Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 767/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 5545/83/2012
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 767/2014-R
Ședința publică din data de 25 iunie 2014
Președinte: | D. M. | - judecător |
F. T. | - judecător | |
V. P. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenții - reclamanți R. Z.-Ș. cu domiciliul în Tășnad ., județul Satu - M., și R. R. cu domiciliul în Tășnad, Al. Salcâmilor . . . - M., în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, . și P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA - cu sediul în Oradea, .. 12 județul Bihor împotriva sentinței civile nr. 130/D din 28 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu – M., în dosar nr.unic, având ca obiect: despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Ministerul Public este reprezentat prin doamna procuror V. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Instanța, în baza art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, procedând la verificarea competenței sale, constată că este competentă general, material și teritorial să judece litigiul de față, în temeiul art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă.
Întrebată fiind, reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului promovat de partea reclamantă și menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică. Invocă în continuare, Decizia nr.12/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr.15/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 130/D din 28 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu – M.s-a respins cererea formulată de reclamanții R. Z.-Ș. și R. R., în contradictoriu cu pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr.221/2009.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Tribunalul, analizând cererea în pretenții formulată, din perspectiva motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile coroborat cu efectele produse prin Decizia nr.12/19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr. 14/2011, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și s-a stabilit că „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial”,reținândși caracterul obligatoriu al acestei decizii de la data aducerii sale la cunoștința publică, prin prisma dispozițiilor art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, a respins cererea promovată, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții R. Z.-Ș. și R. R. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile Legii 221/2009.
Consideră că din moment ce s-a dovedit caracterul injust al măsurii deportării bunicii lor, Ruf T., deportare realizată cu concursul Guvernului României, nu este nevoie de lege specială, existând posibilitatea ca aceste despăgubiri să fie stabilite în baza textelor de lege din dreptul comun, respectiv art. 998 Cod civil.
În drept invocă art. 3 din Protocolul 7 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale încheiate la R. la 4.11.1950 și art. 22 din Constituția României pct. 2, art. 998 din Codul Civil.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, precizându-și poziția procesuală prin reprezentantul său, cu ocazia dezbaterii pe fond a solicitat respingerea recursului declarat în cauză ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și nelegal.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Curtea de Apel Oradea până la data publicării în Monitorul Oficial nr.789/7.11.2011 a deciziei civile nr.12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în baza art.329 Cod procedură civilă în soluționarea unui recurs în interesul legii, a admis acțiunile întemeiate pe legea nr. 221/2009, constatând caracterul politic al măsurilor administrative, al condamnărilor cu caracter politic din perioada 6.03.1945-decembrie 1989 și acordând daune morale chiar și după publicarea deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, cu referire la declararea neconstituționalității dispozițiilor art.5 alin.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009.
Prin hotărârile pronunțate Curtea de Apel Oradea a reținut că deciziile Curții Constituționale sus menționate nu pot fi aplicate cauzelor aflate pe rol la data publicării, pentru a nu încălca dreptul la un proces echitabil instituit de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, legea incidentă la data formulării cererii de chemare în judecată, fiind aplicabilă pe tot parcursul procesului, invocând cauzele Blecic/Croației, Stratis Andreatis/Greciei, Popageorgiu/Greciei, pronunțate în acest sens de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv art. 14, art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției arătate mai sus.
Prin Decizia nr. 12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție însă, se reține că s-a stabilit –cu forță obligatorie pentru instanțe conform art. 330/7 alin. 4 Cod procedură civilă (dezlegările date problemelor de drept judecat, sunt obligatorii pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial -) că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constituit temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerente, obligatoriu pentru instanțe, că, efectele deciziilor de neconstituționalitate se produc pentru viitor și nu aduc atingere drepturilor câștigate; faptul că acțiunea întemeiată pe art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 s-a promovat când era în vigoare, nu înseamnă că efectele acesteia se întind în timp pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, nefiind un act juridic convențional și nefiind raporturi juridice determinate de părți, cu drepturi și obligații precis stabilite pentru a opera legea incidentă la momentul în care raporturile au luat naștere.
S-a apreciat că judecata nu se poate întemeia pe o dispoziție legală inexistentă juridic urmare a declarării neconstituționalității ei iar dreptul pretins, s-a considerat că nu mai are nici un fundament în legislația internă și nici nu este incidentă noțiunea de bun pentru a fi aplicabile dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așadar, deși până la publicarea acestei decizii Curtea de Apel Oradea a admis acțiunile introduse anterior publicării deciziilor de neconstituționalitate, reținând în acest sens existența unei speranțe legitime pentru realizarea dreptului pretins precum și faptul că în cauză nu pot fi discriminați reclamanții ale căror acțiuni nu au fost soluționate până la data publicării deciziilor de neconstituționalitate, și care au fost promovate anterior acestui moment, urmare a publicării deciziei nr. 12/2011 în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat expres că dreptul pretins nu mai are nici un fundament în legislația internă, instanța urmează a respinge recursul.
A proceda altfel decât a conchis Înalta Curte de Casație și Justiție ar însemna, o încălcare a dispozițiilor art.330/7 alin.4 Cod procedură civilă, dispoziții ce sunt imperative.
Raportat la considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții - reclamanți R. Z.-Ș. cu domiciliul în Tășnad ., județul Satu - M., și R. R. cu domiciliul în Tășnad, Al. Salcâmilor . . . - M., în contradictoriu cu intimatul - pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, sector 5, . și P. DE PE L. CURTEA DE APEL ORADEA - cu sediul în Oradea, .. 12 județul Bihor împotriva sentinței civile nr. 130/D din 28 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Satu – M., pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Dată în ședința publică din data de 25 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. M. F. T. V. P. A. L.
Judecător fond: M. G. R.
redactat: judecător: F. T.
tehnoredactat: A. L.
2 exemplare /1 iulie 2014
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 591/2014. Curtea de Apel ORADEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 184/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
