Obligaţie de a face. Decizia nr. 233/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 2026/277/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 233
Ședința publică din data de 12 februarie 2014
Președinte - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții C. V. și C. P., domiciliați în comuna CISLĂU, ., județul B., împotriva deciziei civile nr. 165/13 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul M. N. și pârâta M. I., domiciliați în comuna CISLĂU, ., județul B..
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 38 lei, potrivit chitanței nr._/6.01.2014 emisă de Primăria Cislău și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâții C. V., asistat de avocat Z. M. M. din Baroul B., potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2013, C. P., reprezentat de același avocat și reclamanții M. N. și M. I., asistați de avocat M. A. D. din cadrul aceluiași barou, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2013.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că la filele 29-30 dosar apel au fost depuse copiile cărților de identitate ale intimaților, din cuprinsul cărora rezultă că se numesc M. N. și M. I., iar nu astfel cum au fost citați pentru prezentul termen de judecată, respectiv M. N. și M. E.. De asemenea, se precizează că intimații-reclamanți au depus la dosar întâmpinare, înregistrată sub nr. 2847/5.02.2014.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, dispune rectificarea citativului, în sensul menționării corecte a numelui intimaților ca fiind M. N. și M. I..
Avocat Z. M. M., pentru recurenții-pârâți, depune la dosar împuternicire avocațială, dovezile de plată a taxelor legale datorate pentru promovarea căii de atac și declară că nu are cereri de formulat.
Avocat M. A. D., pentru intimații-reclamanți, depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 10/5.02.2014, reprezentând dovada achitării onorariului de avocat și declară că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat Z. M. M., având cuvântul pentru recurenții-pârâți C. V. și C. P., pe linia motivelor dezvoltate prin cererea depusă în scris la dosar, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod proc. civilă, solicită admiterea recursului, în principal, casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea întocmirii unei alte expertize de specialitate, iar în subsidiar, modificarea deciziei, admiterea apelului și respingerea acțiunii.
Apreciază că instanța de apel nu a analizat toate cererile și nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de apărare, ce a determinat o greșită stabilire a situației de fapt și o greșită aplicare a legii.
A se admite o acțiune în revendicare pentru o suprafață atât de mică, de 0,086 mp reprezintă o insecuritate a circuitului civil al proprietății.
Susține că tribunalul nu s-a pronunțat cu ocazia dezbaterilor asupra obiecțiunilor formulate de pârâți la raportul de expertiză topo, având în vedere deopotrivă și argumentele acestora potrivit cărora s-au realizat greșeli de măsurătoare și de calcule matematice.
Menționează că și expertiza construcții este incorectă, deoarece se concluzionează că acoperișul imobilului proprietatea recurenților este acoperit cu tablă, deși în realitate acesta este din țiglă, cu consecința calculării unei viteze de cădere mai mare a zăpezii de pe acoperiș.
Învederează că instanța a încălcat și prevederile art. 129 Cod proc. civilă și ale art. 6 din CEDO, deoarece nu a analizat efectiv probele, nu a lămurit situația de fapt, nu a răspuns tuturor solicitărilor părților, aspecte de natură să determine casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Arată că decizia tribunalului este nelegală și prin aceea că nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât, deși, aparent, motivată amănunțit, în realitate reiterează motivarea primei instanțe, reținând aceleași greșeli de interpretare și coroborare a probatoriului, realizând deopotrivă și o interpretare și aplicare greșită a legislației.
Avocat M. A. D., având cuvântul pentru intimații-reclamanți M. N. și M. I., solicită respingerea recursului declarat de pârâți ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței depusă la dosar.
Referitor la primul motiv de recurs, apreciază că în realitate acesta vizează aspecte de netemeinicie a deciziei, iar nu de nelegalitate, astfel că nu se încadrează în cazurile reglementate de art. 304 Cod proc. civilă.
Cu privire la criticile întemeiate pe pct. 7, 9 ale art. 304 Cod proc. civilă, apreciază că, atât timp cât soluția judecătoriei este pertinentă, în mod corect a fost preluată de tribunal în motivarea deciziei pronunțate, neexistând temei de înlăturare a argumentelor exprimate de prima instanță.
În privința admiterii acțiunii pentru suprafața de 0,086 mp, deși inițial se precizase o suprafață aproximativă de 5 m, apreciază că este lipsită de relevanță dimensiunea suprafeței acaparate, câtă vreme din raportul de expertiză întocmit în cauză au rezultat aceste dimensiuni, iar reclamanții și-au însușit concluziile expertului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._ /19.10.2012, reclamantul M. N. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții C. V. și C. P., solicitând să fie obligați aceștia să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 5 m.p. teren ocupată în mod abuziv, iar pârâtul C. P. să fie obligat să adopte măsurile corespunzătoare pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul construcțiilor sale pe terenul reclamantului, respectiv să modifice forma acoperișului și să monteze jgheaburi și burlane corespunzătoare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeței de 1600 m.p. teren, situată în intravilanul comunei Cislău, județul B., Tarlaua 136, că pârâții au ocupat abuziv din terenul său, cca. 5 m.p. prin mutarea gardului în spatele locuinței și mai departe, până la drum, că în urmă cu 2-3 ani, aceștia, mai precis pârâtul C. P. ce figurează ca proprietar, au edificat o anexă în continuarea casei de locuit și că, în acest an, au modificat acoperișul casei și anexei, construindu-l într-o singură pantă abruptă, cu căderea înspre proprietatea sa, fapt ce face ca toată apa din ploi și din zăpezi să se scurgă pe terenul său și că în această manieră îi este afectată locuința prin infiltrarea apei la baza fundației.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
Pârâții C. P. și C. V. au formulat întâmpinare, prin care inițial au invocat excepția de netimbrare a acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ulterior aceste excepții rămânând fără obiect.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, susținând, în esență, că nu este reală susținerea reclamantului în privința pretinsei cotropiri a proprietății prin mutarea gardului deoarece, în momentul în care s-a refăcut gardul, s-a respectat vechiul amplasament, situație cunoscută de către reclamant.
În privința inconvenientelor decurgând din scurgerea apelor și zăpezii de pe acoperișul construcțiilor lor pârâții au arătat că nu poate fi vorba de o asemenea situație deoarece, pe de o parte, construcțiile amintite se află în debleu față de amplasamentul casei reclamantului, iar pe de altă parte, acoperișurile casei și respectiv anexei sunt prevăzute cu burlane și jgheaburi care conduc și controlează căderea apei exclusiv pe terenul lor.
Totodată, pârâtul C. P. a formulat în contradictoriu cu reclamantul M. N. și cu soția acestuia M. E., cerere reconvențională prin care a solicitat desființarea construcțiilor realizate de către aceștia fără autorizație, demolarea modificărilor constructive și a anexelor aflate în aceeași situație, cu obligarea la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
A mai solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâți, grănițuirea proprietăților învecinate ale părților, cu suportarea în mod egal a cheltuielilor grănițuirii.
Ulterior, la termenul din data de 04.01.2013, pârâtul – reclamant C. P., prezent la instanță a precizat că înțelege să renunțe la capătul de cerere reconvențională privind demolarea construcțiilor edificate de M. N. și M. I., respectiv a modificărilor și anexelor gospodărești și implicit la capătul de cerere privind daunele cominatorii, arătând că înțelege să-și mențină cererea reconvențională exclusiv în privința grănițuirii suprafețelor de teren învecinate ale părților.
În baza materialului probator astfel administrat, Judecătoria Pătârlagele a pronunțat sentința civilă nr. 548 din 19.04.2013, prin care a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul M. N. și, tot în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. P. împotriva reclamantului-pârât, astfel cum a fost ulterior restrânsă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei reconvenționale M. E. (unită cu fondul la termenul din 14.01.2013) și a respins cererea reconvențională față de aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A obligat pe pârâții C. V. și C. P. să lase reclamantului M. N., în deplină proprietate și posesie, suprafața de 0,086 m.p. teren determinată de triunghiul 1-2-16 din schița anexă a raportului de expertiză (rectificare) întocmit de către expert N. G., prin retragerea gardului de pe aliniamentul dat de punctele de contur 1-2 pe aliniamentul dat de punctele de control 16 – 2.
A stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea pârâților și terenul proprietatea reclamantului M. N. pe aliniamentul care unește punctele 16-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11, din schița anexă a raportului de expertiză N. (rectificare).
A obligat pe pârâtul C. P. să facă, la construcțiile proprietatea sa, modificările propuse în raportul de expertiză întocmit de către expert P. M., după cum urmează: să monteze la corpul locuință încă două burlane pe partea din spate a casei, unul la colțul ca în foto 4 din raport și unul la mijlocul lungimii jgheabului din partea din spate, cu dirijarea apelor spre stradă și deversare în propria curte; la corpul anexă, să modifice partea din spate a șarpantei în sensul ca aceasta să plece de la cota + 3,70, așa cum a fost autorizată, iar pe învelitoarea de pe această apă să monteze și opritoare de zăpadă (conform planșei 4 raport); să asigure în continuare scurgerea apelor pe propria proprietate.
A compensat între părți cheltuielile de judecată în privința onorariilor de avocat și cheltuielilor de deplasare la instanță și a obligat pe pârâtul C. P. la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamantul – pârât M. N., reprezentând onorariu expert construcții iar pe reclamantul – pârât M. N. la 400 lei cheltuieli de judecată către pârâtul – reclamant C. P., reprezentând ½ din onorariul de expert topo pentru efectuarea grănițuirii, compensând creanțele reciproce până la concurența celei mai mici, astfel că, în final a dispus ca pârâtul – reclamant C. P. să plătească reclamantului – pârât M. N. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a analizat împreună acțiunea în revendicare, ce constituie primul capăt din cererea principală, și cererea în grănițuire formulată pe cale reconvențională, reținând că ambele părți dețin teren în proprietate în intravilanul satului și comunei Cislău cu deschidere pe latura de Vest la . învecinate, că potrivit titlului de proprietate nr._ din 23.07.2007, reclamantul – pârât M. N. deține suprafața de 0,16 ha teren ce a fost identificat în schița anexă a raportului de expertiză întocmită de către expert N. (rectificare) – fila 67 din dosar, în urma măsurătorilor efectuate rezultând o suprafață - S 1 de 1538 m.p. delimitată de punctele de contur 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,1 în schița anexă (fila 63), că pârâții C. V. și C. P. sunt proprietari în indiviziune asupra terenului în suprafață de 0,64 ha situat pe teritoriul comunei Cislău și înscrisă în T.P. nr._/73 din 27.08,2004 eliberat pe numele C. M., titlu în care este înscrisă și suprafața de 0,13 ha în imediata vecinătate a terenului reclamantului (T 136), suprafață care, în urma măsurătorilor efectuate de către expert s-a constatat că are întinderea de 1353 m.p., fiind delimitată de punctele de control 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,21,20,19,18,17,16,1 în schița anexă (fila 63), că din același raport de expertiză reiese faptul că la momentul efectuării lucrării s-a constatat existența unui gard din stâlpi de metal cu plasă de sârmă, ce delimitează proprietățile părților între punctele de contur 2,3,4,5,6,7,8 și 9 și că punctul de contur 1 este în prezent capul acestui gard despărțitor însă, la o distanță de 0,06 m de acest punct înspre interiorul proprietății pârâților, se identifică în teren un stâlp albastru notat pe schiță ca punctul 16 și care, în opinia reclamantului, ar trebui să fie punctul de hotar dintre cele două proprietăți pe latura de vest, dinspre .> A mai observat instanța că, referitor la granița dintre proprietăți, reclamantul susține că aceasta ar fi dată de linia ce unește punctul 16 de contur cu punctul 9, însă în opinia expertului susținerea reclamantului nu ar putea fi primită deoarece, dacă s-ar aplica în teren linia astfel obținută, aceasta ar tăia imobilul C 3 (proprietatea pârâților) pe colțul acestuia. Așa fiind și în raport de situația din teren, respectiv de faptul că pârâții au susținut ca limită a terenului punctul 18 de contur (deși exista un gard pe aliniamentul 17-19) și corelând lățimea terenului pe această latură cu cea din documentația tehnică, concluzia expertizei, însușită și de instanța de judecată, a fost că punctul de grănițuire dintre proprietățile părților este punctul 16, traseul liniei de hotar urmând a avea aliniamentul 16,2,3, 4,5,6,7,8,9,10,11, pe care Judecătoria Pătârlagele l-a omologat ca graniță între cele două proprietăți.
Instanța fondului și-a însușit opinia expertului având în vedere considerentele arătate de acesta și anume faptul că distanța dintre punctele 16-18 (11,39 + 0,42 = 11,81) se corelează cu distanța înscrisă în documentația tehnică pentru înscriere cu caracter nedefinitiv în Cartea funciară iar configurația terenului în această modalitate corespunde cu documentația tehnică de la fila 16.
Mai mult, în documentația tehnică de la fila 16, punctul de hotar 24 dintre proprietățile părților nu este pe aliniament cu punctele 21, 15 și următoarele, prezentând un unghi înspre proprietatea pârâților, corespunzător situației în cazul liniei de hotar 16-2.
Față de aceste considerente Judecătoria Pătârlagele a apreciat că se impune ca pârâții să-și retragă gardul de pe aliniamentul dat de punctele de contur 1 -2, pe aliniamentul dat de punctele de contur 16-2, cu lăsarea suprafeței ocupate din proprietatea reclamantului M. N. de 0,086 m.p. determinată de triunghiul 1-2-16 din schița anexă a raportului de expertiză.
A observat instanța că, față de distanța mică între punctele 1-16 (6 cm.), poziția actuală a gardului pe aliniamentul 1-2 poate fi și cauza neglijenței cu care a fost construit acesta, însă a apreciat că este necesară restabilirea situației anterioare, prin admiterea în parte a capătului de cerere în revendicare și obligarea pârâților să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de teren menționată mai sus.
Referitor la cererea reconvențională judecătorul fondului a constatat că aceasta a fost formulată de către pârâtul – reclamant C. P. și în contradictoriu cu M. E. soția reclamantului – pârât, că la data de 04.01.2013 s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte în privința cererii reconvenționale, excepție ce a fost unită cu fondul și că excepția în discuție apare ca întemeiată deoarece, din titlul de proprietate aflat la fila 6 din dosar, rezultă că doar M. N. este proprietarul suprafeței în litigiu, învecinată cu suprafața pârâților, astfel că, grănițuirea nu poate fi stabilită decât în raport de titularul proprietății învecinate, calitate pe care pârâta M. I. nu o are.
În aceste condiții, admițând excepția instanța fondului a respins cererea reconvențională față de pârâta M. I., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea principală judecătoria, coroborând raportul de expertiză cu declarațiile martorilor D. C. și D. C. (filele 43-44), a reținut că la corpul de construcție cu destinația de locuință, aparținând pârâtului C. P., în partea din spate este necesară montarea a încă două burlane, unul la colțul construcției, ca în foto 4, și unul la mijlocul lungimii jgheabului din partea din spate, cu dirijarea apelor spre spate și deversare în curtea proprie, că probleme mai ample sunt identificate în privința anexei pârâților, deoarece înălțimea șarpantei la coamă nu corespunde cu cotele din proiect, fiind de 4,80 m în loc de 3,70 m, împrejurare care, corelată cu faptul că în proiect distanța de la verticala coamei la peretele din spate al anexei este de 2,20 m iar în realitate este de 2 m., conduce la o creștere a pantei învelitorii și implicit, la o creștere a vitezei de alunecare a zăpezii de pe acoperiș, cu o cădere a acesteia, atât pe terenul propriu dar și pe terenul reclamantului și că soluția de remediere propusă de către expert este aceia a modificării de către pârâtul C. P. a părții din spate a șarpantei, în sensul ca panta acesteia să plece de la cota + 3,70, așa cum a fost autorizată, iar pe învelitoarea de pe această apă să se monteze și opritoare de zăpadă așa cum se figurează în planșa 4 anexă a expertizei în construcții.
A observat judecătorul de primă instanță că și construcțiile reclamantului provoacă inconveniente proprietății pârâților, însă acest aspect nu face obiectul cauzei, iar în raportul de expertiză s-a reținut că reclamantul M. N., recunoscând acest lucru a spus că din proprie inițiativă va modifica șarpanta de pe corpul anexă, acum în două ape, într-o singură apă, cu scurgerea apelor în curtea proprie.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.611 din Codul civil potrivit cărora ” proprietarul este obligat să-și facă streașina casei sale, astfel încât apele provenind de la ploi să nu se scurgă pe fondul proprietarului vecin” instanța a găsit întemeiat, în parte, capătul de cerere privind obligația de a face astfel că a obligat pe pârâtul C. P. să facă la construcțiile proprietatea sa modificările propuse în raportul de expertiză întocmit de către expert P. M., menționate mai sus.
Împotriva acestei hotărâri pârâții reclamanți C. V. și C. P. au declarat recurs învederând că invocă drept motive de recurs prevederile art. 304, pct. 7, 8 și 9, C.P.C. și solicită să se facă, în cauză, și aplicațiunea art. 304, indice 1, C.P.C. urmând a fi analizată cauza sub toate aspectele de nelegalitate și să se dispună fie casarea cu trimiterea spre rejudecare, fie, în subsidiar, să se modifice în tot sentința recurată și să se admită cererea introductivă de instanță așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
In ceea ce privește soluția casării cu trimitere spre rejudecare, s-a solicitat a se
avea în vedere faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în cauză, nu a analizat toate probele administrate, sau, atunci cînd a făcut acest lucru, a înlăturat anumite probatorii fară o justificare temeinică.
Așa după cum se poate observa, cu ocazia efectuării raportului de expertiză, au susținut în continuare recurenții, au formulat o . obiecțiuni total justificate (inclusiv de refacere a măsurătorilor și a calculelor de adiție) asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat cu prilejul dezbaterii cauzei.
Este adevărat că, în considerentele hotărârii (fila 3 din sentință), instanța face vorbire de obiecțiunile pe care le-au formulat dar nu le respinge în mod întemeiat, încălcând prevederile art. 261 Cod proc. civilă.
In ceea ce privește expertiza specialitatea construcții, au mai arătat recurenții, aceasta este evident incorectă, deoarece concluzionează o viteză de cădere a zăpezii de pe acoperișul anexei lor raportat la mențiunea că acesta este din tablă deși, în realitate este din țiglă, ceea ce a condus la calcularea unei viteze de cădere a zăpezii incorecte (conform unui coeficient de frecare incorect).
Ceea ce, însă, culminează în admiterea capătului de cerere al reclamantului M., privind revendicarea, constă în stabilirea faptului că recurenții pârâți ocupă doar 0,086 m.p., iar nu 5 m.p așa cum a susținut reclamantul M.. Or, nu se înțelege cum s-a putut determina cu asemenea precizie faptul că, la o suprafață deținută de aproximativ 1.500 m.p, ocupă 0,086 m.p din terenul reclamantului M..
Din acest punct de vedere au apreciat că hotărârea judecătorească atacată frizează ridicolul și că era legal ca instanța de fond să respingă capătul de cerere al reclamantului M. privind revendicarea, suprafața găsită ocupată fiind insignifiantă.
Toate acestea sunt evidente motive de casare a hotărârii și de trimitere a cauzei spre judecare.
În plus, au mai arătat recurenții, nu există nici o motivare în drept, iar în fapt motivarea este insuficientă, cu privire la revendicarea imobiliară, în măsura în care instanța trebuia să țină cont de prevederile art. 563 Cod civil.
Referitor la soluția admiterii recursului, desființarea sentinței, și, pe fond, respingerii cererii introductive de instanță, solicită a se avea în vedere faptul că hotărîrea pronunțată este nelegală, inclusiv pentru considerentele indicate mai sus, care sunt motive evidente de nelegalite.
În primul rînd, recurenții au susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină. În această situație trebuiau să fie avute în vedere declarațiile total neconcludente ale martorilor, obiectiunile la raportul de expertiză topo- cadastral, și aprecieri total eronate ( a se vedea inxistenta punctului 24 din schița raportului topo- cadastral, greșelile de calcul, etc.).
Instanța de fond a aplicat și a interpretat greșit legislația în vigoare în măsura în care nu a observat că expertul a refăcut raportul de expetiză într-un mod tot greșit, distanta dintre punctele 16- 18 nefiind cea din raport, ceea ce se constituie ..
Trebuia să se observe și faptul că nu s-a făcut dovada nici a ocupării terenului revendicat de aproxomativ 5 m. p, dar nici a altei suprafețe de teren, instanța putând să constate neconcludența probatoriului dar și infima suprafață de teren așa-zis ocupată, ceea ce este rezultatul unei erori de expertiză și a greșitei interpretări a probatoriului, raportat la respingerea obiecțiunilor lor fără motiv.
Nu se poate o aberație mai mare, rezultată din modul în care suprafața de 0,086 m.p. a fost calculată, de greșelile de calcul și apreciere, aceasta dovedind încă odată inconsecvența instanței dar și rezolvarea incorectă a litigiului.
De altfel, instanța nici nu a observat că raportele de expertiză nu erau vizate de către Biroul Local de Expertize - B., ceea ce presupune, evident înlăturarea concluziilor acestor rapoarte de expetiză, pe cale de consecință, respingerea cererii reclamantului M..
Față de toate aceste considerente, au arătat în final recurenții, instanța de fond, prin întregul mod în care a soluționat acest dosar, a dat dovadă de o evidentă parțialitate și inconsecvență (nu a fost preocupata, de exemplu, nici de modul în care erori foarte mici de calcul sunt inerente oricărei măsurători, de obiecțiunile întemeiate pe care le-au formulat, de ridicola suprafața pretins ocupată, etc), aspecte care se constitie în suficiente argumente care să convingă instanță de recurs că se impune adoptarea uneia dintre soluțiile propuse mai sus.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la cheltuieli de judecată.
Au susținut aceștia că față de cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea principală și față de obiectul cererii reconvenționale, calea de atac este apelul cum corect prima instanță a menționat, iar nu recursul așa cum au intitulat pârâții reclamanți cererea de exercitare a căii de atac.
Prin urmare, solicitările de casare, respectiv de modificare a sentinței atacate nu pot fi primite. În accepțiunea lor, în mod întemeiat au fost respinse criticile apelanților față de lucrările depuse.
Astfel, referitor la expertiza topo, apelanții au formulat obiecțiuni, însă până la momentul punerii lor în discuție, expertul a îndreptat eroarea strecurată în lucrarea inițială. În atare situație, criticile apelanților au rămas, practic, fără obiect și chiar aceștia, prin apărător, au arătat că nu insistă în aceste obiecțiuni.
Cu privire la concluziile expertizei specialitatea construcții, intimații au susținut că în mod corect a apreciat prima instanță că obiecțiunile apelanților sunt neîntemeiate.
La termenul de judecată din data de 07.06.2013, tribunalul a recalificat drept apel calea de atac, susceptibilă a se exercita în cauză pentru motivele cuprinse în încheierea de ședință de la acel termen.
Prin decizia civilă nr. 165/13 septembrie 2013, Tribunalul B. a respins ca nefondat apelul, dispunând obligarea apelanților la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, la termenul de judecată din data de 01.03.2013, în ședință publică, s-a înmânat părților lucrarea de expertiză în specialitatea cadastru întocmită de expert N. G., procedându-se la amânarea judecății pentru ca acestea să o poată studia. La data de 19.03.2013, expertul depune la dosar o rectificare a raportului, iar la data de 22.03.2013, cei doi pârâți reclamanți, C. V. și C. P., au formulat, în scris, obiecțiuni atât la raportul întocmit de expert N. G., cât și la raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de expert P. M.. Judecătoria Pătârlagele pune în discuția părților obiecțiunile formulate împotriva celor două lucrări de expertiză în ședința publică din data de 12.04.2013, dată la care cauza a fost, de altfel, reținută spre soluționare.
Conform celor menționate în practicaua sentinței apelate, a stabilit instanța de apel, apărătorul apelanților a susținut că, față de rectificarea lucrării de către expert în sensul că între punctele 1-16, marcate pe schița anexă a lucrării, este o distanță de 0,06 cm și nu de 0,6 cm cum se înscrisese în expertiza inițială, nu mai insistă în obiecțiunile formulate și nu mai înțelege să solicite refacerea măsurătorilor. A mai arătat apărătorul pârâților reclamanți că nu mai are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată. Cu ocazia dezbaterilor pe fond a susținut omologarea raportului de expertiză N., astfel cum a fost modificat de către expert, și a raportului de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de către expert P..
Totodată, tribunalul a constatat că cei doi pârâți reclamanți au fost prezenți personal în instanță la respectivul termen de judecată și nu au avut o altă poziție decât cea exprimată de către apărătorul lor.
Or, în aceste condiții, criticile aduse hotărârii apelate referitoare la împrejurarea că instanța fondului nu ar fi manifestat suficientă aplecare asupra obiecțiunilor pe care le-au formulat și asupra cererii de refacere a măsurătorilor și a calculelor de adiție, cerere care ar fi rămas nesoluționată, nu pot fi primite, fiind în evidentă contradicție cu cele întâmplate în fața instanței de fond când chiar apelanții s-au declarat mulțumiți de cele două lucrări tehnice dispuse în cauză, achiesând la concluziile experților.
De altfel, deși pârâții reclamanți și-au intitulat actul de procedură depus la data de 22.03.2013 „notă de ședință privind obiecțiunile la rapoartele de expertiză dispuse în cauză (....)”, în realitate, în ceea ce privește expertiza în construcții nu au formulat vreun fel de nemulțumiri, ci doar au arătat că „aceasta este conform cu restabilirea situației, iar montajul burlanelor, așa cum acesta a fost stabilit de către expert ca modalitate de remediere a situației în sensul scurgerii apelor pluviale pe terenul nostru a fost cuprins în stadiul lucrărilor noastre, reclamanții pârâți fiind cei care s-au opus acestor remedieri”. Nici în nota de ședință întocmită pentru termenul de judecată din 12.04.2013, f. 75 dosar fond, apelanții de astăzi nu au arătat, referitor la expertiza construcții, decât că acoperișul construcției lor este din țiglă, iar nu din tablă, reafirmându-și, în rest, acordul cu privire la constatările și concluziile expertului.
Or, în aceste condiții, susținerile formulate pentru prima dată în apel în sensul că expertiza P. M. „este evident incorectă”, viteza de cădere a zăpezii fiind calculată prin luarea în considerare a unui coeficient de frecare diferit, specific unui acoperiș din tablă în loc de țiglă, nu pot fi primite.
Referitor la faptul că hotărârea apelată frizează ridicolul prin prisma suprafeței de doar 0,086 mp pe care au fost obligați să o lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică posesie tribunal a observat că, într-adevăr, întinderea terenului pentru care capătul de cerere în revendicare a fost găsit întemeiat este foarte mică, însă, chiar și așa, nimic nu îndreptățea instanța fondului să respingă acțiunea atât timp cât, și după determinarea de către expert a suprafeței ocupate reclamanților intimați, 0,086 mp, aceștia au menținut solicitarea de a le fi lăsată această suprafață în deplină proprietate și pașnică posesie.
Referitor la pretinsa nemotivare de către judecătorul fondului a sentinței pronunțate, tribunalul a stabilit că prima instanță arată în mod suficient de clar și argumentat care au fost motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția. În plus, așa zisele greșeli de calcul strecurate în expertiza N., pe lângă faptul că sunt evocate generic de către apelanți fără o referire concretă în ce constau, nu pot fi invocate, așa cum s-a arătat în cele ce preced, direct în calea de atac în condițiile în care, la fond, s-a renunțat la susținerea obiecțiunilor la lucrarea de expertiză, apelanții însușindu-și-o.
Cât privește împrejurarea că rapoartele de expertiză nu au fost vizate de către Biroul Local de Expertize - B., ceea ce ar fi trebuit să conducă la înlăturarea concluziilor pe care le cuprin, tribunalul a arătat că atât raportul de expertiză P. M. (f. 50) cât raportul de expertiză N. G., varianta refăcută de către expert și avută în vedere de instanță la pronunțarea sentinței apelate (f. 65), poartă viza de înregistrare la Biroul Local de Expertize – de pe lângă Tribunalul B.. Chiar și dacă nu ar fi purtat-o, aceasta nu ar fi atras îndepărtarea lor din sistemul probator, legea necondiționând valabilitatea lucrării de înregistrarea ei în evidențele Biroului. Expertul, în condițiile în care depune la dosar o lucrare pe care și-o însușește prin semnătură, poartă răspunderea pentru corectitudinea ei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții C. V. și C. P., care au invocat prevederile art. 304, pct. 7, 8 și 9, Cod proc.civilă, solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei sau, în subsidiar, modificarea în tot a deciziei și respingerea cererii introductive.
În ceea ce privește soluția casării cu trimitere spre rejudecare, s-a susținut că instanța de apel nu a analizat toate cererile și nu s-a pronunțat asupra tuturor mijloacelor de apărare și dovezilor invocate în primă instanță, situație în care nu a stabilit corect situația de fapt și aplicarea legii la această situație.
În primul rând, greșeala instanței de fond este preluată și de instanța de apel, în condițiile în care, deși face vorbire de existența unui proces-verbal de vecinătate, depus la dosarul cauzei, nu ia act de aceasta în sensul în care chiar reclamanții au semnat acest act și nu îl coroborează cu celelalte probe în sensul în care raportul de expertiză topo-cadastral refăcut stabilește existența unei suprafețe infime (0,086m.p.) cotropite. Coroborând aceste probe cu situația de fapt și raportându-le la obiectul acțiunii reclamanților și abaterile tehnice ale aparatelor de măsurare, era evidentă necesitatea admiterii apelului, respectiv a respingerii cererii introductive de instanță ale reclamanților.
S-a susținut că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, deși aparent motivează amănunțit hotărârile date, de fapt nu țin cont de situația de fapt raportându-se strict la o încadrare în drept. In condițiile în care hotărârea judecătorească trebuie să se constituie într-un silogism perfect, situația de fapt reprezentând premisa majoră, iar încadrarea în drept în premisa minoră, pentru ca dispozitivul care reprezintă concluzia să fie legală și temeinică, în ceea ce privește hotărârea atacată, aceasta este un evident sofism juridic în care situația de fapt este greșit stabilită conducând la un dispozitiv nelegal și netemeinic.
Au arătat recurenții că, cu ocazia efectuării raportului de expertiză, au formulat o . obiecțiuni total justificate (inclusiv de refacere a măsurătorilor și a calculelor de adiție) asupra cărora instanța de nu s-a pronunțat cu prilejul dezbaterii cauzei și chiar dacă, așa cum susține instanța de apel nu au formulat alte cereri, trebuie avut în vedere faptul că instanța fondului nu a admis obiecțiunile formulate, ceea ce a condus la aprecierea greșită a situației de fapt.
Este adevărat că, în considerentele hotărârii instanța face referire la obiecțiuni, dar nu le respinge în mod întemeiat, încâlcind prevederile art. 261, Cod proc.civilă, respectiv de a nu motiva în mod eficient, din punct de vedere juridic, hotărârea respectivă. De altfel deși au depus notă de obiecțiuni din care reieșea fără putință de tăgadă greșelile de măsurătoare și calculele matematice, inclusiv în urma refacerii raportului topo cadastral, instanța fondului nu admite aceste obiecțiuni. Este evident faptul că instanța nu face decât să amintească faptul că au formulat obiecțiuni, dar nu precizează deloc care sunt motivele pentru care le respinge.
In ceea ce privește expertiza specialitatea construcții, aceasta este evident incorectă, deoarece concluzionează o viteză de cădere a zăpezii de pe acoperișul anexei recurenților, raportat la mențiunea că acest acoperiș este acoperit cu tablă, deși el este acoperit cu țiglă, ceea ce a condus la calcularea unei viteze de cădere a zăpezii incorecte ( conform unui coeficient de frecare incorect).
Instanța a încălcat și prevederile art. 129 Cod proc.civilă și art. 6 din CEDO, au susținut recurenții, deoarece nu a căutat să lămurească situația de fapt, nu a analizat probele administrate în cauză, neexistând nicio referire la proba cu interogatoriu, iar in ceea ce privește proba cu martori, nu s-a raportat la afirmațiile acestora și nu există nicio probă care să stabilească faptul că granițele proprietăților au fost modificate vreodată.
Este de remarcat faptul că ambele instanțe, deși aparent motivează amănunțit hotărârile date, de fapt nu țin cont de situația de fapt raportându-se strict la o încadrare în drept.
Toate acestea sunt evidente motive de casarea cu trimitere spre judecare, la care se adaugă și contradicțiile evidente între admiterea cererii părții adverse prin care solicitase să se rețină că recurenții ar fi ocupat abuziv aprox. 5 m. p și soluția finală în care se motivează admiterea acestui capăt de cerere pentru o suprafață insignifiantă. Aceste grave omisiuni duc la încălcarea art. 6 din CEDO, care se referă, la obligativitatea instanței de a răspunde tuturor solicitărilor părților, dar și la obligativitatea de a sigura un răspuns coerent cu privire la justa așteptare în ceea ce privește un proces corect, iar acest proces nu a fost deloc unul corect.
Recurenții au apreciat că nu există nicio motivare în drept, iar în fapt motivarea este insuficientă, cu privire la revendicarea imobiliară, în măsura în care instanța trebuia să țină cont de prevederile art. 563 Cod civil, dar raportat la probatoriul administrat în cauză.
Referitor la soluția de modificare a deciziei, recurenții au apreciat că decizia este nelegală prin aceea că nu cuprinde motive pe care se sprijină. Deși aparent amănunțit motivată, decizia atacata nu face decât să reitereze motivarea soluției primei instanțe, repetând totodată greșelile de interpretare și coroborare a probatoriului, ceea ce conduce la o soluție nelegală.
Instanța de fond a aplicat și a interpretat greșit legislația în vigoare și în măsura în care nu a observat că expertul a refăcut raportul de expertiză într-un mod tot greșit, distanța dintre punctele 16-18 nefiind cea din raport, ceea ce se constituie într-o evidentă greșeală.
In ceea ce privește motivele prevăzute de art. 304, al. 1, pct. 7. Cod proc.civilă, recurenții au arătat că nu s-a făcut dovada niciunei ocupări a terenului revendicat de aprox. 5 m.p., dar nici a altei suprafețe de teren acordat, instanța putând să constate neconcludența probatoriului administrat, dar și infima suprafață de teren așa zis ocupată, ceea ce este rezultatul unei erori de expertiză și a greșitei interpretări a probatoriului, raportat la respingerea obiecțiuni lor noastre, fără motiv, dat fiind că 0,086 m.p. nu poate reprezenta o suprafață aproximată la 5 m.p.
Suprafața de 0,086 m.p. a fost greșit calculată, au arătat recurenții, aceasta dovedind încă odată inconsecvența instanței, dar și raportarea la rezolvarea corectă a litigiului, reiterând și faptul că admiterea unei astfel de acțiuni se constituie într-un atentat la securitatea proprietății persoanei și a circuitului civil al proprietății.
De altfel, instanța nici nu a observat că rapoartele de expertiză nu erau vizat de către Biroul Local de Expertize - B., ceea ce presupune, evident înlăturarea concluziilor acestor rapoarte de expertiză, pe cale de consecință, respingerea cererii reclamantului M..
Recurenții au arătat că instanța de fond, prin întregul mod în care a soluționat acest dosar, a dat dovadă de o evidentă parțialitate și inconsecvență (nu a fost preocupată, de exemplu, nici de modul în care erori foarte mici de calcul sunt inerente oricărei măsurători, de obiecțiunile noastre întemeiate, de ridicola suprafață pretins ocupată, etc) iar instanța de apel nu face altceva decât a repeta greșelile instanței fondului, aspecte care se constituie în suficiente argumente care să determine adoptarea uneia dintre soluțiile propuse.
Intimații M. N. și M. I. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, încadrate în motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod pr. civilă, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând, se impune a se menționa că, raportat la obiectul acțiunii cu a cărei soluționare reclamantul a învestit prima instanță, hotărârea judecătoriei a fost supusă căii de atac a apelului, iar decizia tribunalului, căii de atac a recursului, context în care motivele invocate în recurs de către recurenti pot fi numai motive de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, iar nu și motive de netemeinicie, care să vizeze aspecte legate de greșita apreciere a probelor administrate.
Art.3041 Cod pr.civilă statuează că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, situație ce nu se regăsește însă în speță.
Ca atare, aspectele de netemeinicie exced atribuțiilor de control ale instanței de recurs, circumscrise numai cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
In ce priveste motivele de casare invocate, in principal, de catre recurenti, potrivit carora instanta de apel nu a analizat toate cererile acestora si nu s-a pronuntat asupra tuturor mijloacelor de aparare si dovezilor invocate in prima instanta, Curtea constata ca, in realitate, acestea reprezinta critici ce vizeaza netemeinicia hotararii recurate.
In acest sens, Curtea retine ca aprecierea probatoriilor administrate in cauza, in speta a procesului verbal de vecinatate, a raportului de expertiza topo, pretinsa respingere, ca neintemeiate, a obiectiunilor formulate cu privire la aceasta lucrare de specialitate, modul incorect in care expertul constructor a calculat viteza de cadere a zapezii, toate acestea reprezinta motive de netemeinicie, ce nu pot fi incadrate in motivele expres si limitativ prevazute de disp. Art. 304 C. pr. Civ.
Curtea reaminteste ca respingerea, ca neintemeiata, a unor obiectiuni cu privire la raportul de expertiza nu echivaleaza cu nepronuntarea asupra unor cereri formulate de parti, iar in speta, asa cum, in mod corect, a retinut si instanta de apel, recurentii, prin aparator, au aratat la termenul de judecata din 12.04.2013 ca, fata de rectificarea efectuata de catre expert, in sensul ca, intre punctele 1-16 este o eroare de 6 cm, nu insista in obiectiuni si nu solicita refacerea raportului de expertiza ( fila 83 dosar fond).
Cat priveste pretinsele obiectiuni formulate cu privire la raportul de expertiza constructii, Curtea constata ca, la acelasi termen de judecata, recurentii au precizat prin nota de sedinta depusa ca, in ce priveste aceasta lucrare, „suntem de acord cu aceasta, cu mentiunea faptului ca invelisul acoperisului constructiei noastre nu este din tabla, acesta fiind din tigla.”, astfel incat aceste sustineri nu pot fi considerate obiectiuni, cu atat mai mult cu cat, cu ocazia dezbaterii fondul cauzei, aparatorul acestora a solicitat „omologarea raportului de expertiza constructii”( fila 76, 83 verso dosar fond).
Ca atare, recurentii nu mai puteau invoca in fata instantei de apel obiectiuni cu privire la raportul de expertiza, cat timp nu le-au invocat in termen procedural in fata instantei de fond.
In ce priveste motivele de modificare invocate de catre recurenti, Curtea retine ca se invoca disp. art. 304 pct. 7 C. pr. civ, potrivit carora hotararea poate fi atacata cand nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii.
Lecturand decizia recurata, Curtea constata ca aceasta este amplu motivata, atat in drept, cat si in fapt, iar imprejurarea ca instanta de apel si-a insusit solutia pronuntata de prima instanta, aratand argumentatia proprie pentru care a procedat in acest mod, nu semnifica faptul ca hotatarea nu cuprinde motivele pe care se sprijina ori cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii.
De asemenea, in conformitate cu disp.art. 304 pct.8 Cod pr.civilă coroborate cu disp.art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, hotărârea poate fi modificată în cazul în care instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În legătură cu motivul de modificare prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, invocat de recurenti, astfel cum s-a statuat în practica și literatura juridică, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar, totuși, puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincția ce trebuie făcută între clauzele clare și clauzele obscure, iar pe de altă parte, de interdicția de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât, dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor este modificabilă, situație care nu se regăsește însă în speță.
Curtea reaminteste ca pretinsa masurare gresita de catre expert a suprafetei de teren revendicate nu echivaleaza cu interpretarea gresita a actului dedus judecatii, ci vizeaza aprecierea probelor, asa incat aceasta critica nu se poate circumscrie motivului de recurs analizat.
Recurentul a mai invocat drept motiv de modificare disp. art.304 pct.9 Cod pr.civilă ce privesc situațiile în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată. Altfel spus, instanța de recurs trebuie să constate că hotărârea nu este motivată în drept ori că în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate nu există un text care să justifice soluția în speță, împrejurare care nu poate fi reținută în cauză.
În ceea ce privește încălcarea sau aplicarea greșită a legii, aceasta presupune că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar fie le-a încălcat, în litera și spiritul lor, fie le-a aplicat greșit. Spre exemplu, instanța încalcă sau aplică greșit legea atunci când:aplică o normă generală nesocotind existența uneia speciale sau aplică o normă care nu este incidentă în speță, ori interpretează greșit textul de lege corespunzător situației de fapt, niciuna din împrejurările respective neputând fi reținute în speță, nici chiar dezvoltarea dată motivelor de recurs de către recurent nefăcând referire la aceste aspecte.
Ca atare, criticile recurentilor privind aprecierea probelor administrate in fata instantei de fond, respectiv cu privire la inscrisurile depuse de parti, interpretarea rapoartelor de expertiza- respectiv suprafata calculata de catre expert ca fiind acaparata de catre parati, calitatea de proprietari ai terenului, nu se circumscriu motivelor limitativ prevazute de lege prin disp. art. 304 C. pr. civ, ci tin de temeinicia hotararii si nu de legalitatea acesteia, astfel incat nu pot fi analizate pe calea extraordinara a recursului.
Curtea constata ca sustinerea principala a recurentilor, privind „aberatia ..rezultata din modul in care suprafata de 0,086 mp a fost calculata”, ce ar fi condus la o solutie „ce frizeaza ridicolul”, vizeaza modul de interpretare a probatoriilor, asadar, netemeinicia deciziei recurate, si care nu poate fi analizata in aceasta faza procesuala, asa cum am aratat si in paragraful precedent.
Referitor la critica potrivit careia rapoartele de expertiza nu erau vizate de Biroul de Expertize-Buzau, Curtea constata ca aceasta este formulata cu o totala rea credinta, atat timp cat, din cotinutul lucrarilor depuse la dosarul de fond rezulta, fara dubiu, situatia contrara, respectiv ca lucrarile sunt vizate, aspect retinut, de altfel, si de catre instanta de apel ( filele 50, 65 dosar fond) – imprejurare fata de care Curtea manifesta clementa in a nu aplica o amenda judiciara partilor ce formuleaza, cu rea credinta, o astfel de critica cu incalcarea disp. Art. 129 al. 1 raportat la disp. Art. 723 al. 1 C. pr. Civ. .
F. de toate aceste considerente, Curtea constata ca recursul este vadit nefondat, motiv pentru care il va respinge, ca atare, in temeiul disp. art. 312 C. pr. civ..
De asemenea, in temeiul disp. art. 274 C. pr. civ, Curtea va obliga recurenții să plătească intimatului suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de solutionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. V. și C. P., domiciliați în comuna CISLĂU, ., județul B., împotriva deciziei civile nr. 165/13 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu reclamantul M. N. și pârâta M. I., domiciliați în comuna CISLĂU, ., județul B..
Obligă recurenții C. V. și C. P. să plătească intimaților M. N. și M. I. suma de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2014.
Președinte, Judecători,
E. S. V.-I. S. A.-C. B.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. VIS
Tehnored.CC
2 ex/_17.02.2014.
d.f. nr._ Judecătoria Pătârlagele
j.f.. Șt.M.
d.a. nr._ Tribunalul B.
j.a. M. N., A. M.
| ← Strămutare. Sentința nr. 45/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 970/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
