Conflict de competenţă. Hotărâre din 18-09-2014, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 672/42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
S E N T I N T A Nr. 63 CC
Ședința publică din data de 18 septembrie 2014
Președinte – C.-M. M.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind soluționarea conflictului de competență ivit între Tribunalul Dâmbovița și Judecătoria Târgoviște în soluționarea cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta R. L. COMPANY SA cu sediul în București, ., corpul M1, camera 5, . și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Târgoviște, Calea Câmpulung nr. 121, jud. Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții . cu sediul în Târgoviște, ., . și . SRL cu sediul în Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, ambele cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 1-5, ., la sediul profesional al SCA B. și Asociații, având ca obiect acțiune pauliană
Fără citarea părților.
Scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița în data de 03.07.2013 reclamanta R. L. COMPANY S.A a chemat în judecată pe parații V. M. SRL și E. A. SERVICE SRL și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
1. revocarea, în limita creanței deținute conform Sentinței nr.
3073/15.11.2011, modificata, a actului notarial (contract de vânzare) autentificat subnr. 3825/23.11.2011 la BNP E. I., fraudulos incheiat intre parata - debitoareVadaemecum M. SRL (vânzător) si parata E. A. Service SRL(comparator), având ca obiect imobilul - Teren intravilan, situat in Targoviste, ., Județul Dambovita, având nr. cadastral 3679, inscris in Cartea funciaranr._ Targoviste.
2. obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata cauzate cu ocazia prezentului litigiu.
În scopul stabilirii competentei materiale a instanței de judecata si a taxei judiciare de timbru datorate, reclamanta a estimat valoarea imobilului ca fiind de 200.001 lei.
În ședința publică din data de 03.03.2009, instanța a ridicat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița pe care a admis-o pentru următoarele motive:
Potrivit art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar conform art. 94 pct.1 lit. j din Codul de procedură civilă, judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200 000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților.
Față de dispozițiile art. 101 alin. 2 din codul de procedură civilă și cele ale art. 98 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă și de valoarea obiectului litigiului astfel cum rezultă ea din contractul a cărei revocare se cere – contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3825/23.11.2011 – în care se menționează, la capitolul III. Pct. 1, că prețul vânzării bunului mobil este de_ lei, fără TVA respectiv de_,1538 E. fără TVA, (la un curs BNR de 4,3588 lei/1 euro la data autentificării), având în vedere și dispozițiile legale mai sus citate, tribunalul constată că cererea pendinte este de competența de primă instanță a judecătoriei, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, instanță competentă material și teritorial să judece prezentul litigiu, în conformitate cu art. 117 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Pe rolul Judecătoriei Târgoviște cauza a fost înregistrată în data de 09.04.2014.
La ultimul termen de judecată, la solicitarea instanței, partea reclamantă a precizat în mod expres că a solicitat revocarea întregului act.
Prin sentința civilă nr. 2663 din 7.07.2014, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței materiale.
A declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect acțiune pauliană, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
A constatat ivit conflict negativ de competenta între Tribunalul Dâmbovița si Judecătoria Târgoviște și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiești pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Târgoviște a invocat din oficiu excepția de necompetență materială și a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 95 C.p.c. tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
În prezenta cauză instanța a constatat că a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată ce are ca obiect revocarea unui act juridic prin care au fost înstrăinate mai multe bunuri în schimbul unei sume stabilite cu titlu de preț, de 208.574,20 lei (f-115 din dosarul primei instanțe).
Prin precizările făcute în cuprinsul acțiunii ca și la ultimul termen, partea reclamantă a arătat că înțelege să solicite revocarea întregului act și nu doar în privința anumitor bunuri.
În aceste condiții a apreciat instanța că natura juridică a unei astfel de acțiuni este cea a unei cereri evaluabile în bani în valoare de peste 200.000,00 lei, devenind aplicabile dispozițiile menționate care stabilesc în favoarea tribunalului competența.
A arătat instanța că soluția se desprinde de altfel și din interpretarea dispozițiilor art. 98 și următoarele din C.p.c. potrivit cărora pentru stabilirea valorii obiectului cererii trebuie plecat de la însăși precizările părții din cuprinsul acțiunii astfel cum a fost precizată (art. 98 alin. 1 C.p.c.) și doar în caz de contestație prin raportare la înscrisurile prezentate (art. 98 alin. 3 C.p.c.).
Partea reclamantă a indicat în acțiune valoarea obiectului acțiunii iar la ultimul termen a reiterat că înțelege să atace întregul act juridic. Însă chiar și dacă raportarea s-ar face actul juridic suspus controlului judiciar, valoarea indicată ar tot mai mare decât valoarea menționată anterior.
Instanța a considerat însă că există și un alt motiv, de ordine publică, care face imposibilă punerea în discuție la acest moment procesual a competenței primei instanțe sesizate.
Astfel, potrivit art. 130 alin. 2 C.p.c. necompetența materială sau teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. După acest moment competența rămâne câștigată primei instanțe, operând practic, în situația în care instanța nu are fi fost competentă, o prorogare de competență.
În speță prima instanța a invocat excepția după acest moment, astfel că și din această perspectivă instanța a reținut că nu este competentă material.
Constatând ivit conflict negativ de competență, în temeiul art. 133 și 135 C.p.c., instanța a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului.
Pe rolul Curții de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrată la data de 10.09.2014, sub nr._ primind termen de judecată la data de 18 septembrie 2014.
Sesizată fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru considerentele ce urmează:
Curtea va reține că, față de natura acțiunii, evaluabilă în bani, sunt incidente prevederile art. 94 pct.1 litera j NCPC și ale art. 95 pct.1 Cod NCPC.
Din analiza dispozițiilor legale menționate, se reține că, în materie civilă, competența materială de judecată în primă instanță a unei asemenea acțiuni este delimitată, în baza art. 95 pct.1 NCPC coroborat cu art. 94 pct.1 lit.j NCPC, între tribunal și judecătorie, în raport de criteriul valorii obiectului acțiunii.
Pe de altă parte, conform art. 98 alin.1 și 3 NCPC, competența se determină după valoarea obiectului acțiunii arătată în capătul principal de cerere, iar în caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți.
Or, în cazul în speță, reclamanta, îndeplinindu-și obligația stipulată de art. 194 litera c din NCPC, a indicat valoarea obiectului acțiunii la 200 001 lei. Mai mult, în precizările făcute, a arătat că înțelege să solicite anularea întregului act de vânzare cumpărare, valoarea bunurilor la care se referă acest act fiind de 208.574,20 lei.
Față de valoarea litigiului dedus judecății rezultă că, în prezenta cauză, competența materială de soluționare revine Tribunalului Dâmbovița.
În considerarea argumentelor expuse, Curtea, în baza art. 135 Cod pr.civilă, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 septembrie 2014.
Președinte, Grefier,
C.-M. M. C. G.-A.
Red. CMM/CGA
8 ex./14.10.2014
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 112/2014. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 162/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
