Expropriere. Decizia nr. 225/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 3163/105/2009*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 225
Ședința publică din data de 04 martie 2014
Președinte - E.-S. L.
Judecător - C. M.
Grefier - M. F.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâții - reclamanții A. M., A. E., ambii domiciliați în Câmpina, .. 19, ., ., județul P., T. E.-M. domiciliat în Câmpina, ., județul P., D. C. și D. P., ambii domiciliați în S., Calea Moroieni nr.47, județul P. și de pârâtul Județul P. - prin Președintele Consiliului Județean, cu sediul în Ploiești, ., județul P. împotriva sentinței civile nr.1549 din 23 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul P., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. de Plată a Despăgubirilor, cu sediul la C. Local Păulești, în comuna Păulești, ., județul P..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat în vederea studierii actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 04.03.2014 când a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._, contestatorii A. M., Anastasecu E., T. E. M., D. C. și D. P., în contradictoriu cu intimații C. Județean P. - prin Președinte și C. de Plată a Despăgubirilor -. ca prin sentința ce va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 42 din 29.05.2009 emisă de C. de Plată a Despăgubirilor . și să se stabilească o justă și echitabilă despăgubire pentru terenul în suprafață de 23.612 mp. situat în județul P., ., ..C, număr cadastral_, număr carte funciară 2048 expropriat în baza Hotărârii Consiliului Județean P. nr.55/29.04.2009, respectiv 100 euro/mp., ce urmează a fi plătiți în moneda națională la cursul BNR, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii terenului în
suprafață de 464.100 mp, situat în extravilanul . de vânzare-cumpărare nr. 1846/07.07.2006 și actului de dezmembrare autentificat sub nr. 2755/30.08.2006.
Au mai arătat că, în calitate de expropriator, C. Județean P. prin hotărârea nr.55/29.04.2009 a dispus exproprierea suprafeței de 23.612 mp. situată pe raza ., . C în vederea executării drumului județean de centură DJ 236 județul P., iar C. de Plată a Despăgubirilor din cadrul Comunei Păulești, prin hotărârea nr.42/29.05.2009, ce le-a fost comunicată la data de 10.06.2009, a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 1.898,879 lei - respectiv 20 euro/mp., care, în accepțiunea contestatorilor, a fost mult prea mică față de valoarea reală a terenului.
În dovedirea contestației s-au depus înscrisuri.
Intimatul C. Județean P. a depus întâmpinare prin care, față de disp.art. 2 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, astfel că a solicitat introducerea în cauză a județului P. în calitate de expropriator, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru imobilele supuse exproprierii a fost stabilit de un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, cu respectarea prevederilor art. 4 alin.8 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul P. prin încheierea din 27._ a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean P., având în vedere disp. art.2 alin.1 din Legea nr.198/2004 și disp. art. 21 alin 2 din Legea nr. 215/2001 și a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat a Județului P. prin președintele acestuia, iar prin sentința civilă nr. 1549/23.11.2010 a admis contestația formulata de contestatori, a anulat Hotărârea nr. 42 din 29.05.2009 emisă de intimata C. de Plată a Despăgubirilor din cadrul comunei Păulești și a constatat dreptul contestatorilor la despăgubiri în cuantum de 5.076.107 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat căprin hotărârea nr. 42/29.05.2009, C. de Plată a Despăgubirilor din cadrul comunei Păulești astabilit pentru contestatori, cu titlu de despăgubire suma de 1.898.879 lei pentru terenul în suprafață de 23.612 mp., situat în ., tarlaua 36, ., număr cadastral_, număr carte funciară 2048, care a fost expropriat în baza hotărârii nr.55/29.04.2009 a Consiliului Județean P., teren care a fost dobândit de contestatori prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1846/07.07.2006 și prin actul de dezmembrare autentificat nr. 2755/30.08.2006.
S-a mai constatat că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către comisia de trei experți, au fost stabilite valori diferite reprezentând despăgubirea terenului expropriat, iar la stabilirea valorii despăgubirilor au fost avute în vedere toate aspectele privitoare la amplasarea terenului, ieșire la DN1, vecinătatea zonelor comerciale din partea de nord a mun. Ploiești, existența utilităților, caracteristicile tehnice ale terenului, suprafața totală a terenului și suprafața expropriată precum și existența planului urbanistic zonal.
S-a avut în vedere că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau a altor persoane îndreptățite, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, dar și dispozițiile art. 27 din legea amintită anterior, care statuează că despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană îndreptățită, precum și că, potrivit practicii instanței supreme, la stabilirea valorii despăgubirii pentru persoanele expropriate, vor fi avute în vedere prețurile de tranzacționare.
Împotriva sentinței sus menționate au declarat apel reclamanții A. M., A. E.,T. E. M., D. C. și D. P., și pârâții C. Județean P. prin Președinte și Județul P. prin Președintele Consiliului Județean P., considerând-o nelegală și netemeinică.
În apelul lor reclamanții au susținut că valoarea despăgubirilor acordate de instanța de fond este mult prea mică față de valoarea terenului expropriat astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză, că instanța a avut în vedere valoarea terenului de la momentul efectuării expertizei și nu valoarea totală și reală a despăgubirilor, sens în care trebuia să aibă în vedre că suprafața de 23.612 mp expropriată se afla jumătatea proprietății lor unde sunt prevăzute a fi amplasate instituții și unități industriale și că din acest motiv sunt nevoiți să revizuiască structura acestor amplasamente, că de asemenea s-a ignorat că terenul are deschidere directă la D.N. 1, este intravilan, are PUZ-ul aprobat, se află în imediat apropriere de zona comercială a Mun. Ploiești, având toate utilitățile.
Au mai susținut reclamanții că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța trebuia să aibă în vedere atât valoarea terenului la momentul exproprierii luna mai 2009 cât și prejudiciul suferit de reclamanți și nu să acorde despăgubirile raportate la momentul efectuării expertizei și fără calculul prejudiciului suferit.
Pârâții C. Județean P. prin Președinte și Județul P. prin Președintele Consiliului Județean, au susținut în motivele de apel, că expertiza efectuată în cauză nu a respectat dispozițiile legale, respectiv preturile de tranzacționare, că „ prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele” are semnificația prețului plătit efectiv.
Au mai susținut pârâții că dat fiind dat faptul exproprierii parțiale expertul nu a precizat dacă partea de imobil neexpropriată dobândește un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, în aceste împrejurări impunându-se efectuarea unei alte expertize de către un expert specialist ANEVAR, cu respectarea dispozițiilor legale.
Examinând decizia atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.101 din data de 5 aprilie 2011 a admis apelul constestatorilor și a schimbat în parte sentința civilă nr. 1549/23.11.2010 pronunțată de tribunal în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 7.309.708 lei . A menținut restul dispozițiilor sentinței și a respins ca nefondat apelul declarat de C. Județean P. prin Președinte și Județul P. prin Peședintele Consiliului Județean.
În motivarea deciziei s-a reținut că este fondată critica formulată de reclamați ce vizează cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond, întrucât din examinarea raportului de expertiză efectuat în apel și completarea acestuia rezultă că valoarea despăgubirii totale cuvenite apelanților este de 7.309.708 lei la momentul realizării exproprierii, respectiv în luna mai 2009.
Instanța de apel reține că la această valoare a despăgubirilor ajunge expert M. I., expert desemnat de instanță, în timp ce expertul parte B. N. precizează că la același moment al expertizei valoarea totală a despăgubirii este de 14.980.545 lei. Expertul parte M. G. nu stabilește valoarea terenului la momentul exproprierii arătând că în prezent valoarea despăgubirri este de 4.741.266 lei, tot pentru moemntul prezent expert parte B. N. apreciază valoarea despăgubirilor la 10.881.849 lei iar expertul desemnat de instanță stabilește valoarea prezentă a despăgubirilor la 6.091.329 lei.
Mai arată Curtea că instanța de fond a acordat apelanților valoarea de 5.076.107 lei stabilită de expertul desemnat de instanță M. I., dar aceasta este valoarea pe care terenul o are în prezent și reprezintă strict valoarea reală a terenului expropriat.
În opinia instanței de apel în mod greșit instanța de fond s-a orientat către această variantă de calcul a despăgubirilor și aceasta pentru cel puțin două argumente. În conformitatea cu disp art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea ce trebuie acordată persoanelor expropriate trebuie să cuprindă valoarea reală a imobilului, dar și prejudiciul cauzat proprietarului, valoarea imobilului fiind calculat în raport de modul în care se vând imobilele din aceeași unitate administrativ teritorială.
Pe de altă parte, instanța a acordat numai valoarea reală a terenului la momentul prezent, ceea ce nu este legal, impunându-se a se avea în vedere valoarea reală a terenului pe care acesta o avea la momentul exproprierii, la care să se adauge prejudiciul cauzat urmare exproprierii proprietarului.
Instanța de fond a procedat corect când s-a oprit la valorile stabilite de expert M. I., expert care a fost desemnat de instanță și nu asupra valorilor stabilite de experții consilieri numiți de apelanți sau de pârâți( la rândul lor apelanți), pentru că valorile stabilite de expert M. I. sunt mai apropriate de realitate situându-se între valorile stabilite de experții parte, care de altfel au fost de acord cu concluziile expertului desemnat de instanță, realizând toți un raport comun semnat de aceștia.
În plus, mai arată instanța de apel, urmează a se avea in vedere că această valoare a despăgubirilor, de 7.309.708 lei a avut în vedere toate aspectele privitoare la amplasarea terenului, ieșirea acestuia la DN 1, vecinătatea zonelor comerciale din partea de Nord a Mun. Ploiești, utilitățile care există, existenta podului în zonă și faptul că prin expropriere apelanții contestatori urmează să suporte un prejudiciu. Acest prejudiciu rezultă din aceea că suprafața de teren expropriată face parte dintr-un teren în suprafață mai mare, respectiv 464.100 mp situat în extravilanul comunei Păulești și că prin dislocarea suprafeței expropriate din totalul suprafeței deținute în proprietate de apelanți, aceștia nu mai pot folosi terenul, în scopul pentru care l-au dobândit, fiind nevoiți să reconfigureze eventualele investiții ce le vor realiza pe terenul ce le-a rămas în proprietate, terenul urmând a fi traversat de executarea drumului județean de centură, D.J. 236 Jud. P.. Concluzionând, Curtea apreciază că valoarea reală a despăgubirilor ce urmează a fi acordate apelanților contestatori este cea stabilită de expertul desemnat de instanță și care se compune din valoarea reală a terenului la momentul exproprierii plus valoarea prejudiciului suferit de aceștia, numai o atare despăgubire respectând dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/_., fiind justă și echitabilă.
Examinându-se apelul declarat de pârâți, Curtea l-a apreciat ca nefondat, deoarece în cauză solicitarea de a se efectua o altă expertiză de către un expert ANEVAR pentru stabilirea corectă a cuantumului despăgubirilor a fost considerată neîntemeiată.
La instanța de fond s-a efectuat o atare expertiză fiind desemnat de instanță expert ANEVAR Magiar I. și experții părți B. N. și M. G., care au întocmit un raport de expertiză comun, conform disp. art. 25 din Legea nr. 33/1994.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor experții au avut în vedere tot dispozițiile art. 26-27 din Legea nr. 33/1994, au făcut referire la prețurile de tranzacționare a terenurilor din zona respectivă, întinderea terenului, suprafața afectată de expropriere, faptul că terenul are ieșire directă la DN 1, că se află situat în vecinătatea zonelor comerciale din Nordul Mun. Ploiești și că beneficiază de toate utilitățile, în zone existând realizat PUZ-ul.
De altfel, la instanța de fond ambele părți au formulat obiecțiuni la cuantumul despăgubirlor, acestea au fost admise și în răspunsul la obiecțiuni, experții au arătat detailat modalitatea în care au stabilit cuantumul despăgubirilor, aceasta respectând dispozițiile legale.
În opinia Curții, împrejurarea că experții nu s-au adresat Primăriei comunei Păulești și Camerei Notarilor Publici pentru a se comunica prețurile cu care s-au vândut terenurile de același fel, sunt neîntemeiate deoarece în raportul de expertiză comun s-a arătat de către cei trei experți că s-au făcut astfel de demersuri și în lipsa unor răspunsuri au arătat modalitatea în care au procedat la evaluarea terenului, utilizându-se standardele internaționale de evaluare, ofertele de vânzare, rezultatele experților fiind apropriate. Nu a fost considerată întemeiată nici susținerea conform căreia experții nu au precizat sporul de valoare al terenului proprietatea contestatorilor pentru că așa cum s-a arătat în analizarea apelului contestatorilor, urmare exproprierii parțiale contestatorii suferă un prejudiciu și nu un spor de valoare urmare lucrărilor ce se vor realiza, neputându-se vorbi de un spor de valoare cu atât mai mult cu cât terenul are deschidere directă la DN 1.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții C. județean P., prin președinte, și Județul P., prin președintele Consiliului județean, criticând-o pentru următoarele motive:
În motivarea recursului se arată că au fost încălcate prevederile art.26 din Legea nr.33/1994, întrucât raportul de expertiză ANEVAR M. I., omologat de către instanță, a avut în vedere „prețurile de ofertare„ (publicate pe internet și în ziare) și nu s-au luat în considerare prețurile reale de tranzacționare ale terenurilor din ., s-a speculat eventualitatea construirii unor complexe comerciale, industriale, instituții, ridicând astfel, în mod artificial, valoarea terenului.
Referitor la acest aspect, trebuia ca experții să se adreseze Primăriei comunei Păulești și Camerei Notarilor Publici, autorități competente în materie, pentru a le comunica prețurile de tranzacționare prevăzute în acte autentice de vânzare-cumpărare.
Experții au motivat că răspunsurile primite de la aceste autorități au fost negative, invocându-se caracterul secret și confidențial al contractului de vânzare-cumpărare. Pe site-ul Camerei Notarilor Publici Ploiești, este postat un anunț privind accesul la expertizele întocmite în condițiile art.77 Cod fiscal, care precizează modalitățile prin care evaluatorii pot solicita informații cu privire la valorile de expertiză.
Un alt motiv de nelegalitate îl constituie punctul nr.3 al obiecțiunilor formulate de recurenți, în sensul că nu s-a răspuns la refacerea raportului de expertiză în conformitate cu prevederile art.26 alin.3 din Legea nr.33/1994, experții trebuind să precizeze dacă partea de teren rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza și să propună instanței o reducere a daunelor.
Astfel, nu au fost respectate prevederile legale în materie, respectiv dispozițiile art.26 alin.2 și 4 din Legea 33/1994 și art.9 alin.4 din Legea nr.255/2010, suma stabilită pentru expropriere fiind cea de la data emiterii actului administrativ de expropriere, de către expropriator.
Un alt motiv de nelegalitate a reieșit din admiterea apelului contestatorilor, în sensul că aceștia au invocat faptul că ar fi prevăzută amplasarea de diverse instituții, unități industriale, de natură să ridice în mod artificial valoarea terenului.
Criteriile avute în vedere de către expert și contestatori, în opinia recurenților, sunt subiective și nu sunt date reale și compatibile cu prețurile actuale, drept pentru care s-a făcut o supraevaluare a terenului, care a condus la stabilirea unei valori exagerate a despăgubirilor stabilite.
Este de notorietate că, în cursul anilor 2010-2011, prețurile de vânzare ale imobilelor au scăzut foarte mult, astfel că nu se justifică acordarea unei sume atât de mari pentru terenul în cauză la prețuri de ofertare.
În consecință, apreciază în continuare recurenții, suma de 1.898.879 lei este suficientă și îndestulătoare raportat la data emiterii actului administrativ de expropriere.
Recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare, iar, în subsidiar, respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 alin.3 Cod de procedură civilă.
Intimații reclamanți au depus întâmpinare, prin care au formulat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, iar, pe fond, au solicitat respingerea căii de atac.
Analizând cu prioritate această excepție, în condițiile art.137 Cod procedură civilă, Înalta C. constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece criticile recurenților, astfel cum au fost redate mai sus, se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Recurenții invocă, în esență, nerespectarea criteriilor prevăzute de Legea nr.33/1994 la stabilirea valorii terenului expropriat, ceea ce implică o problemă de respectare a dispozițiilor legale incidente în materie, motiv de modificare a deciziei atacate potrivit textului de lege sus-menționat.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat de ICCJ că criticile recurenților sunt întemeiate în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Suma de bani stabilită de instanța de apel, cu titlu de despăgubiri, în favoarea reclamanților, este rezultatul interpretării greșite și al încălcării dispozițiilor art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Or, la întocmirea raportului de expertiză comun, din cuprinsul căruia, instanța de apel și-a însușit valoarea stabilită de expert M. I., respectiv suma de 7.309.708 lei, nu s-a avut în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială și care este rezultatul acordului de voință între vânzător și cumpărător, exprimat într-un contract autentic de vânzare-cumpărare, ci diverse oferte de vânzare, publicate în rețeaua Internet, precum și criterii referitoare la amplasarea terenului, existența utilităților, caracteristicile tehnice ale terenului ș.a.
De asemenea, deși instanța de apel a reținut că experții au efectuat demersuri la Camera Notarilor Publici și la Primăria comunei Păulești pentru a afla prețul rezultând din contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri de același fel, iar, în absența obținerii unui răspuns, aceștia erau îndreptățiți să apeleze la celelalte criterii de evaluare, existența unor asemenea demersuri nu se confirmă în dosar, neexistând nici un înscris în acest sens, fiind doar o simplă afirmație a experților.
În lipsa verificării, de către instanță, a existenței sau nu a unor contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile de același fel, în mod greșit, aceasta și-a însușit valoarea stabilită de expertul M. I. pentru terenul în litigiu, în afara criteriul menționat în art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, decizia atacată fiind, astfel, pronunțată cu încălcarea textului de lege menționat.
Referitor la specularea eventualității edificării unor construcții care ar fi crescut artificial valoarea terenului în litigiu, în opinia instanței de recurs această critică nu se confirmă, din considerentele deciziei atacate nerezultând că instanța ar fi făcut referire, prin raportare la expertiza efectuată în cauză și la valoarea stabilită de expert M. și însușită de C., la un asemenea criteriu, avându-se în vedere doar vecinătatea cu spații comerciale deja existente.
În ceea ce privește absența răspunsului experților la punctul trei din cadrul obiecțiunilor formulate de pârât, în legătură cu precizarea sporului de valoare dobândit de terenul neexpropriat ca urmare a lucrărilor ce urmează a se efectua ca urmare a exproprierii, susținerile recurenților sunt apreciate ca întemeiate.
Astfel, prima instanță a încuviințat în totalitate obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză, iar în suplimentul la expertiză, care conține răspunsul experților la aceste obiecțiuni, nu se regăsește poziția lor în legătură cu chestiunea în discuție.
Prin urmare, concluzia Curții de Apel vizând inexistența unui asemenea spor de valoare a terenului rămas în proprietatea reclamanților, determinat de prejudiciul produs ca urmare a exproprierii, de altfel, insuficient detaliat, reprezintă în opinia Inaltei Curți de Casație și Justiție o simplă deducție, fără suport probator, fiind încălcate dispozițiile art.26 alin.4 din Legea nr.33/1994.
Era necesar a se verifica și criteriul referitor la sporul de valoare al terenului rămas, în condițiile textului de lege sus-menționat, sens în care Curtea de Apel trebuia să solicite, sub acest aspect, completarea răspunsului dat de experți la obiecțiunile formulate de pârât în dosarul primei instanțe, instanța de control neprocedând însă astfel.
Un alt motiv de nelegalitate a deciziei îl reprezintă stabilirea greșită a datei la care trebuie calculate despăgubirile cuvenite reclamanților, și care este data întocmirii raportului de expertiză, iar nu data exproprierii, cum a considerat Curtea.
Și din acest punct de vedere, apreciază instanța de recus, susținerile recurenților în ceea ce privește încălcarea art.26 alin.2 din legea sus-enunțată sunt întemeiate, cu precizarea că criteriul legal în acest sens îl reprezintă data raportului de expertiză, iar nu data exproprierii.
Din această perspectivă, nu pot fi avute în vedere dispozițiile art.9 alin.4 din Legea nr.255/2010 în forma inițială, deoarece stabilirea despăgubirilor contestate și, mai departe, formularea acțiunii introductive de instanță, prin care s-a contestat cuantumul lor, nu s-au realizat sub imperiul acestei legi, ci al Legii nr.198/2004.
Textul de lege corespunzător celui invocat de recurenți din cadrul Legii nr.255/2010, respectiv art.15 din Legea nr.198/2004, nu are relevanță însă în ceea ce privește data la care trebuie calculate despăgubirile, în caz de contestație formulată de persoana expropriată, deoarece se referă la un alt aspect, și anume la momentul la care are loc transferul dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat în patrimoniul expropriatorului.
Pentru stabilirea datei la care se calculează despăgubirile în cazul contestației înregistrate la instanță sunt incidente dispozițiile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, cum s-a arătat deja, iar data relevantă este cea a întocmirii raportului de expertiză, cum prevede în mod expres textul de lege, dată care, în mod greșit, nu a fost avută în vedere de Curtea de Apel.
Mai arată instanța de control judiciar că au mai susținut recurenții că s-au avut în vedere criterii precum amplasarea de diverse instituții, unități industriale, care ridică în mod artificial valoarea imobilului. Expertul M. a avut în vedere exact situația din zonă, care configurează valoarea terenului, în raport de criterii ce țin de amplasarea imobilului, aspect pozitiv în desfășurarea expertizei, dar insuficient față de întocmirea raportului cu nerespectarea criteriilor legale analizate în precedent.
Prin urmare, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor art.26 alin.2 și 4 din Legea nr.33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților și că niciuna dintre opiniile celorlalți experți nu poate fi însușită de prezenta instanță, deoarece, la rândul lor, acestea nu respectă dispozițiile legale enunțate, în baza art.312 alin.1-3 cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Înalta C. a dispus admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel, în vederea refacerii probatoriului sub toate aspectele care au condus la încălcarea dispozițiilor art.26 alin.2 și 4 din Legea nr.33/1994.
Astfel, s-a stabilit în considerentele deciziei de casare ca instanța de apel să dispună efectuarea expertizei de către comisia de experți constituită în condițiile art.25 din aceeași lege, urmând ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanților în raport de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, preț rezultat din contracte de vânzare cumpărare autentice, iar nu simple oferte de vânzare, care, aparținând vânzătorului, prezumă o valoare mai mare decât cea se poate obține în baza unei tranzacții finalizate.
D. în cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanță în legătură cu existența unor asemenea acte juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea tranzacții, se vor avea în vedere alte metode propuse de experți.
De asemenea, cum s-a subliniat mai sus, data despăgubirilor va fi cea a raportului de expertiză, cum prevede expres art.26 alin.2, iar nu data exproprierii, urmând a se stabili și eventualele daune aduse proprietarului prin expropriere, dar și, dacă este cazul, sporul de valoare dobândit de terenul rămas în proprietatea persoanelor expropriate, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza în zonă.
Pe de altă parte, Înalta Curtea de Casație și Justiție a apreciat că incumbă Curții de Apel obligația de a supune dezbaterii părților și de a stabili interesul și poziția procesuală a apelantului C. județean P. în apel, în raport de soluția primei instanțe în legătură cu această parte, de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive, și de conținutul motivelor de apel, comune pentru ambii pârâți, precum și al motivelor de apel formulate de reclamanți, care vizează exclusiv chestiuni de fond ale cauzei.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 26.12.2012.
Prin încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2012 s-a dispus de către instanță, pe linia deciziei de casare, administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză specialitatea evaluare având ca obiective: stabilirea cuantumului despăgubirilor la efectuării expertizei, urmând să se aibă în vedere exact situația din zonă care confi, gurează valoarea terenului în raport de criterii ce țin de amplasarea imobilului ; stabilirea cuantumului desopăgubirilor în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ- teritorială, preț rezultat din contracte de vânzare – cumpărare autentice; în situația inexistenței unor asemenea acte juridice, să fie avute în vedere alte metode propuse de experți ; experții să aibă în vedere împrejurarea că pe raza comunei Păulești se pot derula tranzacții, dar între rude sau vecini, unde prețurile trecute în actele de vânzare-cumpărare sunt foarte mici; a se avea în vedere dacă lucrarea deja executată de expropriator a adus un plus de valoare terenului intimaților –reclamanți sau dacă, dimpotrivă, valoarea terenului s-a diminuat din cauza daunelor produse, urmare a executării lucrărilor respective . S-a pus în vedere intimaților –reclamanți să depună la dosarul cauzei contracte de vânzare –cumpărare privind terenurile aflate pe raza comunei Păulești despre care au făcut referire în nota de probatorii.
La data de 19 aprilie 2013 a depus la dosarul cauzei lucrarea de către expertul desemnat de instanță P. M., lucrare vizată și de expertul tehnici judiciar desemnat de expropriați – C. C. . La data de 23 aprilie 2013 a depus lucrarea efectută și expertul desemnat la solicitarea expropriatorului - N. C. .
În ședința publică din data de 11 iunie 2013 Curtea, pe linia deciziei de casare, a pus în discuția părților interesul și poziția procesuală a apelantului C. Județean P., în apel, în raport de soluția pronunțată de instanța de fond față de această parte și a apreciat că are calitatea de apelant- pârât în prezenta cauză doar Județul P. prin Președintele Consiliului Județean P. întrucât față de C. Județean P. s-a constatat cu caracter irevocabil de către instanța de fond, prin sentința civilă nr. 1549 din data de 23 noiembrie 2010 că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
De asemenea, față de situația că expertul desemnat de instanță, M. N., nu era atestat ANEVAR, a dispus înlocuirea acestuia din comisia de experți cu expertul N. D..
La data de 2 septembrie 2013 expert N. D. a întocmit lucrarea solicitată ( fila 124 dosar de fond ) .
În ședința publică din data de 26 noimebrie 2013 Curtea, apreciind că cei trei experți au evaluat terenul în mod greșit în funcție de categoria de folosință intravilan, în loc de extravilan, astfel cum figura în cuprinsul Hotărârii Consiliului Local Păulești nr. 64/3.10.2008 ( fila 167 dosar de fond) și că nu au ținut seama de indicațiile instanței de recurs, în sensul că nu au făcut dovada că au depus diligențe pentru a se informa privind prețul obișnuit practicat în contractele de vânzare –cumpărare încheiate pentru terenuri din zona respectivă, de aceeași categorie de folosință, a admis obiecțiunile formulate de apelantul – pârât Județul Prahona prin Președinte și a dispus refacerea lucrării în funcție de obiecțiunile încuviințate.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză și de cuprinsul deciziei de casare, Curtea constată ca apelul declarat de intimat este fondat, pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată contestatorii A. M., Anastasecu E., T. E. M., D. C. și D. P., în contradictoriu cu intimații C. Județean P. - prin Președinte și C. de Plată a Despăgubirilor -. ca prin sentința ce va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 42 din 29.05.2009 emisă de C. de Plată a Despăgubirilor . prin care se stabilise plata cu titlu de despăgubire a sumei de 1.898.879 lei . Au mai solicitat să se stabilească o justă și echitabilă despăgubire pentru terenul în suprafață de 23.612 mp. situat în județul P., ., ..C, număr cadastral_, număr carte funciară 2048 expropriat în baza Hotărârii Consiliului Județean P. nr.55/29.04.2009, respectiv 100 euro/mp., ce urmează a fi plătiți în moneda națională la cursul BNR, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii.
Pe linia deciziei de casare, în conformitate cu prevederile art. 25 Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru verificarea corectitudinii despăgubirilor ce se cuvin reclamanților pentru terenul expropriat Curtea a numit o comisie constituită din trei experti, desemnati câte unul de instanță și de fiecare dintre părțile în litigiu, care la stabilirea despăgubirilor să țină cont de situația din zonă care configurează valoarea terenului în raport de criterii ce țin de amplasarea imobilului, de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ- teritorială, preț rezultat din contracte de vânzare – cumpărare autentice, iar în situația inexistenței unor asemenea acte juridice, de alte metode propuse de experți. S-a dispus ca experții să aibă în vedere împrejurarea că pe raza comunei Păulești se pot derula tranzacții, dar între rude sau vecini, unde prețurile trecute în actele de vânzare-cumpărare sunt foarte mici și a se avea în vedere dacă lucrarea deja executată de expropriator a adus un plus de valoare terenului intimaților –reclamanți sau dacă, dimpotrivă, valoarea terenului s-a diminuat din cauza daunelor produse, urmare a executării lucrărilor respective, valoarea reala a terenului și prejudiciul cauzat reclamantului.
Sintagma “prețul cu care se vând, în mod obisnuit, imobilele de acelasi fel în unitatea administrativ-teritoriala” prevazută de art. 26 alin. (1) si alin. (2) din aceeași Legea nr. 33/1994 defineste prețul de piată, anume prețul cel mai probabil, la o anumita dată, la care ar trebui sa se înstrăineze dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piata concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzari oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre acestia nu este supus unor constrangeri exagerate.
Stabilirea acestui preț de piață presupune administrarea de către părțile litigante a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de către judecătorul cauzei.
Expertul C. C., desemnat la solicitarea expropriaților a depus la dosarul cauzei dovezi în sensul că a efectuat diligențe pentru a identifica contracte de vânzare –cumpărare pentru terenuri situate în aceeași unitate administrativ teritorială, respectiv adrese emise către Camera Notarilor Publici Ploiești, către ANCPI – Ploiești, către Primăria comunei Păulești prin care a solicitat informații referitoare la prețuri reale de tranzacționare a unor terenuri situate pe raza comunei Păulești, tuturor acestor adrese răspunzându-se în sensul că nu rezultă din bazele de date ale instituțiilor respective astfel de evidențe.
Nici apelantul – pârât C. Județean P. nu a depus la dosarul cauzei acte de vânzare –cumpărare de comparație pentru a evidenția prețul real de tranzacționare pentru teren similar cu cel în litigiu, deși o parte din instituțiile aflate în subordinea acestuia efectuează înregistrări în temeiul unor astfel de contracte ( de ex. ANCPI) .
În legătură cu categoria de folosință a terenului în litigiu, din examinarea cuprinsului hotărârii Consiliului Local Păulești nr. 63/2008 de aprobare a Planului Urbanistic Zonal de extindere a intravilanului localității( fila 181 dosar apel), reiese că „suprafețele de teren care fac parte din Planul Urbanistic Zonal aprobat la art. 1, necesare amenajarii DJ 236 și care sunt supuse pentru expropriere, vor rămâne în extravilanul localității”, iar pentru restul terenului proprietatea contestatorilor s-a aprobat introducerea acestuia în intravilanul localității Păulești .
În acest sens, expertul N. D., numit de instanță, în lucrarea întocmită, arată că prin adresa nr. 1536/13.02.2014 a solicitat Consiliului Local Păulești, C. de plată a despăgubirilor, să facă precizarea pentru terenul în cauză, pentru anul 2013, ce categorie de folosință este acesta, iar prin adresa nr. 1536/14.02.2014 se răspunde că în anul 2013 terenul în cauză ce aparține contestatorilor este teren intravilan, categoria de folosință arabil . Expertul a întocmit o variantă de evaluare a terenului expropriat, la solicitarea instanței, și în funcție de categoria de folosință, extravilan- agricol . Din declarația expertului N. D. ( și din conținutul adresei, fila 222 dosar apel), instanța nu poate concluziona dacă este vorba de restul proprietății constestatorilor, după expropriere, sau chiar de terenul expropriat ( care a fost proprietatea acestora), iar momentul la care trebuie stabilită categoria de folosință este cel al exproprierii, nu anul 2013 . Pe de altă parte, având în vedere că suma despăgubirii datorate pentru expropriere se calculează în funcție atât de valoarea reală a terenului, cât și de prejudiciul cauzat proprietarului, iar pentru restul terenului adiacent celui expropriat s-a aprobat trecerea în intravilanul localității, în lipsa exproprierii fiind probabil că acesta ar fi fost regimul juridic și al terenului de față, Curtea urmează a avea în vedere la omologarea raportului de expertiză varianta în care terenul se socotește intravilan.
Curtea găsește fundamentată corespunzător, pentru stabilirea despăgubirii cuvenite intimaților –contestatori, lucrarea întocmită de expertul desemnat de instanță, N. D., prin care terenul expropriat, de 23 612 m.p. situat în ., Tarlaua T36, . de folosință – agricol - a fost evaluat prin metoda comparației directe ( în lipsa unor date privind prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială respectivă, rezultate din contract de vânzare –cumpărare) la data întocmirii raportului de expertiză ( 6.08.2013 ) la suma de 4.020.754 lei ( 33,50 m.p.), în această abordare, valoarea de piață fiind estimată de expert prin compararea proprietății analizate cu proprietăți imobiliare similare vândute/ofertate recent, propuse pentru vânzare sau contractate. Expertul a ținut seama la stabilirea cuantumului sumei ce se cuvine expropriaților de caracteristicile terenului – stare fizică de exploatare și folosință prin construirea unei pasarele de circulație ce leagă DN1 cu viitoare autostradă Ploiești – B., categoria de folosință a terenului – arabil, intravilan precum și de faptul că zona este dotată cu toate utilitățile și este poluată sonor .
În baza aceastei variante de calcul, ce corespunde cerințelor legale conținute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 și dispozițiilor instanței de recurs, în măsura în care a fost posibil, Curtea constată întemeiată critica adusă de apelanta Județul P., prin Președintele Consiliului Județean P., privind supraevaluarea terenului prin stabilirea în fond a despăgubirii la suma de 5.076.107 lei.
În consecință, în temeiul art. 296 cod procedură civilă se impune admiterea apelului declarat de intimatul Județul P. prin Președintele Consiliului Județean P. și schimbarea în parte a sentinței atacate, numai sub aspectul cuantumului despăgubirilor care vor fi stabilite la suma de 4.020.754 lei (33,50 euro/m.p.) conform raportului de expertiză de la filele 129 – 139 dosar apel. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței .
Pentru aceleași considerente, urmează a fi respins apelul declarat de reclamanți, ca nefondat, aceștia apreciind în cuprinsul acestuia ca fiind insuficientă valoarea despăgubirii stabilită de tribunal pentru terenul expropriat, în cuantum de 5.076.107 lei .
În baza disp. art. 274 C.pr.civ. urmează să oblige intimații – contestatori la 600 lei cheltuieli de judecată către apelantul – intimat Județul P., prin Președinte, reprezentând onorariu expert .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul Județul P. prin Președintele Consiliului Județean P., în contradictoriu cu intimații - reclamanții A. M., A. E., ambii domiciliați în Câmpina, .. 19, ., ., județul P., T. E.-M. domiciliat în Câmpina, ., județul P., D. C. și D. P., ambii domiciliați în S., Calea Moroieni nr.47, județul P. și pârâta C. de Plată a Despăgubirilor, cu sediul la C. Local Păulești, în comuna Păulești, ., județul P. .
Schimbă în parte sentința civilă nr. 1549/23.11.2010 pronunțată de Tribunalul P. în sensul că stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 4.020.754 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorii A. M., A. E., T. E.-M., D. C. și D. P..
Obligă contestatorii la 600 lei cheltuieli de judecată către apelantul intimat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.03.2014.
Președinte, Judecător,
E.-S. L. C. M.
Grefier,
M. F.
Red. SEL/tehn. MF
6 ex. – 4.04.2014
d.f._ Tribunalul P.
j.f. N. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Strămutare. Sentința nr. 49/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1461/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
