Obligaţie de a face. Decizia nr. 2164/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2164/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 1094/310/2006*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2164
Ședința publică din data de 15 octombrie 2014
Președinte - V. G.
Judecători - P. M. G.
- M. I. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta P. M., domiciliată în Bușteni, Libertății, nr. 170, județ Prahova împotriva deciziei civile nr. 345 pronunțată la 27 mai 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții C. L. BUȘTENI, cu sediul în Bușteni, Libertății, nr. 91, Județul Prahova și ORAȘUL BUȘTENI-prin primar, cu sediul în Bușteni, ., J. Prahova.
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-pârâți C. L. Bușteni și Orașul Bușteni reprezentați de consilier juridic Negutescu L., lipsind recurenta-reclamantă P. M..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că la data de 8.10.2014, prin Serviciul Registratură, intimații-pârâți C. L. Bușteni și Orașul Bușteni au depus la dosar întâmpinare.
Consilier juridic Negutescu L., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic Negutescu L., având cuvântul, arată că terenul in litigiu aparține celor două unități locative, astfel că nu se poate acorda in exclusivitate recurentei.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ 2014 pe rolul Judecătoriei S., reclamanta P. M. a chemat în judecată pe pârâții C. L. Bușteni și Orașul Bușteni prin primar, solicitând instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să se dispună lămurirea, îndreptarea, completarea sentinței civile nr. 1320/2006 a Judecătoriei S., în sensul înstrăinării terenului de 192 mp în proprietate exclusivă, înserarea prețului privind vânzarea terenului și a hotărârii Consiliului L. în acest sens.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că se impune lămurirea sentinței civile nr. 1320/2006, deoarece pârâții au fost obligați sa încheie contract de vânzare cumpărare în favoarea sa exclusivă pentru terenul de 192 mp, existând hotărârile nr. 39/2006 și nr. 66/2006 emise de C. local care sunt contradictorii, inclusiv în ceea ce privește vânzarea în exclusivitate sau în indiviziune.
La data de 24.02.2014 pârâții au formulat o întâmpinare, fiind de acord cu admiterea acțiunii și lămurirea dispozitivului hotărârii privind menționarea HCL nr. 66/28.06.2006 în ceea ce privește obligația de a vinde terenul de 192 mp.
După administrarea probelor cu acte, prin încheierea din data de 24.02.2014 a Judecătoriei S., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă privind îndreptarea erorii materiale lămurirea și completarea sentinței civile nr. 1320/22.12.2006 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr. 1094/2006, în contradictoriu cu pârâții și s-a dispus lămurirea sentinței civile nr. 1320/2006, în sensul că a fost obligat pârâtul Orașul Bușteni prin primar să încheie contract de vânzare-cumpărare reclamantei, pentru terenul de 192 m.p., conform HCL nr. 66/2006 .
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că prin sentința civila nr. 1320/22.12.2006 s-a dispus obligarea paratului orașul Bușteni sa încheie contract de vânzare-cumpărare reclamantei pentru terenul de 192 mp conform hotărârilor Consiliului L. Bușteni, însă în baza hotărârii nr. 39/ 27.04.2006 C. L. Bușteni a aprobat încheierea actelor de vânzare-cumpărare în forma autentică pentru mai multe persoane beneficiare, printre aceste persoane și reclamanta care figura cu „192 mp teren exclusiv”, în timp ce în conformitate cu hotărârea nr. 66/28.06.2006 C. L. Bușteni a aprobat modificarea HCL nr. 39/27.04.2006 – pozițiile 1 și 2 din anexă dispunându-se vânzarea celor 192 mp indivizi din 283,98 mp indiviz din 433,41 mp, astfel încât cele două hotărâri sus-menționate sunt diferite, fiind de natură să afecteze în substanța sa obiectul actului juridic aprobat – vânzarea cumpărare, motiv pentru care se impune lămurirea dispozitivului sentinței în ceea ce privește menționarea hotărârii Consiliului L..
S-a specificat că hotărârea care va sta la baza vânzării o reprezintă Hotărârea nr. 66/28.06.2006 privind modificarea HCL nr. 39/27.04.2006 deoarece Hotărârea nr. 39/2006 a avut forță normativă, ca act al legiuitorului local în ceea ce o privește pe reclamantă, pana la modificare, respectiv numai până la acest moment voința legiuitorului local a fost în sensul vânzării în exclusivitate, iar începând cu data de 28.06.2006 hotărârea nr. 39/2006 a fost modificată, caz în care din acest moment raporturile parților sunt guvernate de hotărârea nr. 66/2006, mai ales că după . actului normativ modificator, actul modificat se considera abrogat, neproducând efecte juridice, în acest sens, motiv pentru care în baza disp. art.2811 c.pr.civ. cererea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a încheierii în sensul admiterii în totalitate a cererii, motivându-se că se impune lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.1320/22.12.2006, atât timp cât există două hotărâri contradictorii, fără să se țină seama de CEDO, de principiul nediscriminării, în condițiile în care pârâții și-au manifestat voința de a-i vinde terenul de 192 mp aferent casei sale, în indiviziune la prețul de 150 euro/mp, fără să se țină seama de înstrăinările anterioare din anii 2000, 2008 la prețul de 1.600.000 ROL/ mp, 142,31 lei/mp, de prețurile practicate la concesionare de 32 euro/mp, inclusiv în cazul soției primarului și că prețul propus la înstrăinarea terenului are un caracter exagerat, creându-i-se o situație discriminatorie, pârâții întocmind un contract de concesiune în mod nelegal pentru ., desființat ulterior pe cale judecătorească.
În continuare, reclamanta a arătat că magistrații naționali au obligația, conform Normelor CEDO, să aplice garanțiile prevăzute de Convenție, libertățile fundamentale stabilite de directivele UE cu privire la non discriminare, având dreptul să fie tratată egal în raport de terțe persoane cărora pârâții le-au înstrăinat, concesionat diferite terenuri, existând un conflict de interese în condițiile în care pârâții prin intermediul primarului au favorizat-o pe soția acestuia din urmă, existând un conflict de interese care se naște în momentul în care un agent public are un interes personal, de natură să influențeze exercițiul parțial, obiectiv al funcțiilor sale oficiale, inclusiv în cazul avantajării familiei și că se impune lămurirea sentinței privind vânzarea terenului conform hotărârilor Consiliului L. Bușteni, înstrăinare imposibilă în condițiile în care aceste hotărâri au un caracter contradictoriu, impunându-se fixarea prețului pe metru pătrat în vederea eliminării oricărei forme de discriminare, de abuz în funcție, mai ales că există o criză economică, fiind imposibil ca prețul terenului să crească de peste 5 ori în perioada 2007-2011, deși piața imobiliară a înregistrat un regres.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 16.04.2014.
Tribunalul Prahova, analizând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate, și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, prin decizia civilă nr. 345 pronunțată la 27 mai 2014, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.1320/22.12.2006 a Judecătoriei S. rămasă definitivă și irevocabilă a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva pârâtului Orașul Bușteni prin Primar și a fost obligat acesta din urmă să încheie contract de vânzare - cumpărare reclamantei pentru terenul de 192 mp, potrivit Hotărârilor Consiliului L. Bușteni.
Conform art.2811 cod pr. civilă, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la interesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot solicita instanței care a pronunțat hotărârea sa lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Din analiza probelor administrate în cauză, tribunalul a constatat că în baza sentinței civile nr. 1320/22.12.2006 rămasă definitivă și irevocabilă, a fost obligat pârâtul Orașul Bușteni să încheie în favoarea reclamantei un contract de vânzare-cumpărare pentru terenul de 192 mp. conform Hotărârilor Consiliului L. Bușteni, motiv pentru care prin încheierea din 24.02.2014 s-a dispus lămurirea dispozitivului acestei sentințe în sensul menționării Hotărârii Consiliului L. Bușteni nr.66/2006 în ceea ce privește instituirea obligației în sarcina pârâtului de a încheia în favoarea reclamantei un contract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul de 192 mp.
Ca atare, tribunalul a apreciat că atât timp cât prin sentința civilă nr.1320/2006 s-a dispus obligarea pârâtului să încheie în favoarea reclamantei un contract de vânzare-cumpărare privind terenul de 192 mp situat în Bușteni, ., procedându-se la lămurirea dispozitivului acestei sentințe în baza încheierii din data de 24.02.2014 în ceea ce privește menționarea numărului Hotărârii Consiliului L. Bușteni privind obligația sus menționată, respectiv nr.66/2006, înseamnă că, în realitate, nu există nicio împrejurare înserată în cuprinsul dispozitivului sentinței sus menționate și implicit al încheierii din 24.02.2014 care să creeze neclarități cu privire la întinderea, aplicarea, înțelesul obligației stabilită în sarcina pârâtului și, deci să impună lămurirea dispozitivului acestei sentințe.
De altfel, pretențiile reclamantei privind menționarea prețului terenului în cazul înstrăinării acestuia de către pârât, repun în discuție însuși dreptul reclamantei de a solicita vânzarea terenului, modalitatea de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, clauzele contractuale pe care ar trebui să le conțină contractul respectiv, aspecte care exced unei cereri de lămurire întrucât disp. art.2811 cod pr. civilă vizează posibilitatea de lămurire a întinderii, înțelesului, aplicării dispozitivului unei hotărâri judecătorești, adică situațiile, împrejurările care impun necesitatea clarificării conținutului propriu-zis al unei hotărâri judecătorești și nicidecum situațiile, împrejurările care repun în discuție anumite drepturi ce au făcut obiectul pretențiilor soluționate în baza hotărârii judecătorești respective, mai ales că reclamanta avea posibilitate să-și valorifice anumite pretenții privind stabilirea prețului terenului ce urma să-i fie înstrăinat, prin intermediul căilor de atac ordinare și extraordinare pe care putea să le promoveze în raport de sentința civilă nr. 1320/2006 și nicidecum prin intermediul unei cereri de lămurire.
A apreciat tribunalul că în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis cererea, dispunând lămurirea dispozitivului sentinței civile ntr.1320/ 2006 în sensul menționării numărului hotărârii Consiliului L. Bușteni 66/2006 în ceea ce privește obligația instituită în sarcina pârâtului de a-i încheia un contract de vânzare-cumpărare pentru terenul de 192 mp.
Susținerile reclamantei în sensul că s-ar impune lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.1320/22.12.2006, existând două HCL contradictorii, fără să se țină seama de CEDO, de principiul non-discriminării în condițiile în care pârâții și-au manifestat voința de a-i vinde terenul de 192 mp, în indiviziune la prețul de 150 euro/mp., de înstrăinările anterioare din anii 2000, 2008 la prețul de 1.600.000 ROL/ mp., 142,31 lei/mp., de prețurile practicate la concesionare de 32 euro/mp., inclusiv în cazul soției primarului, nu au fost avute în vedere de instanță, deoarece împrejurările sus menționate exced unei cereri de lămurire care vizează pur și simplu necesitatea lămuririi înțelesului, întinderii, aplicării obligației stabilită prin sentința sus menționată și nicidecum modalitatea în sine de încheiere a contractului, de stabilire a prețului la care ar urma să se înstrăineze terenul, clauzele contractuale ce ar urma să fie stabilite de părțile contractante în acest sens, aspecte care pun în discuție modalitatea de întocmire propriu-zisă a contractului, putând face obiectul unor pretenții ce ar urma să fie formulate pe cale separată, prin intermediul dreptului comun.
Afirmațiile reclamantei în sensul că prețul propus la înstrăinarea terenului are un caracter exagerat, creându-i-se o situație discriminatorie, pârâții întocmind un contract de concesiune în mod nelegal pentru ., desființat ulterior pe cale judecătorească și că magistrații naționali au obligația conform Normelor CEDO să aplice garanțiile prevăzute de Convenție, libertățile fundamentale stabilite de directivele UE cu privire la non discriminare, având dreptul să fie tratată egal în raport de terțe persoane cărora pârâții le-au înstrăinat, concesionat diferite terenuri, existând un conflict de interese în condițiile în care pârâții prin intermediul primarului au favorizat-o pe soția acestuia din urmă, nu au fost reținute de instanță, apreciindu-se că împrejurările sus-menționate nu pot face obiectul unei analize în cadrul unei cereri de lămurire, nefăcând parte din categoria situațiilor reglementate de disp. art. 2811 c.pr.civ., fiind imposibilă analizarea modalității în care pârâții ar înțelege să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare în favoarea reclamantei, clauzele contractuale ce ar urma să fie înserate în cuprinsul contractului, iar reclamanta se află în imposibilitate legală ca prin intermediul cererii de lămurire să invoce diferite principii, norme în scopul de a-l constrânge pe pârât să îi înstrăineze terenul la un anumit preț, neexistând nicio dispoziție legală care să confere în favoarea reclamantei dreptul de a fixa prețul vânzării prin intermediul cererii de lămurire.
Motivele invocate de către reclamantă conform cărora ar exist un conflict de interese, născut în momentul în care un agent public are un interes personal de natură să influențeze exercițiul parțial, obiectiv al funcțiilor sale oficiale, inclusiv în cazul avantajării familiei și că se impune lămurirea sentinței privind vânzarea terenului conform hotărârilor Consiliului L. Bușteni care au un caracter contradictoriu, impunându-se fixarea prețului pe metru pătrat în vederea eliminării oricărei forme de discriminare, de abuz în funcție, existând o criză economică, fiind imposibil ca prețul terenului să crească de peste 5 ori în perioada 2007-2011 deși piața imobiliară a înregistrat un regres, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, deoarece la stabilirea situațiilor de fapt, de drept deduse judecății, ținându-se seama de natura, specificul cererii de lămurire, se ține cont de dispozițiile legale ce reglementează regimul juridic al acestei cereri și nicidecum de existența sau inexistența unor conflicte de interese, de opțiunile reclamantei de a i se înstrăina terenul la un preț pe care îl consideră rezonabil, mai ales că în cazul în care există neînțelegeri între părți cu privire la prețul terenului în litigiu reclamanta are posibilitatea să-și valorifice aceste pretenții pe calea dreptului comun și nicidecum prin intermediul unei cereri de lămurire.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza art.296 cod pr. civilă a respins apelul ca nefondat, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta P. M., care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 C.pr.civilă, susținând că instanța de apel, interpretând greșit actul juridic dedus judecații a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, dispunând ca vânzarea terenului în suprafața de 192 mp, sa fie făcută conform HCL Bușteni nr.66/28.06.2006, iar nu în conformitate cu HCL nr.39/27.04.2006.
Susține recurenta că instanța de fond, admițând în parte cererea de îndreptare a erorii materiale, a dispus lămurirea sentinței civile nr.1320 din 22 decembrie 2006 a Judecătoriei S., în sensul obligării Orașului Bușteni -prin Primar să încheie contractul de vânzare-cumpărare, pentru terenul de 192 mp, conform HCL nr.66/2006, adică în indiviziune, pe considerentul ca aceasta hotărâre a modificat HCL nr.39/2006 și că numai până la data de 28.06.2006, când a fost modificată, își putea produce efectele și vânzarea se putea face în exclusivitate, și nu în indiviziune, punct de vedere îmbrățișat și de Tribunalul Prahova, care a apreciat ca nu exista nicio împrejure, inserată în cuprinsul dispozitivului Sentinței civile nr.1320/2006 a Judecătoriei S. și implicit al încheierii din 24.02.2014, care sa creeze neclarități cu privire la întinderea, aplicarea și înțelesul obligației stabilite în sarcina pârâtului.
Consideră recurenta că se impunea ca vânzarea ternului de 192 mp să se facă în exclusivitate, și nu în indiviziune, deoarece dispozitivul sentinței civile nr.1320 din 22 decembrie 2006 a Judecătoriei S. face referire la ambele hotărâri de consiliu, iar prin contractele de vânzare-cumpărare, încheiate de către părți cu alte doua persoane, adică Palosan L. și soția primarului din Bușteni, S. R., din același întreg de teren, s-au făcut, în exclusivitate, iar nu în indiviziune.
Învederează recurenta că se ajunge la situația unui tratament inegal, care îi este defavorabil, care încalcă principiul non-discriminării, stipulat în art.2 al Tratatului de la Lisabona, precum și în alte acte normative comunitare intrate în dreptul intern.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instanțele naționale au obligația de a aplica garanțiile prevăzute în Convenția CEDO și directivele Uniunii Europene pentru non-discriminare, chiar daca nici una dintre părțile implicate în procedura nu le invoca.
Susține recurenta că nu este tratată în mod egal cu celelalte două doamne, care au beneficiat de un regim juridic mai favorabil, cu atât mai mult cu cât deține terenul pe care se afla casa în proprietate exclusivă și poate să-și întregească întregul corp de teren, sub același regim juridic.
Referitor la incidența dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul de procedura civilă, recurenta arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În mod greșit instanța a apreciat că reclamanta se află în imposibilitate legală ca, prin intermediul cererii de lămurire, să poată invoca diferite principii și norme, în scopul de a-l constrânge pe pârât sa-i înstrăineze terenul la un anumit preț, deoarece nu s-a cerut niciodată un astfel de lucru.
Conform art.1294 din Codul civil din 1864, vânzarea este o convenție prin care două părți se obligă între ele, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui.
Ca atare, atât timp cât instanța are dreptul de a se pronunța asupra cărei hotărâri de consiliu este supusă vânzarea (în exclusivitate -HCL nr.39/2006 sau în indiviziune - HCL nr.66/2006), trebuia ca în conformitate cu textul de lege enunțat, să stabilească și prețul vânzării, existând suficiente criterii în acest sens, cum ar fi cel al tratării egale cu vânzările făcute din același trup de teren, respectiv de 32/mp, ca în cazul numitei L. Palosan.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea recursului și modificarea in tot a deciziei nr. 345/2014 a Tribunalului Prahova, în sensul admiterii apelului, iar pe fond, admiterea cererii de lămurire a sentinței nr. 1320/2006.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Recurenta a invocat în primul rând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.8 din codul de procedură civilă referitor la situația când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs care se apreciază de către curte ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Prin încheierea din 24 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria S. s-a admis în parte cererea de lămurire a sentinței civile nr. 1320/2006 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că dispozitivul acesteia se va înțelege în sensul „Obligă pârâtul Orașul Bușteni prin primar să încheie contract de vânzare-cumpărare reclamantei pentru terenul de 192mp. Conform HCL nr.66/2006.”
Lămurirea dispozitivului se impune în conformitate cu prevederile art. 2811 din vechiul Cod de procedură civilă „ în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice..”.
Menționarea în dispozitivul sentinței civile nr. 1320/22 decembrie 2006 a dispoziției de obligare pârâtului Orașul Bușteni prin primar să încheie contract de vânzare-cumpărare reclamantei pentru terenul de 192 mp, conform hotărârilor Consiliului L. Bușteni, în condițiile în care s-a dovedit existența a două hotărâri de consiliu local, contradictorii, constituia un astfel de caz în care se impunea lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului în temeiul dispozițiilor procedurale invocate.
Prin urmare, prima instanță a apreciat în mod corect că se impune lămurirea dispozitivului, sub acest aspect, numai că referirea la modalitatea în care urmează să se facă înstrăinarea către recurentă nu se putea face decât în raport cu ultima Hotărâre de Consiliu L., în vigoare la data pronunțării sentinței, și care potrivit principiului simetriei actelor juridice avea și scopul de modificare a Hotărârii anterioare de Consiliu L..
De altfel aceasta era soluția ce se prefigura și din modul de analiză a actelor incidente în cauză, astfel cum rezultă din considerentele sentinței civile lămurite, unde la pag.2 se face referire la HCL Bușteni nr. 39/27.04.2006 prin care s-au aprobat planurile de amplasament și delimitare a terenurilor și s-a stabilit că încheierea actelor de vânzare-cumpărare în fața notarului public să se facă în mod individual persoanelor cuprinse în anexă, printre care figura și reclamanta, care urma să beneficieze de dreptul de a cumpăra suprafața de 192 mp teren.
În continuare instanța de fond făcea referire în considerente, la HCL Bușteni nr.66/28.06.2006 prin care s-au modificat pozițiile 1 și 2 din anexa la HCL nr. 39/2006 și s-a stabilit pe baza raportului de specialitate întocmit de Oficiul de cadastru din cadrul Primăriei Bușteni că reclamanta urmează să dobândească suprafața de 192 mp. teren indiviz din 283,98 mp., indiviz din 433,41 mp.
Confirmând o astfel de interpretare a actelor locale normative care nu au fost contestate și anulate pe nici o cale, tribunalul, care a respins apelul formulat împotriva încheierii prin care s-a lămurit dispozitivul sentinței judecătoriei, nu a făcut o greșită interpretare a actului juridic dedus judecății, astfel că nu este incident în cauză motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Nu se poate reține susținerea privind discriminarea recurentei în raport cu alte persoane, în condițiile în care situația juridică a terenului pentru care a solicitat aceasta să se dispună vânzarea, provenit din starea de indiviziune, a determinat autoritatea administrativă să dispună prin ultima HCL, cu privire la modificarea a două poziții din anexă printre care și a recurentei din prezenta cauză. După cum se poate observa din anexa la prima hotărâre, celelalte terenuri propuse spre vânzare erau de asemenea drepturi indivize (f.19 dosar fond) .
Nu sunt incidente nici dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
În mod legal a apreciat instanța de apel că pe calea lămuririi dispozitivului nu pot fi soluționate cereri care nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, cum ar fi solicitarea reclamantei, privind stabilirea prețului vânzării.
Se constată că o astfel de cerere nici nu a fost formulată pe calea cererii de lămurire a dispozitivului, ci direct prin cererea de apel, neputând fi primită față de dispozițiile art. 294 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Constatând, față de considerentele expuse mai înainte că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta P. M., domiciliată în Bușteni, Libertății, nr. 170, județ Prahova împotriva deciziei civile nr. 345 pronunțată la 27 mai 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții C. L. BUȘTENI, cu sediul în Bușteni, Libertății, nr. 91, Județul Prahova și ORAȘUL BUȘTENI-prin primar, cu sediul în Bușteni, ., J. Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2014.
Președinte, Judecători,
V. G. P. M. G. M. I. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GPM
Tehnored.PJ
2 ex/10.11.2014
d.f._ Judecătoria S.
j.f. A. M. M.
d.a._ Tribunalul Prahova
j.a. M. C., C. R.
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 356/2014. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 6/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
