Anulare act. Decizia nr. 468/2014. Curtea de Apel ORADEA

Ședința publică din 28 octombrie 2014

PREȘEDINTE: P. A. - judecător

JUDECĂTOR: T. F.

GREFIER : I. F.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil ( după casarea cu trimitere) declarat de apelanta reclamantă H. A., cu domiciliul în Bratca, nr. 110, județul Bihor în contradictoriu cu intimații pârâți F. E. L. și F. S., ambii cu domiciliul în Oradea, .. 14/A, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 819/C din data de 11.05.2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect anulare act.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 30 septembrie 2014, dată la care părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când în vederea deliberării și pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise a fost amânată pronunțarea hotărârii pentru datele din 7 octombrie 2014, 14 octombrie 2014, 21 octombrie 2014 și pentru azi, data de 28 octombrie 2014, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 819 din 11 mai 2012, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamanta H. A., domiciliată în Bratca nr.110, județul Bihor în contradictoriu cu pârâții F. E. L., F. S., ambii domiciliați în Oradea ..41, ., fără cheltuieli de judecată.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:

Prin antecontractul de vânzare cumpărare întocmit la data de 6 octombrie 2005 reclamanta Haragos A. a vândut numiților F. S. și F. L. E. întreg dreptul său de proprietate pe care îl deținea asupra imobilului situat în intravilanul municipiului Oradea – ce în natură îl reprezenta suprafața de 12.000 mp teren înscris în CF 5940 top. 4319 – dobândit cu titlu de reconstituire în baza L.18/1991 și moștenire sub B1,3.

În act s-a arătat că, la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare se va mai achita sume de 10.000 Euro iar diferența de 140.500 Euro se va achita cel mai târziu la data de 1 mai 2006.

Din antecontract rezultă că la data încheierii acestuia s-a primit un avans în sumă de 5.500 Euro.

La data de 21 octombrie 2005 părțile au încheiat un act autentic de vânzare cumpărare înregistrat sub nr. 2 la BNP Giurginca I. prin care reclamanta vinde numitei F. L. E. dreptul de proprietate extratabulară pe care îl deținea asupra parcelelor cu nr. cadastral 4319/1 în suprafața de 6000 mp. și 4319/3 în suprafață de 1000 mp.

Reclamanta a susținut că în speță ar fi vorba de o simulație existând două acte, un contraînscris act secret și un act public aparent, însă din analiza conținutului acestora rezultă că atât obiectul vânzării cât și prețul stabilit de părți sunt diferite – ceea ce înseamnă că părțile au întocmit o convenție existență cu alta nouă din punct de vedere juridic procedând la o novație prin schimbare de obiect. Că este așa o demonstrează și faptul că deși s-a promis vânzarea unei suprafețe de 12.000 mp. teren s-a procedat la vânzarea doar a 7000 mp. teren cu toate că nr. cadastral 4319 a fost dezmembrat - tocmai în vederea efectuării tranzacției.

În actul de vânzare cumpărare s-a stipulat faptul că prețul de vânzare a imobilului vândut a fost stabilit de comun acord la suma de 9.000 lei preț pe care vânzătoarea l-a primit integral de la cumpărătoare la data semnării actului.

Părțile au mai declarat și că au citit personal conținutul actului, au constatat că acesta corespunde voinței lor libere și neviciate, clauzele contractului fiind reale și sincere – drept pentru care sunt de-acord cu semnarea lui și consimt la autentificare, nefiind constrânși de nici un factor intern sau extern.

În ceea ce privește disp. art. 6 din OUG 12/1998 instanța a reținut că aceasta Ordonanță a fost abrogată prin Lg 343/2006.

Referitor la prețul prevăzut în contract este de arătat că acesta nu poate fi considerat ca fiind neserios, potrivit dispozițiilor Codului civil în vigoare la data încheierii actului – majorul neavând acțiuni de leziune așa cum s-a arătat – cu ocazia întocmirii actului autentic, părțile declarând că, au semnat cele arătate în cunoștință de cauză.

Față de cererea privind rezoluțiunea, instanța a constatat că aceasta poate fi solicitată doar de partea care și-a executat obligațiile sau este gata să le execute în ipoteza în care cealaltă parte refuză cu rea credință îndeplinirea acestora.

În speță se constată că rezoluțiunea nu poate fi admisă deoarece vânzătoarea a declarat că a primit prețul propus iar cumpărătoarei i s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului vândut.

Față de cele mai sus arătate apreciindu-se că acțiunea este neîntemeiată aceasta a fost respinsă ca atare.

Având în vedere că pârâții nu au făcut dovada eventualelor cheltuieli de judecată pe care le-au avut cu prezentul proces – cererea privind acordarea acestora urmează a fi respinsă.

Împotriva acestei sentințe în termen a formulat apel reclamanta H. A. care a solicitat instanței admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței si admiterea acțiunii reclamantei în principal, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărarea și a antecontractului încheiat între părți și în subsidiar să se dispună rezoluțiunea acestuia pentru neplata prețului cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

Prin decizia civilă nr. 30 din 28 mai 2013 Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă H. A., în contradictoriu cu intimații pârâți F. E. L. și F. S., împotriva sentinței civile nr. 819/C din data de 11.05.2012, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a schimbat-o în tot.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H. A. în contra pârâților F. E. L. și F. S. și în consecință:

A dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat între părți la 6 octombrie 2005 și a contractului autentic de vânzare – cumpărare nr. 2 din 21 octombrie 2005 – BNP G. I..

S-a dispus repunerea părților în situația anterioară și în consecință dispune anularea înscrierii de carte funciară în NDF 5940 și 7760 Oradea, nr. cadastral 4319/1 și 4319/3 în favoarea pârâților.

Reclamanta a fost obligată să restituie pârâților prețul încasat în sumă totală de 16.500 euro, cu dobânzile legale aferente de la data pronunțării prezentei hotărâri.

Intimata a fost obligată să plătească statului suma de 55.959 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre curtea de apel a reținut următoarele:

Hotărârea instanței de fond este esențial nelegala si netemeinica, starea de fapt reținută este neconcordantă cu probele administrate în cauză pentru următoarele considerente:

Intre părți, la data de 6.10.2006 s-a încheiat înscrisul intitulat antecontract de vânzare – cumpărare, prin care reclamanta s-a obligat sa vândă pârâților suprafața de 12.000 mp teren intravilan, înscris în CF 5940 Oradea.

La data respectivă, părțile au înțeles să consemneze în contract că se va vinde suprafață de 12.000 mp pentru suma de 156.000 euro, sumă care împărțită la suprafața de teren, rezultă prețul tranzacției stabilit între părți, adică 13 euro/ mp.

Din prețul stabilit s-a achitat, cu ocazia încheierii antecontractului, un avans de 5.500 euro(19.400 ron) și s-a stabilit care va fi modalitatea de plata a diferenței de preț, precum și că terenul urmează a fi parcelat și după aceea transmis în proprietatea cumpărătorilor pârâți, F. S. si F. L. E., la data încheierii contractului autentic cumpărătorii urmând sa achite încă 10.000 euro iar diferența urmând a se achita până la data de 1 mai 2006.

Cumpărătoarea F. L. a si făcut demersuri pentru parcelarea terenului și la scurt timp, în data de 21.10.2005, s-a încheiat între părți contractul de vânzare - cumpărare autentic, prin care s-a consemnat că se vând două numere cadastrale nou formate(urmare parcelarii), în suprafața totala de 7000 mp, pentru suma de 90.000 lei consemnându-se în contract că acest preț s-a achitat integral, la data semnării contractului autentic. Cu acea ocazie comparatorii au mai achitat reclamantei, din prețul stabilit inițial, suma de 10.000 euro, fapt consemnat pe verso—ul antecontractului.

In aceeași zi și la același notar public, între părți s-a încheiat un contract autentic de împrumut prin care F. L. E. declara că a primit împrumut de la apelanta reclamanta suma de 75.500 euro, care în fapt reprezenta diferența de preț,(conform înțelegerii din antecontract - 13 euro/mp.), rămasă neachitată de către cumpărătoare,pentru suprafața de 7000 mp,vânduta autentic, la prețul stabilit. Ulterior cumpărătorii au mai achitat apelantei reclamante suma de 1000 euro, așa cum aceasta recunoaște, rămânând astfel o diferență de achitat de 74.500 euro și neachitarea acestei diferențe de preț a fost motivul declanșării prezentului proces.

Starea de fapt mai sus reținută rezultă din succesiunea actelor juridice încheiate între părți precum și din depozițiile martorilor G. I.(prezent la încheierea contractului autentic,audiat de instanța de apel) și G. A., din interogatoriile luate pârâților de instanța de fond(fila 69),parata F. E. L. recunoscând că prețul real convenit de părți a fost de 13 euro/mp ,dar si din starea de fapt reținută prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea,dos.343/P/2008(fila 92 dos. fond) menținuta de Sentința penala 45/2009 a Curții de Apel Oradea si Decizia 3365/2009 a ICCJ. Aceiași stare de fapt rezulta fără dubiu si din poziția procesuala a pârâților F., în dosarele în care apelanta a încercat sa execute contractul de împrumut,prin Sentința civila 3215 a Judecătoriei Oradea,irevocabila(fila 113-dos.fond) reținându-se in considerente ca ambele părți din cauza (aceleași părți în prezenta)au recunoscut ca nu s-a remis nici o suma de bani cu titlu împrumut,motiv pentru care a si eșuat irevocabil încercarea reclamantei apelante de a recupera suma de 75.500, reprezentând diferență preț, în prezent dreptul material de a cere executarea, în temeiul contractului de împrumut, fiind prescris.

S-a apreciat că este inadmisibil a se primi apărarea pârâților, care in dosarul in care s-a încercat executarea contractului de împrumut, s-au aparat invocând nulitatea acestuia, cu aceea ca nu a existat un astfel de contract,ca nu s-a remis nici o suma de bani cu titlu împrumut(recunoscând astfel starea de fapt mai sus reținută),iar in prezenta cauza,unde se invoca tocmai fictivitatea acelui contract, pârâți susțin valabilitatea acestuia și nici nu oferă o explicație plauzibilă pentru încheierea unui astfel de contract, în aceeași zi cu cel de vânzare – cumpărare și la același notar public.

Aceasta fiind starea de fapt în speță, neexistând motive de nulitate absoluta a contractelor,cum corect a reținut si instanța de fond,s-a constatat ca sunt incidente disp.art.1020 Cod civil, pârâții nu si-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, nu au achitat diferența de preț la care s-au obligat prin actele juridice încheiate, motiv pentru care se impune rezoluționarea acestora, atât a contractului autentic de vânzare cât și antecontractul încheiat, repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării reclamantei apelante la restituirea avansului încasat, cu dobânzile legale aferente, precum și rectificarea Cății funciare, urmare a desființării titlului pârâților.

Pentru aceste motive ,in baza art.296 Cod pr.civila a fost admis apelul reclamantei, schimbată in tot sentința de fond, în sensul mai sus arătat.

Cum reclamantei apelante i s-a acordat scutiri de plată a taxelor de timbru atât la fond cât și în apel,in baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, pârâții cazând în pretenții, au fost obligați la plata sumei de 55.959 lei cheltuieli de judecată în favoarea statului, reprezentând taxe timbru.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimații F. E. L. și F. S., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Prin decizia nr. 1190 din 26 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâții F. E. L. și F. S. împotriva deciziei civile nr. 30/28 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut următoarele:

Instanța de apel a stabilit situația de fapt conform succesiunii actelor juridice încheiate între părți precum și din depozițiile martorilor G. I., după cum se menționează în considerentele deciziei din apel, precum și litigiile purtate între părți - starea de fapt reținută prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea,dos.343/P/2008 (fila 92 dosar fond) menținută de sentința penală nr. 45/2009 a Curții de Apel Oradea și decizia nr. 3365/2009 a ICCJ. Aceiași stare de fapt a reținut-o instanța de apel având în vedere poziția procesuală a pârâților Fldti, în dosarele în care apelanta a încercat să execute contractul de ;împrumut,prin sentința civila nr. 3215 a Judecătoriei Oradea, rămasă irevocabila(fila 113-dos.fond). Cu privire la această hotărâre, instanța de apel a constatat părțile din litigiu - aceleași părți în prezenta - au recunoscut că nu s-a remis nici o sumă de bani cu titlu împrumut, motiv pentru care a și eșuat irevocabil încercarea reclamantei apelante de a recupera suma de 75.500, reprezentând diferență preț, în prezent dreptul material de a cere executarea, în temeiul contractului de împrumut, fiind prescris.

Față de cele reținute anterior, instanța de apel a înlăturat apărările pârâților vizând actul civil contestat din perspectiva cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta din prezenta cauză.

Concluzionând, instanța de apel a statuat cu privire la situația de fapt și a constatat inexistența motivelor de nulitate absolută a contractelor, precum și incidența art. 1020 Cod civil, față de împrejurările că: pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, nu au achitat diferența de preț la care s-au obligat prin actele juridice încheiate, motiv pentru care se impune rezoluționarea acestora, atât a contractului autentic de vânzare cât și antecontractul încheiat, repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării reclamantei apelante la restituirea avansului încasat, cu dobânzile legale aferente, precum și rectificarea Cății funciare, urmare a desființării titlului pârâților.

Cum reclamantei apelante i s-a acordat scutiri de plată a taxelor de timbru atât la fond cât și în apel,in baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, pârâții cazând în pretenții, au fost obligați la plata sumei de 55.959 lei cheltuieli de judecată în favoarea statului, reprezentând taxe de timbru.

Împotriva deciziei pronunțată în apel, pârâții au declarat recurs prin care au criticat soluția invocând pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.pr.civ., după cum urmează:

Recurenta susține că, instanța de apel "a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut" decizia recurata este nelegala, impunându-se a fi modificată în raport de dispozițiile art. 304 alin 6 Cod procedură civilă:

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta menționează capetele de cerere formulate de reclamantă, în raport de care instanța de apel a dat mai mult decât s-a cerut și ce nu s-a cerut, respectiv:

- a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între părți la 6 octombrie 2005 în contextul în care intimata nu a solicitat niciodată rezoluțiunea acestuia și a antecontractului de vânzare cumpărare nr. 2 din 21 octombrie 2005 - BNP Giurginca loan;

- a dispus repunerea părților în situația anterioară, deși nu s-a cerut acest lucru și în consecință s-a dispus anularea înscrierii de carte funciara NDF 5940 și 7760 Oradea, nr. cadastral 4319/1 si 4319/3 în favoarea pârâților în contextul în care intimata a solicitat radierea înscrierilor de carte funciara ;

-a obligat reclamanta să restituie pârâților suma de 16.500 euro cu dobânzile legale aferente de la data pronunțării hotărârii, în contextul în care prin repunerea pârâților în situația anterioară se impunea ca intimata să fie obligată să restituie suma achitată anterior semnării actului notarial: a obligat partea intimata (în contextul în care sunt doua părți intimate) sa plătească statului suma de 55.959 lei cheltuieli de judecată, în contextul în care acțiunea apelantei a fost admisa în parte.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C.pr.civ., recurenții au susținut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, care, în opinia lor, sunt utilizate aparent pentru a da legitimitate și legalitate deciziei recurate.

Mai apreciază că, în mod legitim, a fost schimbată natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actul autentic, în condițiile în care partea nu a solicitat-o, situație în care sunt incidente și dispozițiile art. 304 pct. 8 din vechiul Cod de procedura civila.

Totodată, instanța a nesocotit și dispozițiile legale pe care ar fi trebuit să le aibă la momentul la care s-a pronunțat în cauză, aspect ce atrage după sine, suplimentar, desființarea hotărârii nelegale pentru motivul evidențiat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

În continuare, recurenții după ce prezintă situația de fapt cu privire la modul în care s-au încheiat actele juridice, suprafața de teren vândută, prețul convenit și suma pe care aceștia au achitat-o, precum și clauzele statornicite de părți în caz de neexecutare a acestora, arată că, din motive independente de voința lor - dar dependente de voința intimatei -nu s-a reușit tranzacționarea întregii suprafețe contractate, astfel că părțile au hotărât tranzacția ce urma a fi încheiată în formă autentică la data de 21.10.2005, când s-a perfectat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2 de B.N.P. Giurginica I., act în baza căruia reclamanta a vândut subsemnaților dreptul de proprietate pe care îl deținea asupra imobilelor cu nr. cad 4319/1 în suprafața de 6000 mp și nr. 4319/3 în suprafață de 1000 mp pentru suma de_ lei, preț ce a fost achitat în întregime anterior semnării actului în fata notarului public.

În legătură cu acest act, recurenții susțin că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecații, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, act ce a fost legal încheiat din conținutul căruia a rezultat valoarea sumei achitată de ei și actul de vânzare -cumpărare a fost citit, ceea ce înseamnă că reclamanta a fost în cunoștință de cauză.

Deși s-a încheiat acest act, dovedit cu înscrisurile depuse la dosar și declarațiile de martori audiați în cauză, instanța de apel reține în considerentele deciziei recurate, că între părți s-a încheiat antecontractul prin care pârâții se obligau să achiziționeze de la intimata suprafața de_ mp arabil la prețul de 156.000 euro, motiv pentru care instanța de apel, a apreciat faptul ca prețul terenului a fost de 13 euro/mp.

Cu toate ca aparent, aceasta apreciere este corectă, în realitate părțile au înțeles la acel moment a tranzacționa o suprafața de teren la un preț forfetar și nu la un preț unitar/mp, ca ulterior, instanța de apel să rețină că la data de 21.10.2005 a fost încheiat contractul de vânzare -cumpărare în formă autentică contract în care se consemnează că se vând doua parcele de teren în suprafață de 7000 mp pentru suma de 90.000 lei, consemnându-se în contractul autentic faptul că, prețul s-a achitat integral la data semnării contractului autentic cu toate acestea, instanța de apel apreciază faptul că, cumpărătorii au achitat vânzătoarei din prețul stabilit inițial suma de 10.000 Euro fapt consemnat pe verso-ul antecontractului.

Raportat la acesta "stare de fapt" reținuta de instanța de apel, recurenții apreciază, că instanța era obligată să aibă în vedere forța probanta a înscrisului autentic, puterea probanta și valoarea acordată de lege înscrisului autentic, pe care instanța de apel le-a ignorat. Mai mult decât atât, instanța de apel se pronunță asupra rezoluțiunii actului, ceea ce înseamnă, în opinia recurenților, că nu și-a exercitat rolul activ.

Referitor la contractul de împrumut, recurenții precizează că a fost încheiat anterior încheierii actului autentic de vânzare - cumpărare, între F. L. E. și intimată, iar F. L. E. nu este soția lui F. S.

In acest context în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că părțile s-au înțeles să tranzacționeze la 13 euro/mp și, de asemenea, recurenții critică și faptul că s-a considerat că suma de 75.000 Euro reprezintă diferența de preț conform înțelegerii din antecontract în contextul în care actul de împrumut este încheiat între recurenta F. L. E. și intimata.

Recurenții mai critică soluția instanței de apel, cu privire, contractul de împrumut, care a intrat în puterea lucrului judecat și greșit soluționare cu privire la inexistența motivelor de nulitate a contractelor § incidența dispozițiilor art. 1020 cod civil, respectiv că pârâții nu au achita diferența de preț la care s-au obligat prin actele juridice încheiate motiv pentru care se impune rezolutionarea acestora.

Pe de o parte, raportat la nulitatea contractului și a antecontractului de vânzare cumpărare, instanța de apel ignora motivul avut în vedere de apelanta a dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 12/1998, ca mai apoi să se rețină total greșit și nelegal că nu au achitat diferența de preț.

Cu privire la antecontractul de vânzare - cumpărare, recurenții susțin că s-au obligat la o sumă de bani pentru o suprafață de teren, însă nu s-a materializat înțelegerea dintre părți, din culpa exclusivă a reclamantei.

Astfel, instanța de apel nu putea să dispună rezoluțiunea actului juridic civil, în condițiile în care, reclamanta nu a putut să vândă întreaga suprafață de teren promisă.

Referitor la actul juridic autentic, recurenții mai arată că, au achitat prețul vânzării conform înțelegerii părților, or, în atare situație nu se putea pronunța pe rezoluțiunea actului și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului având în vedere - așa cum a arătat în motivarea recursului - în condițiile în care au respectat clauzele contractuale și achitat prețul.

De asemenea, instanța de apel a ignorat litigiul purtat în dosarul nr. 392/2006 al Tribunalului Bihor, prin care petentei M. Haragos A. F. îi rămăsese o suprafață de teren necesară ce i se cuvenea după defunctul Haragos V., soțul apelantei. Prin urmare, reclamanta nu mai deținea dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5000 mp pe care nu au reușit sa o tranzacționeze., unde este

În acest context, recurenții susțin că instanța de apel în mod greșit au soluționat problema rezoluțiunii dat fiind derularea raporturilor părților din proces cu privire la încheierea celor două acte juridice civile, precum și neachitarea prețului integral, în opinia recurenților este total greșită.

Mai mult, recurenții solicită să se aibă în vedere faptul că, în calitate de vânzător, d-na. Haragos A. - apelanta - este ținută a-i garanta, în calitate de cumpărători, împotriva evicțiunii atât pentru fapta terților cât și pentru fapta proprie.

Înalta Curte a constatat că motivul de nelegalitate invocat de recurenții în temeiul art. 304 pct. 7 C.pr.civ. este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor 304 pct. 7 C.pr.civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate" când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Instanța de apel a schimbat cauza juridică a cererii de chemare în judecată, pentru că prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat în principal constatarea nulității absolute a contractului de vânzare -cumpărare și antecontractului de vânzare - cumpărare pentru preț neserios, invocând și simulația și, în subsidiar, rezoluțiunea. S-a apreciat că instanța de apel nu s-a pronunțat pe capătul de cerere dedus judecății, respectiv rezoluțiunea. De altfel, decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii, întrucât curtea de apel a reținut în motivare existența simulației arătând altul a fost prețul desemnat de părți și în final, dispunând rezoluțiunea.

Prin urmare, instanța de apel a pronunțat o soluție greșită prin schimbarea cauzei juridice a acțiunii deduse judecății, ipoteză în care, înalta Curte a admis recursul, a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Pe de altă parte, având în vedere că în recurs nu se pot examina chestiuni ce țin de situația de fapt, instanța de apel, în rejudecare, va examina și celelalte critici circumscrise motivelor de nelegalitate invocate pe pct. 6 și 9 ale art. 304 C.pr.civ.

Procedând la rejudecarea apelului, instanța reține următoarele:

În motivarea apelului s-a susținut că sentința instanței de fond a ignorat probatoriul administrat în cauza, a stabilit o stare de fapt neconformă cu realitatea și a ignorat complet dispozițiile antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, din care rezultă fără dubiu că părțile s-au înțeles asupra terenului tranzacționat la prețul de 13 euro/mp, iar contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat cu un alt preț, nereal, stabilit între părți, instanța de fond întemeindu-și hotărârea doar pe dispozițiile din contractul de vânzare-cumpărare, ignorând voința reala a părților.

Intimații s-au opus admiterii apelului invocând că voința reală a părților așa cum a reținut instanța de fond este cea din contractul autentic de vânzare – cumpărare și că în fapt, apelanta încearcă să facă o coroborare a celor două acte juridice încheiate între părți și să dea acestora o interpretare favorabilă susținerilor sale.

La Curtea de Apel Oradea, astfel reinvestită la data de 2 septembrie 2014 cu judecarea apelului după casarea cu trimitere prin decizia civilă nr. 1190/26.03.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București, apelant și-a susținut apelul astfel cum a fost formulat, iar intimații și-au menținut poziția de opunere la admiterea apelului.

Prin apelul formulat, reclamanta H. A. a solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței, rejudecarea cauzei, admiterea acțiunii formulate, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2/21.10.2005 cu privire la terenul în suprafață de 7000 mp înscris în nr. cadastral 4319/1 și 4319/3 din CF 5940 Oradea, transcris în CF NDF 7760 Oradea precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare pentru suprafața de 7000mp teren din nr. cadastral 4319 în temeiul art. 6 din OG nr. 12/1998 cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

În subsidiar apelanta a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare pentru neplata prețului, respectiv neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

Să se dispună radierea încheierii din CF NDF 5940 și CFNDF 7760 a numerelor cadastrale 4319/1 și 4319/3 înscrise pe numele pârâților F., cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de apel se critică hotărârea instanței de judecată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocă faptul că în mod greșit a reținut instanța de judecată că cele două acte de înstrăinare: antecontractul și contractul autentic au obiecte diferite, ambele având ca obiect terenul din nr. cadastral 4319 Oradea, doar că diferă întinderea suprafeței – 1200 mp, respectiv 7000 mp, astfel că nu s-a schimbat obiectul contractului – nefiind vorba de contract de schimb sau închiriere în cel de-al doilea act. Prețul de 13 euro/mp a fost inserat în antecontract iar prețul terenului de 7000 mp trebuia să fie 91.000 euro și nu 90.000 lei.

Apelanta arată că a administrat probe în sensul prețului de 13 euro/mp convenit – înscrisuri, martori, interogatorii, fapt de altfel dovedit și de contractul de împrumut pentru diferența de preț rămasă de 75.500 euro din cei 91.000 euro, pârâții achitând doar 60.000 lei. Nu se poate reține susținerea apelantei, faptul că prețul a fost achitat în fața notarului câtă vrem,e ulterior părților au semnat de predare – primire a unor suma de bani – care reprezentau diferite rate, identificând în acest sens sumele de 194 mil. lei în data de 06.10.2005, la data încheierii antecontractului, 360 mil. lei ( 1000 euro) în 21.10.2005 la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare și 1000 euro în 05.01.2006 consemnată pe acesta, iar instanța nu le-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii, nemotivând nici înlăturarea lor.

Apelanta arată că instanța de fond nu a motivat nici respingerea primului capăt de cerere, susținerea că ordonanța invocată a fost abrogată nu reprezintă o motivare în fapt și în drept întrucât la data când a operat nulitatea – data încheierii actului, aceasta era în vigoare.

O altă critică vizează neplata prețului, apelanta invocând faptul că instanța nu putea considera că s-a plătit prețul pe baza contractului autentic la notar în care se stipulează prețul, în condițiile în care nu a fost lăsată să citească actul și i s-a spus că se încheie contract de împrumut ca o garanție a plății diferenței de bani. În acest sens susține apelanta a sem,nat pârâții că datorează 75.500 euro, pentru că au achitat doar 60.000 lei din cei 91.000 euro conveniți.

Arată că a formulat și o plângere penală în acest sens și chiar dacă nu s-a constatat falsul în dosarul penal, instanța civilă putea constata că nu s-a plătit prețul conform probelor administrate, iar în aceste condiții fiind respinsă executarea contractelor pe motiv că nu e titlu valabil ca și anularea contractului, a rămas în situația de a nu beneficia nici de preț și nici de terenul vândut.

Prin întâmpinare, intimații F. E. L. și F. S. au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Intimații arată că acțiunea apelanților astfel precizată a fost întemeiată pe incidența OG nr. 12/1998 abrogată la 01.01.2007, ori aceasta nu poate produce efecte la data intentării acțiunii, nemaiputând constitui temei de drept. Nu poate fi vorba nici de tranzacție câtă vreme cele doua acte prevăd alte suprafețe de teren 12.000 mp respectiv 7000 mp, nefiind vorba despre același obiect.

Cât privește rezoluțiunea invocă că nu există temei în acest sens, prețul fiind achitat iar dreptul de proprietate transmis.

În drept a invocat prevederile art. 115 din Codul de procedură civilă, art. 1294 și urm. din Codul civil.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate și ținând seama de îndrumarul obligatoriu al instanței de recurs, instanța reține următoarele:

Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt nefondate.

Așadar reclamanta a investit instanța cu o cerere principală, constatarea nulității absolute a contractului autentic de vânzare – cumpărare și nulitatea parțială a antecontractului de vânzare – cumpărare iar în subsidiar rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărarea pentru neplata prețului.

Prin decizia de casare instanța de control a reținut că instanța de apel a schimbat cauza juridică a cererii de chemare în judecată iar hotărârea cuprinde motive contradictorii reținând existența simulației arătând că altul a fost prețul desemnat și a dispus rezoluțiunea contractului.

Părțile au încheiat la 6 octombrie 2005 un antecontract de vânzare – cumpărare pentru o suprafață de 12.000 mp teren intravilan cu mențiunea că la data încheierii contractului se va achita suma de 10.000 euro, iar diferența de_ euro până la data de 1 mai 2006 primindu-se totodată un avans de 5500 euro la această dată.

Ulterior la 21.10.2006 s-a încheiat un contract autentic între părți pentru suprafața de 7000 mp pentru prețul de 90.000.000 RON preț achitat în întregime la data încheierii actului.

Reclamanta în acțiunea formulată și precizată a invocat simulația în sensul că antecontractul ar fi actul secret de care părțile trebuie să țină seama iar contractul de vânzare –cumpărare autentic ar fi actul public aparent.

În mod judicios a reținut instanța de fond că nu suntem în prezența simulației, nu este vorba de identitate de obiect cum susține reclamanta, antecontractul a avut ca obiect o anumită suprafață de teren 12.000 mp iar contractul autentic altă suprafață de teren și anume 7000 mp, din înscrisurile dosarului – hotărâri judecătorești depuse în probațiune rezultând că reclamanta nu mai deținea suprafața de 12.000 mp la acea dată anulându-se certificatul de legatar din anul 2000 și a celui suplimentar din anul 2005, deci ea însăși nu mai putea să-și respecte obligațiile asumate prin antecontract nemaiavând aceeași suprafață de vândut restul revenind fiicei adoptive reclamanta din dosarul_ având ca obiect succesiunea. Prin respectivele hotărâri au fost respinse cererile privind constatarea nulității absolute a contractului autentic nr. 2/21.10.2005 încheiat între reclamantă și pârâți, această hotărâre intrând în puterea lucrului judecat, prin decizia nr. 1409/2008 a Curții de Apel Oradea.

În această decizie s-a mai reținut că nu s-a făcut dovada că prețul a fost nereal instanța pronunțându-se inclusiv asupra simulații în sensul inexistenței acesteia.

Așadar în contractul de vânzare – cumpărare autentic s-a stipulat prețul vânzării 90.000 lei pentru 700 mp teren arătându-se că vânzătoarea l-a primit integral de la cumpărătoare.

Reclamanta a formulat o precizare de acțiune la al doilea termen la data de 19 septembrie 2008, privind repunerea în situația anterioară, o altă precizare la data de 14.10.2008 privind radierea înscrierii din cartea funciară care de fapt constituie o completare la acțiune ca și cea din 4 noiembrie 2008 când a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a antecontractului și a contractului autentic pentru suprafața de 7000 mp, toate acestea fără o motivare în fapt sau în drept.

Cât privește rezoluțiunea, aceasta poate fi invocată doar de partea care și-a executat cu bună credință obligațiile asumate, ori nu se poate reține prețul neserios și neîndeplinirea obligațiilor cumpărătorilor dar chiar reclamanta vânzătoare nu a mai fost în măsură să-și respecte obligațiile asumate prin antecontract la data încheierii contractului autentic nemaiavând practic suprafața de 12.000 mp întrucât nu era singura moștenitoare după defunctul soț întrucât își cerea drepturile și fiica M. care a beneficiat de rezerva succesorală, toate acestea reieșind din dosarul mai sus-menționat.

În condițiile în care antecontractul s-ar anula pentru suprafața de 7000 mp reclamanta ar fi obligată să vândă pârâților și cei 5000 mp la care s-a angajat și pe care nu-i mai deține astfel cum rezultă din dosarul invocat anterior

Pe de altă parte și soluțiile pronunțate în dosarul penal converg spre aceeași soluție, nu s-a putut reține în sarcina notarului sau a cumpărătorilor faptele imputate de reclamantă.

Un alt aspect de menționat este faptul că în apel reclamanta a invocat alte motive decât cele din acțiunea principală pe care pe parcursul mai multor termene și-a completat-o și a modificat-o fără nici o motivare. Invocă printre altele că părțile s-au înțeles la prețul de 13 euro mp în condițiile în care la instanța de fond nu a invocat acest lucru iar din interogatoriul luat în dosarul nr. 392/2006 – fila 132 – declară că nu cunoaște prețul pe mp ci doar prețul total.

În apelul formulat a invocat și faptul că n-a fost lăsată să citească contractul făcând referire și la contractul de împrumut care însă nu face obiectul prezentului dosar, ori toate aceste aspecte sunt contrazise din chiar răspunsul său la interogatoriu – fila 71 dosar fond.

Pe de altă parte în dosarul având ca obiect succesiunea dar și anularea contractului autentic de vânzare – cumpărare reclamanta a avut interes să solicite respingerea cererii prind constatarea nulității contractului de vânzare – cumpărare ca și a simulației de altfel, poziție contrară din prezentul dosar.

Așadar din probele administrate în cauză rezultă că nu sunt motive de nulitate absolută a contractului de vânzare – cumpărare, nulitate ce trebuie raportată la data încheierii actelor atacate și nici rezoluțiunea nefăcându-se dovada neîndeplinirii obligațiilor asumate.

Nu se poate reține nici critica privind nerespectarea art. 6 din OG nr. 12/1998 abrogat prin Legea nr. 243/2006, câtă vreme nu suntem în prezența simulației.

Față de cele ce preced, apreciind că nu sunt incidente prevederile art. 1020-1021 Cod civil, respectiv art. 958, 1303 Cod civil, invocate de apelantă, instanța în baza art. 296 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

În baza art. 274 alin. 3 raportat la art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apelanta fiind în culpă procesuală va fi obligată la cheltuieli de judecată parțiale în cuantum 1500 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă H. A., cu domiciliul în Bratca, nr. 110, județul Bihor în contradictoriu cu intimații pârâți F. E. L. și F. S., ambii cu domiciliul în Oradea, .. 14/A, județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 819/C din data de 11.05.2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Obligă partea apelantă H. A. să plătească intimaților F. E. L. și F. S. suma de 1500 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

P. A. T. F. I. F.

Red. decizie:P. A./27.11.2014

Jud. fond: C. A.

Tehnored. I.F./27.11.2014