Revendicare imobiliară. Decizia nr. 356/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 356/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 2087/200/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 356
Ședința publică din data de 4 martie 2014
Președinte - V.-A. P.
Judecători - C. - P. B.
- E.-S. L.
Grefier - N. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta B. M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat R. D. în B., ., județul B., împotriva deciziei civile nr. 34 din 19 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtul M. G., domiciliat în B., ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă B. Marioana prin procurator B. A. A., asistat de avocat R. D., din cadrul Baroului B., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/18.03.2013 și intimatul-pârât M. G., asistat de avocat M. C., din cadrul Baroului B., în baza delegației de substituire dată de avocat B. D., din cadrul aceluiași barou.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la al cincilea termen de judecată, recursul este timbrat cu chitanța . nr._/19.03.2013 în valoare de 10,00 lei și chitanța . nr._/11.06.2013 eliberată de Municipiul Ploiești, în valoare de 22,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbrul judiciar, dovezile fiind anulate și atașate la dosar.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația părților, prin apărători și având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat R. D., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă B. M., susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând, în esență, că decizia este nelegală și netemeinică. Între părți există o stare litigioasă de mai mulți ani, intimatul edificând locuința pe linia de hotar, prin demolarea gardului existent și construirea casei chiar pe hotar. În cauză s-au făcut mai multe expertize, în prima lucrare stabilindu-se că suprafața de 3 m.p. a fost ocupată, la instanța de apel s-a efectuat o altă lucrare, care a stabilit că s-au cotropit 2,8 m.p., suprafață cuprinsă între punctele 100 și 104. Realitatea datelor de măsurare poate fi interpretată funcție de scara folosită la măsurare. Cartea funciară a intimatului, depusă la dosar, nu mai corespunde cu situația din teren, locuința intimatului fiind construită peste casa recurentei, cumpărată în anul 1973. Intimatul a edificat locuința și a acoperit anexa recurentei, încastrând practic acoperișul anexei în construcția sa.
Recurenta a efectuat o expertiză extrajudiciară, care să încorporeze și celelalte lucrări întocmite în cauză, însă niciuna dintre acestea nu constată existența aceleiași suprafețe ocupate, iar situația va genera în continuare litigii, întrucât reclamanta nu mai are lumină și acces la anexa sa.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria B., pentru a se face o nouă expertiză care să reflecte adevărata situație și să fie avizată de OCPI, cu măsurarea suprafețelor integrale ale celor două părți pentru a se găsi de unde rezultă diferențele.
Avocat M. C., având cuvântul pentru intimatul-pârât M. G., arată că dosarul se află la al treilea ciclu procesual, recursul cuprinde motive de nelegalitate și netemeinicie.S-au invocat motivele prevăzute de art.304 pct.6,7,8, 9 Cod pr.civilă, care sunt doar enumerate, fără să fie dezvoltate conform dispozițiilor legale și nu sunt arătate modalitățile în care instanțele au încălcat dispozițiile legale, considerând astfel că recursul nu este motivat și solicită respingerea acestuia ca nemotivat.
Pe fond, apreciază că recursul nu face referire decât la modul în care s-a administrat probatoriul cauzei și nu are în vedere decât schița alăturată raportului de expertiză, însă probatoriul a fost mult mai amplu, hotărârile coroborând toate probele administrate în cauză.
În mod greșit susține recurenta că respectiva schiță nu a fost avută în vedere, când în decizie s-a menționat de ce s-a înlăturat, dat fiind că măsurătorile sunt aproximative și din coroborarea tuturor probelor, se concluzionează că diferența este datorată modalității în care s-au făcut măsurătorile de-a lungul timpului.
Expertiza extrajudiciară nu poate fi asimilată unui înscris nou, conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție și deciziei Curții de Apel București nr.803/2009, astfel că solicită înlăturarea acestui mijloc de probă.
Față de modalitatea derulării litigiului, lucrurile au fost tranșate, astfel că nu se mai impune efectuarea unei alte expertize, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate anterior, care sunt legale și temeinice. Fără cheltuieli de judecată.
La cererea Curții, precizează că invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare.
Avocat R. D., având cuvântul pentru recurenta-reclamantă B. M. cu privire la excepția nulității recursului pentru nemotivare, solicită respingerea acesteia, recursul este strict motivat pentru suprafața de 1,93 - 3 mp., diferențe rezultate funcție de expertizele efectuate în cauză. Raportul de expertiză extrajudiciară face comparație între cele două expertize, dar spune clar că față de cartea funciară a intimatului, latura parcelei proprietății sale are un plus de 0,19 ml.
În replică, avocat M. C., pentru intimat, arată că raportul extrajudiciar nu este întocmit de un expert obiectiv, fiind realizat pro causa, la cererea recurentei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. G. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună grănițuirea proprietăților părților și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de aproximativ 3 mp. amplasată în spatele corpului B de construcție, proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.693/15.03.1999, a dobândit proprietatea privitor la suprafața de 186 mp. teren intravilan, situat în B., ., jud. B., cu vecinii: N-Gaitanovici T.-28,35 ml., V-Gaitanovici T.-4ml. și Musetescu R.-6,75 ml., E-. ml. și Gaitanovici T.-0,50+1 ml., așa cum rezultă din schița anexa ce face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare. Pe terenul în discuție, pe care l-a posedat împreună cu defunctul său soț, B. M., au edificat un imobil casă de locuit, acoperit cu tablă, compusă din 3 camere, bucătărie, fapt constatat conform sentinței din 27.06.1994 a Judecătoriei B. în dosarul nr.3010/1994.
Reclamanta a mai precizat că în cursul anului 2008, pârâtul, vecinul său în partea de sud, pe o latură de 14,35 ml., a demolat gardul despărțitor aflat în spatele corpului B al imobilului proprietatea sa, pe toată lungimea acestui corp B, prin demararea unor lucrări de construire a unui imobil proprietatea acestuia, acaparând pe această lungime suprafața de aprox. 3 mp. teren, liberă de construcții.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii în revendicare ca neîntemeiată întrucât nu a acaparat nicio suprafață de teren din proprietatea reclamantei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților, în principiu, pârâtul a arătat că este de acord ca pe baza actelor de proprietate, să se stabilească linia de hotar despărțitoare, deși prin reconstrucția gardului în anul 2007, nu a încălcat vechea linie de hotar, ci din contră, a construit gardul despărțitor pe proprietatea sa.
Pârâtul a mai precizat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.819-820 din 1989, a dobândit împreună cu fosta sa soție suprafața de 300 mp. teren intravilan situat în B., . bis. Prin decizia civilă nr.233/06.09.2006, a fost soluționată definitiv și irevocabil acțiunea de partajare bunuri comune, iar pârâtul a primit în proprietate și suprafața de 200 mp. din totalul de 300 mp.. De la data dobândirii terenului, granițele dintre proprietățile părților au fost nemodificate.
A învederat pârâtul că în anul 2007, a refăcut gardul despărțitor dintre proprietăți, deoarece cel vechi era deteriorat, iar gardul nou nu este amplasat exact pe linia de hotar, deoarece reclamanta nu a fost de acord, fiind nevoit să-l construiască pe proprietatea sa. De asemenea, pârâtul a mai arătat că după edificarea gardului, în anul 2008, s-au făcut măsurători topo pentru documentația de Carte Funciară, în acte pârâtul având suprafața de 200 mp., iar din măsurători au reieșit 198 mp.
Pe baza probelor administrate în cauză, cu înscrisuri, expertiză topografică, și cercetare locală, prin sentința civilă nr. 7678 din 10 decembrie 2009, Judecătoria Buzăua admis în parte acțiunea și a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantei și cea a pârâtului, pe aliniamentul_-103-104-2-1, conform raportului de expertiză întocmit de expert V. T., varianta nr.1.
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de aprox. 3 m, ca neîntemeiat.
De asemenea, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantă suma de 10,25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.693/15.03.1999 de BNP L. Sinica, B. M., căsătorit cu B. M., a devenit proprietarul suprafeței de 186 mp., teren intravilan situat în B., ., jud. B., cu următoarele vecinătăți: la nord-Gaitanovici T. -28,35 ml., la vest-Gaitanovici T. - 4,0 ml. și M. R.-6,75 ml., la sud-M. R.-14,0 ml și M. G.-14,35 ml. și la est-. ml.și Gaitanovici T.-0,50 plus 1,0 ml..
În urma decesului lui B. M., la data de 23.05.2008, singura moștenitoare a rămas reclamanta, B. M..
Pe de altă parte, s-a reținut că M. G. și M. F. au devenit proprietarii construcției din cărămidă, precum și a suprafeței de 300 mp. teren intravilan din B., . bis, jud. B., iar prin decizia civilă nr.233/06.09.2006 pronunțată de Tribunalul B. - Secția civilă în dosarul nr.844/2006, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța a atribuit lui M. G. lotul nr.2 alcătuit din: locuința-holul, camera 3 și camera 4, cu suprafața utilă de 34,13 mp., anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 200 mp..
A arătat prima instanță că din măsurătorile efectuate de către expert ing.V. T., consemnate în raportul de expertiză tehnică, s-a reținut că imobilul reclamantei este în suprafață de 190 mp., deci cu 4 mp. mai mult decât în actul de proprietate, în timp ce imobilul pârâtului este în suprafață de 195 mp., deci cu 5 mp. mai puțin decât în act și cu 3 mp. mai puțin decât în cartea funciară.
Chiar dacă se poate constata că terenul stăpânit de către pârât are o suprafață mai mică decât cea în acte, în timp ce terenul stăpânit de către reclamanta are o suprafață mai mare decât cea din acte, instanța a apreciat că suprafața în minus din terenul pârâtului nu ar putea fi pusă pe seama plusului vecinei sale, respectiv a reclamantei, în condițiile în care pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională în acest sens.
S-a mai reținut că transmisiunile de proprietate nu au avut la bază o determinare corectă a suprafețelor împrejmuite și a celor transmise, astfel că documentațiile întocmite privind contururile și în absența unor mijloace tehnice de măsurare topografică performante, evidențiază valori relative și suprafețe inexacte.
În lipsa unui act material de ocupare, desființare sau mutare a semnelor de hotar înspre reclamantă,s-a apreciat că nu se poate afirma că pârâtul i-ar fi cotropit reclamantei vreo suprafață de teren.
Astfel, așa cum arată si expertul, punctele 100 și 1 care reprezintă linia despărțitoare între cele doua proprietăți, au fost stabilite de comun acord cu părțile și cu vecinul de la vest, fără să existe vreun comentariu (fila 69). De altfel, așa cum rezultă și din planul depus de către expert la dosarul cauzei-fila 72, linia de hotar era dreaptă, exact pe linia 1-2 de astăzi, pe linia magaziei C3 a reclamantei.
Pe de altă parte, reclamanta a arătat în cuprinsul acțiunii că paratul i-ar fi acaparat o suprafață de teren de circa 3 mp., liberă de construcții, în timp ce la cercetarea la fața locului din data de 03.10.2009, aceasta s-a arătat nemulțumită prin faptul că pârâtul ar fi „intrat” cu etajul construcției sale deasupra streașinei construcției sale, solicitând ca pârâtul să își retragă peretele.
Din declarația martorului M. R., vecin cu părțile, prezent la cercetarea la fața locului, s-a reținut că rezultă că în locul construcției edificate de către pârât era un beci cu o magazie ale fostului proprietar. Ulterior, s-a edificat construcția din dreapta, a reclamantei, care era lipită de beci, iar cele două proprietăți erau despărțite de un gard de lemn. Pârâtul, a mai declarat martorul, a construit prezenta construcție pe vechiul amplasament al fostului proprietar.
Atât din declarația martorului audiat cu ocazia cercetării la fața locului, cât și din cele constatate cu ocazia efectuării cercetărilor locale, pe lângă constatările expertului, instanța și-a format convingerea că pârâtul nu a ocupat și nu ocupă vreo suprafață de teren proprietatea reclamantei.
Edificarea de către pârât a unui nou gard între cele două proprietăți (în locul celui de lemn), astfel cum au declarat chiar părțile, nu conduce la concluzia existenței vreunei acaparări din partea pârâtului a proprietății reclamantei, atâta timp cât aceasta din urmă posedă o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în actele de proprietate, în timp ce pârâtul posedă o suprafață mai mică decât în acte.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra celor 3 mp.teren, instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de aproximativ 3 mp.ca neîntemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând grănițuirea, instanța a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantei și cea a pârâtului pe aliniamentul_-103-104-2-1, conform raportului de expertiză întocmit de expert V. T., varianta nr.1, având în vedere gardul existent, faptul că pârâtul nu a formulat cerere reconvențională referitoare la existența vreunei suprafețe de teren acaparate.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă și art.584 teza a II-a Cod civil, instanța l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 10,25 lei cheltuieli de judecată, din care:9,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,75 lei timbru judiciar, adică ½ din cheltuielile grănițuirii.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamanta B. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei la prima instanță pentru administrarea unor probe pertinente și obiective.
S-a arătat că deși instanța de fond a făcut o cercetare locală, în mod surprinzător nu a corelat schița întocmită de expert cu schițele cadastrale aflate la dosarul cauzei, a refuzat consemnarea în procesul-verbal întocmit a faptului că edificiul pârâtului este lipit de corpul B al proprietății reclamantei, situație ce nu se putea întâmpla dacă ar fi fost respectată linia de delimitare a proprietăților părților prin gardul demolat de către pârât.
S-a învederat că pârâtul a recunoscut faptul că în anul 2007 a demolat gardul despărțitor dintre proprietăți și a construit altul pe aceeași limită de proprietate, situație, însă, total neadevărată, întrucât din schița expertului depusă la dosar rezultă că numai o parte din gard își păstrează forma inițială, în linie dreaptă, în zona neconstruită. În zona unde pârâtul a edificat construcția, rezultă faptul că acesta a lipit construcția sa de corpul B al proprietății reclamantei și, mai mult, aceasta a fost realizată fără o autorizație de construire.
În ceea ce privește suprafața ocupată de părți, instanța de fond a făcut o interpretare străină de orice practică în materie topografică, nu a solicitat lămuriri expertului, nu a înaintat adresă la OCPI B. și nu a depus toate diligențele în stabilirea cu exactitate a situației din teren, în condițiile în care, analizând actele cadastrale, ar fi putut observa că expertul, cu rea - credință, a stabilit o altă demarcație decât cea din actele oficiale aflate la schița cadastrală a Municipiului B. și la OCPI B..
Motivația instanței de fond cum că reclamanta ar avea mai mult teren decât în actul de proprietate este una șubredă, în condițiile în care, pe de o parte, niciun judecător nu se poate substitui unor acte oficiale, iar pe de altă parte, nu poate da credit nesusținut de probe concrete pârâtului.
Intimatul M. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat că susținerile din motivele de recurs nu sunt realiste, încercându-se deturnarea atenției completului de judecată de la probele și actele dosarului.
Intimatul a susținut că din probele administrate rezultă cu certitudine că nu a ocupat nicio suprafață de teren ce ar aparține reclamantei, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeței revendicate. Reclamanta deține mai mult teren decât în acte, iar pentru diferență nu a putut prezenta înscrisuri care să ateste dreptul pretins. Mai mult,s-a arătat încă de la început de către intimat că a reconstruit gardul pe proprietatea sa și nu pe vechiul amplasament tocmai datorită atitudinii reclamantei.
Invocarea de către recurentă a erorilor de măsurare era posibilă în condițiile în care nu ar fi existat documentație de carte funciară și nu s-ar fi intabulat dreptul de proprietate al intimatului.
La termenul de judecată din 14.11.2012, instanța a pus în discuție calea de atac, având în vedere că acțiunea principală este grănițuire și prin încheierea din acea dată a dispus recalificarea căii de atac ca fiind apel.
Astfel, tribunalul a constatat că instanța de fond a fost învestită cu soluționarea a două capete de cerere distincte, respectiv grănițuire și revendicarea suprafeței de 3 m.p.
S-a mai arătat că prin decizia nr. 32/09.06.2008 a ÎCCJ s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.1, pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 2821 alin1 din codul de procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani, litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiune, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Din considerentele deciziei, a reținut instanța, rezultă că a fost avută în vedere situația în care, pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, real sau de creanță, evaluarea obiectului litigiului fiind posibilă și necesară. Au fost exemplificate în acest sens acțiuni ce trebuie considerate patrimoniale, iar acțiunea în grănițuire excede aceste exemplificări.
Prin grănițuire, a arătat tribunalul, se înțelege stabilirea hotarului prin semne exterioare și vizibile, hotar ce separă două proprietăți vecine. Deși grănițuirea este o acțiune petitorie reală, ea este un atribut al proprietății, neevaluabil în bani și care se deosebește de revendicare, care este o acțiune reală legată de un bun corporal evaluabil în bani.
Pe această cale, reclamantul urmărește delimitarea proprietății sale de cea a pârâtului.
În situația în care se solicită și restituirea unei suprafețe de teren cum este cazul în speță, a arătat instanța, acțiunea presupune și revendicare, fără a avea relevanță, sub aspectul calificării acțiunii ca fiind evaluabilă în bani și implicit a calificării căii de atac, ordinea formulării celor două capete de cerere.
Întrucât acțiunea în grănițuire, ca cerere principală de sine stătătoare, nu se regăsește în excepțiile prevăzute de art. 282 1 Cod procedură civilă, unde legiuitorul a găsit de cuviință, ca în anumite materii, să suprime apelul, s-a conchis că în cauză, calea de atac exercitată împotriva sentinței instanței de fond trebuie calificată ca apel.
Calea de atac împotriva unei hotărâri este dată de lege, iar partea nu poate fi privată de exercitarea ei datorită unei calificări greșite date de instanța de fond.
În temeiul art.295 alin.2 Cod pr.civilă, tribunalul a admis proba cu expertiză de specialitate, cu obiectivele stabilite prin încheierea de ședință din 14.11.2012, expertiză efectuată de expert M. D..
Prin decizia civilă nr. 34/19 februarie 2013, Tribunalul B. a respins ca neîntemeiat apelul reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că art. 584 Cod pr.civilă, îndreptățește pe orice proprietar să-și îngrădească proprietatea și să oblige vecinul său să contribuie la efectuarea acestei operațiunii.
Grănițuirea sau delimitarea prin semne exterioare a liniei dintre două proprietăți învecinate este admisibilă chiar dacă între proprietăți există hotare exterioare, ori de câte ori acestea nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească.
În speță, s-a arătat că în urma interpretării materialului probator administrat, instanța de fond a concluzionat că pârâtul nu ocupă din terenul proprietatea apelantei reclamante, iar hotarul despărțitor este stabilit pe aliniamentul_-103-104-2-1 conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert V. T..
În această variantă, tribunalul a reținut că expertul numit la instanța de fond a ajuns la concluzia corectă, în sensul că nu sunt cotropite suprafețele de teren de nicio parte, deși în raport cu actele de proprietate ale părților, rezultă că apelanta deține teren în plus, iar intimatul deține teren în minus.
Prin urmare, s-a concluzionat că în mod corect a reținut instanța de fond că transmisiunile de proprietate către cei doi proprietari, neavând la bază o determinare corectă a suprafețelor împrejmuite și a celor transmise, au determinat ca documentațiile întocmite privind contururile celor două terenuri să cuprindă valori relative și suprafețe inexacte.
De aceea, o eventuală diferență de suprafață „ în minus” la o parcelă de teren nu poate fi pusă pe seama „ plusului” existent la o parcelă vecină, atâta timp cât nu se dovedește că acel prisos e al reclamantului.
Pentru acest motiv, tribunalul nu a luat în considerare nici concluzia raportului de expertiză efectuat în apel de către expert M. D., care a stabilit că intimatul ar fi cotropit din terenul deținut de apelantă suprafața de 1,93 m.p., ce o calculează ca diferența dintre suprafața de 190,14 m.p., cuprinsă în actul de proprietate al apelantei și suprafața de 188,23 m.p. existentă în realitate și menționată între punctele_-_-_-110-6-5-4-3-2-1-101, atâta timp cât din actele apelantei privind același teren rezultă suprafețe diferite.
Astfel, instanța de apel a constatat că în contractul de vânzare - cumpărare nr. 693/15.03.1999 și schița ( fila 8-9 dosar) este menționată suprafața de 186 mp., iar schița efectuată la acest contract privind documentația de autentificare proprietatea lui B. M. ( filele 10- 13) are menționată suprafața de 180 mp.
Prin urmare, s-a apreciat că o diferență în minus din terenul apelantei nu se datorează ocupațiunii abuzive a intimatului, această împrejurare nefiind dovedită fără echivoc de către apelantă.
A mai reținut tribunalul că după cum rezultă din actele si lucrările dosarului, problema litigioasă dintre părți o reprezintă zona unde a construit intimatul corpul C 4, apelanta susținând că această construcție nu respectă distanța de 30 cm., ce ar fi existat între proprietățile părților, astfel că această construcție edificată de intimat este lipită de imobilul B al apelantei și că intimatul, procedând în acest mod, i-a cotropit suprafața de aproximativ 3 mp. și implicit, a modificat linia de hotar.
În susținerea acestei afirmații, apelanta face referire la memoriul tehnic de autentificare proprietate și schița aferentă întocmit de ing. T. C.( filele 10-13 dosar fond) .
Potrivit acestei schițe, a arătat tribunalul, pe latura ce se învecinează cu intimatul M. G., latură care nu a fost măsurată de aceasta, apare o dimensiune de 30 cm. între linia de hotar și corpul B proprietatea apelantei.
Suprafața terenului măsurată este de 180 mp., față de 186 mp. cât este cuprins în actul de proprietate al apelantei și față de 190 mp., cât au găsit la măsurătoare cei doi experți.
Prin urmare, s-a reținut că este evident că schița prezentată de apelantă cuprinde erori de măsurătoare sau cu aproximație, iar cu privire la această dimensiune de 30 cm., tribunalul a apreciat că determinarea și delimitarea pe schiță este deseori imposibilă de redat având în vedere că pentru întocmirea unui plan cadastral s-a folosit de către specialiști invariabil scara de 1: 2880, ceea ce înseamnă că un milimetru măsurat pe plan corespunde pe teren cu 2,88 metri liniari.
Un argument ce vine în susținerea ideii că nu a existat un spațiu de 30 cm. între imobilul corpul C 3 al apelantei și linia de hotar, a apreciat instanța de apel, rezultă și din planul schiță întocmit de Institutul de Proiectare Ploiești în anul 1970 ( fila 72 dosar fond), deci înainte de cumpărarea imobilelor de către cele două părți, unde linia de hotar este dreaptă pe linia magaziei C3 a apelantei, linie care corespunde cu cea trasată de expertul V. T. pe traseul menționat pe planșă cu punctele 100-102- 2-1.
Așa cum s-a reținut și în procesul-verbal încheiat de instanță cu ocazia cercetării locale (fila 68 dosar fond), de-a lungul timpului, pe proprietatea intimatului, în locul construcției ridicate cu etaj, era un beci cu o magazie (al fostului proprietar de unde a cumpărat), iar ulterior, apelanta a edificat construcția C3, care era lipită de beci, că între cele două construcții nu a existat gard și că pârâtul a construit pe vechiul amplasament al fostului proprietar, situație ce se coroborează cu cele reținute mai sus.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a constatat că apelanta nu a făcut dovada cotropirii vreunei suprafețe de teren prin construirea gardului și a construcției de către intimat, cu vreo depășire a liniei de hotar și, în consecință, în baza art. 296 Cod pr. civilă, a respins apelul ca neîntemeiat.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta B. M., criticând-o ca vădit nelegală și netemeinică.
Susține recurenta-reclamantă că a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. G., grănițuirea proprietăților părților, precum și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie suprafața de aproximativ 3 mp. teren intravilan, aflată în spatele corpului B de construcție, proprietatea recurentei.
Prin decizia recurată, instanța de apel a respins apelul reclamantei, pe considerentul că pârâtul nu ocupă terenul proprietatea acesteia, așa cum este susținut de o expertiza anterioară efectuată în cauză.
Arată recurenta că la solicitarea sa, instanța a dispus o nouă expertiză, care dovedește însă contrariul celor reținute de instanța de apel, în condițiile în care, o altă expertiză dovedește că suprafața solicitată este ocupată de către pârât, cu raportare directă la actele de proprietate (carte funciară), deținute de către pârât.
Precizează recurenta faptul că a depus la dosarul cauzei cartea funciară aparținând pârâtului M. G., a cărei schiță atașată este identică cu expertiza dispusă și care s-a efectuat, dar pe care instanța de apel o înlătură fără nicio motivare, considerând normală actuala poziționare a imobilelor, precum și a suprafețelor ocupate de părți, în fapt neexistând niciun fel de cotropire a suprafeței de 1,93 mp., pe care acesta a ocupat-o prin înlăturarea liniei de hotar ce delimitează proprietățile, delimitare existentă anterior construirii de către pârât a unui corp de clădire, prin înlăturarea gardului existent la data când acesta a cumpărat proprietatea sa.
Mai mult, susține recurenta, instanța fondului, fără nicio justificare tehnică, constată pur și simplu că schița prezentată de recurentă cuprinde erori de măsurare, raportate la mml/mp, situație care nu rezultă de nicăieri sau din materialul probator aflat la dosarul cauzei.
Mai reține instanța de apel faptul că în locul în care pârâtul și-a edificat o construcție P+1, exista o magazie și un beci, situație neadevărată și pe care, susține recurenta, o dovedește cu un act nou, respectiv, actul de vânzare- cumpărare prin care pârâtul și-a dobândit proprietatea și pe care recurenta îl anexează cererii de recurs, act care coincide ca dimensiuni integral, cu suprafața măsurată de experții B. și M., care, de asemenea, coincide cu cartea funciară a pârâtului.
Precizează recurenta și faptul că expertiza M. D. s-a făcut pe actele de proprietate ale pârâtului și nu pe actele sale de proprietate.
Pentru toate aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârilor pronunțate în această cauză, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, raportat la actul nou depus în recurs, act care modifică în mod esențial situația de fapt, dar și de drept.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod pr.civilă și art.312 alin.2 Cod pr.civilă.
Intimatul-pârât M. G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs au fost depuse la dosar o . înscrisuri noi din partea recurentei, înscrisuri ce au fost încuviințate de instanță la termenul de judecată din data de 17.09.2013, conform celor consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, făcându-se mențiunea expresă, în privința contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7938 din data de 25.09.1989, că nu este un înscris nou- înscrisul respectiv aflându-se deja la fila 26 în dosarul de fond, astfel cum s-a adus recurentei la cunoștință, prin avocat, încă de la termenul de judecată din 11.06.2013.
La termenul de judecată din data de 04.03.2014, intimatul-reclamant, prin apărător, a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, susținând că s-au invocat motivele prevăzute de art.304 pct.6,7,8, 9 Cod pr.civilă, care sunt doar enumerate, fără să fie dezvoltate conform dispozițiilor legale și nu sunt arătate modalitățile în care s-au încălcat dispozițiile legale, considerând astfel că recursul nu este motivat.
Cu privire la excepția invocată, recurenta-reclamantă, prin apărător, a solicitat respingerea acesteia.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepția nulității recursului invocată de intimat, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art.3021 alin.1 lit.c din Codul de procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse separat.
În cuprinsul cererii de recurs au fost indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, respectiv disp.art.304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod pr.civilă, recursul fiind motivat în drept și în fapt.
În consecință, de vreme ce au fost indicate motivele sus-menționate și având în vedere disp.art.3021 alin.1 lit.c Cod pr.civilă, precum și conținutul cererii de recurs, excepția nulității recursului invocată de intimat apare ca neîntemeiată, impunându-se respingerea acesteia.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Mai întâi de toate, se impune a se menționa că raportat la obiectul acțiunii cu a cărei soluționare a fost învestită prima instanță, respectiv Judecătoria B., hotărârea judecătoriei a fost supusă căii de atac a apelului, iar decizia tribunalului, căii de atac a recursului, context în care motivele invocate în recurs pot fi numai motive de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, iar nu și motive de netemeinicie, care să vizeze aspecte legate de greșita apreciere a probelor administrate.
Art.3041 Cod pr.civilă statuează că recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, situație ce nu se regăsește însă în speță.
Ca atare, aspectele de netemeinicie - prin care se invocă greșita apreciere a probelor administrate în cauză, exced atribuțiilor de control ale instanței de recurs, circumscrise numai cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
În conformitate cu disp.art. 304 pct.6 Cod pr.civilă coroborate cu disp.art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, hotărârea poate fi modificată dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Or, în speță, respectând principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, și anume disp. art. 129 alin.6 Cod pr. civilă potrivit căruia judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, prima instanță s-a pronunțat prin sentință exact asupra capetelor de cerere ale acțiunii cu a cărei soluționare a fost învestită de către reclamanta B. M., în grănițuire și revendicare, precum și asupra cererii referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, iar prin decizia atacată în recursul de față, a fost respins apelul reclamantei, fiind menținută așadar sentința primei instanțe, neputându-se reține în acest context că instanțele ar fi acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt sub nicio formă contradictorii ori străine de natura pricinii, arătându-se pe larg de către tribunal care sunt motivele de fapt și de drept pe baza cărora și-a fundamentat soluția, răspunzându-se criticilor aduse de apelanta-reclamantă prin motivele de apel, motivarea răspunzând cerințelor prev.de art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, astfel încât nu se poate reține incidența în cauză a motivului de modificare a deciziei prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civilă, ce vizează cazurile în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
S-a concluzionat în mod just de către tribunal, în raport de prevederile legale a căror corectă aplicare a făcut-o, că apelul reclamantei este nefondat - după cum se va arăta în continuare, cu ocazia analizării motivului de modificare prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, invocat de recurentă - iar faptul că recurenta nu este de acord cu argumentele instanței de apel în ceea ce privește această soluție, nu poate conduce la concluzia incidenței motivului de nelegalitate prev.de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Referitor la expertiza întocmită în apel de către expertul M. D., contrar susținerilor recurentei, au fost arătate pe larg în considerentele deciziei atacate argumentele pentru care instanța de apel, ca instanță de control judiciar, nu a luat în considerare concluziile raportului de expertiză efectuat în apel de expertul M. D. și pentru care s-a conchis că este corectă soluția primei instanțe - ce a avut în vedere la pronunțarea soluției raportul de expertiză V. T., respingând capătul de cerere în revendicare și stabilind linia de hotar ce desparte proprietățile părților pe aliniamentul_-103-104-2-1 conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert V. T..
În legătură cu motivul de modificare prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, invocat în recurs, astfel cum s-a statuat în practica și literatura juridică, judecătorii fondului sunt suverani în aprecierea faptelor ce li se supun judecății, dar, totuși, puterea lor este limitată, în cazul actelor juridice, pe de o parte, de distincția ce trebuie făcută între clauzele clare și clauzele obscure, iar pe de altă parte, de interdicția de a trece dincolo de intenția părților, dând actului o altă calificare decât aceea pe care ele au avut-o în vedere, astfel încât, dacă au trecut peste aceste limite, hotărârea lor este modificabilă, situație care, în mod evident, nu se regăsește însă în speță, aspectele invocate de recurentă în motivarea dată recursului, neîncadrându-se în motivul de modificare prev.de art.304 pct.8 Cod pr.civilă.
Recurenta a mai invocat drept motiv de modificare dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, ce privesc situațiile în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată.Altfel spus, instanța de recurs trebuie să constate că hotărârea nu este motivată în drept ori că în legislația în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate nu există un text care să justifice soluția în speță, împrejurare care nu poate fi reținută în cauză.
În ceea ce privește încălcarea sau aplicarea greșită a legii, aceasta presupune că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței, dar fie le-a încălcat, în litera și spiritul lor, fie le-a aplicat greșit, niciuna din împrejurările respective neputând fi reținute în speță.
Recurenta - reclamantă a învestit instanța de fond, respectiv Judecătoria B., cu soluționarea unei acțiuni în grănițuire și revendicare, formulată în contradictoriu cu intimatul-pârât M. G., susținându-se prin acțiune că pârâtul, odată cu demolarea gardului despărțitor aflat în spatele corpului B proprietatea reclamantei, pe toată lungimea acestuia și prin demararea unor lucrări de construire a unui imobil proprietatea acestuia, ar fi acaparat pe această lungime suprafața de aproximativ 3 mp. teren liberă de construcții, proprietatea reclamantei.
Raportat la obiectul acțiunii, esențial în cauză era a se stabili dacă intimatul-pârât ocupă vreo suprafață de teren din proprietatea reclamantei, precum și de a se stabili linia de hotar dintre proprietățile părților în funcție de actele de proprietate ale acestora, terenul recurentei-reclamante învecinându-se pe una din laturi cu cel al intimatului-pârât.
S-a susținut în motivele de recurs de către recurenta-reclamantă că instanțele anterioare nu ar fi avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7938 din data de 25.09.1989, contract prin care foștii soți M. G. - intimatul-pârât din cauza de față - și M. F. au cumpărat imobilul din . bis, expres descris în cuprinsul contractului, indicându-se în cuprinsul acestuia și vecinii - pe latura de nord învecinându-se cu proprietatea B. M. - recurenta arătând că înțelege să depună acest înscris în recurs ca înscris nou și solicitând în finalul motivelor de recurs casarea hotărârilor instanțelor anterioare și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță raportat la înscrisul respectiv, care „modifică în mod esențial situația de fapt și de drept”.
Or, după cum s-a reținut mai sus, contractul de vânzare-cumpărare sus-menționat nu este act un înscris nou, înscrisul respectiv aflându-se deja la fila 26 în dosarul de fond.
Instanța de apel, ce a confirmat hotărârea primei instanțe, a avut în vedere la pronunțarea soluției întregul material probator administrat în cauză, printre care se află și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7938 din data de 25.09.1989, depus la instanța de fond chiar de către intimatul-pârât M. G., odată cu întâmpinarea, probele fiind, în mod firesc, coroborate și interpretate, concluzionându-se în mod just că soluția primei instanțe este corectă.
Referitor la actele de proprietate ale părților, se reține că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.693/15.03.1999 de BNP L. Sinica din B., B. M., căsătorit cu B. M., a devenit proprietarul suprafeței de 186 mp., teren intravilan situat în B., ., jud. B., cu următoarele vecinătăți: la nord-Gaitanovici T. -28,35 ml., la vest-Gaitanovici T. - 4,0 ml. și M. R.-6,75 ml.., la sud-M. R.-14,0 ml. și M. G.-14,35 ml. și la est-. ml.și Gaitanovici T.-0,50 plus 1,0 ml., așa cum rezultă din schița anexată și semnată de părți ( filele 8, 9 dosar fond).
În urma decesului lui B. M., la data de 23.05.2008, singura moștenitoare a rămas reclamanta B. M., potrivit certificatului de moștenitor nr.32 din data de 05.12.2008 emis de Biroul Notarului Public M. E. V. (fila 17 dosar fond).
În cuprinsul certificatului sus-menționat a fost trecută componența masei succesorale rămase de pe urma defunctului, printre care și cota devălmașă de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului casă de locuit expres descris în cuprinsul certificatului, împreună cu cota devălmașă de ½ din dreptul de proprietate asupra suprafeței de 186 mp.teren curți-construcții, aferent construcției, situat în B., ., cotele din imobilele respective fiind dobândite de defunct împreună cu soția supraviețuitoare astfel:terenul prin cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.693/15.03.1999 de BNP L. Sinica, transcris sub nr.2848/17.03.1999 de Judecătoria B., iar casa prin construire, conform sentinței civile din 27.06.1994 pronunțată de Judecătoria B. în cauza ce a format obiectul dosarului nr.3010/1994, definitivă și irevocabilă.
Așadar, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.693/15.03.1999 de BNP L. Sinica, coroborat cu certificatul de moștenitor nr.32 din data de 05.12.2008 emis de Biroul Notarului Public M. E. V., suprafața de teren proprietatea reclamantei este de 186 mp.teren, aceasta nedeținând act de proprietate pentru vreo suprafață de teren mai mare, respectiv pentru 190, 16 mp.teren, cât a avut în vedere expertul M. D. în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de acesta în apel.
Pe de altă parte, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7938 din data de 25.09.1989, prin care foștii soți M. G. - intimatul-pârât din cauza de față - și M. F. au cumpărat imobilul din . bis, expres descris în cuprinsul contractului, indicându-se în cuprinsul acestuia și vecinii - pe latura de nord învecinându-se cu proprietatea B. M. - și a deciziei civile nr.233/06.09.2006 pronunțată de Tribunalul B. - Secția civilă în dosarul nr.844/2006, rămasă definitivă și irevocabilă, intimatul-pârât M. G. a devenit proprietarul lotului nr.2 alcătuit din: locuința-holul, camera 3 și camera 4, cu suprafața utilă de 34,13 mp., anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 200 mp..
Intimatul-pârât M. G. figurează înscris în Cartea Funciară cu imobilul din B., . bis compus din teren intravilan curți-construcții în suprafață măsurată de 198 mp., suprafață din acte de 200 mp. și construcțiile expres indicate în extrasul de carte funciară pentru informare depus la dosarul de fond la fila 32.
Conform raportului de expertiză V. T. întocmit la prima instanță, suprafața de teren posedată de reclamantă este de 190 mp., deci mai mult cu 4 mp. decât în actul de proprietate al acesteia, act care, după cum s-a reținut mai sus, este pentru 186 mp.teren, pe când suprafața de teren posedată de pârât este de 195 mp., mai puțin cu cinci metri pătrați decât în actul de proprietate și cu 3 mp.decât în cartea funciară.De precizat, că în raportul de expertiză M. D. întocmit în apel se conchide că suprafața de teren ocupată de reclamantă este de 188,23 mp.- deci, oricum, mai mult decât atestă actele de proprietate ale acesteia.
Memoriul tehnic întocmit de . solicitarea numitului B. M. și schița anexă a acestuia, depuse la dosarul de fond de către reclamantă - în care se menționează că suprafața terenului acesteia ar fi de 180 mp. - deci mai mică decât în actul de proprietate și mai mică decât suprafețele găsite la măsurătoare de către cei doi experți de specialitate la fond și în apel - și în care între Corpul B identificat pe schița anexă și linia care desparte proprietatea reclamantei de cea a intimatul-pârât M. G. - latură care nici nu a fost măsurată - este trecută o distanță de 30 cm., nu poate constitui un argument pentru admiterea recursului în cauză, câtă vreme esențiale în cauză sunt actele de proprietate ale părților, schițele anexă la actele de proprietate ale acestora și nu respectiva schiță, care, în mod evident, cuprinde erori de măsurare.
Un argument ce vine în susținerea ideii că nu a existat un spațiu de 30 cm. între imobilul corpul C 3 al reclamantei și linia inițială de hotar, rezultă și din planul schiță întocmit de Institutul de Proiectare Ploiești în anii 70, pe baza măsurătorilor directe, adică cu ajutorul aparatelor topo clasice direct pe teren( fila 72 dosar fond),anexat de expertul topo V. T. răspunsului la obiecțiunile aduse raportului de expertiză întocmit de acesta la prima instanță, unde linia de hotar între proprietățile limitrofe în discuție în cauză este dreaptă pe linia magaziei C3 a reclamantei, neexistând vreo suprafață de teren între corpul respectiv și linia de hotar.
Se impune, totodată, a se preciza, că intimatul-pârât a arătat prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond faptul că la refacerea gardului despărțitor în anul 2007, acesta nu l-a amplasat exact pe linia de hotar deoarece reclamanta nu i-a dat voie, fiind nevoit să-l construiască pe proprietatea acestuia, iar la pronunțarea soluției, prima instanță, a cărei soluție a fost confirmată de tribunal, a avut în vedere și cele constatate cu prilejul cercetării locale efectuate, cercetare la care s-a prezentat și vecinul părților, numitul M. R..
S-a conchis în mod just de către instanța de apel prin decizia atacată, că reclamanta nu a făcut dovada cotropirii vreunei suprafețe de teren din proprietatea acesteia de către pârât, prin construirea gardului și a construcției de către acesta și că hotarul despărțitor stabilit de prima instanță pe aliniamentul_-103-104-2-1 conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert V. T. este cel corect, chiar dacă în această variantă, în raport cu actele de proprietate ale părților, rezultă că apelanta deține teren în plus, iar intimatul deține teren în minus.
Raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar în recurs de către reclamantă nu poate justifica admiterea recursului în sensul cerut de aceasta, fiind vorba de o lucrare întocmită la solicitarea recurentei, de către un expert tehnic, ulterior pronunțării deciziei din apel și nu de un raport de expertiză efectuat în prezenta cauză.Expertul S. C. se referă în cuprinsul respectivului raport de expertiză tehnică extrajudiciară la posibilitatea invocării de către reclamantă a dobândirii unei suprafețe de teren prin uzucapiune, problemă de drept ce nu a fost ridicată în pricina de față, reclamanta neînvestind prima instanță cu un asemenea capăt de cerere.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a deciziei invocate de recurentă în motivarea recursului, decizia atacată fiind legală.
Urmează, de asemenea, a se lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat R. D. în B., ., județul B., împotriva deciziei civile nr. 34 din 19 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâtul M. G., domiciliat în B., ., județul B..
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 4 martie 2014.
Președinte, Judecători,
V.-A. P. C.-P. B. E.-S. L.
Grefier,
N. M.
Red.VAP
Tehnored.NM
2ex./03.04.2014
d.f._ Judecătoria B.
j.f. M. S.
d.a._ Tribunalul B.
j.a. A. E. D., G. V.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Pretenţii. Decizia nr. 100/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2164/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
