Obligaţie de a face. Decizia nr. 162/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 162/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 2255/310/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA nr.162
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2014
Președinte - E. M.
Judecători - C. Ș.
- V. S.
Grefier - A. F.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul M. A. O., domiciliat în București, Șoseaua Panduri, nr.30, ., sector 5, împotriva deciziei civile nr.153 din 15 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții P. orașului Bușteni – prin primar, C. local Bușteni, ambele cu sediul în Bușteni, ., județ Prahova și intervenienții G. D.-M., A. A. E., ambii domiciliați Otopeni, ., județ Ilfov, Areșteanu H.-H., domiciliat în București, ..11, ..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, pentru a-i da posibilitate recurentului-pârât să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 28 ianuarie 2014, dând următoarea decizie:
C u r t e a
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, reclamanta Primaria orasului Busteni, prin Primar si C. L. al Orasului Busteni, în contradictoriu cu paratul M. A. O., a solicitat instantei ca prin sentinta ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să se supuna măsurilor dispuse în baza procesului verbal de contravenție nr. 5667 din 27.05.2011, act sanctionator aflat în vigoare, în sensul opririi lucrărilor și prezentarea documentației pentru emiterea autorizației de construire.
In motivele acțiunii, reclamanta a invederat instanței de judecată ca în urma controlului efectuat la data de 27.05.2011, la adresa din Bușteni, Cartier Zamora, ., s-a constatat ca paratul a executat fără autorizatie de construire o modificare a acoperișului, o extindere a locuinței, respectiv o supraetajare a unei parți din casă.
Ca urmare a constatării contraventiei, pârâtul a fost sancționat cu amendă contraventională in valoare de 1000 lei și s-a dispus oprirea lucrarilor, și s-a solicitat acestuia sa prezinte documentația pentru autorizarea lucrărilor în condițiile Legii nr. 50/1991 cu ultimele modificări și completări ulterioare.
In prezent la imobilul, proprietatea paratului se poate constată că a fost încalcată disciplina în materie de contrucții, paratul executând fără autorizație de construire o modificare a acoperișului în scopul extinderii locuinței prin supraetajarea unei parți din casă respectiv pe terasa existentă, iar acesta a recunoscut singur că nu știa că îi este necesară autorizație de construire – modificare pentru lucrarea executată.
La data de 11.01.2012 au formulat cerere de intervenție în nume propriu ceilalți coproprietari ai imobilului din Bușteni, Cartier Zamora, ., prin care au solicitat demolarea lucrărilor de construcție executate ilegal de către pârât, deoarece nu a avut acordul celorlalți coproprietari pentru aceste lucrări de mansardare a imobilului, nu a avut aviz de urbanism și nici aprobarea de la primarie pentru efectuarea acestor modificari.
Mai mult decat atat, în cererile de interventie s-a aratat ca au fost încălcate drepturile celorlalți coproprietari,construindu-se pe un teren aflat in coproprietate, iar ceilalți coproprietari nu-și pot exercita drepturile deoarece pârâtul a stricat poarta mare și zidul de la gard, a ocupat întreaga curte, a efectuat o construcție la subsol, sub planșeul de bază, de beton al cladirii, care ar putea sa pună în pericol rezistența cladirii.
La data de 11.01.2012, în baza art. 52, alin. 1 Cod proc. civ s-a dispus admiterea în principiu a cererilor de intervenție in interes propriu ale intervenienților.
Urmare administrării probei cu înscrisuri, Judecătoria S. a pronunțat sentința civilă nr.256/07.03.2012 prin care a admis în parte acțiunea, a obligat pe paratul M. A. O. sa oprească lucrările de construcție efectuate ilegal, fără autorizație de construcție și pentru care a fost amendat în baza procesului verbal de contravenție nr.5667 din 27 mai 2011, a admis în parte cererile de interventie formulate de intervenienții G. D. M., A. A. și Areșteanu H.-H., toți coproprietari ai imobilului din Bușteni, Cartier Zamora . județul Prahova, a obligat pârâtul sa demoleze toate lucrările de construcție efectuate fără autorizație de construcție și fără acordul celorlalți coproprietari aflați în indiviziune, a respins ca tardiv formulate ultimele completări ale cererilor de intervenție în interes propriu depuse după închiderea dezbaterilor de intervenienți, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamantă și a respins ca neîntemeiate cererile de acordare a cheltuieli de judecată formulate de intervenienți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Paratul M. A. O., domiciliat in Bucuresti, ., ., în urma controlului efectuat la data de 27.05.2011, la adresa acestuia din Bușteni, Cartier Zamora, ., s-a constatat că a executat fara autorizație de construire o extindere a locuinței.
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 5667 din 27.05.2011, paratul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in valoare de 1000 lei si s-a dispus oprirea lucrarilor si . la data de 30.08.2011, în sensul prezentarii documentatiei pentru emiterea autorizației de construire.
Paratul M. A. O. a achitat amenda de 1000 lei cu O.P., la data de 08.06.2011, dar nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa de a prezenta documentația până la data de 30.08.2011, motiv pentru care s-a promovat prezenta actiune.
Paratul a redactat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece a ridicat un nivel în plus la terasa parte din proprietatea sa, situata în Poiana Tapului, ..
Arata ca a procedat la efectuarea lucrarilor fără a avea vreo autorizatie specială pentru lucrari și că a platit amenda, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii.
Intervenientii au depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă ca sunt coproprietari ai imobilului teren si construcție din Busteni, Cartier Zamora, . și au solicitat demolarea construcțiilor ridicate ilegal.
Paratul M. A. O., la rândul sau, a solicitat respingerea cererilor de intervenție si a depus mai multe memorii și note de sedința la dosarul cauzei.
Analizand cele de mai sus, luand in considerare faptul ca paratul nu a depus diligențe in vederea obținerii autorizatiei de construire, neprezentand nicio documentatie in acest sens reclamantei, instanta a admis in parte cererea, având în vedere prevederile art. 1073 din vechiul cod civil raportate la art. 26 alin. 3 si art. 32 alin. 1 din Legea 50/1991 privind construcțiile, cu modificarile și completările ulterioare, văzând și prevederile art. 653-656 din noul Cod civil instanța a admis în parte și cererile de interventie în interes propriu formulate de intervenienți astfel a obligat pe pârât sa demoleze toate lucrarile de construcție efectuate fără autorizație de construcție și fara acordul celorlalți coproprietari aflați indiviziune.
A respins ca tardive ultimele completări ale petitelor cererilor de intervenție în interes propriu ce au fost depuse dupa închiderea dezbaterilor de către intervenienți cu ocazia concluziilor scrise din data de 7.03.2012.
Cheltuieli de judecata nu au fost solicitate de reclamanta și a respins ca neîntemeiate cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de intervenienți deoarece nu au fost depuse la dosarul cauzei chitanțe din care să rezulte existența unor astfel de cheltuieli.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria S. au declarat apel atât pârâtul, cât și intervenienții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce-l privește pe pârât, acesta a solicita desființarea sentinței apelate și respingerea cererilor de intervenție în nume propriu formulate de intervenienți, învederând în apelul său următoarele 5 motive:
- instanța de fond a omis cu totul să rețină și să se pronunțe asupra faptului că a solicitat să se constate că cererea introductivă de instanță a fost prematur introdusă deoarece, deși a solicitat, niciodată nu i s-a pus în vedere ce anume trebuie să conțină documentația pe care trebuie să o depună la primărie; instanța a refuzat să rețină că nu a fost înștiințat, nici nu s-a stabilit și nici nu se cunoaște ce trebuie să conțină respectiva documentație; autoritățile competente nu au putut depune nicio dovadă în sensul că cineva ar cunoaște ce trebuie să conțină documentația care reprezintă „cheia boltă” a întregului proces;
- încălcarea de către instanța de fond a drepturilor sale procesuale și procedurale, susținând că în mod abuziv instanța a ajuns să se autoînvestească și cu alte petituri care și-au făcut loc în dosar, în conștiința și în analiza sa, astfel: la primul termen (30 noiembrie 2011), deși i s-a acordat termen pentru lipsă de apărare (în raport de care nu ar fi trebuit să mai procedeze la luarea niciunei măsuri), în mod greșit instanța a procedat la luarea de măsuri și anume a admis în principiu cererea de intervenție introdusă de către doamna G. D.-M.; în sentința apelată, instanța a reținut că au fost depuse la dosar de către intervenienți, înscrisuri din care rezultă că sunt coproprietari ai imobilului teren și construcție, din Bușteni, cartier Zamora, ., aspect reținut greșit, deoarece dosarul nu conține dovezile care să întemeieze calitatea procesuală a intervenienților (grefată pe calitatea acestora de coproprietari), din acest punct de vedere instanța trebuind să ridice din oficiu și să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale a intervenienților; Judecătoria S. a ignorat cu totul solicitarea pe care a adresat-o prin întâmpinare cu privire la necesitatea administrării probei cu acte, interogatoriu și a oricărei alte probe a cărei necesitate ar fi reieșit din dezbateri, nepronunțându-se dacă i le încuviințează sau nu și nici măcar dacă apreciază că probele pe care le-a solicitat ar fi necesare, utile, pertinente și concludente;
- reținerea de către instanța de fond a numeroase aspecte care nu numai că nu au suport în realitate, dar nu sunt dovedibile în niciun fel cu niciunul dintre înscrisurile constituind dosarul pe baza căruia instanța a pronunțat sentința, respectiv: că ar fi procedat la lucrări de modificare a acoperișului ce exista, că ar fi procedat la lucrări de mansardare, că ar fi ocupat toată curtea și că ar fi efectuat o construcție sub planșeul de bază al clădirii;
- greșita aplicare a legii, de către instanța de fond, prin aplicarea simultană și combinată, pentru aceeași situație juridică, atât a Codului civil în vigoare până la data de 01 octombrie 2011, cât și a Codului civil în vigoare începând de la data de 01 octombrie 2011;
- greșita aplicare a legii, de către instanța de fond prin introducerea abuzivă de instituții juridice care nu sunt incidente cauzei de față.
La data de 9.10.2012 pârâtul și-a completat motivele de apel, solicitând ca în urma administrării probatoriului să se dispună admiterea apelului, rejudecarea cauzei, anularea hotărârii atacate și respingerea acțiunii și a cererii de intervenție sau anularea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, invocând excepția lipsei calității procesuale active a intimaților-reclamanți, precum și nulitatea absolută a procesului-verbal nr.5667/27.05.2011 deoarece nu este înscrisă data săvârșirii faptei contravenționale.
Referitor la apelul intervenienților, aceștia au susținut că instanța de fond în mod greșit a considerat ca tardive ultimele completări ale petitelor cererilor de intervenție în interes propriu, precizând că, deși din lipsa de asistență juridică specializată, aceste solicitări nu au fost formulate textual, instanța, în virtutea rolului activ, trebuia să dispună:
- aducerea întregului imobil în starea inițială, anterioară începerii construcției, deoarece în timpul lucrărilor ilegale, la a căror demolare a fost obligat pârâtul, acesta a produs și următoarele prejudicii: a spart țeava ce alimentează cu apa mansarda locuinței; a stricat poarta mare de acces auto și parte din zidul gardului; a ocupat cu materiale, moloz, gunoaie aproape toată curtea în indiviziune; a afectat structura de rezistență a clădirii; a construit un depozit de lemne de foc pe terenul aflat în proprietate comună;
- plata de daune morale în cuantum de 20.000 lei, justificate prin faptul că, datorită lucrărilor ilegale pe care instanța de fond l-a obligat pe pârât să le demoleze, intervenienții au suferit și mai multe prejudicii.
În plus, apelanții-intervenienți au mai susținut că în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că nu au dovedit cheltuielile de judecată și nu le-a acordat nici măcar taxele de timbru pe care le-au depus la dosar.
La termenul de judecată din data de 26.02.2013, apelantul-pârât a solicitat completarea probatoriului administrat în primă instanță cu cercetare la fața locului, expertiză specialitatea construcții civile, interogatoriul intervenienților și înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 153 din 15 martie 2013, a respinge cererea de completare a probatoriului ca neîntemeiată.
Totodată, a respins ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale active a Primăriei Bușteni și C. L. Bușteni, invocată prin întâmpinare de apelantul-pârât și pe fond a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că solicitarea apelantului-reclamant de suplimentare a probatoriului administrat în fața primei instanțe este neîntemeiată, apreciind că probele constând în cercetare la fața locului, expertiză specialitatea construcții civile și interogatoriul intervenienților nu sunt necesare pentru soluționarea cauzei, înscrisurile existente la dosar fiind relevante și suficiente pentru pronunțarea unei hotărâri judicioase.
Pe de altă parte, s-a observat că cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție nr.5667/27.05.2011, fiind făcută direct în apel, este inadmisibilă conform art.294 c.pr.civ.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Primăriei Bușteni și Consiliului L. Bușteni invocată de același apelant-pârât, tribunalul a constatat de asemenea că este neîntemeiată și a respins-o ca atare, având în vedere împrejurarea că acțiunea dedusă judecății a fost formulată de cele două instituții prin reprezentantul său legal, primarul E. S. care, de altfel, a și semnat-o și a aplicat ștampila.
Pe fondul apelului pârâtului, tribunalul constată că este nefondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
O primă critică adusă de către pârât sentinței vizează omisiunea instanței de a se pronunța asupra faptului că s-a solicitat să se constate că acțiunea introductivă de instanță a fost prematur formulată.
Această critică s-a apreciat nefondată, nicicând pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță pârâtul neînțelegând să invoce excepția prematurității formulării acțiunii, ci solicitând, prin intermediul întâmpinării, să se dispună respingerea acesteia ca neîntemeiată, ca fiind asimilabilă unei acțiuni introduse prematur, deoarece nu a fost parcursă procedura prealabilă presupusă de aplicarea Legii nr.50/1991 în forma ei în vigoare.
Chiar dacă judecătorul fondului nu a analizat această din urmă susținere a pârâtului, motivul invocat de către apelantul-pârât nu poate justifica schimbarea hotărârii atacate, de vreme ce pârâtul nu a menționat, în concret, în apărarea sa, care anume procedură prealabilă era necesar a fi parcursă, astfel că judecătorul nu putea intui la ce anume a dorit acesta să se refere.
Referitor la cea de-a doua critică învederat de către apelantul-pârât, s-a observat de asemenea că nici aceasta nu poate fi primită, împrejurarea că la primul termen de judecată stabilit în vederea soluționării acțiunii instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de numita G. D. M. neprejudiciindu-l pe pârât, care a avut posibilitatea să pună concluzii pe fondul cererii la momentul acordării cuvântului în dezbateri, moment când pârâtul nu a fost prezent.
Nici cea de-a treia critică învederată de către pârât (constând în reținerea, de către instanța de fond a unor aspecte de fapt nereale) nu a putut fundamenta o soluție contrară celei dispuse de judecătorul fondului, niciunde în considerentele sentinței apelate nefăcându-se vorbire despre faptul că acesta ar fi procedat la lucrări de modificare a acoperișului ce exista, că ar fi procedat la lucrări de mansardare, că ar fi ocupat toată curtea și că ar fi efectuat o construcție sub planșeul de bază al clădirii, acestea fiind susținerile intervenienților din cererile lor de a interveni în proces, și nicidecum afirmațiile instanței.
În fine, celelalte două critici aduse sentinței apelate (constând în considerarea ca fiind aplicabile a unor dispoziții atât din vechiul cod civil, cât și din noul cod civil, respectiv reținerea unor stări de fapt nereale) s-au apreciat nefondate, cea dintâi, chiar reală de ar fi, neprejudiciindu-l în niciun mod pe pârât, iar cea de-a doua – fiind o simplă alegație, contrazisă de altfel de înscrisurile existente la dosar.
Concluzionând, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat pârât.
Referitor la apelul declarat de către intervenienții A. A.-E., G. M.-D. și Aresteanu H.-H., tribunalul a reținut că o primă critică adusă sentinței apelate vizează greșita reținere ca fiind tardive ale ultimelor completări ale petitelor cererilor de intervenție în interes propriu, susținându-se că instanța, în virtutea rolului activ, trebuia să se pronunțe cu privire la aducerea întregului imobil în starea inițială și plata de daune morale pentru prejudiciul suferit.
Această critică nu a fost primită, judecătorul fondului constatând în mod judicios că solicitările suplimentare ale intervenienților au fost depuse ulterior încheierii dezbaterilor asupra fondului cauzei, astfel că nu puteau face obiectul analizei sale.
Pe de altă parte, principiul rolului activ al judecătorului în procesul civil nu presupune ca acesta să se pronunțe asupra unor aspecte cu soluționarea cărora nu a fost sesizat în mod legal, în caz contrar încălcându-se un alt principiu ce guvernează procesul civil, și anume principiul formalismului prin care se înțelege faptul că activitatea procesuală se concretizează în anumite acte de procedură pe care le fac participanții la proces, acte ce trebuie îndeplinite în anumite termene procedurale.
În ceea ce privește cea de-a doua critică (vizând neacordarea cheltuielilor de judecată) s-a apreciat că nu este fondată, având în vedere împrejurarea că cererile de intervenție au fost doar în parte admise, solicitările respinse predominând și justificând soluția de neacordare a acestora.
De aceea, și apelul declarat de către intervenienți a fost respins ca nefondat.
Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul M. A. O. considerând-o nelegală și netemeinică, susținând în esență că din motive obiective a edificat deasupra imobilului pe care îl deține în coproprietate cu mama sa o extindere a spațiului locativ constând într-o încăpere și aceasta pentru că, dată fiind vârsta înaintată a mamei sale se impune să locuiască în același imobil cu aceasta, spațiul fiind necorespunzător, că prin edificarea acestei construcții nu a prejudiciat pe nimeni, respectiv pe proprietarii ceilalți din imobil, ba mai mult, a consolidat astfel construcția, i-a adus un spor de valoare, îmbunătățind-o și din punct de vedere estetic.
A mai arătat recurentul că pentru această faptă a fost sancționat contravențional cu 1000 lei amendă, prin procesul verbal constatator dispunându-se oprirea lucrărilor și . la data de 30 august 2011, că s-a conformat celor menționate în procesul verbal în sensul că a achitat amenda și a stopat lucrările făcând demersuri pentru . sensul obținerii autorizației de construire, care nu a fost eliberată încă de autoritatea administrativă locală.
A invocat recurentul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor P. oraș Bușteni și C. L. Bușteni față de dispozițiile Legii 215/2001, de asemenea a invocat excepția prematurității promovării acțiunii solicitând să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție nr. 5667/27 mai 2011 pentru că nu cuprinde mențiunea privind data săvârșirii faptei contravenționale.
Criticând hotărârile pronunțate de instanțele anterioare, recurentul a susținut că acestea au încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare prin aceea că instanța de fond, deși a admis cererea sa pentru lipsă de apărare și pentru a depune la dosar documentația de la Primărie, la aceeași dată a admis în principiu și cererea de intervenție a numitei G. D.-M..
A susținut de asemenea, că încălcând principiul contradictorialității nu a acordat părților cuvântul pentru propunerea de probe și nici nu a pus în discuție probele cu înscrisuri și interogatoriu, considerând că și intervenienții nu și-au dovedit calitatea procesuală atâta vreme cât nu au demonstrat că sunt coproprietari asupra imobilului în discuție, solicitând pentru aceste considerente admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei instanței de fond pentru a se administra probatorii.
În dovedirea susținerilor sale recurentul a depus copie extras de carte funciară pentru informare, memoriu tehnic, plan de încadrare, releveu construcție.
Prin cererile și notele de ședință depuse la dosar intimații-intervenienți au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicate în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
O primă critică formulată de recurent este aceea referitoare la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor P. oraș Bușteni și C. oraș Bușteni.
Aceasta este neîntemeiată deoarece, este adevărat că, potrivit art. 21 alin.2 din Legea 215/2001 în justiție unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de Primari sau de Președinții Consiliilor județene dar acțiunea de față a fost promovată P. orașului Bușteni și C. L. oraș Bușteni prin reprezentanții lor legali, purtând semnătura Primarului orașului Bușteni.
Așa fiind, nu se poate susține că reclamantele nu au calitate procesuală activă, excepția invocată fiind neîntemeiată.
O altă excepție invocată de pârât prin motivele de recurs vizează prematuritatea formulării acțiunii de față, excepție care de altfel a fost invocată și în fața instanței de fond care în mod corect a reținut că cererea introductivă nu a fost prematur introdusă, la dosar depunându-se procesul verbal de contravenție nr. 5667/27 mai 2011 prin care s-a pus în vedere pârâtului apelant să oprească lucrările de construcție și să intre în legalitate în sensul de a obține autorizația de construire până la data de 30 august 2011.
Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat, respectiv recurentul-pârât nu a obținut autorizația de construire până la termenul stipulat în procesul verbal de contravenție s-a formulat acțiunea de față după această dată, respectiv la 31 octombrie 2011, astfel că nu se poate susține că demersul judiciar a fost promovat prematur, respectându-se termenul menționat în procesul verbal de contravenție ca termen limită până la care recurentul-pârât putea să intre în legalitate.
S-a invocat de același recurent excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților motivat de faptul că aceștia nu și-au dovedit calitatea de proprietari asupra părților din imobilul în litigiu.
O atare excepție, de asemenea nu poate fi reținută ca întemeiată deoarece intervenienții au depus la dosar acte din care rezultă că sunt coproprietari ai imobilului teren și construcție situate în Bușteni, Cartier Zamora, ., Poiana Țapului, aceste aspecte fiind tranșate deja, în mod corect, de instanța de fond.
O altă critică a vizat încălcarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, însă nici acestea nu au fost încălcate.
În fața instanței de fond recurentul pârât a solicitat la 30 noiembrie 2011 termen în vederea angajării unui apărător, cerere care a fost încuviințată de instanță, care, deci nu i-a încălcat dreptul la apărare, ba, dimpotrivă i-a respectat acest drept admițându-i cererea.
Împrejurarea că la aceeași dată instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de G. D.-M. nu înseamnă că a încălcat dreptul la apărare al recurentului, care la acel moment nu s-a opus admiterii în principiu a cererii de intervenție, mulțumindu-se să solicite numai termenul pentru lipsă apărare, iar la termenul acordat la cererea sa, când din nou s-a discutat admisibilitatea cererilor de intervenție formulate în cauză, recurentul-pârât nu s-a opus admiterii acestora.
Cât privește fondul pricinii, urmează a se reține că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice în condițiile în care s-a dovedit că recurentul a edificat construcția în litigiu fără respectarea dispozițiilor Legii 50/1991 care la art.1 prevede că executarea lucrărilor de construcție este permisă numai pe baza unei autorizații de construire emisă în condițiile legii.
Cum recurentul nu a obținut această autorizație nici anterior edificării construcției, nici ulterior încheierii procesului-verbal de contravenție când i s-a acordat și un termen de grație până la care să intre în legalitate, criticile sale sunt neîntemeiate, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.
Mai mult decât atât nu s-a făcut dovada că acest act administrativ nu s-a obținut din culpa autorităților administrative locale, nefăcându-se dovada de către recurent a demersurilor întreprinse în acest sens.
Concluzionând, susținerile recurentului sunt nefondate, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prev. de art. 304 Cod pr.civilă, astfel că în raport de prev. art. 312 pct.1 Cod pr.civilă urmează ca recursul să fie respins ca nefondat. Totodată, va fi respinsă ca nedovedită cererea intimaților-intervenienți de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. A. O., domiciliat în București, Șoseaua Panduri, nr.30, ., împotriva deciziei civile nr.153 din 15 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții P. orașului Bușteni – prin primar, C. local Bușteni, ambele cu sediul în Bușteni, ., județ Prahova și intervenienții G. D.-M., A. A. E., ambii domiciliați Otopeni, ., județ Ilfov, Areșteanu H.-H., domiciliat în București, ..11, ., sector 4.
Respinge ca nedovedită cererea intimaților-intervenienți pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 ianuarie 2014.
PreședinteJudecători
E. M. C. ȘtefanVioleta S.
Grefier
A. F.
Operator de date cu caracter personal
nr.notificare 3120/2006
2 ex.
EM/VM
2014-01-29
d.f. Jud. S. nr._
j.f. M. Ș.-V.
d.a. Trib. Prahova nr._
j.a. A.-M. L.
M. B.
| ← Conflict de competenţă. Hotărâre din 18-09-2014, Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 52/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
