Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 214/2014. Curtea de Apel ORADEA

Decizia nr. 214/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 4687/83/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA I CIVILĂ

Nr. operator de date cu caracter personal 3159

DOSAR NR ._

DECIZIA CIVILĂ NR.214 /A/2014

Ședința publică din 14 aprilie 2014

PREȘEDINTE: P. A.

JUDECĂTOR: B. D. M.

GREFIER: G. M.

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. A., cu domiciliul în com. Supur, ., jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 5, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în localitatea Cluj N., P-ța A. I., nr.19, județul Cluj, prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în localitatea Satu M., P-ța Romană, nr. 3-5, județul Satu M. împotriva sentinței civile nr. 3330/D din data de 06 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, având ca obiect: despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi au lipsit părțile.

Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror D. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei de timbru, și că la 13 martie 2014 apelantul reclamant a depus la dosar înscrisuri în susținerea apelului, respectiv adresa nr._ emisă de UM_ Pitești, sentința nr.61/05.02.1969 pronunțată de Tribunalul M. București în dosar nr.47/1969 și sentința nr.45/05.03.1968 pronunțată de Tribunalul M. Cluj în dosar nr.41/1968, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea apelului declarat în cauză ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere faptul că dreptul material la acțiune al reclamantului a fost prescris, iar pe de altă parte, condamnarea dispusă în cauză nu face obiectul Legii nr.221/2009.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3330/D din data de 06 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M. s-a admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al părții reclamante, excepție invocată de către pârâtul în cauză prin întâmpinare, și în consecință:

S-a respins acțiunea civilă înaintată de reclamantul S. A., împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de către Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Cluj-N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M., având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri către reclamant, despăgubiri reprezentând daune morale solicitate în temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 cu modificările ulterioare.

Fără cheltuieli de judecată pentru pârât, nefiind solicitate.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că în speță s-a invocat, în condițiile art. 247, prin raportare la prevederile art. 205 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare (N.C.P.C.), excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al părții reclamante, a procedat la analizarea acestui incident procedural cu prioritate, din perspectiva disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 cu modificările ulterioare, apreciind că acesta se prezintă a constitui o împrejurare de natură să pună capăt procesului, în înțelesul art. 243 din codul de procedură civilă în vigoare (N.C.P.C.).

Examinând excepția de mai sus din perspectiva dispozițiilor legale invocate instanța a reținut că potrivit disp.art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic… sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul aceste persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la … acordarea unor despăgubiri.”

Față de data publicării în Monitorul Oficial a legii de mai sus (11.06.2009) și . acesteia în termen de trei zile de la publicare (conform dispozițiilor constituționale), nefiind prevăzută o altă dată de intrare în vigoare în cuprinsul legii sau în cuprinsul altui act normativ de modificare a acesteia, raportat la data înregistrării cererii introductive în instanță din prezenta cauză, adică după împlinirea termenului prevăzut de art. 5 din Legea nr. 221/2009, instanța a găsit întemeiată excepția invocată și în consecință a admis-o, respingând acțiunea astfel promovată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Sajtois A., solicitând admiterea acestuia și schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Apelantul reclamant critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile Legii 221/2009, respectiv probele administrate în cauză, din care rezultă că a fost torturat și persecutat politic în regimul comunist, fiind privat de libertate în Penitenciarul Slatina, având de executat o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.45/1968 a Tribunalului M. Cluj, măsură care are caracter politic.

Intimatul pârât, deși a fost legal citat, nu a depus întâmpinare.

Reprezentanta Parchetului a solicitat respingerea apelului declarat în cauză ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, apreciind că dreptul material la acțiune al reclamantului este prescris și măsura condamnării dispusă în cauză nu se încadrează în prevederile Legii nr.221/2009.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:

În primul rând este de observat că în ceea ce privește daunele morale, acțiunea este într-adevăr prescrisă față de termenul de 3 ani instituit de art.5 al.1 din Legea nr.221/2009, care a intrat în vigoare la 14.06.2009, acțiunea fiind formulată la 11 septembrie 2013, așadar peste termenul special de prescripție instituit de actul normativ susmenționat. De altfel, această cerere a fost solicitată pentru prima dată în apel, ceea ce apare ca inadmisibil, conform art.479 al.1 teza 1 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește caracterul politic al măsurii invocate de reclamantul apelant, practica Curții de Apel Oradea este constantă în a nu acorda despăgubiri persoanelor care din motive de conștiință religioasă au săvârșit infracțiuni de insubordonare. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XXXII din 16.11.2009 când a soluționat recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 lit.a din Decretul-Lege nr.118/1990, și când a stabilit că „persoanele condamnate definitiv pentru infracțiunile contra capacității de apărare a țării, prevăzute de art.334 și 354 din Codul penal, săvârșite din motive de conștiință nu pot beneficia de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive politice.

Instituirea obligației de executare a serviciului militar a privit pe toți cetățenii apți să îl efectueze, fără nici o discriminare pe motive religioase sau de altă natură.

Pe de altă parte, condamnarea pentru infracțiunea de insubordonare nu poate fi înțeleasă nici ca o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului ori ca nerespectare a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale, deoarece în perioada în care reclamantul a fost condamnat Constituția garanta libertatea conștiinței, dar în același timp prevedea și obligativitatea serviciului militar.

De altfel și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa cu referire la o condamnare dispusă în anul 2002 pentru refuzul de îndeplinire a serviciului militar din motive de conștiință, determinate de apartenența persoanei la organizația religioasă „Martorii lui Iehova” a concluzionat că art.9 din CEDO, interpretat în lumina prevederilor art.4, Paragraf 3, lit.b, nu garantează dreptul de a refuza serviciul militar obligatoriu din motive de conștiință (Bayatyan c/a Armeniei, Hotărârea din 27 octombrie 2009 ).

În consecință, condamnarea penală a reclamantului pentru infracțiunea de insubordonare nu are caracter politic, neimpunându-se acordarea de despăgubiri reclamantului.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, Curtea va respinge apelul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

RESPINGEca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant S. A., CNP_, cu domiciliul în com. Supur, ., jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 5, Cod de identificare fiscală_, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în localitatea Cluj N., P-ța A. I., nr.19, județul Cluj, prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în localitatea Satu M., P-ța Romană, nr. 3-5, județul Satu M. împotriva sentinței civile nr. 3330/D din data de 06 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

D E F I N I T I V Ă.

Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

P. A. B. D. M. G. M.

Red.dec.jud.P. A./13.05.2014

Jud. fond R. E.

Tehnored.GM/5 ex./13.05.2014

Emis 3 .> S. A., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 214/2014. Curtea de Apel ORADEA