Uzucapiune. Decizia nr. 481/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 481/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 1953/266/1999*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția I Civilă
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 481/2014-R
Ședința publică din 13.03.2014
Președinte: T. D.
Judecător: M. E.
Judecător: S. A. L.
Grefier: M. V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurentul reclamant C. V., domiciliat în Cămârzana, nr. 330, jud. Satu M., în contradictoriu cu intimații pârâți G. I., cu domiciliul ales în Cămârzana, nr. 455, județul Satu M., E. Z. L. cu domiciliul ales în Satu M., .. 13, . M., S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL CĂMÂRZANA, cu sediul în Cămârzana, jud. Satu M., B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI SUCURSALA BAIA M., cu sediul în Baia M., jud. Maramureș, L. H., L. H., L. S., L. E., L. FAGE, L. A., L. H., L. HELENA, L. S., L. E., L. F., L. A., L. P., F. M., F. G., F. I., L. A., L. M., L. P., L. D., W. M., W. M., L. S., L. A., F. S., W. S., D. T., Z. M., P. I., WEISTEN S., toți cu domiciliul necunoscut, împotriva deciziei civile nr. 261/. 10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, prin care s-a schimbat în tot sentința civilă nr.108/2000, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, având ca obiect uzucapiune.
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 06.03.2014, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 13.03.2014.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.108 din 18.01.2000 pronunțată în dosar nr.1953/1999 Judecătoria Negrești Oaș, a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V. împotriva pârâților B. din Baia M., L. H., L. H., L. S., L. E., L. Fage, L. A., L. M., L. P., F. M., F. G., F. I., L. A., L. H., L. Dobora, W. M., W. M., L. S., L. A., S. R. prin Consiliul local Cămârzana, L. H., L. Helena, L. S., L. E., L. F., L. A., L. M., L. P., L. M., F. S., W. S., P. I., W. S., D. T. și soția Z. M. și în consecință a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenurilor înscrise în CF Cămârzana, cu nr. 103, nr.top 1345, în suprafață de 809 mp., CF 796 cu nr.top 1344, în suprafață de 576 mp., CF 744 cu nr.top 1343/2 în suprafață de 424 mp., CF 851 cu nr.top1343/1 în suprafață de 420 mp., CF 86 cu nr.top 1342 în suprafață de 575 mp., CF 1251 cu nr.top 1341/1 în suprafață de 1356 mp., CF2035 cu nr.top1341/2 în suprafață de 11 mp., CF 1855 cu nr.top 1336/1 în suprafață de 1313 mp. și 1337/4 în suprafață de 957 mp., CF 1177 cu nr.top 1327/15 în suprafață de 162 mp., CF 389 cu nr.top 896 în suprafață de 953 mp., CF 1557 cu nr.top 1327/2 în suprafață de 633 mp., CF 1177 cu nr.top 1328/1 în suprafață de 597 mp. și 1328/2 în suprafață de 517 mp., dispunând serviciului de carte funciară să întabuleze dreptul de proprietate în favoarea reclamantului în sensul celor de mai sus. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs numitul E. Z. L., în calitate de moștenitor a lui Efriam M. L., tatăl său, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, în temeiul art.304 pct.5 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă, raportat la art.105 Cod procedură civilă, deoarece judecata s-a făcut față de o persoană decedată, respectiv tatăl său, Efriam M. L. era decedat la data introducerii acțiunii, iar fiul acestuia, respectiv recurentul nu a fost legal citat, astfel că a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Mai mult, a arătat că reclamantul C. V. nu are posesia terenurilor cu nr.top 1328/1, nr.top 1328/2, precum și ale altor numere topografice, respectiv cele pe care se află Școala de Arte și Meserii Cămârzana. A menționat că dorește să probeze afirmațiile sale prin cercetarea la fața locului, proba cu martori și interogator, precum și expertize.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. V. a invocat excepția tardivității recursului, motivat de faptul că recursul a fost declarat după 10 ani, iar recurentul nu a arătat când și în ce mod a aflat de această sentință, aspect ce trebuie și dovedit. Totodată, intimatul a invocat excepția lipsei calității de moștenitor după vreunul din proprietarii tabulari (de altfel nici nu indică în care CF ar fi fost întabulat tatăl său), niciunul dintre aceștia neavând numele arătat/precizat de pretinsul recurent ca fiind tatăl său: Efriam M. L.. În chiar pretinsul act de naștere al recurentului, tradus, rezultă că tatăl său era Moshe Efraim, iar nu M., iar din această excepție – a lipsei calității de moștenitor derivă excepția lipsei calității procesuale a recurentului, acesta nefiind parte la fond, nu poate ataca sentința față de care este un terț. De asemenea, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului Butire L., întrucât între recurent și avocatul Butire L. nu există un contract de asistență juridică, iar pretinsul mandatar S. I. avea doar mandat/procură generală, iar nu specială, așa cum prevede expres art.67 alin.2 și art.68 Cod proc.civ, în care să se arate numărul dosarului de față. Neexistând alt mandat special, cel puțin de a declara recurs în acest dosar, ori a angaja avocat pentru asta, calitatea de reprezentant a av.Butire L. nu există. În temeiul art.161 Cod procedură civilă, a invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a recurentului, acest recurent fiind o persoană fictivă/inexistentă, excepție care coroborată cu cea de mai sus, conduc la anularea recursului, conform art.161 alin.2 Cod procedură civilă; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că acest recurs este o încercare a unora ce au pierdut mai multe procese să întoarcă soarta acestor procese. Nu se știe cine este acest recurent, nu a fost identificat nici prin procură decât în baza unui permis de conducere. Or, nefiind indicat actul de identitate, procura generală nu este valabilă. Nici în recurs nu se indică adresa recurentului, depunându-se doar copii prin care nu se dovedește decât că recurentul ar fi născut în anul 1951, fiind fiul lui L. MOSHE EFRAIM. Nu se indică în care CF ar figura o astfel de persoană, însă este cert că în dosar nu figurează acest nume, respectiv L. Moshe Efraim și nefiind depus nici actul de deces al acestei persoane nu se cunoaște când și dacă a murit. De asemenea, a solicitat să se prezinte în original toate actele, inclusiv contractul de asistență juridică, procura specială dată de recurent lui S. I. – citarea acestui mandatar, alături de recurent, citarea recurentului în Austria, nu doar la domiciliul procesual al avocatului Butire L., pentru a se vedea dacă aceste persoane și adrese sunt reale ori fictive. În cazul refuzului de a prezente aceste acte și documente, a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art.155 ind.1 Cod procedură civilă.
În drept, a invocat art.115 și urm., art.274, art.67-68, art.161 și urm.Cod proc.civ., Lg.nr.51/1995.
Prin decizia civilă nr.122/R/24.02.2011, Tribunalul Satu M. a admis excepția lipsei calității procesuale active a recurentului, invocată de intimatul C. V. și a respins recursul promovat de E. Z. L. împotriva sentinței civile nr.108/2000 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. V., S. R. - Consiliul Local Cămârzana, BNR - Sucursala Județeană Baia M., L. H., L. H., L. S., L. E., L. Fage, L. A., L. Helena, L. L. P., F. M., F. G., F. I., L. A., L. M., L. P., L. D., W. M., F. S., W. S., D. T., Z. M., P. I..
Împotriva acestei decizii au declarat recurs E. Z. L., în calitate de moștenitor al lui Efiam M. L. și G. J. – în calitate de moștenitor al lui L. P., solicitând admiterea acestora, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare în apel la Tribunalul Satu M..
Prin Decizia civilă nr.489/2012-R pronunțată în ședința publică din 09.02.2012, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondate recursurile civile declarate de E. Z. L., în calitate de moștenitor al lui Efiam M. L. și G. J. – în calitate de moștenitor al lui L. P., împotriva deciziei civile nr.122/R din 24.02.2011 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care a casat-o cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Satu M., în apel, ținând seama de considerentele deciziei de casare.
Prin decizia civilă nr. 261/. 10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, s-a admis apelul pârâților G. I., domiciliată în 46 Darenth RD London 46 N 16 6E England și E. Z. L., domiciliat în 1010 Viena, ., declarat împotriva Sentinței civile nr.108/2000, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. V., domiciliat în Cămârzana, nr. 330/297, jud. Satu M., S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL CĂMÂRZANA, cu sediul în Cămârzana, jud. Satu M., B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI SUCURSALA BAIA M., cu sediul în Baia M., jud. Maramureș, L. H., L. H., L. S., L. E., L. FAGE, L. A., L. H., L. HELENA, L. S., L. E., L. F., L. A., L. P., F. M., F. G., F. I., L. A., L. M., L. P., L. D., W. M., W. M., L. S., L. A., F. S., W. S., D. T., Z. M., P. I., WEISTEN S., toți cu domiciliul necunoscut, și, în consecință:
A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea în uzucapiune promovată de reclamantul C. V., domiciliat în Cămârzana, nr.330, jud.Satu M..
În rejudecarea apelurilor pârâților, tribunalul a constatat că sentința judecătoriei este nelegală și, deopotrivă, netemeinică.
Nelegalitatea sentinței este generată de stabilirea greșită a legii aplicabile și, de aici, și de verificarea eronată de către prima instanță a condițiilor uzucapiunii.
Potrivit susținerilor reclamantului C. V., începutul posesiei este plasat în urmă cu 35 de ani. Raportând acest termen la data promovării cererii rezultă fără nici un dubiu că posesia pretinsă începe în perioada de activitate a D-L nr.115/1938. prin urmare, acesta este actul normativ aplicabil, iar nu Codul civil de la 1864 (Lg.nr.241/1947). Dacă însă legea incidentă este D-L nr.115/1938, atunci, pentru a uzucapa este necesară dovedirea îndeplinirii condițiilor uneia dintre cele două prescripții achizitive reglementate (art.27 și art.28).
Uzucapiunea tabulară sau în convalescența titlului (art.27) nu poate fi invocată de reclamant, fiindcă el nu și-a înscris în cartea funciară dreptul real fără o cauză legitimă, în timp ce uzucapiunea extratabulară (art.28) nu poate fi reținută, căci nu s-a probat exercitarea posesiei timp de 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari.
Sentința este însă și netemeinică, întrucât probele administrate nu sunt suficient de convingătoare în privința utilității posesiei exercitate de reclamant și autorul său. În plus, dovezile administrate în etapa apelului infirmă chiar stăpânirea imobilelor de către reclamant.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 din codul de procedură civilă de la 1865, a admis apelul pârâților G. I. și E. Z. L. și a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea în uzucapiune promovată de reclamantul C. V..
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, a declarat recurs intimatul reclamant C. V., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru nerespectarea considerentelor deciziei de casare, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că nu s-au respectat considerentele deciziei de casare nr. 489/09.02.2012 a Curții de Apel Oradea, s-a acordat prea mult, ceea ce nu s-a cerut în plângerea apelanților G. I. și Eliyanu L. ce nu au putut face dovada cu acte de stare civilă că sunt moștenitorii proprietarilor tabulari, nu au indicat terenul solicitat, CF-ul, nr. top și chiar instanța de casare a arătat că nu au făcut dovada vreunui demers juridic în baza Legii nr. 112/1995, Legii nr. 10/2001 pentru valorificarea vreunei moșteniri după L. M..
Se solicită analiza probelor administrate – contracte de vânzare cumpărare încheiate între părinții săi și pârâții vânzători ce datorită timpurilor nu au fost întabulate și conform cărora cumpărătorul intră în posesia, folosința terenurilor de la data încheierii contractelor, care se află în posesia, folosința sa, nefiind tulburat de nimeni.
A atașat înscrisuri în apel la întâmpinare, solicită analiza dispozitivului deciziei de casare, P. I. s-a prezentat ca viceprimar, iar în rejudecare la mandatar. Nr. top. 1328/1, 1328/2 din CF nr. 1177 Cărmăzana la care se referă P. I. că s-ar regăsi Școala de Arte și Meserii, sunt doar afirmații nesusținute de probe concludente. Conform dispozitivului sentinței civile nr. 108/2000 a Judecătoriei Negrești Oaș terenurile sunt întabulate pe numele său – C. V. - la fel în baza sentinței civile nr. 428/2007 a Tribunalului Satu M., obiect Legea nr. 10/2001, ce este definitivă și irevocabilă.
Între el și P. I. există o stare conflictuală veche, mai multe dosare civile, penale, comerciale, privind imobilul magazin sătesc bufet din . a fost gestionar 14 ani. În toate procesele P. I. a avut calitate de intervenient ce i-a fost respinsă.
S-a invocat în drept art. 299 – 312 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
Curtea reține că recurentul a mai depus la dosar o cerere de recurs prin care a arătat că declară recurs și împotriva încheierilor din 18.06.2013 și 19.11.2013, prin care s-a respins proba cu interogatoriul apelanților, a expertizei topografice, a martorilor ca tardive, solicitând casarea deciziei și a acestor încheieri pentru administrarea probelor, ori, rejudecarea cauzei și respingerea apelului.
A invocat excepția autorității de lucru judecat referitor la părțile ce nu au declarat apel, recurs, față de cei ce au declarat apel dar s-a respins, privitor la partea P. și L. M., câtă vreme prin decizia civilă nr. 119/2001 a Curții de Apel Oradea i s-a admis recursul împotriva deciziei civile nr. 1151/2000 a Tribunalului Satu M. și s-a păstrat în întregime sentința civilă nr. 108/2000 a Judecătoriei Negrești Oaș, ori, prin decizia recurată s-a înființat puterea lucrului judecat față de părțile ce nu au declarat apel și a terenurilor ce au aparținut acestora în CF.
Decizia, încheierile, s-au dat cu aplicarea greșită a legii materiale, procesuale, a încălcării dreptului la apărare, a principiului egalității, a autorității puterii lucrului judecat. Nu s-a ținut cont de considerentele deciziei de casare din moment ce nici azi nu s-a dovedit legătura de rudenie dintre proprietarii tabulari L. P., L. M. și apelanți. S-a acordat mai mult, altceva decât s-a cerut, nu s-a judecat fondul, nu s-au administrat probe. Dacă se consideră lipsă de procedură la fond cu apelanții trebuie anulată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
Trebuia verificat pentru care nr. top. era declarat apelul, pentru care sunt antecesorii proprietarului de CF apelanții, nu să se extindă asupra tuturor terenurilor și să se conchidă neîndeplinirea condițiilor uzucapiunii câtă vreme doar 2 apelanți au atacat hotărârea, impunându-se reținerea excepției autorității de lucru judecat referitor la terenurile ce nu aparțineau lui L. P., L. M., față de părțile neapelante.
Este și inconsecventă instanța de apel câtă vreme i-a respins probele ca tardive însă a aplicat greșit art. 138 Cod procedură civilă deoarece apelanții la 23.04.2013 au declarat că nu mai au probe, iar la 18.06.2013 li s-au încuviințat martori tardiv, au fost audiați. E. s-au apreciat și celelalte probe, ignorându-se existența contractului de vânzare cumpărare dintre tatăl său și evreii vânzători printre care L. M., din 1936, eronat s-a apreciat data începerii uzucapiunii sale joncționată cu a antecesorilor ca fiind de 35 de ani câtă vreme a început în 1936 când părinții au cumpărat terenurile. Greșit s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiuni în baza DL nr. 115/1938 considerând că nu au trecut 20 de ani de la moartea proprietarilor tabulari, ori, actul de deces confirmă că Ephraim M. L. a decedat la 25.10.1964, tatăl apelantului.
Trebuie apreciat cazul fiecărui proprietar tabular în parte, verificarea bunurilor antecesorilor apelanților, dacă era convingerea 100% că sunt descendenții proprietarilor tabulari. Cei doi proprietari CF probabil sunt frați însă apelanții nu sunt rude între ei, iar celelalte terenuri nu au legătură cu aceștia, îi interesează doar nr. top. 1328/1, 1328/2, cu care nu au însă nicio treabă, proprietar CF fiind Weinstein S. ce nu a declarat apel și de la care a cumpărat tatăl său în 1938, anterior nașterii apelantului, lipsind interesul acestuia de-a promova apel.
S-a invocat în drept art. 304 pct. 6 – 9, 312, 162, 163, 166 Cod procedură civilă, art. 1827, 1860, 1890 Cod civil, DL nr. 115/1938, art. 27 – 28 din Legea nr. 7/1996.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, instanța constată următoarele:
Împotriva sentinței civile nr. 108/2000 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr. 1953/1999, la data de 11 dec. 2009, respectiv 16 nov. 2010 au exercitat calea de atac legală E. Z. L. în calitate de moștenitor al lui M. L., respectiv G. J. în calitate de moștenitor a lui L. P..
În primul rând trebuie observat că deși E. Z. L. s-a declarat moștenitor al lui M. L., din actele de stare civilă depuse pentru a-și dovedi cele susținute, respectiv înscrisul declarație – fila 163 – rezultă că ar fi fiul lui L. Moses Efraim decedat la 25 oct. 1964, ori, nefăcându-se dovada identității de nume între M. L. înscris în Cf și tatăl lui E. Z. L., în mod greșit s-a reținut calitatea procesuală a lui E. Z.. De asemenea, în ceea ce o privește pe G. J., din actele de stare civilă depuse rezultă că este fiica lui Leibi Pincas P., fără a fi făcut dovada că acesta din urmă este una și aceeași persoană cu L. P. cum apare înscris în CF, deci și în privința ei în mod greșit instanța de apel a reținut că și-ar fi dovedit calitatea procesuală în cauza pendinte.
În al doilea rând, în conținutul cererilor de recurs înregistrate în anul 2009, respectiv în 2010 au invocat că reclamantul C. V. nu ar avea posesia terenurilor cu nr. top. 1328/1 și 1328/2 precum și a altor nr. topo pe care se află Școala de Arte și Meserii Cămârzana. Ori, pe de o parte, asupra nr. top. 1328/1 și 1328/2 nu au fost niciodată proprietari nici L. M., nici L. P., ca atare nici din această perspectivă nu se justifică interesul juridic, respectiv calitatea procesuală a celor doi apelanți. Pe de altă parte, oricum, situația acestor două numere topografice așa cum apare în extrasul de CF nr. 2269 Cămârzana – fila 313 vol. II din dosarul Tribunalului Satu M. – este clarificată și întabulată în cotă de 1/1 parte cu titlu de uzucapiune în baza deciziei civile nr. 301/. Satu M. pronunțată în dosar nr._ . Ca atare, cu privire la aceste două numere topografice există putere de lucru judecat ce nu poate fi repusă în discuție în cadrul dosarului de față urmare a căii de atac exercitate de cei doi apelanți în anul 2009, respectiv 2010.
În fine, chiar dacă s-ar accepta că cei doi apelanți E. Z. L. și respectiv G. J. ar fi moștenitorii proprietarilor de CF, M. L. și L. P., apelul lor nu ar putea viza decât terenurile înscrise în CF-urile în care M. L. și L. P. figurau proprietari și anume CF 103 Cămârzana cu nr. top. 1345 în cotă parte, CF 86 Cămârzana cu nr. top. 1342 tot în cotă parte și eventual CF 1251 Cămârzana cu nr. top. 1347 și 1341/1 în întregime. Ori, probațiunea administrată în apel, la cererea apelanților, după casarea cu trimitere dispusă prin decizia civilă nr. 489/9 februarie 2012 a Curții de Apel Oradea, a vizat tot terenul pe care este situat fostul magazin al Cooperativei de Consum Bixad, mai exact, conform schițelor de la dosar, terenurile cu nr. top. 1328/1 și 1328/2 Cămârzana, despre care martorul B. I. a afirmat că începând cu anul 1990 a fost folosit de Cooperativa de Consum Bixad, iar martorul I. V. nu a putut preciza nici măcar cui a aparținut terenul pe care exista edificată cooperativa din localitate, dar că din auzite a aflat că pentru imobilele în care a funcționat cooperativa ar fi fost despăgubit P. S.. În concluzie, pentru aceste terenuri nu puteau justifica în nici un mod vreun interes legitim cei doi apelanți, și oricum, eventuala folosință începând cu anul 1990 nu ar fi împiedicat constatarea uzucapiunii lui de către C. V. (fapt atestat printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă, operată în CF încă din 2007) mai ales că uzucapiunea se împlinise anterior lui 1990 de vreme ce începuse cu peste 35 de ani anterior anului 1999, anul în care a înregistrat acțiunea din dosarul pendinte reclamantul C. V. și care viza uzucaparea mai multor numere topografice nu doar a celor două menționate mai sus 1328/1 și 1328/2 Cămârzana, legea aplicabilă fiind Codul civil conform celor corect reținute de instanța de fond și nu DL nr. 115/1938 cum greșit a reținut instanța de apel.
Așa fiind, dacă pentru terenul pentru care au declarat apel și au administrat proba cu martori apelanții nu aveau nici un fel de interes juridic, pentru terenurile pentru care ar fi putut justifica un oarecare interes legitim (în măsura în care ar fi dovedit legăturile de rudenie și identitate între persoana antecesorului și persoanele întabulate în CF), nu au reușit să producă nici un fel de probă concludentă care să ducă la o modificare în parte cel mult a sentinței apelate, pentru restul terenurilor sentința fiind definitivă și irevocabilă încă din 2000.
Raportat la toate cele reținute mai sus, decizia instanței de apel este nelegală și în consecință va fi admis ca fondat recursul în baza prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și va fi modificată în tot decizia recurată în sensul că va fi respins în întregime apelul declarat de E. Z. L. și G. J. și va fi păstrată în întregime sentința 108/2000 a Judecătoriei Negrești Oaș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
ASMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant C. V., domiciliat în Cămârzana, nr. 330, jud. Satu M., în contradictoriu cu intimații pârâți G. I., cu domiciliul ales în Cămârzana, nr. 455, județul Satu M., E. Z. L. cu domiciliul ales în Satu M., .. 13, . M., S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL CĂMÂRZANA, cu sediul în Cămârzana, jud. Satu M., B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI SUCURSALA BAIA M., cu sediul în Baia M., jud. Maramureș, L. H., L. H., L. S., L. E., L. FAGE, L. A., L. H., L. HELENA, L. S., L. E., L. F., L. A., L. P., F. M., F. G., F. I., L. A., L. M., L. P., L. D., W. M., W. M., L. S., L. A., F. S., W. S., D. T., Z. M., P. I., WEISTEN S., toți cu domiciliul necunoscut, împotriva deciziei civile nr. 261/. 10 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o modifică în tot în sensul că, respinge apelul declarat de E. Z. L. și G. J., păstrează în totalitate sentința civilă nr. 108 din 18 ian. 2000 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș.
Obligă la cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea recurentului, în sumă de 2.509 lei, pe apelanți.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13.03.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
T. D. M. E. S. A. L. M. V.
- redactat hotărâre în concept – judecător – T. D. – 14.03.2014
- judecători fond – J. D.
- judecători apel – T. B., T. T.
- dact. gref. M. V. – 14.03.2014 – 2 ex.
| ← Strămutare. Sentința nr. 30/2014. Curtea de Apel ORADEA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 387/2014. Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
