Partaj judiciar. Decizia nr. 971/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 971/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 618/266/2008*
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția I civilă |
Număr operator de date cu caracter personal 3159 |
Dosar nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 971/2014-R
Ședința publică din data 12 noiembrie 2014
Președinte: | V. P. | - judecător |
D. M. | - judecător | |
F. T. | - judecător | |
A. L. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul – reclamant M. G. domiciliat în Certeze, ., jud. Satu M., în contradictoriu cu intimații - pârâții C. G. și C. M. B. domiciliați în Certeze, ., județul Satu M. împotriva deciziei civile nr. 211/. 2014 pronunțată de Tribunalul Satu - M., prin care s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 1785/20.12.2011 pronunțată în dosar cu nr._, Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. unic, având ca obiect: servitute stabilire linie de hotar - evocare fond.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut la data de 29 octombrie 2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a amânat pronunțarea pentru 5 noiembrie și pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1785/20.12.2011 pronunțată în dosar cu nr._, Judecătoria Negrești Oaș a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. G. împotriva pârâtului C. G. și, în consecință, a stabilit linia de hotar între terenul reclamantului înscris în C.F. 2253 Certeze cu număr cadastral 57/2 a și terenul pârâtului înscris în C.F. 1636 Certeze cu număr cadastral 58/2 pe aliniamentul C-D-E-F-G- varianta a III a din planul de situație întocmit de expertul topograf K. Z. A.. Totodată, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1689,65 lei, compensând restul cheltuielilor de judecată între părți.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit extrasului C.F. 2253 Certeze reclamantul este proprietar asupra terenului cu număr cadastral 57/2a în suprafață de 2158 mp .
Pentru soluționarea litigiului în cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză tehnico judiciară, întocmite la cererea reclamantului, de către experții ing.Mențiu V. și ing.K. Z. A..
În prima expertiză întocmită de expertul Mențiu V. s-a identificat cele două parcele de teren proprietatea părților în cauză și s-a constatat că terenul proprietatea reclamantului este înscris în CF 2253 Certeze cu număr cadastral 57/2a în suprafață de 2158, iar terenul pârâtului este înscris în CF 1636 Certeze cu număr cadastral 58/2 în suprafață de 2158 mp.
Expertul a trasat linia de demarcație între terenurile părților prin punctele A-B-C-D-E care trece la distanța de 0,27 cm față de colțul de la stradă al casei reclamantului și tangent la colțul din spate al casei reclamantului .
Reclamantul nu și-a însușit concluziile acestei expertize și a solicitat efectuarea unei contraexpertize, motivat de faptul că lățimea terenului la stradă a parcelei sale de teren a fost stabilită de expert la 13,45 ml în timp ce lățimea parcelei de teren a pârâtului a fost de 14,48 mp deși aceste parcele trebuie să aibă lățimea egală de 14 ml fiecare, aceeași lățime având și parcelele de teren din stânga și dreapta ambelor păți și la fel susține că linia de demarcație nu poate să treacă prin colțul casei sale, deoarece terenul a fost măsurat înainte de construirea casei și știe că trebuie să aibă o distanță de 30 -40 cm de la linia de demarcație până la casa lui.
În acest sens a depus în xerocopie schița de dezmembrare întocmite de topograful autorizat T. A. și avizată la Oficiul județean de cadastru Satu M. sub nr.641/15.07.2003, precum și planul de situație al terenului avizat la construirea casei.
Pârâtul și-a însușit concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul Mențiu V. .
Prin contraexpertiza efectuată de expertul topograf K. Z. A. s-au identificat cele două parcele de teren proprietatea părților în cauză, respectiv înscris în C.F. 2253 Certeze cu număr cadastral 57/2a proprietatea reclamantului și numărul cadastral 58/2 din C.F. 1636 Certeze – proprietatea pârâtului .
Expertul a constatat că aceste parcele de teren au suprafața egală de 2158 mp în cartea funciară deși la fața locului au suprafețe mai mari, respectiv . 2293 mp, iar a pârâtului este de 2230 mp .
Prin raportarea hărții cadastrale având scara de 1/2880 peste situația celor două parcele s-a constatat că . front la stradă de 13,5 m față de 13,9 m, conform planului cadastral existent, iar .,30 m frontul la stradă.
S-au mai măsurat încă două parcele din vecinătatea celor două parcele în litigiu și s-a constatat că fiecare are lățimea la stradă de 14 mp +- 10 cm.
În opinia expertului, dacă cele două parcele de teren sunt egale, consideră că acestea trebuie să aibă același front de 13,90 m la stradă și 14 m la capătul grădinii fiecărei părți.
Expertul a propus în prima fază două variante de stabilire a liniei de hotar dintre proprietățile în cauză, respectiv în varianta a I-a se propune ca ambele parcele de teren să aibă o lățime egală la stradă de 13,90 m și la celălalt capăt de la 14 m și în această variantă linia din capătul grădini ar intersecta colțului casei reclamantului cu 18 cm, iar în varianta a doua se propune o menținere a frontului la stradă pentru pârât de 14 m, linia de mejdă să treacă la 12 cm de la construcția casei reclamantului.
Reclamantul nu a acceptat niciuna din aceste variante, susținând că cele două parcele de teren fiind egale, trebuie să aibă front egal la stradă și linia de mejdă nu trebuie să afecteze construcția sa.
Astfel că, expertul a mai întocmit o variantă de trasare a liniei de mejdă, respectiv varianta a III-a conform căreia parcelele de teren ale ambelor părți au frontul la stradă egale de 13,90 m și la capătul grădinii de 14,15 m a reclamantului și respectiv 14,18 m a pârâtului.
Reclamantul a avut obiecții și la această a III-a variantă propusă pentru linia de mejdă pe care instanța le-a găsit nefondate și a apreciat că această propunere în varianta a III-a este corectă pentru ambele părți și se corelează cu faptul că ambele părți au parcele de teren egale înscrise în cartea funciară, iar la frontul la stradă este egal și verificat acest lucru prin suprapunerea hărții cadastrale peste parcelele de teren ale părților, cu susținerea reclamantului care afirmă că și-a lăsat 30-40 cm distanță din peretele casei și cu schița, precum și cu planul de situație depus la fila 4 din dosar și schița de dezmembrare depusă la fila 76 din dosar .
D. urmare, instanța de fond a considerat că acest raport de expertiză întocmit de expertul topograf K. Z. A. este mai complet și verosimil și prin comparație cu celelalte parcele învecinate ale părților și cu harta cadastrală.
D. urmare, instanța de fond a admis ca întemeiată acțiunea reclamantului împotriva pârâtului și în baza art.584 din Codul civil vechi a stabilit linia de hotar între terenul reclamantului înscris în CF 2253 Certeze cu număr cadastral 57/ 2a și terenul pârâtului înscris în CF 1636 Certeze cu număr cadastral 58/2 pe aliniamentul C-D-E-F-G, varianta a treia din planul de situație anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. K. Z. A., care face parte integrantă din hotărârea atacată.
În baza art.584 din Codul civil vechi, pârâtă a fost obligată să plătească jumătate din cheltuielile suportate de reclamant cu ocazia acestui litigiu, respectiv suma de 1689,65 lei, constând în costul expertizelor și taxe judiciare de timbru, compensând restul cheltuielilor de judecată între părți.
Prin decizia civilă nr.109/. pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, s-a respins apelul principal exercitat de reclamantul M. G., s-a admis apelul incident înaintat de pârâtul C. G. și s-a schimbat în tot sentința civilă nr.1785/2011 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș pronunțată în dosar nr._ .
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. G. și s-a respins acțiunea în grănițuire promovată de reclamantul M. G., fiind obligat apelantul-reclamant să plătească intimatului-pârât 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M. G. și prin decizia civilă nr.1324/R/2013 pronunțată în ședința publică din 05 martie 2013, Curtea de Apel Oradea l-a admis ca fondat, casând decizia civilă nr.109/. a Tribunalului Satu M. și anulând sentința civilă nr.1785/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, trimițând dosarul instanței de apel pentru evocarea fondului conform considerentelor deciziei Curții de Apel Oradea.
În urma trimiterii dosarului la Tribunalul Satu M., cauza a fost înregistrată sub dosar nr._ .
Prin decizia civilă nr. 211/. 2014 pronunțată de Tribunalul Satu - Mare s-a admis apelul apelantului M. G., în contradictoriu cu pârâții C. G. și C. M. B..
A fost schimbată în parte sentința apelată.
S-a stabilit ca linia despărțitoare dintre imobilele cu nr. topo.57/2a și 58/2 este aliniamentul_-2003-1203, conform schiței Varianta 1 din Anexa nr.3 la lucrarea de expertiză efectuată de expertul D. V..
S-a respins ca nefondată cererea apelantului privind acordarea de cheltuieli de judecată în judecarea apelului în primul ciclu procesual.
A fost obligat apelantul M. G. să plătească celor doi intimați câte 445 lei cheltuieli de judecată în rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Atât din lucrarea de expertiză efectuată de expertul D. V. în apel (completată cu cercetarea la fața locului unde a fost prezent și expertul), cât și din lucrarea expertului K. Z., efectuată în primă instanță, rezultă că stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți tehnic corectă, ar însemna o linie perfect dreaptă care ar intersecta cu aproximativ 18 cm. colțul casei reclamantului.
Cu toate acestea, intimații au fost de acord ca mejda să se stabilească în varianta propusă de experți, mai conciliabilă și economicoasă, care evită soluția prin care colțul casei reclamantului s-ar situa pe terenul intimaților.
Instanța de apel a mai reținut că această soluție acceptată de intimați profită reclamantului astfel încât nu ar avea interes în a opta pentru varianta mai puțin favorabilă lui.
În acordarea cheltuielilor de judecată tribunalul a reținut că prin admiterea apelului, practic nu se schimbă soluția primei instanțe, ci se înlocuiește expertiza din primă instanță cu cea efectuată în apel, mejda fiind stabilit potrivit variantei nr.1 din Anexa nr.3 la această din urmă expertiză, motiv pentru care în apel, apelantului nu i se cuvin cheltuieli de judecată.
În temeiul art.274 alin.1 din C.pr.civ., instanța a obligat apelantul să plătească intimaților câte 445 lei cheltuieli de judecată în rejudecarea apelului.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul – recurent M. G., solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii recursului și respingerii apelului formulat de pârât, casarea hotărârii atacate în sensul admiterii recursului și reținerea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:
- netemeinicia soluției instanței de apel reiese din faptul că în pronunțarea hotărârii și alegerea variantei de compromis nu s-a ținut cont de situația cadastrală existentă, înscrisă în cartea funciară, având în vedere că linia de hotar pe care a solicitat instanței să o stabilească este conformă planului cadastral istoric, existând încă de pe timpul Imperiului Austro-Ungar;
- în continuare, recurentul face o prezentare a schimbărilor la care a fost supus în timp imobilul în litigiu, în sensul că cele două topografice, nr. 64, 65, au fost dezmembrate, precum și a lucrărilor de construcții și de introducere a unor facilități (alimentare cu apă) efectuate de părți; se apreciază că varianta stabilită în cauză modifică substanțial frontul la stradă, modificând considerabil o linie de hotar stabilită de sute de ani, iar dacă acest lucru ar rămâne definitiv, situația cadastrală din zonă ar suferi modificări majore, dat fiind faptul că expertul stabilește că în realitate rezultă o suprafață, mai mare decât cea înscrisă în CF;
- se mai arată că efectuarea unei contraexpertize era necesară, cererea petentului fiind respinsă cu prea multă ușurință, aducându-se o vătămare clară a dreptului de proprietate al acestuia, drept dobândit prin acte juridice indubitabile, fiind precis definită întinderea sa, vecinătățile și frontul pe care trebuie să-l aibă la șosea.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 Cod procedură civilă, art. 3041, art. 312 și 315 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare depusă la dosar, intimații C. M. B. și C. G. au solicitat respingerea recursului, apreciind că nu subzistă niciunul din motivele invocate de recurent; se arată că instanța de apel a stabilit linia de hotar conform variantei 1 din raportul tehnic întocmit de exp. D. V. N., pentru că în această variantă se respectă dreptul de proprietate al părților; lățimea frontului imobilului intimaților este delimitată prin garduri de cea a vecinilor, de o parte și de alta; la fel, lățimea frontului proprietății recurentului este clar delimitată față de proprietatea intimaților prin gardul construit cu zeci de ani în urmă de tatăl acestuia; de asemenea și între proprietățile părților, spre stradă până la front există semn vizibil de hotar, materializat prin gardul construit tot de antecesorul recurentului, în concluzie, de zeci de ani cele două proprietăți au fost folosite și delimitate conform acestor semne vizibile de hotar; mai mult de atât se arată că recurentul este cel care nu a respectat schița întocmită privind amplasarea - construcției casă pretinzând acum să-i ia din proprietatea intimatului, ceea ce este inadmisibil.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 304 din Vechiul Cod de procedură civilă permit reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate nu și de netemeinicie, ceea ce înseamnă că instanța de recurs nu are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la starea de fapt pe care acestea o constată.
Raportat la cele mai sus reținute, se constată că recurentul a formulat cu privire la decizia atacată, critici vizând stabilirea stării de fapt, respectiv aprecierea și interpretarea probelor administrate, (în speță a expertizelor efectuate în cauză), ceea ce constituie elemente de netemeinicie și nu de nelegalitate.
În acest sens, este de observat că instanța de apel a stabilit linia de hotar dintre imobilele proprietatea părților, conform variantei 1 din Anexa 3 la lucrarea de expertiză efectuată de expertul D. V., apreciind că aceasta este mai economicoasă, profitând și reclamantului, întrucât evită soluția prin care colțul casei acestuia s-ar situa pe terenul intimaților.
În legătură cu obiecțiunile și criticile formulate de reclamant, vizând necesitatea raportării expertului la linia de hotar istorică, acesta a arătat în cuprinsul raportului întocmit că acest lucru nu este posibil, întrucât în urma măsurătorilor efectuate s-a constata că atât reclamantul, cât și pârâții folosesc teren mai mult decât suprafața din acte.
Diferențele de suprafață în plus au rezultat în urma dezmembrărilor efectuate în timp și care au dus la nașterea imobilelor actuale ale părților, dezmembrări care nu au avut la bază măsurători riguroase pe teren, rezultând erori în calculul suprafețelor.
În aceste condiții, stabilirea mejdiei se poate face doar pe baza elementelor existente pe teren, varianta 1 propusă de expert și stabilită de instanța de apel, fiind cea mai rezonabilă, în orice altă variantă – impunându-se redistribuirea suprafețelor în mod egal, modificându-se aliniamentele stradale și afectând colțul construcției reclamantului.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să respingă recursul, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să-l oblige pe recurent la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul – reclamant M. G. domiciliat în Certeze, ., jud.Satu M., în contradictoriu cu intimații - pârâții C. G. și C. M. B. domiciliați în Certeze, ., județul Satu M. împotriva deciziei civile nr. 211/. 2014 pronunțată de Tribunalul Satu - M., pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. P. D. M. F. T. A. L.
Judecător fond: T. T.
redactat: judecător: D. M.
tehnoredactat: A. L.
2 exemplare /25 noiembrie 2014
| ← Servitute. Hotărâre din 12-11-2014, Curtea de Apel ORADEA | Legea 10/2001. Decizia nr. 543/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
