Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 2571/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2571/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 2290/262/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2571
Ședința publică din data de 3 decembrie 2014
Președinte - M. I. G.
Judecători - V. G.
- P. M. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții F. C. și F. C., ambii domiciliați în M., ..17, județ Dâmbovița împotriva deciziei civile nr. 188 pronunțată la 30 mai 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții C. O. și B. V., ambii domiciliați în M., ., județ Dâmbovița și intervenientul M. M.- prin primar, cu sediul în M., ., județ Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 noiembrie 2014, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la 26 noiembrie 2014 și apoi la 3 decembrie 2014.
CURTEA :
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._ , reclamanții F. C. și F. C., în contradictoriu cu pârâții C. O. și B. V., au solicitat anularea încheierii nr.1972/18.04.2011 pronunțată de O.C.P.I. M., considerând că aceasta este nelegală și netemeinică.
În motivarea plângerii, petenții au arătat că prin încheierea anterior menționată a fost admisă cererea formulată de C. O., dispunându-se intabularea dreptului de proprietate în favoarea acesteia și a lui B. V. în cote nedeterminate asupra imobilului înscris în cartea funciară_ M., intabulare care, din punctul lor de vedere este total greșită, fiind făcută cu încălcarea prevederilor art.48 din Legea nr.7/1996, întrucât:
- intabularea s-a făcut pe numele lui B. V., deși acesta nu a fost parte în acțiunea ce a format obiectul dosarului_,
- prin sentința civilă nr.82/28.01.2011 a Judecătoriei M. a dispus intabularea pe numele reclamantei C. O. în cartea funciară_ M. asupra imobilului teren și construcție, invocându-se decizia civilă nr.1910/A/18.09.2000 a Tribunalului B., definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel B., sentința civilă 1725/13.04.2006 a Judecătoriei Sibiu definitivă prin respingerea recursului de Tribunalul Sibiu și sentința civilă 615/5.06.2009 a Judecătoriei M..
Au menționat reclamanții că prin dec.civ. 1910/A/18.09.2000 a Tribunalului B. s-a stabilit ca reclamanților C. O. și B. V., moștenitorii defunctei B. L. li se cuvine suprafața de teren de 900 mp în construcțiile aferente identificate prin raportul de expertiză efectuat în dosarul 6402/1990 al Judecătoriei Târgoviște, raport conform căruia pe suprafața de teren de 900 mp se află edificat imobilul cu 4 suprafețe locative ce fusese vândut chiriașilor în temeiul Legii 18/1991 ,fiindu-le atribuite în proprietate suprafețele de teren aferente construcțiilor. Din schița anexă la raport se poate concluziona că terenul ce le-a fost atribuit în proprietate excede suprafața de teren ce li s-a recunoscut proprietarilor conform deciziei civile a Tribunalului B., cei 900 mp revenind familiilor P. și Fader. Prin urmare, suprafața de 585 mp teren nu putea fi intabulată pe numele lui C. O. și B. V., chiar dacă prin sentința civilă nr. 615/2009 a Judecătoriei M. s-a dispus anularea Ordinului Prefectului, aceștia neavând nici un drept asupra terenului.
Prin raportul de expertiză întocmit în dosarul 1700 al Judecătoriei Sibiu s-a stabilit că la data cumpărării imobilului, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.47/1995 suprafața ocupată de construcții era de 62,7 mp, restul construcției aflându-se pe terenul ce nu revine proprietarilor, concluzie ce se desprinde din conținutul celor două rapoarte de expertiză. Nici din dispozitivul sentinței civile 82/28.01.2011 nu rezultă cu claritate terenul și construcțiile pentru care se dispune intabularea pe numele reclamantei C. O., astfel încât OCPI M. trebuia să procedeze la radierea din Cartea Funciară a înscrierilor făcute pe numele petenților, să închidă poziția, să pună în vedere proprietarei să procedeze conf. art.48 din Legea 7/1996 la efectuarea de măsurători cadastrale în vederea stabilirii corecte a situației și în baza cărora să deschidă carte funciară pe numele acesteia sau a moștenitorilor legali, înregistrările efectuate la poziția lor fiind ilegale. Luarea acestei măsuri se impunea cu atât mai mult cu cât și procuratorul lui C. O., C. G. recunoaște cu ocazia executării sentinței anterior menționate că din construcția ocupată de ei și din terenul aferent nu i se cuvine decât partea stabilită prin expertiza P. M..
Pentru considerentele prezentate au solicitat admiterea plângerii așa cum aceasta a fost formulată, invocând în drept, disp. art.48 din Legea 7/1996 cu modificările ulterioare.
În temeiul art. 115 Cod procedură civilă pârâții C. O. și B. V. au formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Au invocat în primul rând, tardivitatea formulării plângerii, întrucât încheierea de carte funciară poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de comunicarea acesteia, iar comunicarea este obligatorie și se face de către Oficiul de cadastru. În situația concretă oficiul de cadastru nu a procedat la comunicarea încheierii, însă reclamanții în cauză au luat la cunoștință despre aceasta încheiere cu ocazia deplasării executorului la imobilul în care locuiesc, în vederea evacuării acestora din acest imobil. La momentul respectiv executorul a redactat un proces verbal în care la pagina a doua s-a făcut mențiunea că la acea dată a luat cunoștință de încheierea nr.1972/18.04.2011, proces verbal datat 12.07.2011, deci plângerea trebuia înregistrată la 28.07.2011, ori, din datele existente rezultă că aceasta a fost înregistrată la 2.08.2011, de unde rezultă tardivitatea.
De asemenea, au arătat că intabularea nu s-a făcut greșit și pe numele lui B. V., având în vedere că în sentința civilă nr. 82/2011 ,prin care s-a dispus intabularea în Cartea Funciară pe numele reclamantei ,se face trimitere și la alte sentințe pronunțate în dosare în care B. V. a fost parte.
În continuare, s-a susținut că intabularea s-a făcut în mod corect,având în vedere . toate hotărârile anterioare rămase definitive și irevocabile, iar prevederile art.48 din Legea 7/1996 nu sunt aplicabile datorită faptului că suprafețele de teren și construcțiile înscrise în Cartea funciară au fost determinate prin hotărâri definitive și irevocabile.
La termenul de judecată din 17.10.2011 pârâta, prin reprezentant, a depus note de ședință prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, invocând dispozițiile art.50 alin.2 din Legea 7/1996.
Reclamanții au depus precizări la acțiune ,cu referire la punctul 2 din întâmpinare, arătând că prin sentința 82/28.01.2011 a Judecătoriei M., reprezentând titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea în dosarul nr._ al executorului judecătoresc D. F. L., s-a dispus admiterea acțiunii formulată de C. O. ,în sensul rectificării cărții funciare_ M. având nr. cadastral top 669 C1; 669 C2; 669 C3 și a contestațiilor intabulate în baza titlului de proprietate lovit de nulitate. S-a dispus rectificarea cărții funciare prin radierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 563,46 mp teren, urmare anulării Ordinului Prefectului nr.68/11.03.1996, înscriere efectuată în cartea funciară în baza încheierii nr.220/10.04.2001 și au fost intabulate pe numele pârâtei C. O. în cartea funciară terenul și construcția conform deciziei nr.1910/A/18.09.2000 a Curții de Apel B. și Tribunalului B., a sentinței civile nr. 1725/2006, a deciziei civile nr. 15/15.01.2007 a Tribunalului Sibiu și a sentinței civile nr.615/5.06.2009 a Judecătoriei M.. Din dec.civ. nr. 496/R/6.04.2001 rezultă că reclamanților C. O. și B. V. moștenitorii lui B. L.,prin admiterea acțiunii, a fost obligată Primăria M. și S.C.G.C.L.T. Dâmbovița să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 900 mp teren și construcțiile aferente identificate prin expertiza efectuată în dos. 6402/1990 al Judecătoriei Târgoviște.
De remarcat este faptul că pe suprafața de teren menționată se aflau edificate încă 4 suprafețe locative, atribuindu-li-se terenul aferent acestora și asupra cărora s-a pronunțat Judecătoria M. conform s.c. nr.615/5.06.2009, în raportul de expertiză la care se face referire în decizia Tribunalului B. fiind identificate suprafețele locative cumpărate conform contractelor de vânzare-cumpărare cât și suprafețele de teren atribuite conform legii funciare.
Prin sentința civilă nr.1725/2006 ca urmare a admiterii acțiunii formulate de C. O. și B. V. în contradictoriu cu locatarii beneficiari ai contractelor de vânzare-cumpărare nr.47/1995, 35/1995 și 92/1995 în sensul constatării nulității acestora, s-a respins cererea privind anularea titlului de proprietate asupra terenurilor atribuite conform legii funciare și cererea de evacuare a locatarilor din imobilele cumpărate, luându-se act de renunțarea la judecată privind rezilierea contractelor de vânzare-cumpărare. Prin urmare, din cuprinsul acestei sentințe nu rezultă nicio referite la expertiza A. G., ci dimpotrivă se face referire la suprafața de teren și suprafețele locative la care se face referire și în decizia Tribunalului B..
Au învederat reclamanții faptul că în sentința civilă nr.82/2011 ce constituie titlu executoriu se face mențiunea rectificării Cărții funciare, însă în parcelele indicate nu se menționează ce terenuri și construcții se regăsesc și care îi privește pe contestatori, nu sunt indicate vecinătățile, dimensiunile suprafețelor de teren și nici ce suprafață construibilă îi revine creditorului, neefectuarea acestor precizări atrăgând imposibilitatea punerii în executare a sentinței, situație ce a determinat pe executor să suspende executarea, astfel cum rezultă din procesul verbal din 12.07.2011 până la soluționarea prezentei contestații. De altfel, procuratorul creditoarei a recunoscut că mama sa are dreptul doar la suprafața de 62,7 mp construcție și 43,3 mp teren conform expertizei din dos. 1700/2003 al Judecătoriei Sibiu, mențiune făcută în procesul verbal.
În concluzie, reclamanții au apreciat că se impune lămurirea înțelesului, întinderii și aplicarea dispozitivului sentinței civile nr.82/2011, soluție ce nu se poate da decât prin efectuarea unei expertize de specialitate care să identifice raportat la soluțiile la care se face referire, suprafața de teren ce le-a revenit moștenitorilor lui B. L. plus suprafețele locative din cele 3 suprafețe de teren și suprafețele de teren atribuite, terenul și suprafețele locative deținute în prezent de debitori și care se regăsesc în parcelele indicate în titlul executoriu.
Prin încheierea din 11.11.2011 instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a reclamanților invocată de pârâtă, cu motivarea cuprinsă în încheierea menționată.
La data de 12.12.2011, instanța de fond a dispus suspendarea judecății cauzei, în baza art.244 al.1 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei M., aceasta fiind menținută prin încheierea din 13.12.2012. S-a reținut că acest dosar are ca obiect lămurirea dispozitivului . judecătoriei M., hotărâre prin care s-a dispus rectificarea cărții funciare nr._, a cărei anulare se cere în prezenta cauză.
Ca urmare a admiterii cererii de strămutarea de către ÎCCJ, cauza a fost înaintată la Judecătoria Sibiu și a fost soluționată prin sentința civilă nr.4827/26.06.2012, fiind definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.222/28.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia.
La data de 4.09.2013 contestatorii au depus o cerere de intervenție prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat a Mun.M. – reprezentat prin primar D. C. și au anexat copii de pe sentința civilă nr. 615/2009 a Judecătoriei M., decizia civilă nr. 1910/A/2000 a Tribunalului B., decizia civilă nr.15/2007 a Tribunalului Sibiu și cererea de reexaminare, formulată de Primăria M. adresată OCPI Dâmbovița.
Pârâții C. O. și B. V. au depus întâmpinare la cererea de intervenție forțată formulată de reclamanți, solicitând instanței ca în urma analizării acesteia, prin sentința ce o va pronunța să respingă plângerea inițial formulată, cererea de intervenție și cererea de reexaminare asupra căreia prin prezenta întâmpinare se pronunță în același sens, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la cererea de intervenție au arătat că aceasta nu este motivată în drept și nu întrunește cerințele prevăzute de noul Cod de procedură civilă.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 786/12 decembrie 2014 Judecătoria M. a respins acțiunea, reținând că prin încheierea nr.1972 din 18.04.2011 a fost admisă cererea formulată de C. O., dispunându-se intabularea dreptului de proprietate în favoarea acesteia și a lui B. V. în cote nedeterminate asupra imobilului înscris în cartea funciară_ M., intabulare ce are la bază ..2011 a Judecătoriei M., decizia civilă nr.1910/A/18.09.2000 a Tribunalului B., definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel B., sentința civilă 1725/13.04.2006 a Judecătoriei Sibiu definitivă prin respingerea recursului de Tribunalul Sibiu și raportul de expertiză întocmit de expert A. G. în dosar 6402/1990 al Judecătoriei Târgoviște.
Prin sentința nr.4827/26.06.2012, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.222/28.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a soluționat în sensul respingerii contestației la executare ce viza lămurirea dispozitivului . judecătoriei M..
În aceste condiții, instanța a constatat că apare ca absolut corectă înscrierea în cartea funciară făcută în baza hotărârilor judecătorești anterior menționate, iar prevederile art.48 din Legea 7/1996, în vigoare la momentul formulării acțiunii, nu sunt aplicabile datorită faptului că suprafețele de teren și construcțiile înscrise în Cartea funciară au fost determinate prin hotărâri definitive și irevocabile. Sentința civilă nr. 82/2011 a Judecătoriei M. face trimitere la decizia civilă nr.1910/A/18.09.2000 a Tribunalului B., în care sunt identificate părțile și terenurile, construcțiile.
Ca urmare, instanța a apreciat că susținerile reclamanților apar ca neîntemeiate, ele vizând practic fondul unor cauze care au fost soluționate în mod definitiv și irevocabil, încheierea a cărei anulare se cere nefiind decât consecința directă a soluționării acestora.
Cât privește cererea de intervenție,având în vedere aceleași considerente, instanța a respins-o ca neîntemeiată, reținând totodată că din înscrisurile dosarului nu rezultă că intervenientul M. M., prin Primar, ar deține vreun titlu care să îl îndreptățească la înscrierea sa în cartea funciară pentru vreun imobil identificat în încheierea a cărei anulare se cere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs F. C., F. C. și M. M..
În motivarea căii de ataci recurenții F. C., F. C., au arătat că din considerentele dec.civ. nr.1910/A/18.09.2000 a Tribunalului B. rămasă definitivă prin respingerea recursului, a sentinței civile nr.1725/13.04.206 pronunțată de Judecătoria Sibiu rămasă definitivă prin decizia civilă nr.15 din 15.01.2007 rezultă că reclamanților le revine doar suprafața de 900 mp teren cu construcțiile aferente situate pe acest teren. Ori intabularea conform încheierii pronunțate de Oficiul de Cadastru cuprinde în plus suprafața de 55 mp teren pe care recurenții au extins construcția proprietatea lor.
Chiar dacă prin sentința civilă nr.615/2009 a Judecătoriei M. s-a anulat Ordinul prefectului prin care li se atribuise terenul pe care au edificat extinderea construcției, terenul a rămas în proprietatea Primăriei M. și nu a fost atribuit pârâților, astfel că în mod greșit acest teren s-a intabulat în cartea funciară pe numele lor.
De asemenea, s-a susținut că este ambiguă și motivarea cu referire la respingerea cererii de intervenție a intervenientului forțat din conținutul acesteia nerezultând argumentele juridice pentru care a fost respinsă.
În motivarea recursului M. M. a arătat că suprafața de 900 mp teren ce face obiectul deciziei civile face parte din suprafața totală de 1948 mp atribuită prin ordinul prefectului ca teren aferent celor 4 apartamente. Primăria M. a solicitat anularea parțială a acestor ordine, acțiune admisă prin sentința civilă nr.615/05.06.2009 a Judecătoriei M..
Deși terenul este în proprietatea municipiului M., neexistând la acest moment nici un act din care să rezulte că s-ar fi atribuit în proprietate numiților C. O. și B. V., aceștia au intabulat suprafața de 563,46 mp teren pe care se află construcția edificată cu forme legale a numiților F..
În situația în care terenul se află în continuare în proprietatea recurentei, nefiind atribuit nici uneia dintre părți, iar din actele dosarului rezultă că numiților C. O. și B. V. li s-a atribuit prin sentință suprafața de 900 mp, în mod ilegal și-au intabulat dreptul de proprietate și asupra terenului proprietatea recurentei.
Astfel, terenul de 563,46 mp ce face obiectul încheierii de carte funciară nr.1972 face parte din totalul de 1948 mp ce a trecut în proprietatea municipalității ca urmare a sentinței civile nr.615/05.06.2009 și nicidecum în proprietatea numiților C. O. și B. V..
Intimații C. O. și B. V. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității plângerii de carte funciară pentru că nu a fost parcursă procedura reexaminării plângerii prealabile.
Primăria M. a urmat procedura prealabilă deci nu se poate pune problema în același context ca și a recurenților F.. Primăria a adresat cerere de reexaminare și s-a întocmit o încheiere de respingere a acesteia de către registratorul de carte funciară.
Față de această situație, intimații au invocat excepția lipsei calității procesual active atât a familiei F., cât și a Primăriei M.. Au învederat că în condițiile în care recurenții nu mai au nici un drept de proprietate asupra terenului și asupra casei, nu pot avea calitate procesuală activă, și nici pe aceea de persoană interesată.
Privind cererea de intervenție, și aceasta a fost respinsă corect având în vedere că această instituție nu avea nici un titlu de proprietate.
La termenul de judecată din 23.05.2014 tribunalul a calificat calea de atac, ca fiind apel.
După administrarea probatoriilor, prin decizia civilă nr. 188 pronunțată la 30 mai 2014, Tribunalul Dâmbovița a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamanților apelanți F. C. și F. C., precum și excepția inadmisibilității cererii și a respins apelurile declarate de intervenientul M. M. și reclamanții F. C., F. C., ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au învestit instanța cu plângere împotriva încheierii 1972/18.04.2011 a OCPI Dâmbovița prin care, în baza sentinței civile 82/28.01.2011, s-a dispus rectificarea înscrierii în Cartea funciară cu nr._ M. încheiate în favoarea petenților F. C. și F. C. în sensul radierii construcțiilor C1, C2, C3 și C4, a dreptului de proprietate asupra acestora și a dreptului de proprietate asupra terenului, precum și intabularea în favoarea lui C. O. și B. V. a dreptului de proprietate dobândit prin decizia civilă 1910/18.09.2000 a Curții de Apel B., a sentinței civile 1725/2006 a Judecătoriei Sibiu și sentinței 615/05.06.2009 Judecătoriei M..
Prin sentința nr.1910/A/18.09.2000 irevocabilă prin dec. civ. nr.25/R/2001 pronunțată de Curtea de Apel B. s-a dispus obligarea pârâților Primăria M. și RAGCL Dâmbovița să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților B. V. și C. O. suprafața de teren de 900 mp și construcțiile de pe teren situate în M., ..11.,13, 15, 17, iar prin sent. civ. nr.1725 pronunțată în dosarul nr.1700/2003 s-a anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat de către Primăria M. și RAGCL Dâmbovița nr.47/1995 avându-i ca beneficiari pe F. C. și F. C. privind apartamentul situat în M., ..17, parter. Ulterior prin sent. civ. nr.615 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria M., s-a dispus anularea parțială a ordinului prefectului nr.68/11.03.1996 în limita suprafeței de 563,46 mp atribuită lui F. C. și F. C..
De asemenea s-a reținut că printr-o altă hotărâre irevocabilă - sentința civilă 82/28.01.2011 a Judecătoriei M. – s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris pe numele lui F. C. și F. C. cu privire la suprafață de 563,46 mp.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii formulate de recurenți, direct la judecătorie, fără a se adresa în prealabil biroului de carte funciară, tribunalul a reținut că în baza art. 31 din Legea 7/1996, părțile interesate au posibilitatea de a se adresa fie biroului de carte funciară care va transmite plângerea judecătoriei competente, fie direct instanței de judecată, astfel încât nu se poate susține că recurenții nu au urmat calea prevăzută de lege.
În aceste condiții, tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca nefondată.
De asemenea, tribunalul a apreciat neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a apelanților F. C. și F. C., reținând că argumentele intimaților în sensul că lipsa calității active este justificată de faptul că aceștia nu mai au nici un drept de proprietate, nu pot fi primite, apelanții reclamanți fiind cei cu privire la care s-a dispus radierea dreptului de proprietate pentru a fi înscris în proprietatea intimaților.
Fiind înscriși în cartea funciară anterior intimaților, s-a considerat că apelanții F. au calitatea de persoane interesate în contestarea prezentei încheieri de carte funciară, având deci calitate procesuală activă.
Conform dispozițiilor art. 31 din legea 7/1996, încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, persoane care pot formula cerere de reexaminare și respectiv plângere împotriva încheierii.
Prin urmare, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților apelanți F. C. și F. C..
Referitor la fondul litigiului, tribunalul a constatat că, astfel cum corect a reținut și prima instanță, rectificările din cartea funciară s-au întemeiat pe hotărâri judecătorești care au soluționat definitiv și irevocabil situația litigioasă dintre părți cu privire la aceste imobile, iar rectificările reflectă întocmai cele astfel hotărâte. Coroborând mențiunile cărții funciare cu hotărârile judecătorești și cele dispuse prin încheierea nr.1972/18.04.2012 rezultă că prin acest înscris s-a dispus radierea doar a bunurilor imobile (teren și construcții) ce fuseseră anterior în proprietatea apelanților și asupra cărora aceștia în prezent nu mai au nici un drept de proprietate.
Art.28 și urm. din Legea nr.7/1996 prevede procedura de înscriere în cartea funciară arătând condițiile pe care trebuie să le verifice registratorul de carte funciară în soluționarea unei asemenea cereri. În speța de față s-a reținut de tribunal că nu se invocă o ilegalitate în sensul încălcării condițiilor de admisibilitate ale cererii de înscriere în cartea funciară, ci faptul că cei înscriși nu sunt titularii dreptului de proprietate intabulat, aspect contrazis de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză.
Faptul că raportat la planul de amplasament și delimitare de la fila 250 dosar, este posibil ca terenul ce a revenit intimaților să nu fi fost corect identificat, nu este un aspect care să poată fi verificat pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară el conducând totodată la încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare pronunțate în litigiile ce au avut loc între părți.
De altfel, din verificarea modului de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, se constată că acesta corespunde hotărârilor judecătorești existente între părți, dispozitivul sent. civ. nr.82/29.01.2011 al Judecătoriei M. fiind cât se poate de clar, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate al recurenților F. din cartea funciară și înscrierii dreptului de proprietate asupra terenului și imobilului pe numele lui C. O., registratorul de carte funciară aducând la îndeplinire dispozițiile instanței de judecată. Și din considerentele acestei sentințe, se poate observa că instanța a avut în vedere și sent. civ. nr.615/2009 invocată de apelanta M. M. apreciind cu putere de lucru judecat, că acest înscris conduce la intabularea pe numele reclamantei (C. O.) a dreptului de proprietate.
Prin urmare, tribunalul a apreciat neîntemeiat apelul formulat de apelanții F. C. și F. C., urmând să dispună respingerea acestuia.
În ceea ce privește apelul formulat de intervenientul M. M., tribunalul a apreciat, de asemenea, că este neîntemeiat întrucât corect a reținut instanța de fond faptul că intervenientul M. M. nu a făcut dovada că deține un titlu care să-l îndreptățească la înscrierea în cartea funciară. Astfel, prin sent. civ. nr.615 s-a dispus anularea parțială a ordinului prefectului nr.68/11.03.1996 în limita suprafeței de 563,46 mp atribuită lui F. C. și F. C., fără a se dispune o punere în situația anterioară, prin restituire către M. M., iar prin sentința nr.1910/A/18.09 Primăria M. a fost obligată să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților B. V. și C. O. suprafața de teren de 900 mp și construcțiile de pe teren situate în M., ..11.,13, 15, 17.
Având în vedere și faptul că în plângerile de carte funciară, justificarea calității procesuale active presupune ca cel ce formulează plângerea să fi avut anterior un drept de proprietate asupra imobilului, drept ce a fost înscris în cartea funciară și care i-a fost încălcat prin mențiunile din încheierea întocmită de oficiul teritorial de cadastru și față de situația de fapt existentă în cauză, tribunalul a apreciat că M. M. nu are nici calitate procesual activă, deoarece chiar dacă în realitate, la adresa din . exista o suprafață de teren mai mare de 900 mp (cât se face vorbire în toate hotărârile judecătorești aflate la dosar), diferența dintre suprafața reală și cei 900 mp despre care se susține că sunt în proprietatea municipalității, acest teren nu face obiectul încheierii atacate prin prezenta acțiune, neexistând deci un raport juridic litigios între părți.
Prin urmare, tribunalul a considerat ca fiind corectă soluția instanței de fond și în ceea ce privește respingerea cererii de intervenție.
Referitor la critica privind motivarea contradictorie/nemotivarea sentinței contestate, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, motivarea instanței de fond fiind una coerentă, care respectă dispozițiile art.261, alin.1 C.pr.Civ. Din considerentele sentinței apelate se poate observa că instanța a reținut situația de fapt potrivit probelor administrate și a arătat motivele ce determină soluția de respingere a acțiunii. De altfel, acest motiv este specific recursului, calea de atac împotriva acesteia, fiind apelul, așa cum s-a stabilit la ultimul termen de judecată.
Pentru considerentele ce preced, aplicând dispozițiile art. 296 C.pr.civ. tribunalul a respins ca neîntemeiate apelurile formulate de părți.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții F. C. și F. C. care au susținut că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, nu au analizat cu atenție probele administrate în cauza, în sensul ca intabularea dreptului de proprietate s-a făcut fără o analiza minuțioasa a titlurilor de proprietate și a schițelor imobilelor ce au fost intabulate, astfel ca au fost transferate imobilele construcții proprietate personala în proprietatea intimaților, producându-se o mărire a patrimoniului acestora fără o justă cauză.
Învederează recurenții că ambele instanțe nu au verificat respectarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 7/1996, în sensul ca imobilele construcții și teren nu au fost identificate prin schițe care să permită verificarea dacă nu sunt înscrise în altă carte funciara.
Se invoca în încheierea de intabulare si decizia nr. 1910/A/18.09.2000 a Tribunalului B., dar nu s-a observat ca în dispozitivul acesteia se menționează sa fie lăsat în deplina proprietate și posesie pârâților imobilul casă și terenul aferent în suprafața de 900 mp, conform schiței anexa la raportul de expertiza întocmit de expert A. G. în dosarul nr. 6402/1990 al Judecătoriei Târgoviște, deci nu este vorba de mai multe construcții, așa cum s-a procedat cu ocazia intabulării.
În raport de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, iar pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În temeiul art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Nemulțumirile recurentei exprimate prin calea de atac promovată vizează împrejurarea că în speță intabularea s-a făcut fără o analiză minuțioasă a titlurilor de proprietate și a schițelor imobilelor, a prevederilor art. 29 din Legea nr. 7/1996 și a deciziei nr. 1910/A/18.09.2000 a Tribunalului B..
În ceea ce privește imobilul situat în M., . reține că între părți s-au purtat mai multe litigii, finalizate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În acest sens, se observă că prin decizia nr. 1910/A/18.09.2000 pronunțată de Tribunalul B., ca urmare a admiterii apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 392/1998 a Judecătoriei Târgoviște, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții B. L., B. V. și C. O. în contradictoriu cu pârâții Primăria M. și RAGCL Dâmbovița și s-a dispus obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților imobilul teren în suprafață de 900 mp și construcția aferentă, situate în localitatea M., ., 13,15,17 (actuală N. I.) identificat conform expertizei A. G. și schiței anexe din dosarul 6402/1990 al Judecătoriei Târgoviște.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 1725/13.04.2006 pronunțată de Judecătoria Sibiu, printre alte măsuri s-a dispus de instanță constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 47/1995 încheiat de pârâții F. C. și F. C., nr. 35/1995 încheiat de P. M. și soțul decedat P. A. și nr. 92/1995 încheiat de pârâta defunctă T. V. G.. Pentru a se pronunța această soluție, s-a reținut în considerentele hotărârii că din construcția identificată prin raportul de expertiză în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 1910/A/2000 fac parte și apartamentele care au fost achiziționate prin contractele de vânzare-cumpărare mai sus menționate, iar la momentul încheierii acestor acte părțile contractante au prevăzut o clauză constând în aceea că în situația în care apartamentele care formează obiectul vânzării se vor redobândi de fostul proprietar, acestea se vor rezoluționa.
Constatându-se că prin decizia nr. 1910/A/2000 a Tribunalului B. s-a stabilit definitiv și irevocabil că imobilul teren și construcție a fost naționalizat și a intrat în patrimoniul statului fără titlul valabil, situație in care s-a dispus restituirea lui față de moștenitorii foștilor proprietari, în raport de dispozițiile art. 948 cod civil s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 47/1995, nr. 35/1995 și nr. 92/1995 (f.65 dosar fond).
După aproximativ 3 ani, respectiv la data de 5.06.2009 Judecătoria M. a pronunțat sentința civilă nr. 615 prin care a admis acțiunea formulată de Primăria M. și a dispus anularea parțială a mai multor ordine ale prefectului, printre care și ordinul nr. 68/11.03.1996 prin care s-a atribuit suprafața de 563,46 mp teren lui F. C. și F. C..
Astfel cum reiese din considerentele acestei hotărâri, argumentul care a justificat măsura dispusă l-a constituit faptul că au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare ale apartamentelor, încheiate de pârâți cu . imobilul clădire situat în .. 11,13,15,17 a fost restituit împreună cu terenul aferent, numiților B. V. și C. O. (fila 73 dosar fond).
În raport de toate hotărârile menționate în precedent, Judecătoria M., prin sentința civilă nr. 82/28.01.2011 (rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare) a admis acțiunea formulată de C. O. în contradictoriu cu F. C. și F. C. și a dispus:
- rectificarea Cărții funciare_ M. (fost 607 M.), având nr. cadastral/top 669-C1, 669-C2, 669-C3 și 669-C4, prin radierea din Cartea funciară a construcțiilor intabulate în baza titlului lovit de nulitate;
- rectificarea Cărții funciare prin radierea dreptului de proprietate al pârâților, intabulare care nu mai corespunde situației reale a imobilului, urmare a anulării Ordinului Prefectului nr.68/11.03.1996, pentru terenul în suprafață de 563,46 mp., situat în M., ..17, jud. Dâmbovița, înscriere efectuată în baza încheierii nr.220/10.04.2001 în Cartea funciară mai sus menționată;
- intabularea, pe numele reclamantei, în Cartea funciară_ M., asupra imobilului teren și construcție, conform deciziei civile nr.1910/A/18.09.2000 a Curții de Apel B. și Tribunalului B., a sentinței civile nr.1725/2006 și a deciziei civile nr.15/15.01.2007 a Tribunalului Sibiu, precum și a sentinței civile nr.615/5.06.2009 a Judecătoriei M., jud., Dâmbovița, hotărâri definitive și irevocabile;
- evacuarea pârâților din imobilul situat în M., ..17, jud. Dâmbovița, identificat în Cartea funciară nr._ M., pentru lipsa unui just titlu.
Având în vedere dispozițiile sentinței civile nr. 82/2011 OCPI Dâmbovița a emis la data de 18.04.2011 încheierea nr. 1972 prin care a radiat poziția 3 din PII sub B/3 din cartea funciară_ (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul 607) UAT M.; a rectificat înscrierea efectuată în baza încheierii nr. 220/10.04.2001 în favoarea lui F. C. și F. C. sub B.1.2 în sensul radierii construcțiilor C1,C2,C3,C4 de sub A1.1,A1.2,A1.3,A1.4 și a dreptului de proprietate asupra acestora, a radiat dreptul de proprietate asupra terenului de sub A1 sub B/5 din cartea funciară_ (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul 607) UAT M. și a intabulat dreptul de proprietate (mod dobândire hotărâre judecătorească ) in cotă de 1/1 asupra A1 în favoarea lui C. O. cotă nedeterminată, B. V. cotă nedeterminată, sub B/6 din cartea funciară_ (provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul 607) UAT M..
Analizând conținutul încheierii de intabulare atacate pe calea prezentei acțiuni se reține că aceasta corespunde mențiunilor inserate în dispozitivul sentinței civile nr. 82/2011 a Judecătoriei M., iar a dispune într-o altă modalitate la ora actuală ar însemna a se aduce atingere celor stabilite cu putere de lucru judecat prin această hotărâre.
Se impune a se face precizarea că nemulțumiri cu privire la suprafața construibilă și cea de teren care revine numitei C. O., lipsa vecinătăților din sentința civilă nr. 82/2011 au făcut obiectul unui alt proces (de lămurire a înțelesului și întinderii aplicării titlului executoriu reprezentat de sentința nr.82/2011) iar prin sentința nr. 4827/26.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu (definitivă și irevocabilă) s-a respins acțiunea.
În cuprinsul deciziei nr. 276/12.oct. 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu cu ocazia soluționării apelului împotriva acestei hotărâri ( fila 191 verso dosar fond) s-a reținut că prin sentința ce constituie titlul executoriu ( sentința civilă nr. 82/2011) s-a dispus efectuarea unor operațiuni de carte funciară și evacuarea pârâților F. din imobilul situat în M., ..17, jud. Dâmbovița, identificat în Cartea funciară nr._ M.. Din cartea funciară rezultă că imobilul cu număr cad 669 este un teren ce are o suprafață de 577 mp pe care există mai multe construcții.
A reținut Tribunalul Sibiu că titlul executoriu este foarte clar din moment ce identifică imobilul din care s-a dispus evacuarea ca fiind cel intabulat in CF_ M., iar în ceea ce privește rectificarea înscrierilor se indică cu exactitate numerele cadastrale ce trebuie rectificate, precizând totodată că în sistemul de carte funciară nu este necesar să se indice vecinătățile imobilul, acesta fiind identificat prin nr. de carte funciară și nr. cadastral.
De asemenea, s-a stabilit de această instanță că prin cererile formulate în cadrul contestației la executare, in sensul efectuării unei expertize de specialitate care să stabilească suprafața de teren ce le-a revenit moștenitorilor lui B. L., plus suprafețele locative și suprafețe de teren atribuite, precum și terenul și suprafețele locative deținute în prezent de debitori, contestatorii nesocotesc efectul autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești în temeiul cărora intimata C. O. s-a intabulat în cartea funciară, precum și cea de care se bucură sentința ce constituie titlu executoriu.
Prin urmare, în raport de toate considerente expuse anterior, Curtea reține că rectificările din cartea funciară s-au întemeiat pe hotărâri judecătorești care au soluționat definitiv și irevocabil situația litigioasă dintre părți cu privire la aceste imobile, motiv pentru care apreciază că nu pot fi primite criticile reclamanților, iar în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civilă va respinge recursul ca nefondat. menținând ca legală decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de reclamanții F. C. și F. C., ambii domiciliați în M., ..17, județ Dâmbovița împotriva deciziei civile nr. 188 pronunțată la 30 mai 2014 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții C. O. și B. V., ambii domiciliați în M., ., județ Dâmbovița și intervenientul M. M.- prin primar, cu sediul în M., ., județ Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2014.
Președinte, Judecători,
M. I. G. V. G. P. M. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GV
Tehnopred.PJ
2 ex / 11.12.2014
d.f._ Judecătoria M.
j.f. C. R.
d.a._ Tribunalul Dâmbovița
j.a. C. G., I. M.
operator de date cu caracter personal, nr. notificare 3120
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 344/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 635/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
