Pretenţii. Decizia nr. 737/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 737/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 971/204/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 737
Ședința publică din data de 27 martie 2014
Președinte - M. G.
Judecători - C. P.
- V. D.
Grefier - A. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta C. M., domiciliată în orașul Băicoi, ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr. 455 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. P. M., domiciliat în Florești, ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de taxa judiciară de timbru.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006, informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este motivat și declarat în termen, iar prin Serviciul registratură s-a depus din partea recurentei-reclamante o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, întrucât la acest termen se află la Tribunalul Prahova, unde are de susținut o altă cauză penală în care este parte. De asemenea, solicită termen pentru comunicarea motivelor de recurs depuse la dosar.
Curtea, respinge ca nedovedită cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de recurenta-reclamantă C. M., deoarece la dosar nu se află nicio dovada în acest sens. Totodată, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3587/20.12.2012, Judecătoria Câmpina a respins acțiunea formulată de reclamanta C. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr.2104/13.06.2001, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr.1325/2001, definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefundat, atât a apelului, conform Deciziei nr.1792/2001 pronunțată de Tribunalul Prahova, cât și a recursului, conform Deciziei nr.398/2002 a Curții de apel Ploiești, a fost admisă acțiunea modificată formulată de reclamanții Gama T. D. și Gama A. M., dispunându-se evacuarea pârâtei C. M. din imobilul situat în orașul Băicoi . compus din locuința C1, compusă din două camere, bucătărie, hol, baie, două bucătării și WC, anexa 2 și anexa 3 existente pe terenul în suprafață de 49,81 mp. indiviz din 476 ,9 mp. proprietate a numiților Gama.
Prin Sentința nr. 2816/26.09.2002 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr.470/2002, s-a instituit în favoarea reclamantei C. M. un drept de retenție asupra imobilului situat în orașul Băicoi . până la achitarea de către pârâți a debitului rezultat din contravaloarea lucrărilor de îmbunătățire aduse de reclamantă imobilului.
În dosarul de executare silită nr.2/2006 al B. H. E., executorul judecătoresc menționat, a emis adresa nr.598/25.05.2006, prin care reclamanta din prezenta cauză a fost încunoștințată că, în data de 31.05.2006, va avea loc executarea titlului, respectiv Sentința civilă nr. 2104/13.06.2001, irevocabilă, având ca obiect evacuarea acesteia din imobil.
Prin Decizia civilă nr.573/2012, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr._/105/2006, irevocabilă, depusă la fila 61-67 dosar, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea C. M. și au fost anulate actele de executare întocmite în dosarul de executare silită nr.2/2006 al B. H. E., dispunându-se repunerea părților în situația anterioară, la data de 12.04.2012.
Analizând susținerile reclamantei cu referire la prejudiciul moral nepatrimonial ce i-a fost cauzat de pârât în cadrul acțiunii de executare silită ce a avut loc la data de 31.05.2006, instanța de fond a reținut că procesul-verbal încheiat de B. E. H., al cărui conținut este însușit prin semnături de creditorii prezenți la executare, precum și persoane desemnate din cadrul Poliției Băicoi, respectiv: P. C., M. E., I. B., N. P., precum și polițiștii comunitari M. G. și M. L., constată împrejurările de fapt detaliate prin planșele fotografice și dovada video a desfășurării acțiunii desfășurate în lipsa reclamantei.
Astfel, în conformitate cu art.579 C., în vederea executării silite a obligației de evacuare, executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească, de îndată, imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forței publice, punând pe creditor în drepturile sale.
În consecință, prezența pârâtului la locul imobilului cu ocazia executării silite este justificată, iar atitudinea lui reflectată de probele video, audio, nu este cauzatoare de prejudicii morale pentru reclamantă.
Dispozițiile art. 580 C. obligă executorul judecătoresc să inventarieze bunurile mobile ce nu formează obiectul executării și pe care debitorul nu le-a ridicat, operațiunea inventarierii este legală, iar vocile bărbătești menționate în procesul-verbal privind transcrierea convorbirilor din înregistrarea audio-video, efectuate cu prilejul executării silite din data de 31.05.2006, depus la fila 31 dosar, nu sunt individualizate și nu pot fi atribuite pârâtului.
Din conținutul metodologiei privind realizarea sarcinilor ce revin poliției în materie de executare silită nr._/30.07.2002, rezultă că, în afara situației prevăzute expres de lege, art. 580 ind. 5 C., executorul judecătoresc are posibilitatea, conform art. 373 ind. 2 C., să solicite sprijin ori de câte ori consideră necesar, organelor de poliție, jandarmeriei și altor agenți ai forței publice, care sunt obligați să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite.
Nici probele testimoniale administrate în cauză nu dovedesc o altă situație de fapt decât cea evidențiată de probele video, astfel că susținerile reclamantei privind atitudinea răzbunătoare și discriminatorie a pârâtului sau abuzivă, nu sunt dovedite.
În legătură cu elementele ce se cer a fi întrunite pentru angajarea răspunderii civile delictuale cu consecința prejudiciului moral, s-a constatat că, în speță, nu există faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, cauzatoare de prejudiciu, deoarece prezența pârâtului și nici acțiunile sale – planșele filele 33, 32, atitudinile sale nu pot fi apreciate ca atare.
Susținerile reclamantei din notele scrise depășesc, cu mult, cadrul procesual din prezenta speță, astfel, prejudiciul moral complex susținut, rezultat din privarea sa de spațiul locativ, a bunurilor și a vieții private, neavând legătură directă de cauzalitate cu participarea pârâtului, în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu la efectuarea executării silite a unei hotărâri judecătorești de evacuare investită cu formulă executorie.
În consecință, instanța de fond a apreciat acțiunea ca neîntemeiată și a respins-o.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta C. M., invocând, în cauză, nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 6 și următoarele C.p.c., Constituția României, Convenția Europeană.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că primul motiv de recurs vizează faptul că sentința recurată este vădit nelegală și netemeinică, iar al doilea motiv de recurs, faptul că sentința recurată este un fals, în sensul că întreaga motivare conține afirmații, mențiuni și precizări false, neprobate, dar și în contradicție cu probele existente.
În continuare, în ceea ce privește primul motiv de recurs, reclamanta a susținut faptul că instanța face precizări neadevărate, care stau la baza sentinței nr. 3587/2012.
Astfel, un prim aspect vizează faptul că ceilalți polițiști și-au îndeplinit atribuțiile, aspect care rezultă din planșele foto, precum și de martora D., care le confirmă.
Reclamanta a susținut că un al doilea aspect vizează susținerea „… DVD obținut după 2 ani”, în raport de care consideră că se pune întrebarea cum s-a calculat, întrucât adresele IJP Prahova menționează decembrie 2011 și, deci, din 2006 în 2011 sunt 5 ani.
În continuare, reclamanta a susținut că al treilea aspect vizează susținerea că nu a atașat înscrisuri, cu toate că, apoi, sunt enumerate, omițându-se aspectele esențiale.
De asemenea, reclamanta a susținut că, un al patrulea aspect, vizează faptul că se respinge proba cu cercetare locală ca inutilă și, în raport de acest aspect, arată că cercetarea locală confirmă și existența bunurilor sale neinventariate, nefilmate, dar și conservarea lor și folosirea acestora.
Mai mult, reclamanta a susținut că al cincilea aspect vizează menționarea Sentinței nr. 2104/2001, prin care s-a dispus evacuarea sa din cele 11 spații locative aflate în C1, C2, C3, însă se omite cu bună-știință faptul că această sentință are dispozitivul modificat în totalitate prin hotărâri judecătorești irevocabile: Deciziile nr. 810/2003 și nr. 2056/2003, Sentința nr. 47/2004, care dispun, pe fond, că sentința nr. 2104/2001 nu se poate executa.
Reclamanta a susținut că, un al șaselea aspect, vizează faptul că se menționează, în mod fals, faptul că procesul-verbal încheiat la 31.05.2006, constată împrejurările de fapt, confirmate de video-filmare, întrucât, la paginile 1 și 2 ale procesului-verbal din data de 31.05.2006, se menționează că este declarată evacuată din 11 spații locative, deși inventarierea și filmarea nu vizează decât 6 spații locative.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, reclamanta a susținut că instanța de fond omite aspectul existenței sigiliului și ruperea acestuia de către Gama T., dar și înregistrarea audio-video, care nu apare în conținutul procesului verbal din 31.05.2006, care a fost însușit de către pârât.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, reclamanta a susținut că se menționează de către instanța de fond că nu există faptă ilicită, cauzatoare de prejudiciu și consideră că, se aduce atingere drepturilor personale extra-patrimoniale.
Mai mult, reclamanta a menționat că acest DVD este comunicat organelor abilitate pentru a constata cum au rămas bunurile proprietatea sa în custodie.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței de fond, trimiterea cauzei la fond pentru a se pronunța pe aspectele învederate, respectiv cu privire la sigiliu, în ceea ce privește Sentința nr. 2104/2001 – modificată în tot, neconcordanța dintre procesul-verbal din 31.05.2006, cu video-filmarea și situația reală din teren care, în opinia sa, este ușor de constatat printr-o cercetare locală,
De asemenea, a precizat că va formula completare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 15.04.2013, tribunalul a calificat calea de atac ce trebuia exercitată în cauză ca fiind apel, iar nu recurs, față de valoarea obiectului cauzei, calea de atac indicată și prin de sentința civilă atacată.
La același termen de judecată, tribunalul, în raport de această calificare a pus în vedere apelantei-reclamante să formuleze precizări față de calea de atac a apelului.
La data de 20.05.2013, apelanta-reclamantă a depus la dosar o precizare a motivelor de apel, invocând ca temei de drept art. 282 și următoarele Cod procedură civilă, precum și art. 466 și următoarele din NCPC, doctrina și literatura de specialitate, Constituția României și Convenția Europeană, solicitând, totodată, în conformitate cu art. 292 și 295 Cod pr. civ., încuviințarea refacerii, completării probelor și administrarea probelor noi, iar în motivarea cererii, reluând, în esență, cele menționate inițial în motivarea cererii de recurs, mai sus arătate.
Prin decizia civilă nr. 455 din 26 septembrie 2013, Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta – reclamantă C. M., reținând că, prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 300.000 lei, respectiv 3 miliarde lei vechi cu titlul de daune morale, pentru acoperirea prejudiciului moral suferit ca urmare a executării silite efectuate la data de 31.05.2006, în dosarul de executare silită nr. 2/2006.
Ca atare, cererea acesteia s-a impus a fi analizată din perspectiva angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv, a îndeplinirii cumulative a condițiilor de angajare a unei asemenea răspunderi și, anume: existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, a vinovăției pârâtului, a existenței prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dinte prejudiciu și fapta ilicită, lucru realizat de către instanța fondului.
Cu privire la existența faptei ilicite, corect s-a reținut de către instanța fondului că, la baza executării silite, a stat sentința civilă nr.2104/13.06.2001 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr.1325/2001, definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefondat, atât a apelului, conform Deciziei nr.1792/2001 pronunțată de Tribunalul Prahova, cât și a recursului, conform Deciziei nr.398/2002 a Curții de apel Ploiești, prin care a fost admisă acțiunea modificată, formulată de reclamanții Gama T. D. și Gama A. M. și s-a dispus evacuarea pârâtei C. M. din imobilul situat în orașul Băicoi ., compus din locuința C1, compusă din două camere, bucătărie, hol, baie, două bucătării și WC, anexa 2 și anexa 3 existente pe terenul în suprafață de 49,81 mp. indiviz din 476 ,9 mp. proprietate a numiților Gama.
Astfel, executarea silită efectuată la 31.05.2006, nu poate fi catalogată ca o faptă ilicită, reprezentând, în fapt, punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, neexecutată de bunăvoie, instanța fondului reținând corect că nu există faptă ilicită.
Cu privire la prejudiciul moral pretins, corect s-a reținut că procesul-verbal încheiat de B. E. H., al cărui conținut este însușit prin semnături de creditorii prezenți la executare, precum și persoane desemnate din cadrul Poliției Băicoi, respectiv: P. C., M. E., I. B., N. P., precum și polițiștii comunitari M. G. și M. L., constată împrejurările de fapt detaliate prin planșele fotografice și dovada video a desfășurării acțiunii desfășurate în lipsa reclamantei, că, în speță, își găsesc aplicabilitatea prevederile art.579 și urm.c.civ. și că prin probatoriul administrat ( în special probele testimoniale) nu s-a dovedit o altă situație de fapt decât cea evidențiată de probele video.
Din analiza probatoriilor, tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii, nici a condiției vinovăției, iar în ceea ce privește condiția existenței legăturii de cauzalitate, de vreme ce nu există faptă ilicită, este evident că nu poate fi îndeplinită nici această condiție.
Critica privind respingerea probei cu cercetare locală ca inutilă și susținerea că cercetarea locală ar confirma și existența bunurilor reclamantei neinventariate, nefilmate, dar și conservarea și folosirea acestora, nu poate fi primită, întrucât probatoriile se impuneau a fi admise doar în măsura în care erau utile, concludente, pertinente și puteau conduce la soluționarea cauzei, aspect avut în vedere de instanța fondului care a reținut, corect, că proba este inutilă, evident, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, criticile apelantei prin care a pretins că instanța fondului face precizări neadevărate, care stau la baza sentinței nr. 3587/2012, sub cele șase aspecte sus menționate, au fost considerate nefondate și infirmate de probatoriile administrate.
Cât privește critica potrivit căreia apelanta-reclamantă a susținut că instanța de fond a omis aspectul existenței sigiliului și ruperea acestuia de către Gama T., dar și înregistrarea audio-video, care nu apar în conținutul procesului verbal din 31.05.2006, care a fost însușit de către pârât, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată din perspectiva obiectului acțiunii - angajare răspundere civilă delictuală dar și a probatoriului care atestă o altă situație de fapt, în sensul celor reținute de instanța fondului.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel, acesta se circumscrie criticilor analizate mai sus și a fost considerat nefondat, nu s-a făcut dovada existenței faptei ilicite, ci executarea silită a avut la bază o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care nu s-a executat de bunăvoie.
Dispozițiile NCPC invocate de apelanta-reclamantă prin precizarea depusă la 20.05.2013, nu își găsesc aplicabilitatea în cauză, întrucât prevederile Noului cod de procedură civilă se aplică proceselor începute după ., respectiv, după data de 15.02.2013, nefiind cazul speței de față.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta C. M., reiterând, în esență, susținerile din apel, invocând dispozițiile art. 304 pct.7,8 și 9 Cod pr.civilă, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Se susține de reclamantă că instanța de apel nu a reținut aspectul de esență, în sensul că s-a efectuat o executare silită fără o hotărâre judecătorească redactată și investită cu formulă executorie, faptul că nu se coroborează spațiile locative menționate în sentința 2104/2001 și cele deschise și inventariate în procesul-verbal.
Restul susținerilor din recurs sunt invective la adresa funcționarilor, magistraților, acuzații de fraudă nedovedite.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului,constată că motivele de recurs nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
La baza executării silite, a stat sentința civilă nr.2104/13.06.2001 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr.1325/2001, definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefondat, atât a apelului, conform Deciziei nr.1792/2001 pronunțată de Tribunalul Prahova, cât și a recursului, conform Deciziei nr.398/2002 a Curții de apel Ploiești, prin care a fost admisă acțiunea modificată, formulată de reclamanții Gama T. D. și Gama A. M. și s-a dispus evacuarea pârâtei C. M. din imobilul situat în orașul Băicoi, ., compus din locuința C1, compusă din două camere, bucătărie, hol, baie, două bucătării și WC, anexa 2 și anexa 3, existente pe terenul în suprafață de 49,81 mp., indiviz din 476 ,9 mp. proprietate a numiților Gama.
În consecință, executarea silită efectuată la 31.05.2006 are o bază legală și nu poate fi catalogată ca o faptă ilicită, reprezentând, de fapt, punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, neexecutată de bunăvoie.
Cu privire la restul afirmațiilor despre falsuri în dosare, mită, etc făcute de recurentă, Curtea constată că nu există dovezi în acest sens.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. M. domiciliată în orașul Băicoi, ., județ Prahova, împotriva deciziei civile nr. 455 din 26 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. P. M., domiciliat în Florești, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2014.
Președinte, Judecători,
M. G. C. P. V. D.
Grefier,
A. M. B.
Red. CP
tehnored.BA
2 ex./08.04.2014
dosar fond nr._ Judecătoria Câmpina
jud.fond N. V.
dosar apel nr._ Tribunalul Prahova
jud.apel C. A. M.; G. M.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
| ← Anulare act. Decizia nr. 2087/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Strămutare. Sentința nr. 45/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
