Cereri. Decizia nr. 2005/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2005/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1338/259/2012/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2005
Ședința publică din data de 25 septembrie 2014
Președinte - V. D.
Judecători - M. G.
- C. P.
Grefier - C. O.
Pe rol fiind judecarea contestației în anularea deciziei nr. 1174 din 13 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr._ 12, formulată de contestatorii G. M. domiciliat în comuna B. A., ., județul Prahova și B. S., domiciliată în M., .. 31, ., ., în contradictoriu cu intimații Calița M. și Calița G., ambii domiciliați în B., Cartier D., nr. 2, ., ., . Primar, cu sediul în . Prahova, Ș. S., domiciliat în Ploiești, ., .. A, ., Ș. C., domiciliat în B., ., ., Ș. G., domiciliat în Ploiești, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea B. S. personal, intimata Calița M. asistată de avocat S. V. din Baroul B. în substituirea domnului avocat P. C. și intimatul S. G. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Cererea timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 100,00 lei, potrivit chitanței nr._/25.06.2014 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce au fost anulate la dosar.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului dintre ele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că a fost atașat dosarul de fond.
Părțile prezenta având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.
Contestatoarea B. S. având cuvântul solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că lasă la aprecierea instanței.
Avocat S. V. pentru intimata Calița M. având cuvântul solicită respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ 12, reclamanții Calița M. și Calița G. au chemat în judecată pe pârâții . primar și Primăria comunei B. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că sunt proprietari, prin efectul uzucapiunii de lunga durata si joncțiunea posesiilor, asupra unui teren in suprafața de 19 mp., stabilit în plus față de suprafața de 1.000 mp. intravilan, care a fost dobândita de către reclamanți conform contractului de vânzare-cumpărare nr.209/10.03.1998.
În motivarea acțiunii reclamanții au menționat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.209/10.03.1998, vânzătorii Ș. S. și Ș. Ș., părinții și respectiv socrii lor, le-au vândut imobilul proprietatea lor, format din terenul intravilan in suprafața de 1.000 mp. și locuința și anexele edificate de ei pe acest teren, iar în schimbul prețului și al imobilului primit, s-au obligat să-i întrețină pe aceștia pe tot restul vieții, vânzătorii rezervându-și un drept de uzufruct viager asupra imobilului, pe tot timpul vieții și că, ulterior, s-a dispus radierea uzufructului viager și obligația de întreținere, conform încheierii nr._/19.12.2011.
Reclamanții au mai susținut că au dorit să obțină intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului, dar cererea le-a fost respinsă deoarece din măsurători a rezultat o suprafață mai mare, respectiv 1019 mp., cu 19 mp. în plus față de suprafața menționată în actul de proprietate, așa cum rezultă din referatul nr.33 din 31.01.2012 întocmit de către OCPI Prahova.
La data de 26.09.2012 reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul că înțeleg să se judece în contradictoriu și cu moștenitorii defuncților Ș. S. și Ș. Ș., respectiv Ș. S., Ș. C. și Ș. G., având în vedere faptul ca terenul în imobilul teren în suprafață de 1000 mp a fost dobândit de către reclamanți de la autorii pârâților, solicitând astfel introducerea acestora în cauză în calitate de pârâți și totodată au învederat că înțeleg să se judece în contradictoriu numai cu . si cu Primăria B.-A., iar in ceea ce privește temeiul de drept al cererii acesta este reprezentat de disp. art.1864 si urm. din cod civil de la 1864 privind uzucapiunea de lunga durata arătând ca invoca joncțiunea posesiei exercitate de reclamanți cu posesia exercitata de autorii vânzători.
Prin încheierea de ședință de la aceeași dată au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, moștenitorii defuncților vânzători Ș. S. și Ș. Ș., respectiv numiții Ș. S., Ș. C. și Ș. G. fata de împrejurarea ca reclamanții au solicitat dobândirea prin efectul uzucapiunii a unui drept de proprietate individual privind terenul in suprafață de 19 mp care excede suprafeței de 1000 mp înstrăinată reclamanților de autorii pârâților dar și ai reclamantei.
În ședința publică din data de 20 februarie 2013, numiții G. M. și B. S. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu prin care au învederat instanței ca sunt proprietarii terenului în suprafață de 430 mp situat in T.14, P.1184 conform titlului de proprietate nr._/1996 și care se învecinează cu terenul proprietatea reclamanților, cu mențiunea că pe rolul Judecătoriei M. a fost înregistrata sub nr._ acțiunea având ca obiect uzucapiune promovata de către intervenienți, iar cu ocazia efectuării expertizei topografice s-a constatat ca exista un litigiu intre vecini în ceea ce privește linia de hotar pe o anumita porțiune, motiv pentru care au solicitat instanței ca stabilirea dreptului de proprietate al reclamanților să se realizeze cu respectarea dreptului intervenineților asupra terenului in suprafață de 430 mp individualizat prin raportul de expertiza pe aliniamentul 3-4-5-6.
Prin cererea depusa la data de 26.02.2013, intervenienții în interes propriu și-au precizat cererea de intervenție în sensul că au solicitat ca în temeiul disp. art.584 Cod civil să stabilească linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților si cel proprietatea intervenienților .
Prin încheierea de ședință din data de 27.02.2013 instanța a admis in principiu cererea de intervenție în interes propriu fata de împrejurarea că aceștia justifica un interes propriu și actual și totodată în legătură cu obiectul cererii reclamanților, întrucât suprafața de teren de 19 mp cu privire la care a fost invocata prescripția achizitiva de către reclamanți se învecinează în punctele 7-8 (evidențiate în schița anexa la raportul de expertiză întocmit de către expert Troașcă A.) cu terenul proprietatea intervenienților.
Deși legal citata, pârâta . a depus întâmpinare.
Pârâții S. S., S. G. si S. C. s-au prezentat în instanța dar nu au depus întâmpinare, însa la termenul din data de 22.05.2013, paratul S. C. a învederat instanței ca toți ceilalți moștenitori ai autorilor vânzători au fost de acord ca terenul intravilan categoria curți construcții deținut de autori sa revină reclamantei și respectiv reclamantului.
După administrarea probelor -cu acte, martori, interogatoriu și expertiză tehnică specialitatea topografie, Judecătoria M. a pronunțat sentința civilă nr. 568/29.05.2013 prin care a admis acțiunea precizata formulată de reclamanții Calița M. și Calița G. și cererea de intervenție în interes propriu precizată având ca obiect „grănițuire” formulată de intervenienții în interes propriu G. M. și B. S. și s-a constatat faptul că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 19 mp., identificat prin raportul de expertiză, Anexa 1, întocmit la data de 10.01.2013 de către expert Troașcă A., prin efectul uzucapiunii de lunga durata, ca urmare a joncțiunii posesiilor exercitate de reclamanți și respectiv cea exercitată de autorii Ș. S. și Ș. Ș.,
Totodată, s-a dispus grănițuirea proprietăților aparținând reclamanților Calița G. si Calița M. și respectiv cea aparținând intervenienților G. M. și B. S. conform raportului de expertiză topografie nr.2 din 22 aprilie 2013 întocmit de expert Troașcă A., pe aliniamentul 9-11-12-13-14-3 conform planului de situație Anexa 2, aferent raportului de expertiză.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.209/10.03.1998, autorii Ș. S. și Ș. Ș., părinții reclamantei Calița M., au înstrăinat acesteia și reclamantului Calița G., imobilul compus din construcția si terenul în suprafață de 1000 mp situat in intravilanul ..14, P.1185 cu privire la care defunctului vânzător i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 conform titlului de proprietate nr._/09.03.1999 emis pe numele autorului Ș. S., teren care, potrivit schiței cadastrale și încheierii de respingere a cererii de intabulare a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului sus-menționat, acesta măsoară în realitate 1019 mp, respectiv cu 19 mp in plus fata de suprafața menționată în actul de proprietate, diferența de 19 mp. fiind identificată și delimitată pe schița de plan a raportului de expertiză Troașcă A. pe latura de sud a terenului intravilan situat în T.14 P.1185 și nicidecum pe latura de est învecinata cu terenul proprietatea intervenienților în interes propriu).
A concluzionat prima instanță că, având in vedere faptul că reclamanții au intrat în posesia terenului în anul 1998, a fost invocata joncțiunea posesiilor, respectiv unirea posesiei exercitate de aceștia cu cea exercitata de autorii Ș. S. și Ș. Ș. de la care aceștia au cumpărat terenul intravilan situat in T.14 P.1185 și construcția edificata pe respectiva suprafața de teren, iar potrivit declarațiilor martorilor audiați, autorii reclamanților au intrat in posesia ternului in urma cu peste 50-60 de ani când a fost construita de către autorul Ș. S. și fântâna situata in apropierea liniei de hotar de delimita proprietatea autorilor de cea a intervenineților G. M. si B. S., menționându-se faptul că în timp nu s-a modificat amplasamentul gardului despărțitor care delimitează terenul intravilan cu o suprafața reala de 1019 mp., situat în T.14 P.1185.
A motivat instanța de fond că, în ceea ce privește pe ceilalți moștenitori ai autorilor vânzători, frații reclamantei, pârâții Ș. S., Ș. G. și Ș. C., aceștia au declarat faptul ca au înțeles să renunțe la terenul aferent construcției casa bătrâneasca în favoarea reclamantei și respectiv soțului acesteia care au exercitat acte de posesie exclusiva pentru sine nu si pentru ceilalți moștenitori ai autorilor, acest aspect fiind de natura sa înlăture caracterul echivoc al posesiei reclamanților, ceea ce înseamnă că reclamanții au stăpânit terenul intravilan in suprafata de 19 mp situat în . 14 . titlului de proprietate masoara 1000 mp, timp de peste 30 de ani, prin joncțiunea posesia exercitate de ei cu cea a autorilor S. S. si S. S., posesie care întrunește toate condițiile prevăzute de art. 1846 și urm. Cod civil, fiind publica, netulburata, continua si sub nume de proprietar.
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea, instanța de fond a reținut că potrivit art. 560 din noul Cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând in mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta, acțiune care presupune ca instanța să stabilească traseului real pe care ar trebui sa-l urmeze hotarul dintre proprietățile învecinate ale părților litigante pe baza unei determinări tehnice exacte a celor doua suprafețe de teren raportat la actele de proprietate precizate de părți, iar în speță, intervenienții în interes propriu au învestit instanța cu determinarea hotarului terenului lor față de terenul proprietatea reclamanților, în contextul in care că între cele două proprietăți există un gard despărțitor doar pe o porțiune iar părțile nu au ajuns la un acord cu privire la trasarea liniei de hotar în zona unde exista o fântâna disputata de părți, operațiune poate avea loc atât în situația în care nu exista semne vizibile ale liniei de hotar, cât si în situația în care astfel de semne exista, dar sunt contestate de părți.
S-a susținut de către prima instanță că, potrivit înscrisurilor existente la dosar, prin sentința civila nr.215/28.02.2013 pronunțata de Judecătoria M. s-a constat faptul ca autoarea intervenienților G. M. si B. S. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 259 mp identificat conform schiței plan anexa la raportul de expertiza întocmit de expert Troasca A. având ca vecinătăți pe latura de est rest proprietate intervenienți, la sud moștenitorii def. B. F., la nord drum, la vest proprietate P. N., iar potrivit titlului de proprietate nr._/1996 intervenienții, în calitate de moștenitori ai defunctului G. G., sunt proprietarii terenului în suprafață de 430 mp, situat în Tarlaua 14 P.1184.
A concluzionat instanța de fond că, având în vedere cele doua acte de proprietate, intervenienții, in calitate de moștenitori ai defuncților G. G. si G. S., sunt proprietarii unui teren in suprafața totala de 689 mp (259-430) care se învecinează pe latura de est cu terenul proprietatea reclamanților care, la rândul lor, au dobândit dreptul de proprietate asupra terenul în suprafață de 1000 mp situat in intravilanul ..14, P.1185 conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.209/10.03.1998, existând o neînțelegere privind edificarea gardului despărțitor între punctele 13-3 menționate în schița plan anexa la raportul de expertiză, neînțelegere determinată de amplasamentul unei fântâni edificată în imediata apropriere a liniei de hotar și pe care fiecare dintre părți o pretinde ca fiind amplasata pe terenul proprietatea lor sau pe linia de hotar astfel încât ambele părți sa aibă acces la aceasta fântâna, expertul stabilind, ținând seama de actele de proprietate ale părților, mai multe variante privind linia de hotar, ținând cont si de opțiunile exprimate de părți in ceea ce privește amplasamentul fântânii, insa linia de hotar corect stabilita ținând cont si de dimensiunile terenurilor proprietatea părților în litigiu este cea evidențiata in Anexa 2 a raportului de expertiza pe aliniamentul 9-11-12-13-14-3 și a precizat instanța de fond că, în situația in care ar fi omologat Anexa 3 la raportul de expertiza, terenul deținut de către reclamanți și-ar fi mărit suprafața fără a exista un temei pentru dobândirea celor 10 mp în plus fata de suprafața din acte și cea de 19 mp dobândita prin efectul uzucapiunii iar intervenienților, în mod abuziv le-ar fi fost acaparat o suprafață de 10 mp fata de cea existenta in actele de proprietate, mai ales că corespunde cu cea identificata in Anexa 2 la raportul de expertiza întocmit la data de 22.04.2013 inclusiv in ceea ce privește dimensiunile pa laturile de sud si nord ( de ex pe latura de sud 17,60 ml între punctele 4-5 + 0,75 ml intre punctele 3-4 rezultand cei 18,35 ml ).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unui nou raport de expertiză.
În motivarea apelului apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a constatat intervenită uzucapiunea de lungă durată pentru suprafața de 19 mp., în realitate ei stăpânind în plus suprafața de 119 mp., iar expertul Troașcă A. a întocmit trei variante contradictorii instanța omologând nelegal varianta din Anexa I care îi avantajează pe pârâți, variantă care nu răspunde la toate pretențiile și apărările reclamanților.
Au criticat apelanții și modul în care instanța de fond a stabilit linia de hotar, motivând că nu s-a ținut cont de harta cadastrală identificată prin raportul de expertiză Anexele 2, 3, și astfel reclamanții au fost lipsiți de o suprafață de 100 mp. fiindu-le încălcat dreptul de proprietate, cu atât mai mult cu cât la stabilirea liniei de hotar instanța a omologat Anexa I din raportul de expertiză care îi avantajează pe pârâți.
La data de 23.10.2013 intimații-intervenienți în interes propriu au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând, pe de o parte, că niciodată reclamanții nu au invocat un drept de proprietate prin uzucapiune asupra unei porțiuni de 119 mp. ci pentru porțiunea de 19 mp. astfel cum a fost identificată de către expert, iar linia de hotar a fost corect stabilită, fântâna fiind proprietatea numitului C. M., cel de la care ei au dobândit imobilul.
Tribunalul Prahova a pronunțat decizia civilă nr. 598/03.12.2013 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți și a respins ca neîntemeiată cererea intimatului G. M. de obligare a apelanților la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie,Tribunalul Prahova a reținut următoarele:
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr.209/10.03.1998, reclamanții au dobândit în proprietate de la părinții reclamantei, Ș. S. și Ș., terenul intravilan curți-construcții în suprafață de 1000 mp. situat în T14 P 1185, descris în titlul de proprietate nr._/09.03.1999 emis pe numele tatălui reclamantei, Ș. S. în baza Legii nr.18/1991, precum și construcția aflată pe acest teren, reclamanții stăpânind în realitate, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert Troașcă A. la data de 30.10.2013( fila 34 dosar fond) suprafața totală de 1019 mp., compusă din . suprafață de 600 mp. și . suprafață de 419 mp., diferența de 19 mp. fiind poziționată de către expert prin pct. 5-6-7-8, ținându-se seama de schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr.209/1998, porțiune situată în partea de sud a terenului proprietatea reclamanților astfel cum este înscris în contractul de vânzare-cumpărare, învecinată cu moșt. N. T. D., teren stăpânit astfel de către autorii reclamanților și apoi de către reclamanți, de mai bine de 30 de ani.
Pe de altă parte, intervenienții în interes propriu au dobândit, în calitate de moștenitori ai defunctului lor autor, G. G., un teren în suprafață de 430 mp. reconstituit pe numele defunctului în baza Legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate nr._/1996, teren situat în T 14 P 1184, iar prin sentința civilă nr.215/28.02.2013 a Judecătoriei M., definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că autoarea intervenienților, G. S., a dobândit pe calea uzucapiunii de lungă durată, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 259 mp. situat în continuarea terenului de 430 mp. sus-menționat, teren identificat de către același expert, Troașcă A., prin pct. 1-2-7-8-1.
Potrivit raportului de expertiză topografică nr.2 întocmit în cauză de expert Troașcă A., reclamanții stăpânesc suprafața totală de 1019 mp., identificat pe schița de plan prin pct. 3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-3, cu mențiunea că terenul nu este împrejmuit pe aliniamentul 13-14-3-4, iar intervenienții stăpânesc suprafața de 689 mp., identificată pe schița de plan prin punctele 1-2-3-14-13-12-11-9-10-1, cu mențiunea că terenul nu este împrejmuit pe aliniamentul 13-14-3-2, expertul poziționând pe schița de plan fântâna F cu diametrul de 1,20 m., aliniamentul 2-16 reprezentând gard din plasă de sârmă construit de intervenienți iar aliniamentul 4-15-14 reprezentând gard din plasă de sârmă construit de reclamanți, linia de hotar situată pe aliniamentul 9-11-12-13 fiind recunoscută de ambele părți, expertul întocmind trei planuri prin care a evidențiat linia de hotar.
Astfel, în anexa 2 expertul a unit pct.13 cu mijlocul porțiunii neîngrădite, rezultând suprafețele de 1019 mp. pentru reclamanți și 689 mp. pentru pârâți, caz în care fântâna se află în interiorul terenului intervenienților, în anexa 2, expertul a unit pct.13 cu mijlocul fântânii și a prelungit această dreaptă până la aliniamentul străzii rezultând suprafața de 1029 mp. pentru reclamanți și 679 mp. pentru intervenienți, iar în anexa 3 expertul a unit pct.13 cu mijlocul fântânii și mijlocul porțiunii neîngrădite da la stradă, rezultând suprafața de 1029 mp. pentru reclamanți și 681 mp. pentru intervenienți, în anexele 3 și 4 fântâna aflându-se pe hotarul dintre cele două proprietăți.
Martorii audiați în cauză au arătat că fântâna a fost edificată de autorul reclamanților pe linia de hotar în urmă cu 50-60 de ani, putând fi folosită de persoanele din comună, că reclamanții și intervenienții doresc trasarea gardului astfel încât fântâna să fie în totalitate pe terenul fiecăruia dintre aceștia.
Au fost avute în vedere de tribunal disp. art. 1837 si urm. cod civil nemodificat, ale art.480 cod civil nemodificat dar și disp. art. 584 cod civil nemodificat, constatându-se că, din analiza actelor și lucrărilor dosarului a reieșit că reclamanții au dobândit în proprietate în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.209/1998 terenul intravilan în suprafață de 1000 mp. reconstituit pe numele vânzătorului în baza Legii nr.18/1991, identificat pe schița de plan a raportului de expertiză nr.1 efectuat în cauză prin pct.1-2-3-4-5-8-9-10-1, ținându-se seama de schița de plan aferentă contractului de vânzare-cumpărare, reclamanții stăpânind în realitate suprafața de 1019 mp., diferența de 19 mp. fiind identificată pe aceeași schiță de plan prin pct.5-3-7-8, porțiune situată în continuarea terenului de 1000 mp. în partea de sud a proprietății reclamanților, întregul teren fiind identificat pe schița de plan a raportului de expertiză nr.2 pe aliniamentul 3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-3, în timp ce intervenienții au dobândit în calitate de moștenitori ai defunctului G. G. suprafața de 430 mp. reconstituită acestuia în baza Legii nr.18/1991, și suprafața de 259 mp. dobândită de autoarea lor, G. S., pe calea uzucapiunii de lungă durată conform sentinței civile nr.215/2013, în total 689 mp., teren identificat de expert pe aceeași schiță de plan pe aliniamentul 1-2-3-14-13-12-11-9-10-1, terenurile părților învecinându-se pe latura de est.
Ca atare, atât timp cât reclamanții stăpânesc în realitate suprafața totală măsurată de 1019 mp. față de suprafața din acte de 1000, întregul teren de 1019 mp fiind stăpâni de către autorii reclamanților de peste 30 de ani și apoi, din anul 1998, de către reclamanți, înseamnă că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1837 și urm. c.civ. nemodificat pentru a se constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra porțiunii de 19 mp. astfel cum a fost identificată de către expert, în partea de sud a terenului de 1000 mp descris în contractul de vânzare-cumpărare nr.209/1998.
Totodată, având în vedere că terenurile în litigiu de 1019 mp. proprietatea reclamanților și de 689 mp. proprietatea intervenienților în interes propriu, se învecinează pe latura de est, iar contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr.209/1998 este opozabil tuturor părților, înseamnă că limitele reale ale întinderii celor două terenuri se determină în raport de contractul de vânzare-cumpărare nr.209/1998, caz în care linia de hotar este determinată de aliniamentul 9-11-12-13-14-3, și nicidecum de aliniamentul 9-11-12-13-14-15-4 sau de aliniamentul 9-11-12-13-16-2, aliniamente care nu au la bază întinderea reală a terenurilor ci pur și simplu dorința reclamanților ca fântâna să se afle fie pe linia de hotar, fie pe terenul dobândit de ei în proprietate.
Or, faptul că autorul reclamanților ar fi edificat fântâna în urmă cu 50-60 de ani, nu înseamnă în mod automat că aceasta reprezintă un semn vechi al hotarului dintre proprietăți în sensul că ar aparține în proprietate reclamanților și deci că întinderea reală a terenului dobândit în proprietate prin contract de vânzare-cumpărare include și această fântână în condițiile în care, la identificarea de către expert a terenului proprietatea reclamanților s-a ținut seama de mențiunile înscrise în contractul de vânzare-cumpărare, de schița de plan anexă acestui contract și care este opozabil tuturor, astfel că la stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți trebuie să se țină cont de actul autentic de vânzare-cumpărare care atestă limita de proprietate a terenului aparținând reclamanților, mai ales că la dosar nu există nicio dovadă că autorul reclamanților ar fi edificat fântâna considerând că porțiunea de teren pe care a construit-o i-ar aparține în proprietate, dovadă în acest sens fiind faptul că niciodată, nici ulterior anului 1991 nu și-a îngrădit proprietatea prin includerea acestei fântâni.
Mai mult chiar, dacă autorul reclamanților ar fi considerat că fântâna îi aparține, ar fi însemnat ca prin contractul de vânzare-cumpărare să înstrăineze și porțiunea de teren pe care se află fântâna or, schița de plan anexă contractului de vânzare-cumpărare atestă că s-a înstrăinat suprafața de 1000 mp. cu limitele înscrise în mod expres în acest contract, schiță de plan care concordă cu planul cadastral, acte conform cărora cele două proprietăți se învecinează pe latura de est și care este o linie dreaptă și nicidecum frântă astfel cum susțin reclamanții pentru ca fântâna să fie inclusă, în urma grănițuirii, pe proprietatea lor.
Astfel, a constatat tribunalul că în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 9-11-12-13-14-3, aceasta fiind linia de hotar care respectă actul de proprietate al reclamanților și întinderea reală a terenurilor dobândite de către reclamanți și intervenienți.
Au fost apreciate ca fiind nejustificate criticile apelanților în sensul că în mod greșit instanța de fond a constatat intervenită uzucapiunea de lungă durată pentru suprafața de 19 mp., în realitate ei stăpânind în plus suprafața de 119 mp., iar expertul Troașcă A. a întocmit trei variante contradictorii instanța omologând nelegal varianta din Anexa I care îi avantajează pe pârâți, variantă care nu răspunde la toate pretențiile și apărările reclamanților, întrucât, pe de o parte, niciodată pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond apelanții nu au reclamat dobândirea, pe calea uzucapiunii de lungă durată, a unui teren de 119 mp. astfel încât dobândirea dreptului de proprietate asupra unei parcele de 119 mp. pe calea uzucapiunii de lungă durată reprezintă o cerere nouă or, în calea de atac a apelului este inadmisibilă formularea unor noi cereri conform art.294 c.pr.civ. nemodificat, iar pe de altă parte, varianta omologată de instanță ține seama chiar de actul de proprietate al reclamanților reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr.209/1998, act care este opozabil tuturor părților, linia de hotar fiind astfel cea stabilită prin acest act care atestă întinderea, limitele reale ale terenului proprietatea reclamanților, neputând fi avute în vedere la trasarea hotarului dintre proprietăți dorințele pur subiective ale uneia sau alteia dintre părți.
Susținerile apelanților că instanța de fond ar fi stabilit linia de hotar, fără a ține cont de harta cadastrală identificată prin raportul de expertiză Anexele 2, 3, și astfel reclamanții au fost lipsiți de o suprafață de 100 mp. fiindu-le încălcat dreptul de proprietate, cu atât mai mult cu cât la stabilirea liniei de hotar instanța a omologat Anexa I din raportul de expertiză care îi avantajează pe pârâți, nu au putut fi avute în vedere cât timp reclamanții nu au pretins niciodată dobândirea dreptului de proprietate asupra altei porțiuni decât cea de 19 mp. identificată de către expert dar care nu se învecinează cu terenul intervenienților, iar la efectuarea raportului de expertiză s-a ținut seama de actele de proprietate ale părților.
De altfel, analizând terenul de 1000 mp. și terenul de 430 mp. astfel cum au fost identificate de către expert potrivit contractului de vânzare-cumpărare și titlului de proprietate nr._/1996, se constată că cele două terenuri se delimitează pe aliniamentul 9-11-12-13-14-3, terenul de 259 mp. ce a făcut obiectul sentinței civile nr.115/2013 învecinându-se cu numitul P. N. și nicidecum cu reclamanții, caz în care în prezent reclamanții nu pot pretinde stabilirea unei alte linii de hotar decât cea determinată de actele de proprietate ale lor și ale intervenienților constând în titluri de proprietate emise în baza Legii nr.18/1991 și contract de vânzare-cumpărare autentificat.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, tribunalul a respins apelul ca nefondat, a respins ca neîntemeiată cererea intimatului G. M. de obligare a apelanților la cheltuieli de judecată, întrucât la dosar nu s-a depus nicio chitanță sau un alt act care să ateste suportarea de către acesta a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod incorect instanța de fond a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 9-11-1213-14-3, linie de hotar care nu respectă actele de proprietate ale reclamanților și nici întinderea reală a terenurilor dobândite de reclamanți și intervenienți.
Au mai susținut recurenții că varianta aleasă de către instanță este eronată, atâta timp cât delimitarea terenurilor a fost realizată în mod eronat de către expert, urmând a fi avute în vedere și declarațiile martorilor audiați care au precizat că autorul lor a edificat în urmă cu 50-60 de ani fântâna care s-a aflat în permanență pe linia de hotar dintre cele două proprietăți și nici un moment nu au solicitat instanței ca această fântână să se găsească pe terenul proprietatea lor.
Din acest punct de vedere se arată că atribuirea fântânii în lotul intervenienților este ilegală, nici un membru al comunității nemaiavând acces la ea.
În concluzie, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei variante corecte de grănițuire.
Față de recursul formulat, intimatul-intervenient G. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 1174 pronunțată la data de 13 mai 2014, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul declarat de reclamanții Calița M. și Calița G., împotriva deciziei civile nr. 598 din 3 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții . Primar, Ș. S., Ș. C., Ș. G. și intervenienții în nume propriu G. M. și B. S., a modificat în tot decizia și în parte sentința civilă nr.568/29.05.2013 pronunțată de Judecătoria M. în sensul că a dispus grănițuirea proprietăților pe aliniamentul 9, 11, 12, 13, F, 2 conform planului de situație anexa 3 din raportului de expertiză nr.2. Troașcă A., menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Motivul de recurs prin care se solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, este acela al completării probațiunii cu proba cu o nouă expertiză.
Instanța nu are obligația, ci posibilitatea de a dispune administrarea unor probe. În baza rolului activ al instanței prevăzut de art. 129 Cod pr. civilă, aceasta este datoare de a stărui în aflarea adevărului prin toate mijloacele legale în scopul pronunțării unei hotărâri legale. Administrarea probelor este lăsată așadar la latitudinea instanței, care apreciază necesitatea administrării lor.
Cu ocazia judecării fondului cauzei, a fost administrată proba cu martori, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, s-a luat interogatoriu părților și au fost respinse obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, iar părțile nu au înțeles să formuleze o altă cerere de efectuare a unei contraexpertize, aspecte față de care Curtea a constatat că nu se impune casarea cauzei pentru efectuarea unei noi expertize, expertiza efectuată la instanța de fond cuprinzând mai multe variante referitoare la stabilirea liniei de hotar.
În ceea ce privește criticile formulate de recurenți referitoare la linia de hotar care nu respectă amplasamentul fântânii, Curtea a constatat că acestea sunt fondate potrivit considerentelor ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 584 Cod pr.civilă, grănițuirea reprezintă operațiunea de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăți vecine și se exercită cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie să-l urmeze linia de hotar. Această operațiune poate avea loc în situația în care există semne de hotar, dar sunt contestate de părți, cât și în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar.
În speță, din probele administrate în cauză rezultă în mod evident că fântâna din litigiu a fost construită de autorul recurenților-reclamanți pe linia de hotar cu scopul de a deservi întreaga comunitate, aspect relevat chiar de martorii audiați la propunerea intervenienților (fila 59 dosar fond), astfel încât linia de hotar stabilită de instanța de fond conform planului de situație anexă 2, este nelegală în condițiile în care această fântână este inclusă în lotul intervenienților.
Dreptul la acțiune bazat pe disp. art. 584 Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său, restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate, într-o asemenea acțiune judecătorul neavând a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate (în întregul său), ci asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate (în partea din litigiu), al cărui contur este fixat decisiv prin linia hotarului despărțitor.
Prin urmare, în mod nelegal instanța de fond nu a avut în vedere la stabilirea liniei de hotar faptul necontestat al amplasării fântânii pe linia de hotar, ci s-a raportat numai la întinderea dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare G. M. și B. S., solicitând admiterea acesteia și reluarea judecății în vederea pronunțării unei noi hotărâri neviciate, pentru motivul prev. de art. 503 alin.2 pct. 2 Cod pr.civilă.
Susține că, dezlegarea hotărârii atacate a fost rezultatul unei erori materiale constând în aceea că, instanța de recurs, nu a analizat întreg materialul probator efectuat în cauză, în special faptul că prin varianta – anexa 3 – prin care fântâna este amplasată pe linia de hotar, nu analizează și nu compară cum este amplasată această fântână.
Arată că, din toate schițele celor 3 anexe, părți integrante ale raportului de expertiză, se poate observa că aceasta este situată chiar pe terenul lor în fața casei.
De asemenea, prin omologarea acestei anexe nr. 3, rezultă faptul că reclamanții dețin suprafața de teren de 1029 m.p. iar ei 679 m.p., astfel instanța de recurs a dat recurenților mai mult teren decât sunt proprietari, respectiv 10 m.p., deoarece aceștia dețin suprafața de 1000 m.p.
Mai arată că, instanța de recurs a fost într-o eroare completă schimbând varianta din anexa 2 în anexa 3, fără a analiza și compara toate cele 3 anexe și dacă pot fi puse în executare.
Urmează a se observa că reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată, constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii și joncțiunii posesiilor doar asupra terenului în suprafață de 19 m.p. și nicidecum mai mult.
Consideră că anexa 2, este singura care respectă proprietatea ambelor pțrți, iar aliniamentul 9-11-12-13-14-3 este linia de hotar care respectă întru-totul actul de proprietate al reclamanților și întinderea reală a terenurilor dobândite de către reclamanți și intervenienți.
Curtea, examinând contestația în anulare așa cum este formulată, prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, respectiv 318 pct.1 c.pr.civilă respectiv art.503 alin.2 pct.2 Noul Cod de procedura, (indicat de contestatoare ca motiv de drept), va reține că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Astfel, contestatorul critică modalitatea de analiză a materialului probator de către instanța de recurs susținând că, aceasta nu a analizat întreg materialul probator administrat în cauză.
Ori, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale.
Pe această cale nu este admisibil să se pronunțe o hotărâre care să examineze justețea hotărârii instanței de recurs.
Din cuprinsul motivelor de contestație, se tinde de fapt la o rejudecare a recursului, la o reapreciere a probelor și în funcție de aceasta să se pronunțe o cu totul altă hotărâre, considerente față de care Curtea va aprecia ca nefondată cererea formulată, potrivit disp.art. 318 c.pr.civilă (respectiv 503 pct.2 noul c.pr.civilă)și o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei nr. 1174 din 13 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr._ 12, formulată de contestatorii G. M. domiciliat în comuna B. A., ., județul Prahova și B. S., domiciliată în M., .. 31, ., ., în contradictoriu cu intimații Calița M. și Calița G., ambii domiciliați în B., Cartier D., nr. 2, ., ., . Primar, cu sediul în . Prahova, Ș. S., domiciliat în Ploiești, ., .. A, ., Ș. C., domiciliat în B., ., ., Ș. G., domiciliat în Ploiești, ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2014.
Președinte, Judecători,
V. D. M. G. C. P.
Grefier,
C. O.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Red. VD
Tehnored.CO
2 ex./06.10.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2467/2014. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 100/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
