Legea 10/2001. Decizia nr. 229/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 4670/111/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 229/2014-A
Ședința publică din 17 aprilie 2014
PREȘEDINTE: P. C. - judecător
JUDECĂTOR: R. F.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanții reclamanți G. V. și G. V. ambii din Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimatele pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202 și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, împotriva sentinței civile nr. 226/C din 27.09.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 15 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru 17 aprilie 2014, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 226/C din 27.09.2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr._, s-a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamanții G. V. CNP_ și G. V., CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales în Oradea, ., . în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor toate cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt foștii proprietari tabulari ai imobilului care face obiectul dosarului nr._/CC, situat în municipiul Oradea, ., înscris în CF 333 S., nr.top.392/12.
Prin Dispoziția nr.1928/03.04.2007 a Primarului Municipiului Oradea s-a modificat Dispoziția de restituire nr.3833/20.10.2006 și s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 163 mp, situat în municipiul Oradea, ., înscris în CF 1862 S., nr. topo 392/19.
Prin Dispoziția nr.3833/20.10.2006 s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile art.2 alin. l lit. h, art.3, art. II din Legea 10/2001, pentru casa demolată și pentru suprafața de 366 mp. teren, sens în care dosarul administrativ a fost înaintat în 2006 Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Legea nr. 165/17.04.2013 s-a constituit C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), instituție ce preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.
Astfel, art.4 din Legea nr. 165/17.04.2013 prevede că, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Conform art. 17 alin.1 lit. a-b din lege, C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2)" în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor."
Din analiza coroborată a celor două texte de lege rezultă că legiuitorul a stabilit un termen de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului de 60 de luni este prematur formulată.
Față de considerentele expuse instanța a admis excepția de prematuritate invocată de pârâte și în consecință a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamanții G. V. și G. V..
Față de admiterea excepției prematurității, Tribunalul a apreciat că nu se mai impune analizarea și a celorlalte excepții invocate de părți; fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanții G. V. și G. V. solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar au solicitat schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu consecința obligării intimatelor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire și la emiterea titlului de plată aferent despăgubirilor stabilite, cu cheltuieli de judecată.
Totodată apelanții arată că au invocat excepția de neconstituționalitate a art. 4 din Legea nr. 165/2013 și a dispozițiilor art. 33, 34 și 35 din aceeași lege, prevederi pe care instanța de fond și-a motivat soluția dată.
Susțin apelanții că în mod greșit instanța de fond a respins cererea ca prematură, câtă vreme intimatele prin tergiversarea unui dosar timp de 7 ani, au încălcat prevederile naționale, în speță art. 13 al.1, art. 131 și art. 16 al.5 și 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum și recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului adresate Statului Român în repetate ocazii, dintre care au menționat cauza V. c/a României, Brumărescu c/a României, S. și alții c/a României, Pădurare c/a României, T. c/a României și cauza R. I. c/a României.
Apelanții învederează că deoarece la data introducerii cererii de chemare în judecată, erau în vigoare dispozițiile legale anterior menționate, în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului.
În ceea ce privește fondul cauzei, apelanții menționează că în urma demersurilor făcute, prin Dispoziția nr. 3833/20 octombrie 2006 a Primarului Municipiului Oradea s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 2 al.1 lit. h, art. 3, art. 11 din Legea nr. 10/2001, pentru casa demolată și pentru suprafața de 366 mp. teren, sens în care dosarul administrativ a fost înaintat în 2006 Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Subliniază că începând cu anul 2006 nu s-au efectuat nici un fel de demersuri în ceea ce privește dosarul lor, neefectuându-se nici o evaluare necesară stabilirii cuantumului despăgubirilor, menținându-și din această cauza cererea de a se efectua expertize judiciare de evaluare a imobilului.
Invocă ca și practică judiciară sentința nr. 390/F – C./21 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.
Apelanții învederează că tergiversarea acestor proceduri prin adoptarea unei legi care încalcă principiul neretroactivității legii, constituie un abuz din partea Statului Român, care contravine principiului statuat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Faimblat c/a României, potrivit căruia statul trebuie să vegheze și la înlăturarea obstacolelor juridice care împiedică executarea cu celeritate a deciziilor definitive pronunțate de autoritățile administrative sau de instanțele judecătorești cu privire la imobilele naționalizate, pentru ca foștii proprietari să obțină fie restituirea bunurilor lor, fie o despăgubire rapidă și adecvată pentru prejudiciul suferit, în special prin adoptarea unor măsuri legislative administrative și bugetare capabile să garanteze o astfel de soluționare. Prin stabilirea uni nou termen de 60 de luni pentru soluționarea dosarului, apelanții au considerat că ajung să fie privați de emiterea unei decizii timp de 12 ani, iar în mod cert intenția Curții Europene a Drepturilor Omului nu a fost aceasta.
Instanța de fond trebuia să sancționeze intimatele pentru nerespectarea obligațiilor legale, prevăzute de art. 13 al.1, art. 131 și art. 16 al.5 și 7 din Titlul VII a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, lege care era în vigoare la data introducerii cererilor, câtă vreme au introdus cererea la data de 09 mai 2013, iar Legea nr. 165/2013 a intrat în vigoare la data de 20 mai 2013.
Prin întâmpinarea depusă la dosar prin serviciul registratură la data de 16 decembrie 2013, intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de către reclamanții G. V. și G. V. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând în esență că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca prematur formulată, față de dispozițiile Legii nr. 165/2013 aplicabile în prezenta cauză.
Totodată intimata menționează că dosarul aferent dispoziției nr. 1928 din 3 aprilie 2007 de modificare a dispoziției nr. 3833/2006 urmează a se soluționa cu respectarea procedurilor din noua lege.
Intimata mai arată că solicită admiterea excepției inadmisibilității stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent, câtă vreme prin adoptarea Legii nr. 247/2005 și mai apoi a Legii nr. 165/2013, a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor, care nu pot fi restituite în natură.
În drept a invocat OUG. nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, HG. nr. 1095/2005, Legea nr. 554/2004, art. 205 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, Legea nr. 165/2013.
Prin întâmpinarea înregistrată la instanță prin serviciul registratură la data de 16 decembrie 2013, intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Bihor cu privire la cererea de chemare în judecată și excepția prematurității în ceea ce privește obligarea A.N.R.P. la emiterea titlului de plată, cu consecința pronunțării unei hotărâri prin care să se respingă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu A.N.R.P.
În susținerea excepției de necompetență materială a Tribunalului Bihor cu privire la cererea de chemare în judecată, intimata învederează că reclamanții au solicitat plata despăgubirilor ce li se cuvin, îndreptându-se împotriva unei autorități aparținând Administrației Publice Centrale și anume A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Deoarece potrivit art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, Curțile de Apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților instituțiilor centrale, intimata învederează că soluționarea petitelor privind plata despăgubirilor formulate de reclamanți în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este de competența Curții de Apel – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Referitor la prematuritatea cererii de emitere a titlului de plată, intimata arată că la data la care reclamanții au depus cererea de chemare în judecată, procedura de emitere a titlurilor de plată era suspendată în temeiul OUG. nr. 62/2010, până la data de 15 mai 2013, iar în aceste condiții practica judiciară a statuat cu caracter de principiu, că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de plată sunt premature, dreptul afirmat de reclamant fiind afectat de un termen suspensiv până la împlinirea căruia obligația corelativă a acestui drept nu se poate executa.
Totodată, intimata învederează că, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.
În drept, a invocat HG. nr. 361/2005 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 10/2001 republicată, art. 114 și următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr. 247/2005, OUG. nr. 81/2007, OUG. nr. 62/2010 modificată prin Legea nr. 117/2012.
Prin răspunsul la întâmpinare, depus la dosar prin serviciul registratură la data de 06 ianuarie 2014, apelanții G. V. și G. V. au învederat că deoarece intimata nu a încercat să contracareze argumentele pe care le-au invocat în apel, mulțumindu-se să reitereze în integralitate întâmpinarea depusă la instanța de fond, au înțeles să-și mențină în totalitate criticile aduse sentinței instanței de fond, precum și susținerile cuprinse în cererea de chemare în judecată.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Prin întâmpinarea formulată intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor cu privire la cererea de chemare în judecată, apreciind că în cauză competența aparține Curții de Apel – Secția de contencios administrativ și fiscal, câtă vreme petitele privind plata despăgubirilor au fost formulate în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor nu se impune a fi însă admisă, câtă vreme în speță, pentru soluționarea litigiului, competența materială în primă instanță aparține Tribunalului Bihor, atât potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, cât și potrivit art. X din Legea nr. 2/2013.
Mai mult, prin încheierea interlocutorie din data de 20.09.2013 Tribunalul Bihor a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor invocată de intimate, constatând că este competentă general, material și exclusiv teritorial să soluționeze cauza în primă instanță, încheiere ce nu a fost atacată în prezenta cauză.
De asemenea și criticile formulate de apelanți sunt neîntemeiate.
În mod corect și judicios instanța de fond a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamanți.
Astfel, se reține că reclamanții sunt foștii proprietari tabulari ai imobilului care face obiectul dosarului nr._/CC, situat în mun. Oradea, ., înscris în CF 333 S., nr.top.392/12.
Prin Dispoziția nr.1928/03.04.2007 a Primarului Municipiului Oradea s-a modificat Dispoziția de restituire nr.3833/20.10.2006 și s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 163 mp, situat în municipiul Oradea, ., înscris în CF 1862 S., nr. topo 392/19.
Prin Dispoziția nr.3833/20.10.2006 modificată prin dispoziția nr. 1928/3.04.2007 a Primarului Municipiului Oradea s-a propus acordarea de despăgubiri, în condițiile art.2 alin. l lit. h, art.3, art. 11 din Legea 10/2001, pentru casa demolată și pentru suprafața de 366 mp teren, sens în care dosarul administrativ a fost înaintat în 2006 Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001, se desfășoară după procedura prevăzută de această lege.
Este de observat că, după cum a arătat și instanța de fond, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor constituită prin Legea nr. 165/2013, are obligația de a soluționa dosarele de despăgubiri înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, art. 34 stabilind un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi, iar art. 35 al.2 din aceeași lege prevăzând că în cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prev. la al. 1, respectiv secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că din analiza acestor texte de lege, rezultă că a fost stabilit un termen de 60 de luni care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui.
Ca urmare, dispunându-se în mod judicios de instanța de fond, admiterea excepției de prematuritate, cu consecința respingerii ca prematură a acțiunii formulate de reclamanți, în baza art. 480 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză și va păstra ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelanții reclamanți G. V. CNP_ și G. V. CNP_ ambii din Oradea, ., ., în contradictoriu cu intimatele pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202 și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, împotriva sentinței civile nr. 226/C din 27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. C. R. F. P. L.
Red.dec. P. C./25.04.2014
Jud.fond: B. J.
Dact.P.L./25.04.2014
Ex.2
5 .
- apelanții reclamanți G. V. și
- G. V. ambii din Oradea, ., .,
- intimatele pârâte A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202,
- C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202
- C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202,
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 84/2014. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 71/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
