Partaj judiciar. Decizia nr. 874/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 874/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 268/187/2007
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.874/R/2014
Ședința publică din 29 septembrie 2014
PREȘEDINTE: B. D. M.
JUDECĂTOR: V. I. S.
JUDECĂTOR: S. A. L.
GREFIER: G. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâți A. S. A. în nume propriu, V. M. P. și S. C. A., ambii prin mandatar A. S. A., T. A. M., prin mandatar A. L., toți cu domiciliul procesual ales în mun. Cluj N., .-19, ., județul Cluj, în contradictoriu cu intimații S. M., cu domiciliul în loc. Bistrița, Cartier Viișoara, nr. 63, județul Bistrița Năsăud, T. I., cu domiciliul în mun. Cluj N., ./10, ., T. V. sen., cu domiciliul în loc. Bistrița, Cartierul Viișoara, nr. 63, județul Bistrița Năsăud, T. V. jr., cu domiciliul în Cluj N., .-3,., T. M. P., cu domiciliul în mun.Cluj N., .-10, ., județul Cluj, intimata reclamantă S.C. ., cu sediul în loc. Beiuș, .. 31, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 147/A din data de 24 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr._, prin care s-a menținut sentința civilă nr. 813 din data de 30 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă avocat K. J. în reprezentarea intimatei reclamante S.C. ..R.L., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din data de 8 septembrie 2014 emisă de Baroul Bihor – Cabinet de avocat, lipsă fiind recurenta pârâtă A. S. în nume propriu și în reprezentarea recurenților pârâți V. M. P. și S. C. A. - lipsă, mandatar A. L. în reprezentarea recurentei pârâte T. A. M. - lipsă, intimații S. M., T. I., T. V. sen., T. V. jr., T. M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 8,5 lei conform chitanței nr. MCJCH_ din data de 30 iulie 2014 și timbru judiciar în valoare 1,5 lei, că la data de 25 septembrie 2014 recurenții pârâți prin mandatar au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimata reclamantă precum și note de ședință și înscrisuri, după care:
Instanța comunică reprezentantului intimatei reclamante un exemplar din notele de ședință.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
În motivare arată că motivele de recurs nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute expres de art.304 Cod procedură civilă, criticile aduse hotărârilor fiind de fapt obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză. Arată că aspectele invocate în motivele de recurs ar fi putut constitui obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, dar se poate observa din analiza actelor dosarului că deși instanța de apel le-a solicitat recurenților în mod constant să-și exprime poziția cu privire la faptul dacă mai susțin sau nu cererea pentru efectuarea unei noi lucrări de expertiză, demersurile instanței nu au găsit niciun răspuns din partea acestora.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr.813 din 30 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. ..R.L., în contradictoriu cu pârâții A. S. - A., T. A. – M., V. M. P., S. C. A., T. V. sen., S. M., T. V. jr., T. I. și T. M. P..
S-a constatat că masa de împărțit este compusă din imobilele cu nr.topo 778/3 și nr.topo 777/8, ambele înscrise în CF 1427 Beiuș, ce reprezintă în natură curte și grădină în intravilan.
S-a dispus partajarea imobilelor mai sus-menționate, ce intră în componența masei de împărțit, prin formarea și atribuirea de loturi, conform variantei I a lucrării de expertiză topografică întocmită de către domnul expert T. S., care face parte integrantă din hotărâre, după cum urmează:
Lotul nr. 1 – format din imobilul cu nr.topo 778/3 în suprafață totală de 773 mp, s-a atribuit în favoarea reclamantei S.C. ..R.L.
Lotul nr. 2 – format din imobilul cu nr.topo 777/8 în suprafață totală de 1331 mp, s-a atribuit în favoarea pârâților A. S. - A., T. A. – M., V. M. P., S. C. A., T. I., T. M. P., T. V. sen., S. M. Și T. V. jr.
S-a dispus intabularea în cartea funciară a parcelelor cu nr. topo 778/3 și 777/8, incluse în cele două loturi, în favoarea reclamantei și a pârâților, cu titlu de partaj.
Reclamanta a fost obligată la plata către pârâți a sumei de 4260 Euro, cu titlu de sultă.
Pârâții A. S. - A., T. A. M., V. M. P., S. C. A., T. I. au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 1409 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
P. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1268/07.04.2004 de Biroul Notarului Public Agud F., reclamanta . S.R.L. a cumpărat de la numiții N. S. B. I., C. B. I., T. L. și N. M., în întregime cota de 3/5 părți, din suprafața de 1052 mp teren intravilan, cu nr.topo 778/3 și 777/8, înscrise în CF 76 1427 Beiuș.
Potrivit înscrierilor de la pozițiile A 8 și 9 din CF 1427 Beiuș, imobilul cu nr.topo 778/3 are suprafața de 773 mp și reprezintă în natură casă, curte și magazin în intravilan, iar imobilul cu nr. topo 777/8 are suprafața de 1331 mp și reprezintă în natură grădină în intravilan și clădire de depozitare în curtea magazinului, iar asupra acestora sunt coproprietare părțile din prezenta cauză.
Conform înscrierilor de la pozițiile B 17 și 28 din această coală, reclamanta . S.R.L deține în proprietate cota de 631/2104 mp din imobilele cu nr.topo 778/3 și 777/8, înscrise în CF 1427 Beiuș, cu titlu de cumpărare, iar, potrivit înscrierilor de la pozițiile B 20,21,24 și 27 din această coală, pârâții A. S. - A., T. A. M., V. M. P., S. C. A., T. I., T. M. P., T. V. sen., S. M. ȘI T. V. jr. dețin în prezent cota de 1473/2104 mp din imobilele în litigiu, cu titlu de moștenire.
Astfel, având în vedere că reclamanta și pârâții sunt coproprietari asupra imobilelor în litigiu și în baza art.728 - 730 Cod civil, conform cărora nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune, coroborat cu art.673 ind.3 Cod procedură civilă, instanța a constatat că masa de împărțit se compune din imobilele cu nr.topo 778/3 și nr.topo 777/8, ambele înscrise în CF 1427 Beiuș, ce reprezintă în natură curte și grădină în intravilan.
Examinând conținutul variantei I a raportului de expertiză topografică judiciară în specialitatea topografie, întocmit de către domnul expert tehnic T. T. S., instanța a reținut că imobilele cu nr.topo 778/3 și nr.topo 777/8, ambele înscrise în CF 1427 Beiuș, pot fi partajate, fiind posibilă sistarea stării de indiviziune în privința acestora.
Astfel, în temeiul principiului potrivit căruia nimeni nu poate fi obligat sa rămână in indiviziune, având în vedere prevederile art. 673/1 și urm. Cod procedură civilă, concluziile raportului de expertiză topografică judiciară în specialitatea topografie, întocmit de către expertul tehnic T. T. S. și schița de dezmembrare aferentă variantei I a lucrării de expertiză, care face parte integrantă din hotărâre, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune.
Totodată, în temeiul art.6739 Cod procedură civilă, instanța a dispus partajarea imobilelor mai sus-menționate, ce intră în componența masei de împărțit, prin formarea și atribuirea de loturi după cum urmează: Lotul nr. 1 - format din imobilul cu nr.topo 778/3 în suprafață totală de 773 mp, s-a atribuit în favoarea reclamantei S.C. ..R.L, iar Lotul nr.2 - format din imobilul cu nr.topo 777/8 în suprafață totală de 133/mp, s-a atribuit în favoarea pârâților A. S. - A., T. A. - M., V. M. P., S. C. A., T. I., T. M. P., T. V. sen., S. M. și T. V. jr.
În temeiul dispozițiilor art.43-46 din Legea nr. 115/1938, instanța a dispus intabularea în CF a loturilor formate, în favoarea reclamantei S.C. ..R.L. și a pârâților A. S. - A., T. A. - M., V. M. P., S. C. A., T. I., T. M. P., T. V. sen., S. M. și T. V. jr., cu titlu de partaj, în conformitate cu schița judiciară de identificare și dezmembrare a imobilelor, aferentă variantei I a raportului de expertiză întocmit de către domnul expert T. S., care face parte integrantă din hotărâre.
Ținând cont de concluziile variantei I a lucrării de expertiză efectuate în cauză, instanța a reținut că terenurile nu sunt comod partajabile, cu respectarea strictă a cotelor de proprietate, deoarece pe . 778/3 sunt amplasate construcțiile aparținând reclamantei, iar desfășurarea activității acesteia presupune accesul la construcțiile care îi aparțin. Întrucât reclamantei urmează a-i fi atribuit un lot cu o suprafață mai mare decât cota sa parte, instanța a stabilit ca pentru diferența de suprafață de 142 mp, reclamanta să plătească în favoarea celorlalți coproprietari, suma totală de 4260 Euro, cu titlu de sultă, potrivit variantei I a completării raportului de expertiză, care este cea mai apropiată de situația proprietății asupra imobilelor și asigură accesul fiecărei părți la propriul imobil, în conformitate cu dispozițiile art.742 din Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții apelanți A. S. - A., T. A. - M., V. M. P., S. C. A. prin mandatar A. I., solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, pe considerentul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la expertiza topografică încuviințată în cauză și, de asemenea lipsește încheierea de dezbateri din data de 25.04.2013. În subsidiar, s-a solicitat schimbarea sentinței atacate, în sensul sistării stării de indiviziune conform variantei 2 din raportul de expertiză.
P. decizia civilă nr.147/A/2014, pronunțată la data de 24 aprilie 2014, Tribunalul Bihor a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții A. S. A., V. M. P., S. C. A. și T. A. M. împotriva sentinței civile nr.813 din data de 30 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, care a fost menținută în totalitate.
În considerente, instanța de apel a reținut că pârâții apelanți, în principal, au solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, invocându-se fie motive de nulitate absolută a hotărârii pronunțate, fie motive ce țin de necesitatea efectuării unei noi lucrări de expertiză topo în cauză.
Criticile formulate de apelanți sunt nefondate, iar hotărârea pronunțată este temeinică și legală, dată fiind cu interpretarea corespunzătoare a materialului probator și a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Instanța de fond nu a omis să se pronunțe asupra efectuării expertizei deja încuviințate în cauză. Analizând succesiunea cererilor și adreselor înaintate de către instanță către apelanți, prin care li s-a solicitat în mod constat să-și exprime poziția dacă mai susțin sau nu cererea de efectuare a unei noi lucrări de expertiza, se poate observa că aceste demersuri ale instanței de fond nu și-au găsit niciun răspuns favorabil din partea acestora.
În încheierea de ședință din data de 15.04.2010, fila 175 - Vol. I din dosarul instanței de fond, reprezentantul reclamantei, avocat B. V., a arătat că în prezent se judecă cererea de partaj, iar în probațiune nu are alte cereri de formulat, deoarece expertiza întocmită în cauză nu a fost contestată de niciuna dintre părți.
Reprezentanta pârâților apelanți a arătat că suprafețele de teren atribuite de expert în prima lucrare de expertiză nu corespund cotelor de proprietate, iar expertiza care a fost întocmită la acea dată nu a fost pusă în discuția pârâților, ci doar a reclamantei, iar în prezent sunt pârâți noi în cauză, și că nu au fost evidențiate construcțiile, astfel încât lasă la aprecierea instanței efectuarea unei expertize topografice.
Instanța a admis cererea privind efectuarea unei noi expertize topografice, iar prin încheierea din data de 20.05.2010, fila 196- Vol I, numește expert topo pe ing. M. I. M..
În încheierea din data de 24.06.2010, fila 235 din dosarul instanței, s-a menționat că se renunță la efectuarea expertizei topografice încuviințată la termenul anterior, din partea reclamanților reconvenționali.
În încheierea din data de 07.10.2011, fila 274 din dosarul instanței de fond, s-a menționat că se acordă un nou termen de judecată pentru soluționarea dosarului nr._ al Tribunalului Bihor, urmând ca expertiza topografică să fie efectuată după soluționarea acestui dosar.
În încheierea de ședință din data de 20.10.2011, la fila 26 Vol.II din dosarul instanței de fond, s-a menționat că se pune în discuție solicitarea reclamanților reconvenționali de a se efectua și o expertiză topo, având în vedere faptul că acțiunea formulată de reclamanții reconvenționali, aflată pe rolul Tribunalului Bihor - dosar_, a fost respinsă.
Ulterior, la data de 08.12.2011, prin încheierea de ședință din aceeași dată, s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod Procedură Civilă, până la soluționarea dosarului_ aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. După soluționarea acestui dosar, prin decizia civilă nr. 3745/25.05.2012, prin respingerea recursului, s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei și s-a pus în discuția părților solicitarea apelanților de a se mai efectua sau nu o nouă lucrare de expertiză.
S-au acordat mai multe termene în acest sens, însă solicitarea pârâților de suspendare a cauzei cu motivarea că la P. de pe lângă Judecătoria Beiuș ar fi înregistrat dosarul penal 9148/P/2012, a fost respinsă.
La termenul din 16.05.2013, având în vedere poziția oscilantă a apelanților în ceea ce privește efectuarea unei noi lucrări de expertiză topo în cauză, instanța, respingând cererile de suspendare formulate de către pârâții-apelanți, a considerat cauza lămurită și a acordat cuvântul pe fond, acordând și 3 termene de pronunțare, pentru ca aceștia să-și poată exprima poziția față de acțiunea reclamantei, depunând concluzii scrise.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate, privind hotărârea atacată, s-a susținut de către apelanți, că nu ar exista la dosarul cauzei încheierea prin care s-ar fi consemnat poziția părților cu ocazia concluziilor pe fond, lipsind încheierea de ședință care ar face parte integrantă din hotărârea atacată, apelanții făcând trimitere la o încheiere de ședință din data de 25.04.2013.
Într-adevăr, nu există o încheiere din data de 25.04.2013, deoarece în practicaua hotărârii atacate s-a strecurat o eroare materială, făcându-se vorbire despre o încheiere de ședință din data de 25.04.2013, însă în realitate este vorba despre încheierea de ședință din data de 16.05.2013, ocazie cu care s-a închis faza probatorie și s-a acordat cuvântul pe fond, această încheiere făcând parte integrantă din hotărârea atacată.
În ceea ce privește motivele de schimbare a hotărârii atacate, invocate de către apelanți, care au solicitat admiterea în parte a acțiunii și partajarea imobilelor conform variantei a II-a din raportul de expertiză, tribunalul a reținut următoarele:
În mod corect instanța de fond, analizând concluziile raportului de expertiză, coroborat cu dispozițiile art. 6739 Cod Procedură Civilă, a reținut că varianta optimă de partajare a imobilelor din litigiu este varianta nr. I. Aceasta în condițiile în care expertul a arătat că terenurile nu sunt comod partajabile în natură, cu respectarea strictă a cotelor de proprietate. Pe întreg imobilul cu nr. topo 778/3 se găsesc construcțiile proprietatea intimatei și având în vedere specificul activității desfășurate în această locație și anume comercializarea materialelor de construcții, respectiv metalo-chimice, care ar presupune accesul la toate construcțiile sale, varianta de partajare optimă este cea la care s-a oprit instanța prin hotărârea pronunțată, stabilind achitarea sultei pentru diferența de 142 mp pe care intimata reclamantă o ocupă în plus, față de cotele de proprietate.
Varianta propusă de apelanți ar echivala practic cu impunerea în mod forțat a unui contract de vânzare - cumpărare, prin care intimata să plătească diferența de teren din litigiu în suprafață de 1331 mp la un preț de 44.190 Euro. De altfel, așa cum a arătat expertul în varianta I de partajare, toate părțile coproprietare au posibilitatea să folosească loturile rezultate în urma partajului, având căi de acces la loturile pe care ar urma să le dețină.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții A. S. A., V. M. P., S. C. prin mandatar A. S. A., T. A. M. prin mandatar A. L., solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamanta . SRL și partajării imobilelor ce intră în componența masei de împărțit prin formarea și atribuirea de loturi, conform variantei a II-a din lucrarea de expertiză topografică întocmită de domnul expert T. S. și depusă la termenul din 29 august 2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a recursului, recurenții au arătat că raportul de expertiză nu a fost întocmit conform Ordinului nr.534/2001, modificat, în sensul că nu sunt respectate condițiile cerute în anexa 1 privind fișa corpului de proprietate, respectiv nu cuprinde date privitoare la teren – categoria de folosință pe parcele, suprafața din măsurători, date referitoare la construcții privind suprafața construită la sol în metri pătrați, date referitoare la proprietari – tipul actului de proprietate, suprafața din act în metri pătrați, mod de deținere teren/construcție.
Astfel, .. 778/3, conform CF nr.1427 Beiuș, are categoria de folosință curți – construcții, în timp ce .. 777/8 are categoria de folosință arabil, fiind total diferite din punct de vedere tehnic și economic.
Construcțiile dobândite de reclamantă au fost cumpărate fără terenul aferent, al cărui proprietar era Statul Român la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.814/1997. . SRL nu a plătit TVA, conform O.G. nr.3/1992 și H.G. nr.1187/1996, ceea ce a făcut ca valoarea de inventar a patrimoniului obținut să fie mai mică, fapt ce se reflectă și în cuantumul impozitului declarat la Primărie, care este mult mai mic.
Pentru stabilirea legalității actelor întocmite și a cuantumului prejudiciului produs, recurenții au solicitat introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
P. partajarea imobilului conform variantei I din lucrarea de expertiză, recurenții nu pot folosi în totalitate suprafața de teren ce le revine, întrucât construcțiile intimatei reclamante se întind și pe terenul cu nr. topo 777/8, astfel cum rezultă din expertiza întocmită în cauză de domnul expert T. S..
Din varianta III de partaj rezultă că expertul a avut în vedere faptul că terenul cu nr. topo. 777/8, în suprafață de 1331 mp, este ocupat parțial de clădirile deținute de intimata-reclamantă. Acesta este și motivul pentru care s-a propus dezmembrarea nr. topo 777/8 în nr. topo. 777/11 – în suprafață de 1.276 mp și nr. topo. 777/12 - în suprafață de 55 mp, acesta din urmă propunându-se a reveni reclamantei, pe lângă suprafața de 773 mp din număr topo 778/3.
În mod greșit a reținut instanța de apel că toate părțile au posibilitatea să folosească loturile rezultate în urma partajului. Astfel, T. V. senior, T. V. junior și S. M. nu au cale de acces la terenul proprietatea lor.
De asemenea, în mod greșit instanța de apel a apreciat că partajarea imobilului conform variantei II din lucrarea de expertiză ar echivala practic cu impunerea în mod forțat a unui contract de vânzare-cumpărare. Chiar prin cererea de chemare în judecată . SRL a solicitat atribuirea în întregime a ambelor imobile, cu obligarea sa la plata unei sulte. La cuvântul pe fond, în fața tribunalului, reclamanta, prin reprezentant, a menționat că ar fi interesată să cumpere și cota de proprietate a recurenților, însă în prezent nu are suficiente disponibilități bănești.
. 777/8, atribuită recurenților, are o valoare inferioară parcelei cu nr. topo 778/3, atribuită reclamantei, având în vedere destinația diferită a celor două terenuri și accesul la drumul public.
Din schița privind identificarea și dezmembrarea imobilului cu nr. topo 778/1 din CF 2179 Beiuș, rezultă că . 778/3, atribuită reclamantei, este cu 65 mp mai mare.
În mod greșit a reținut instanța de apel că pe întreg imobilul cu nr. topo 778/3 se găsesc construcțiile proprietatea intimatei, având în vedere că din procesul verbal nr.21/888 din 14 martie 2004 rezultă că magazia alipită clădirii principale, construită din blocuri de beton, cu suprafața de 58 mp, pivnița de sub clădirea principală, poarta de acces și împrejmuirea nu au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.814/1997.
În situația partajării imobilelor conform variantei I, clădirile care nu au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare rămân fără teren aferent, fapt posibil doar în ipoteza naționalizării sau pentru o cauză de utilitate publică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.6, art.274 Cod procedură civilă.
Intimata . SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat și obligarea recurenților la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că toate criticile formulate de recurenți sunt nefondate, hotărârea atacată fiind dată cu interpretarea corespunzătoare a materialului probator și a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă de la 1865, aplicabil în speță, în fața instanței de recurs nu se poate modifica cadrul procesual prin introducerea în cauză a altor pârâți, care nu au fost parte la judecarea cauzei în celelalte cicluri procesuale.
Criticile aduse raportului de expertiză, potrivit cărora acesta nu este întocmit conform Ordinului nr.534/2001, ar fi putut constitui eventual obiecțiuni la lucrarea de expertiză. Cu toate că s-a pus în vedere recurenților prin mai multe adrese să menționeze dacă susțin cererea privind efectuarea în cauză a unei noi lucrări de expertiză, aceștia nu au înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței.
La termenul de judecată din data de 16 mai 2013, având în vedere poziția oscilantă a recurenților cu privire la efectuarea unei noi lucrări de expertiză, instanța a respins cererile de suspendare formulate, a considerat cauza lămurită și a acordat părților cuvântul pe fond.
Intimata a învederat de asemenea, că se opune partajării imobilelor potrivit variantei II din raportul de expertiză. În mod corect instanțele de fond au apreciat varianta I de partaj ca fiind cea mai potrivită, având în vedere dispozițiile art.6739 Cod procedură civilă.
Astfel, expertul a arătat că terenurile nu sunt comod partajabile în natură, cu respectarea strictă a cotelor de proprietate. Pe întreg imobilul cu nr. topo 778/3 se găsesc construcțiile proprietatea intimatei, iar față de specificul activității desfășurate în această locație, și anume comercializarea materialelor de construcții, respectiv metalo-chimice, care presupune accesul la toate construcțiile, varianta de partajare optimă este cea stabilită de instanțe.
Varianta propusă de recurenți ar echivala cu impunerea în mod forțat a unui contract de vânzare-cumpărare, prin care intimata să plătească pentru diferența de teren în suprafață de 1.331 mp suma de 44.190 Euro.
Așa cum se arată în lucrarea respectivă, în varianta I de partajare toate părțile au acces la loturile rezultate.
Schița atașată motivelor de recurs nu poate fi luată în considerare, întrucât este o schiță extrajudiciară, ce a fost întocmită la nivelul Primăriei Municipiului Beiuș pentru identificarea suprafețelor de teren care urmau să facă obiectul restituirii în natură către recurenți.
Procesul-verbal nr.21/888 din 14 martie 2004 al Primăriei Municipiului Beiuș a fost întocmit cu ocazia punerii în executare a deciziei civile nr.1044/2003/R, prin care s-a dispus doar restituirea în natură a imobilelor cu nr. topo 778/3 și 777/8, în suprafață de 773 mp și, respectiv, 1.331 mp, fără a se face vreo referire la beci sau alte construcții. Deși recurenții fac trimitere la o magazie alipită clădirii principale construită din blocuri de beton, cu suprafața de 58 mp, o pivniță de sub clădirea principală, poarta de acces și împrejmuire, aceste construcții nu au făcut obiectul litigiului și nu au fost niciodată restituite în natură recurenților, de-a lungul timpului instanțele pronunțându-se cu privire la valabilitatea și obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.814 din 01 aprilie 1997.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118, art.6739 Cod procedură civilă.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art.304 Cod procedură civilă permit reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres reglementate, ceea ce presupune că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest sens probele administrate, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.
Aspectele invocate de recurenți în dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, aceștia solicitând practic o reapreciere a situației de fapt pe baza probelor administrate în cauză, ceea ce nu mai poate face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului.
Motivul de modificare reglementat de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, indicat ca temei de drept al recursului, nu este incident în cauză, întrucât apelul a fost respins ca nefondat prin decizia atacată, iar acest motiv de recurs este funcțional numai în ipoteza în care instanța de apel, găsind întemeiat apelul, ar fi schimbat soluția primei instanțe și, pronunțându-se asupra fondului pretențiilor, ar fi acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
În fața instanței de recurs nu se poate modifica cadrul procesual, prin introducerea în cauză a altor pârâți, care nu au fost parte la judecarea cauzei în primă instanță și apel, astfel încât este inadmisibilă solicitarea recurenților, formulată prin motivele de recurs, de a fi citat în proces Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât decizia recurată nu a fost pronunțată în contradictoriu și cu acesta.
Criticile vizând modul în care instanțele de fond au stabilit situația de fapt și au apreciat probele administrate presupun un control de netemeinicie, care excede cadrului procesual al recursului, în condițiile în care motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.11 Cod procedură civilă era abrogat la momentul pronunțării deciziei atacate.
În fața primei instanțe a fost administrată proba cu expertiza în specialitatea topografie, fiind depus la dosar raportul întocmit de domnul expert T. S. la data de 23 august 2005. Obiecțiunile formulate de pârâți la lucrarea de expertiză au fost încuviințate de către instanță, expertul răspunzând la acestea prin completările depuse la dosar.
În fața primei instanțe pârâții nu au invocat faptul că expertiza efectuată nu ar respecta exigențele actelor normative în vigoare, respectiv ale Ordinului nr.534/2001, astfel încât cu privire la aceste critici a intervenit sancțiunea decăderii, potrivit art.108 alin.3 Cod procedură civilă, care statuează că neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond.
De asemenea, părțile nu au solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză la primul termen după depunerea lucrării, astfel cum prevede art.212 alin.2 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, în ședința publică din data de 15 aprilie 2010, instanța a încuviințat efectuarea unei noi expertize topografice, la solicitarea pârâților, fiind numit în cauză pentru efectuarea lucrării expertul topograf M. I. M. (fila 196 volumul I din dosarul judecătoriei).
Ulterior, la termenul de judecată din data de 24 iunie 2010, pârâta-reclamantă reconvențional A. S. A. personal a învederat că nu a solicitat în cauză efectuarea unei expertize topografice și că renunță la administrarea acesteia (fila 235, volumul I din dosarul judecătoriei), hotărârea primei instanțe fiind pronunțată în baza probelor administrate, al căror mod de apreciere instanța de recurs nu este îndreptățită a-l cenzura.
Instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.6735 alin.2 și art.6739 Cod procedură civilă, regula în materia împărțelii judiciare fiind partajul în natură, prin formarea și atribuirea de loturi fiecărei părți, care se întregesc printr-o sumă de bani, în ipoteza în care loturile rezultate nu sunt egale valoric.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, în varianta aleasă de instanță, părțile au posibilitatea să folosească loturile atribuite în urma partajului, având acces la drumul public.
Atribuirea în întregime a imobilelor supuse partajului reclamantei . SRL, cu obligarea sa la plata sultei corespunzătoare în sumă de 44.190 Euro, nu se justifică, raportat la împrejurarea că este posibilă împărțirea în natură a terenurilor, iar reclamanta deține o cotă mai mică de proprietate din masa bunurilor de împărțit.
Procesul-verbal nr.21/888 din data de 14 martie 2004 a fost întocmit de Primăria Municipiului Beiuș cu ocazia punerii în executare a deciziei civile nr.1044/2003/R pronunțată de Curtea de Apel Oradea și nu prezintă relevanță sub aspectul modalității de partaj dispuse în cauză, construcțiile menționate în cuprinsul acestuia nefăcând obiectul litigiului.
Niciuna dintre criticile formulate de recurenți în cuprinsul cererii inițiale de recurs nu se încadrează în motivele de nelegalitate strict și expres reglementate de art.304 Cod procedură civilă, iar cele depuse ulterior nu vor fi analizate, fiind tardive, ca urmare a formulării lor după împlinirea termenului de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții A. S. A., V. M., S. C., T. A. M. împotriva deciziei civile nr.147/A din data de 24 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor.
În baza art.274 alin.1 și art.277 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurenților A. S. A., V. M., S. C., T. A. M., față de soluția de respingere a căii de atac, instanța va dispune obligarea acestora în solidar la plata către intimata . a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, achitat potrivit chitanței nr.112 din data de 08 septembrie 2014, depusă la fila 70 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil formulat de recurenții A. S. A. în nume propriu, V. M. P. și S. C. A. ambii prin mandatar A. S. A., T. A. M. prin mandatar A. L., toți cu domiciliul procesual ales în Cluj N., .-19, ., județul Cluj, în contradictoriu cu intimații S. M., cu domiciliul în Bistrița, Cartier Viișoara, nr. 63, județul Bistrița Năsăud, T. I., cu domiciliul în Cluj N., ./10, ., județul Cluj, T. V. sen., cu domiciliul în Bistrița, Cartierul Viișoara, nr. 63, județul Bistrița Năsăud, T. V. jr., cu domiciliul în Cluj N., .-3,., T. M. P., cu domiciliul în Cluj N., .-10, ., județul Cluj, S.C. ., cu sediul în Beiuș, .. 31, județul Bihor, împotriva deciziei civile nr. 147/A din data de 24 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenții A. S. A., V. M. P., S. C. A., T. A. M., în solidar, să plătească intimatei . SRL Beiuș suma de 2. 000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR GREFIER,
B. D. M. V. I. S. S. A. L. G. M.
Red.dec.jud.B. D.M./în concept 29.10.2014
Jud. apel M. F.-M.-G. L.
Jud. fond G. A.F.
Tehnored.GM/2 ex./29.10.2014
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 873/2014. Curtea de Apel ORADEA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 75/2014. Curtea de... → |
|---|
