulare, prin Dec. M.A.I. nr.385/15 aug.1949. Prin Dec. M.A.I. nr.6550/17 oct.1956 li s-au ridicat restricțiile domiciliare(f.3).
Potrivit Titlului de proprietate nr.1524/1995, în favoarea descendenților def. N. Karoly li s-a resonstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8 ha și 9945 mp teren.
De asemenea, potrivit declarațiilor martorilor Nyakacska I. și Rifnyak Ș., familia N. - K. (potrivit înscrisului de la fila 50 este înregistrată căsătoria lui Novetzky Karol cu K. T.) a fost nevoită să-și stabilească domiciliul în loc. M. V., raion Medgidia, regiunea C.. Potrivit acelorași declarații, la momentul mutării forțate familia a deținut în proprietate două case cu gospodăriile aferente, în satul Tăutelec, bunuri mobile și animale domestice, toate fiind confiscate.
Din declarația martorei Nyakacska I. tribunalul a reținut că, imobilul situat în Tăutelec nr.71, reprezentând casă, a fost recuperată de proprietarii lui. Imobilul situat situat în Tăutelec nr.153, nr. top 15, a fost demolat. D. locul de casă fiind restituit vechilor proprietari după 1990.
Martorii au arătat și ce bunuri mobile au fost confiscate de autoritățile comuniste, din gospodărie familiei reclamantei, însă nu s-a depus la dosar nici un proces – verbal de ridicare a acestor bunuri, care să fei coroborat cu probele testimoniale și, de asemenea s-a indicat doar valaorea estimativă a acestori bunuri, fără a se depune înscrisuri din care să rezulte valoarea apreciate de către reclamantă ca fiind de 51.500 lei.
În ceea ce privește construcția demolată, s-a dovedit cu extrasul de CF 293 Tăutelec că s-a aflat în proprietatea soției lui K. L., ns. I. O. și că reclamanta și antecesorii acesteia nu au formulat cereri la L.nr.10/2001 sau alte legi reparatorii pentru imobilul – casă de locuit situat în Tăutelec nr.158, amplasat topo pe nr.15.
Conform raportului de evaluarea întocmit de către exp. L. G. - membru ANEVAR, valaorea acestei case este de 27.400 lei.
În temeiul art.4 din Legea nr..221/2009, instanța a constatat caracterul politic al măsurii deportării din localitatea de domiciliu a părinților reclamantei în localitatea M. V., raion Medgidia, regiunea C..
În temeiul art.5 lit. b din Legea nr..221/2009 tribunalul a admis în parte cererea, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 27.400 lei, în favoarea reclamantei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea casei demolată ce a fost amplasată pe nr. top 15 din CF nr.293 Tăutelec, situat administrativ la nr.153, restul pretențiilor fiind respinse ca fiind nedovedit cuantumul acestora și existența bunurilor mobile în proprietatea antecesorilor reclamantei.
Dobânda legală s-a reținut că va fi acordată de la momentul rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, având în vedere solicitarea expresă în acest sens a reclamantei.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenta reclamantă N. T. și recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, recursurile fiind formulate în termenul legal și scutite de taxă de timbru.
Recurenta N. T., a solicitat admiterea recursului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
Recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția G. a Finanțelor Publice Bihor, a solicitat admiterea recursului formulat și modificarea în totalitate a sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
Prin decizia civilă nr.4650-R din 2 octombrie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul civil declarat de S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, reprezentat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea..
A admis ca fondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă N. T., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, reprezentat de DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, și P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA, împotriva sentinței civile nr. 1077/C din 19 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în parte în sensul că:
A majorat cuantumul daunelor materiale acordate de prima instanță de la suma de 27.400 lei la suma de 30.700 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, criticile formulate de recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la adresa hotărârii recurate sunt apreciate ca nefondate, recursul declarat de acesta a fost respins având în vedere următoarele considerente:
Faptul că în dispozitivul sentinței recurate nu se menționează în mod expres constatarea caracterului politic al măsurii administrative a strămutării din localitatea de domiciliu și stabilirii de domiciliu obligatoriu în localitatea M. V., raion Medgidia, regiunea C., dispusă față de antecesorii reclamantei, nu este de natură a face inaplicabile prevederile art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009, astfel cum susține recurentul, câtă vreme în considerentele sentinței, instanța de fond a analizat și a reținut, în mod temeinic, caracterul politic al acestei măsuri administrative, prin raportare la probele administrate în cauză și la dispozițiile Legii nr. 221/2009, considerente ce fac corp comun cu dispozitivul hotărârii.
Nefondate sunt și criticile privind nedovedirea confiscării bunurilor mobile și imobile menționate în cuprinsul acțiunii de către reclamantă, această dovadă rezultând din probele administrate în cauză, respectiv din declarațiile autentice ale martorilor Nyakacska I. și Rifnyak Ș., care au arătat că la momentul mutării forțate, familia reclamantei deținea în proprietate două case cu gospodăriile aferente situate în satul Tăutelec, imobilele împreună cu toate bunurile mobile și animalele domestice aflate în cele două gospodării fiind confiscate în totalitate.
Raportul de expertiză extrajudiciară prin care s-a procedat la evaluarea bunurilor confiscate a fost comunicat cu recurentul pârât în primă instanță, acesta necontestând acest raport de expertiză, nefiind depuse la dosar precizări de către recurent, în sensul neacceptării acestei expertize, așa încât criticile invocate în sensul nerespectării principiului contradictorialității și al dreptului la apărare sunt apreciate ca nefondate.
De altfel, și prin adresa depusă la dosarul de recurs având nr. 2245/CA/2012, recurentul pârât confirmă faptul că la data de 06.06.2012 i s-a comunicat de către Tribunalul Bihor atât precizarea de acțiune formulată de reclamantă cât și raportul de evaluare pentru bunul imobil și raportul de evaluare pentru bunurile mobile.
Susținerile recurentului cum că art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, condiționează acordarea despăgubirilor de parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 sau a Legii nr. 247/2005, sunt nefondate, din cuprinsul textului nerezultând o astfel ce cerință, legiuitorul impunând prin această reglementare doar condiția ca partea să nu fi obținut vreo reparație sub imperiul legilor speciale.
Sub aspectul recursului declarat de recurenta reclamantă, se reține că referitor la categoriile de bunuri pentru care se pot acorda despăgubiri materiale în temeiul Legii nr. 221/2009, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6/2013, pronunțată în recurs în interesul legii, statuându-se cu putere obligatorie pentru instanțe faptul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv ale Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Cu privire la bunurile ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, art. 6 alin 1 și 2 prevede că prin imobile, în sensul legii, se înțeleg terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții, iar potrivit alin.2, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate abuziv de Stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 se referă la bunurile imobile prin destinație, astfel cum sunt definite la art. 468 alin. 1 Cod Civil, adică mobile prin natura lor, însă dată fiind destinația lor, stabilită de proprietar, legea le declară imobile.
În speță, analizând bunurile pentru care se solicită despăgubiri, s-a apreciat că pot fi încadrate în dispozițiile legale anterior menționate, construcția demolată în valoare de 27.400 lei, pentru care, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, precum și bunurile reprezentând plug (2 bucăți) în valoare de 800 lei, atelaj (2 bucăți), în valoare de 1200 lei, mașină de semănat (1 bucată), în valoare de 500 lei, prășitor (o bucată), în valoare de 300 lei și cultivator (1 bucată) în valoare de 500 lei, bunuri în privința cărora s-a dovedit de asemenea că au fost confiscate, conform declarațiilor autentice ale martorilor.
Prin urmare, valoarea totală a despăgubirilor ce i se cuvin reclamantei, în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, este de 30.700 lei.
În consecință, având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de recurs a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a admis recursul declarat de recurenta reclamantă N. T., împotriva sentinței recurate pe care a modificat-o în parte, în sensul majorării daunelor materiale la care a fost obligat pârâtul, de la suma de 27.400 lei la suma de 30.700 lei.
Instanța a luat act că recurenta reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București reprezentat de Direcția G. a Finanțelor Cluj N.-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, solicitând admiterea contestației, în temeiul art.317 alin.1 Cod procedură civilă, constatarea nulității absolute a deciziei contestate, ulterior decesului reclamantei N. T., conform certificatului de moștenitor nr.36 eliberat de BNP B. M. F. C..
Prin motivele contestației în anulare, contestatorul a invocat că, cererea este admisibilă, întrucât cele două condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite, respectiv hotărârea atacată este irevocabilă, iar motivul contestației în anulare nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, întrucât decesul reclamantei N. T. nu a fost adus la cunoștință instanțelor de judecată, iar Direcția G. Regională a Finanțelor Cluj N.-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, a cunoscut acest fapt abia la data de 6.11.2013, dată la care a înregistrat cererea de punere în plată sub nr.214.143/6.11.2013.
Din certificatul de moștenitor nr.36/25.10.2013 eliberat de BNP atașat cererii de punere în plată a deciziei civile nr.4650/2013-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a constatat că, la data de 31.08.2013 a survenit decesul reclamantei N. T., anterior pronunțării deciziei mai sus menționate.
Conform art.41 alin.1 Cod procedură civilă, poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosința drepturilor civile, aceasta presupune că persoana respectivă să fie în viață nu numai la data sesizării instanței, dar și pe parcursul procesului, capacitatea de folosință presupunând tocmai îndeplinirea acestei cerințe.
Câtă vreme, reclamanta decedase anterior pronunțării deciziei, hotărârea este lovită de nulitate, fiind pronunțată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitatea de folosință a drepturilor procesuale.
În drept s-a invocat art.317 alin.1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, N. L. N. și N. T. E.-în calitate de moștenitori ai defunctei N. T., în baza certificatului de moștenitor nr.36/25.10.2013, nu s-au opus admiterii contestației, ei se impun a fi introduși în cauză.
Recursul declarat de defunctă s-a admis, daunele materiale majorate la 30.700 lei, la data dezbaterii recursului nu s-a adus la cunoștință reprezentantului decesul, ei nefiind introduși în cauză, decizia fiind pronunțată cu privire la o persoană lipsită de capacitate de folosință, a drepturilor procesuale.
Urmare a rejudecării, solicită menținerea celor dispuse în fond, câtă vreme chiar demersul contestatorului vizează doar aspecte de ordin procedural.
Examinând decizia contestată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părțile pot uza de aceasta fiind strict și limitativ prevăzute de art. 317-318 Cod procedură civilă. Conform art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile, pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost legal îndeplinită . Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr.36/25.10.2013, se reține faptul că recurenta reclamantă N. T. a decedat la data de 31.08.2013, deci la data la care s-a îndeplinit procedura de citare la cabinetul avocatului ce o reprezenta-fila 10 dosar de recurs- în 4. 12. 2012 aceasta era în viață, însă la termenul ulterior de judecată din data de 25.09. 2013 deși survenise decesul, avocatul acesteia nu a încunoștințat instanța în acest sens. Ca urmare, față de dispozițiile art. 243 alin. 1 punctul 1 Cod procedură civilă, judecata se impunea a fi suspendată de drept pentru introducerea moștenitorilor, capacitatea de folosință a recurentei reclamante încetând prin deces și astfel potrivit art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă nu mai putea fi parte în judecată, aspect la care de altfel au achiesat și moștenitorii defunctei potrivit întâmpinării depuse la dosar .
Ca urmare, fiind incidente dispozițiile art. 105 alin. 2, art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 317 alin. 1 punctul 1 Cod procedură civilă, se va admite ca fondată contestația în anulare, se va desființa decizia contestată și se va proceda la rejudecarea recursurilor declarate de recurenții N. Terezie-decedată-continuat de moștenitorii acesteia N. L. N. și N. T. E. și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în prezent de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu.
Astfel cum corect a reținut instanța de fond și nu s-a contestat de către părți potrivit adresei nr._/28.02. 1991 emisă de Ministerul de Interne -fila 3 dosar de fond, se reține că părinții reclamantei defuncte N. Terezie, respectiv N. L. și lulia au fost deportați, li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în localitatea M. V., raionul Medgidia, regiunea C., pentru participare la acțiuni antipopulare începând cu data de 15.08.1949 până la data de 17.10.1956 când prin Decizia nr. 6550/1956 a MAI li s-au ridicat restricțiile domiciliare. Această situație constituie o măsură administrativă cu caracter politic în sensul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 221/_ astfel că implicit s-a pronunțat instanța asupra constatării caracterului politic al acesteia. Faptul că acest aspect nu a fost inclus în dispozitiv este irelevant, câtă vreme datorită acestei constatări prin considerente ce face corp comun cu dispozitivul, s-au acordat despăgubiri materiale, criticile în acest sens nefiind fondate.
Din declarația martorilor Nyakacska I. și Rifnyak Ș.-filele 45-46 dosar de fond, se reține faptul că la mutarea părinților reclamantei recurente defuncte, aceștia au fost urcați într-un transportor militar având asupra lor doar puține piese de îmbrăcăminte, ambii fiind martori oculari. La data mutării forțate familia deținea două case cu gospodăriile aferente în satul Tăutelec, bunuri mobile, confiscate cu aceea ocazie în totalitate, din care au făcut parte mobile, 2 pluguri trase de cai, 2 atelaje, o mașină de semănat trasă de cai, o prășitoare, un cultivator, vin, țuică, animale, păsări. Potrivit adresei nr.392/25. 10. 2012 emisă de Primăria Comunei Cetariu-fila 41 dosar de fond, reclamanta recurentă defunctă nu figurează cu cerere pentru restituirea bunurilor în baza Legii nr. 10/2001 iar faptul că dețineau în proprietate cele două case reiese chiar și din extrasul de carte funciară aflat în dosarul de fond fila 47 potrivit căruia pe nr. top 14,15 existau notate acestea aflate în proprietatea mamei, dobândite cu titlu de moștenire în anul 1925.
Ca urmare, câtă vreme s-a dovedit prin probele administrate și necontestate de S. R. cu ocazia soluționării cauzei în fond, că antecesorilor recurentei reclamante-în prezent decedate conform celor expuse mai sus, le-au fost confiscate cu ocazie stabilirii domiciliului forțat: două case, utilaje agricole, păsări, animale, lipsa unor procese verbale de confiscare nu este un temei pentru înlăturarea acestor probe și pentru respingerea cererii de acordare a daunelor materiale, legiuitorul neimpunând o anumită probațiune necesară în acest sens și care să nu fi fost administrată în cauză, criticile Statului R. în acest sens nefiind fondate.
Referitor la evaluarea bunurilor confiscate, s-a dispus efectuarea și depunerea unui raport de evaluare extrajudiciar, proba nefiind contestată de către S. R. și comunicată acestuia, după care, potrivit actelor aflate la dosar-adresa nr. 2245/CA/2012- fila 34 dosar de recurs, nu a solicitat efectuarea unui alt raport și nici nu a contestat cel ce i-a fost trimis la data de 6.06. 2012, criticile în acest sens nefiind fondate, nefiind încălcat principiul contradictorialității, al dreptului la apărare ci dimpotrivă. Se mai reține și faptul că raportul de evaluare s-a întocmit de un expert autorizat,membru ANEVAR-L. G..
Cu ocazia soluționării cauzei în fond, recurentul pârât nu s-a prezentat, limitându-se la depunerea unei întâmpinări prin care a invocat excepții și a solicitat respingerea acțiunii, ori, raportat la această pasivitate procesuală, criticile aduse referitor la probațiunea administrată, doar prin motivele de recurs, apar ca nefondate. Art. 5 alin. 1 litera b din Legea nr. 221/2009 nu condiționează acordarea daunelor pentru bunurile confiscate prin măsuri cu caracter politic în perioada 6.03._89 de parcurgere a procedurilor instituite prin Legea nr. 10/2001 ci doar s-a precizat că în măsura în care cei îndreptățiți ar fi beneficiat de vreo reparație în baza acestei legi nu mai pot beneficia și de alte reparații în baza noii Legi nr.221/2009.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de S. R..
Referitor la obligația de plată a despăgubirilor materiale pentru bunurile confiscate, într-adevăr, conform art.5 alin.1 litera b din Legea nr.221/2009 pot fi acordate despăgubiri numai pentru acele categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative de reparație - Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005 -cu condiția ca partea interesată să nu fi obținut deja o reparație în temeiul acestor legi, aspect față de care, raportat și la prevederile art. 6 alin 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii vizează doar bunurile imobile prin natură-terenurile și construcțiile-precum și utilajele .instalațiile preluate odată cu imobilul, devenite imobile prin destinație, astfel că, atâta vreme cât alături de cele două case sau confiscat și utilaje agricole-bunuri mobile devenite imobile prin destainație-2 pluguri 800 lei, 2 atelaje agricole -1200 lei, mașină de semănat 500 lei, o prășitoare 300 lei și un cultivator 500 lei, valoare totală 3300 lei-în mod greșit instanța de fond nu le-a avut în vedere, criticile reclamatei defuncte, însușite de moștenitorii acesteia, fiind fondate. Celelalte bunuri confiscate-mobilier, păsări, animale, țuică, vin, nu pot fi încadrate în categoria de imobile pentru a fi avuta în vedere la stabilirea daunelor materiale.
Față de considerentele de mai sus, atât casele cât și bunurile mobile devenite imobile prin destinație: utilaje, atelaje agricole, contravaloarea acestora puteau face obiectul măsurilor reparatorii conform Deciziei nr.6/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii și care este obligatoriu pentru instanțe, conform art.330/7 alin.4 Cod procedură civilă, astfel că, se impune majorarea cuantumului daunelor materiale acordate de la suma de 27.400 lei la suma de 30.700 lei.
Așa fiind, în mod greșit instanța de fond nu a acordat măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor materiale pentru toate bunurile confiscate, imobile și mobile devenite imobile prin destinație, motiv pentru care recursul defunctei reclamante, continuat de moștenitorii acesteia este fondat și va fi admis în baza prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă și va fi modificată în parte sentința recurată, în sensul că se vor majora despăgubirile materiale acordate de la 27.400 lei la 30.700 lei .
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondată contestația în anulare declarată de contestatorul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, . reprezentat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR - cu sediul în Oradea, .. 2/B, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata N. T. –decedată și continuată de moștenitorii acesteia: N. L. N. și N. T.-E., în calitate de moștenitori –, ambii cu domiciliul în comuna Cetariu, ., județul Bihor, cu domiciliul procesual ales în mun. Oradea, . . și P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA - cu sediul în Oradea, .. 12 județul Bihor împotriva deciziei civile nr. 4650-R din 2 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o desființează în totalitate și procedând la rejudecarea recursurilor:
Admite ca fondat recursul declarat de recurenta N. T. –decedată, continuat de moștenitorii acesteia: N. L. N. și N. T.-E.,–, ambii cu domiciliul în comuna Cetariu, ., județul Bihor, cu domiciliul procesual ales în mun. Oradea, . ., în contradictoriu cu intimatul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, . reprezentat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR - cu sediul în Oradea, .. 2/B, județul Bihor, reprezentant legal P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA - cu sediul în Oradea, .. 12 județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.1077/C din 19 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte, în sensul că majorează cuantumul daunelor acordate reclamantei de la suma de 27.400 lei la 30.700 lei în sarcina Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR.
Menține celelalte dispoziții.
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, . reprezentat de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR - cu sediul în Oradea, .. 2/B, județul Bihor, împotriva aceleași sentințe.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
S. A. L. T. D. M. E. C. G.
Red.concept decizie:S. A.L.
Data:15.04.2014
Jud.fond:M. Fl..
Jud.recurs:M. D./T. Fl./P. V.
Dact.C.G.
Data:16.04.2014
2 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 9/2014. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
