Grăniţuire. Decizia nr. 1719/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1719/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 6017/200/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1719

Ședința publică din data de 19 iunie 2014

Președinte – C.-M. M.

Judecători - A.-M. R.

- M. G.

Grefier - C. G.-A.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul M. I. C. domiciliat în B., ..22.B, . împotriva Deciziei civile nr. 8 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamanții Z. I. și Z. L. domiciliați în B., ., jud. B., pârâții M. R. și M. D. G. domiciliați în F., ., ., jud. B. și intevenienții N. O., N. A., domiciliați în ..

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul pârât M. I. C. personal și asistat de avocat D. C. din Baroul București, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 54 dosar, intimații reclamanți Z. I. și Z. L. reprezentați de avocat T. M. din Baroul Prahova, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 55 dosar, lipsind intimații pârâți M. R. și M. D. G. și intimații intervenienți N. O. și N. A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la al treilea termen de judecată, recursul este timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr._/2014 anulată și atașată la fila 24 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.

S-a mai învederat că prin intermediul Serviciului registratură s-a depus la dosar de către intimații pârâți M. D. și M. R. întâmpinare, înregistrată la nr._/13.06.2014, prin care învederează că își mențin susținerile din întâmpinările anterioare și solicită judecarea cauzei și în lipsă, iar de către intimații reclamanți Z. I. și Z. L., o notă de ședință, înregistrată la nr._/18.06.2014 la care s-au atașat de către aceștia 6 planșe foto.

La solicitarea instanței, avocat T. A. pentru intimații reclamanți Z., învederează că planșele foto au fost atașate în cadrul probei cu înscrisuri.

Avocat D. C. pentru recurentul pârât, în principiu nu se opune cu privire la planșele atașate.

Curtea, apreciază că momentul procesual la care se puteau solicita probe a fost depășit, proba cu înscrisuri a fost deja administrată, astfel că planșele foto depuse la dosar cu nota de ședință nu mai pot fi puse în discuție.

Avocat D. C. pentru recurentul pârât, învederează că a fost respinsă cererea privind strămutarea cauzei. Nu are alte cereri și solicită cuvântul în fond.

Avocat T. A. pentru intimații reclamanți Z., solicită cuvântul în fond.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat D. C. pentru recurentul reclamant M. I. C., solicită admiterea recursului și respingerea apelului declarat de intimații pârâți Z.. Solicită a se lua act că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată.

Susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că prima critică se referă la faptul că a fost încălcat de instanța de apel principiul legalității, fiind invocate în motivarea hotărârii texte de lege ce privesc recursul.

A doua critică vizează împrejurarea că în opinia sa, prin considerentele hotărârii se dau sfaturi de urmat părților litigante, respectiv li se arată că pot formula acțiune în revendicare.

Pe fondul cauzei, arată că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, respectiv toate motivele ce țin de controlul legalității hotărârii.

Învederează că tribunalul omite analiza actelor sale, în fapt, acordând ce nu s-a cerut soților Z..

Arată în continuare că se încalcă dreptul de proprietate al recurentului, cum și practica judiciară și doctrina în materie, instanța dând prioritate folosinței actuale a holului, dobândită abuziv de apelanți.

În opinia recurentului, în speță este un condominium, caracterizat prin proprietatea comună și perpetuă a părților din imobil, care prin natura lor sunt părți comune, că partea adversă se prevalează de faptul că autorul său i-a vândut holul, dar lipsa consimțământului unanim face ca vânzarea să nu fie valabilă.

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.

Învederează că a atașat practică judiciară în materie, notelor scrise depuse la dosar.

Referitor la teren, arată că s-a făcut o asețiune la instanța de fond, că acțiunea de față a pornit cu două petite în grănițuire, la care ulterior s-a renunțat, astfel că apreciază că teoria nu poate fi primită.

Mai arată că partea adversă a încercat să înscrie în Cartea Funciară proprietatea dobândită, dar nu s-a urmat procedura legală în această situație. Înscrierea în Cartea Funciară nefiind desființată în vreun fel, dobândesc efect constitutiv de drepturi.

Al patrulea motiv de recurs se referă la împrejurarea că în aceeași situație se află și beciul, apreciind că nu se impune ca pârâtul să treacă prin holul proprietatea exclusivă a intimaților Z. pentru a ajunge la cota indiviză din beci.

Cu privire la cheltuielile de judecată, consideră că și din acest punct de vedere soluția instanței este nelegală, solicitând a fi respinse în recurs.

Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Depune note scrise la dosar.

Avocat T. A. pentru intimații reclamanți Z. I. și Z. L., referitor la primul motiv de recurs, arată că nu se regăsește în dosar, este o eroare materială care nu îi afectează dreptul recurentului.

În ce privește al doilea motiv de recurs, consideră că nu este un motiv de nulitate și nu se poate susține nici că este o antepronunțare în cauză.

Referitor la fondul cauzei, solicită a se avea în vedere că în speță nu este nici condominium și nici vreo asociație de proprietari. Holul este o încăpere separată, nu este comun, schița inițială nu conține nicio mențiune în acest sens, fiecare din părți are o scară separată atât pentru etaj cât și pentru subsol.

Cu privire la acțiunea în anulare, arată că în speță nu este o nulitate absolută, aspectele prezentate țin de nulitatea relativă și nu absolută.

Arată în continuare că solicită a se lua act că se opune la discutarea articolelor din Noul Cod Civil, speței fiindu-i aplicabil vechiul cod, astfel că nu se pot face aprecieri cu privire la înscrierea în Cartea Funciară.

Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Prin cererea de chemare în judecată primită la Judecătoria B. la data de 12.06.2009, înregistrată sub dosarul nr._, reclamanții Z. I. și Z. L. au chemat în judecată civilă pe pârâtul SCOZZARINI FURTUNATO solicitând, în contradictoriu, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună grănițuirea imobilelor ce le dețin în proprietate, situate în municipiul B., ., județul B. și rectificarea înscrisurilor în cartea funciară a pârâtului, conform hotărârii ce se va pronunța, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au învederat că sunt proprietarii unei părți din imobilul situat în municipiul B., ., județul B., conform următoarelor acte de proprietate: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 438/05.03.1998 - pentru suprafața de 14,08 mp construcții; sentința civilă nr. 2177/21.04.2005, pentru 2,10 mp P+1 extindere imobil; sentința civilă nr. 3159/29.05.2008 a Judecătoriei B., pentru imobilul format din 2 camere, bucătărie, 2 balcoane, în indiviziune cu M. P., un balcon și casa scării de acces, beci și pod supraînălțat semimansardat, aflat la etajul 1, în suprafață construită de 68,96 mp, împreună cu suprafața de 49,93 mp teren curte interioară, aferent construcției, în indiviziune cu ceilalți coproprietari.

Documentația depusă pentru obținerea cărții funciare a imobilului pe care l-au cumpărat de la numiții B. F. și B. I. le-a fost respinsă, cu motivarea că terenul este înscris în cartea funciară a pârâtului.

În acest context, au investit instanța cu cererea de față pe care, în drept, au întemeiat-o pe dispozițiile art. 585 cod civil și cele ale art. 35, 36 și 39 din Legea nr. 7/1996.

Pentru dovedirea alegațiilor făcute, reclamanții au depus, cu respectarea dispozițiilor art. 112 alin. 2 cod de procedură, copie certificată de pe următoarele înscrisuri: încheierea de respingere nr._ din data de 16.01.2008 a OCPI B.; referatul de completare al OCPI B., emis în dosarul nr._/2007; extras B.I. Z. I.; documentația tehnică pentru atribuirea numărului cadastral pentru imobilul situat în municipiul B., ., județul B.; contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNI V. M. E. sub nr. 438/05.03.1998; certificatul fiscal nr._ din 05.07.2004, eliberat de PRIMĂRIA B.-DIRECȚIA ECONOMICĂ; planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate și fișa corpului de proprietate; sentința civilă nr. 2177, pronunțată la data de 21.04.2005 de Judecătoria B. în dosarul nr. 2536/2005; sentința civilă nr. 3159, pronunțată la data de 29.05.2008 de Judecătoria B. în dosarul nr._ ; chitanța . nr._/28.05.2009, eliberată de Direcția Economică din cadrul Primăriei B.-în original și împuternicirea avocațială nr. 44/08.05.2009.

Prin actul procedural depus la data de 22.09.2009, prin serviciul registratură, reclamanții au solicitat citarea, în calitate de pârât, a actualului proprietar al imobilului în litigiu, M. C., căruia i-a fost înstrăinat de SCOZZARINI FURTUNATO, acesta din urmă fiind scos din cauză, prin încheierea ședinței publice din data de 24.09.2009.

Pârâtul M. I. C., în temeiul dispozițiilor art. 114/1, art. 156 cod de procedură civilă si art. 6 CEDO, a formulat cerere premergătoare cu caracter procedural, prin care a susținut următoarele: nu are nicio legătură cu cererea introductivă de instanță, aceasta privindu-l pe SCOZZARINI FURTUNATO, cerere care nu i-a fost comunicată; reclamanții au ignorat dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 1-5, art. 113 și ale art. 114/1, alin. 3 cod de procedură civilă, cărora trebuie să se conformeze, sub sancțiunea prevăzută de art. 155/1 cod de procedură civilă; cum nu a primit o acțiune în care să aibă calitatea de pârât și nici documentația însoțitoare și doveditoare, se află în imposibilitatea formulării unei apărări calificate astfel că, până la comunicările datorate potrivit legii, nu cunoaște pentru ce a fost citat și nici nu poate antama serviciile unui avocat; necunoscând pentru ce este chemat în judecată, citarea cu mențiunea personal la interogator nu poate produce efecte juridice, probă care, în condițiile unui proces echitabil, se impune a fi administrată concomitent.

La termenul de judecată din data de 22.10.2009, în vederea pregătirii apărării, instanța a dispus comunicarea către pârât a unui exemplar al cererii de chemare în judecată.

Prin serviciul registratură, la data de 18.11.2009, pârâtul M. I. C. a depus actul procedural denumit ÎNTÂMPINARE ȘI CERERE RECONVENȚIONALĂ, prin care:

A solicitat respingerea acțiunii principale și admiterea cererii cu caracter reconvențional, prin care să se constate că holul în suprafață de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului din ., face parte din părțile comune ale imobilului, aflate în coproprietate comună și forțată; să fie obligați reclamanții să-i asigure exercitarea dreptului de coproprietate pe acest hol, prin asigurarea accesului la partea sa comună de proprietate și la beciul din subsol; să constate calitatea sa de proprietar asupra terenului în suprafață de 313 mp, situat în municipiul B., ., județul B., prin efectul actelor de proprietate înscrise în cartea funciară.

A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, acțiunea privindu-l pe pârâtul SCOZZARINI FURTUNATO, astfel că, până nu formulează cererea cu respectarea dispozițiilor art. 112 alin. 1, pct. 1-5, nu există între acesta și reclamanți un raport juridic, nici în plan material și nici în plan procesual.

A invocat excepția inadmisibilității acțiunii în grănițuire, reclamanții pretinzând drepturi asupra unor părți comune dintr-un condominium care, prin natura lor, se află în coproprietate forțată și perpetuă, neputând fi împărțite.

Reclamanții nu sunt titularii unei proprietăți, ci al unui drept de uzufruct pentru părți comune dintr-un condominium: hol și cota-parte din beci, aflate în coproprietate forțată și perpetuă, adică se menține indiferent de voința proprietarilor și nu poate să înceteze, nefiind posibilă împărțeala.

Reclamanții nu au un drept de proprietate exclusivă asupra holului, acesta reprezentând singura cale de acces la celelalte părți ale imobilului și la beci și nu au calitate procesual-activă.

Hotărârile judecătorești invocate de aceștia nu pot sta la baza dobândirii unui drept de proprietate, nu au caracter constitutiv de proprietate și nu îi sunt opozabile, nefiind înscrise în cartea funciară, astfel că nu produc efectele juridice invocate de reclamanți.

Nu sunt îndeplinite cerințele art. 36 din Legea nr. 7/1996 pentru ca reclamanții să solicite rectificarea înscrierii în cartea funciară, acest petit al cererii introductive fiind nefondat.

Reconvențional, a solicitat să se constate că holul în suprafață de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului din ., face parte din părțile comune ale imobilului, aflate în coproprietate comună și forțată; să se constate nulitatea absolută a mențiunii din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNI V. M. E. sub nr. 438/05.03.1998 privind vânzarea dreptului de proprietate exclusivă asupra holului, acesta fiind, din construcție, în coproprietate comună și forțată, pe durata existenței acesteia; să fie obligați reclamanții să-i asigure exercitarea dreptului de coproprietate, pe acest hol, prin asigurarea accesului la partea sa comună de proprietate și la beciul din subsol, restabilind căile de acces obturate abuziv; să constate calitatea sa de proprietar asupra terenului în suprafață de 313 mp, situat în municipiul B., ., județul B..

În drept, a invocat dispozițiile art. 111 cod de procedură civilă, art. 480 cod civil, art. 34 și art. 26 din Legea nr. 7/1996 și ale Ordinului ANCPI nr. 633/2006.

Terenul în suprafață de 313 mp și construcția compusă din parter, etaj 1 și mansardă, beci, le-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3717/14.12.2007, imobile înscrise în cartea funciară deschisă de autorii vânzători către acesta - CF 7705, pe care le-a intabulat în cartea funciară CF_ și_.

Este, alături de autorii de la care a dobândit, proprietar înscris în cartea funciară, a dobândit imobilele de la un proprietar intabulat, de asemenea, în cartea funciară, a exercitat posesia asupra apartamentului achiziționat iar posesia asupra holului și beciului îi este restricționată de reclamanți, care ocupă abuziv aceste părți comune.

Are în posesie terenul pe care l-a cumpărat de la un proprietar al cărui titlu nu a fost contestat, și-a înscris proprietatea dobândită de la un proprietar tabular, în cartea funciară, fiind proprietar tabular, al cărui drept de proprietate este opozabil față de terți și preferabil proprietății reclamanților, care nu au nici determinată și nici intabulată proprietatea, pe care au dobândit-o prin hotărâri judecătorești pronunțate în lipsa coindivizarilor, după intabularea proprietății lor și în lipsa autorizațiilor.

A solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogator, martori și a oricăror probe necesitate de dezbateri.

A depus două chitanțe prin care a fost achitată taxa judiciară de timbru de 19 lei și, respectiv, 10 lei; timbre judiciare în valoare de 0,90 lei; procura judiciară autentificată de BNPA V. V. și V. R. C. sub nr. 2701 din data de 18.11.2009.

Reclamanții au formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care au învederat următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată este neîntemeiată, pentru că pârâtul este proprietarul actual al imobilului cu care se învecinează, situat în municipiul B., ., județul B..

Pentru că proprietățile acestora, situate pe aceeași suprafață de teren din B., . sunt lipite, iar orice proprietar poate obliga pe vecinul său să procedeze la grănițuirea proprietății lipite de a sa, acțiunea în grănițuire, întemeiată pe dispozițiile art. 584 cod civil, este fondată.

Soții M. R. și M. D. G. le-au vândut, în baza contractului nr. 438 din data de 05.03.1998, holul în suprafață construită de 14,8 mp, aflat la parterul imobilului-casă de locuit situat în B., .,județul B., care reprezintă o parte din restul de proprietate al vânzătorilor.

Ulterior, vânzătorii au înstrăinat restul camerelor de la parter și etaj numitului R. C. care, la rându-i, le-a vândut numitului SCOZZARINI FURTUNATO, iar acesta din urmă, pârâtului M. I. C..

Accesul la aceste două proprietăți se face atât direct, din . de pe . curții interioare, tot de pe .> La beci, accesul se face separat, din interiorul celor două proprietăți.

Au un drept coindiviz de folosință asupra beciului și un drept de proprietate coindiviză asupra terenului aflat sub holul cumpărat iar, în baza hotărârilor judecătorești, au un drept de proprietate exclusivă asupra construcțiilor cumpărate sau construite și de proprietar coindivizar asupra terenului.

Petitul din cererea reconvențională referitor la constatarea nulității absolute a mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare nr. 384/1988 nu a fost timbrat iar, pe de altă parte, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, nefiind parte în convenția încheiată.

De asemenea, cererea formulată este tardivă, dreptul material la acțiune prescriindu-se în termen de 3 ani, calculat de la data întocmirii contractului.

Pe fond, cererea este neîntemeiată, foștii proprietari vânzându-le în mod exclusiv spațiul denumit hol, pentru restul proprietății lor, accesul făcându-se pe ușa din stradă.

Netimbrat este și capătul de cerere prin care pârâtul a solicitat să se constate calitatea sa de proprietar asupra terenului în suprafață de 313 mp, situat în B., . și, de asemenea, pe fond este neîntemeiat, asupra terenului de sub construcțiile ce le dețin în proprietate, părțile având calitatea de proprietar coindivizar și calitatea de proprietar asupra unei părți din curtea interioară, alături de ceilalți proprietari ai imobilului susidentificat.

Au atașat, în fotocopie, proiectul nr. 25/1988 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 384/1988.

Pe parcursul cercetării judecătorești, pârâtul a depus fotocopie de pe următoarele înscrisuri: contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3717 din data de 14.12.2007 și nr. 2513 din data de 27.12.2000 de BNP M. T., extras de carte funciară pentru informare cu nr. 7705, adresa OCPI nr._ din data de 30.06.2009, încheierea OCPI B. nr._/22.05.2008, memoriu tehnic executat de ing. P. S. M., două schițe, sentința civilă nr._ pronunțată la data de 22.11.2002 de Judecătoria B. în dosarul nr._/2002.

La rândul lor, reclamanții au depus, în copie, contractul nr. 4214 din data de 12.03.1985 și actul de partaj voluntar autentic nr. 1541 din data de 26.04.1983, contractele de vânzare-cumpărare nr. 2950 din data de 24.06.1985, nr._ din data de 08.07.1993, nr. 7919 din data de 30.07.1991, nr. 1217/598 din data de 18 mai 1957, nr. 4214 din data de 12.03.1985, actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1541 din data de 26.04.1985, contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 109 din 26.06.1997, ORDINUL PREFECTULUI nr. 152 din 05.05.2005.

Cererea reconvențională a fost timbrată cu 199 lei, prin chitanța . nr._/23.02.2010-fila 89; cu 19 lei conform chitanței . nr._/27.09.2010-fila 175; cu 437 lei prin chitanța . nr._/27.09.2010-fila 176 și 5.267 lei prin chitanța . nr._/27.09.2010-fila 177 și au fost depuse timbre judiciare în valoare totală 7 lei.

Prin actul procedural consemnat la filele 100-103, denumit NOTE DE SUSȚINERI ÎN CHESTIUNEA INCIDENTALĂ, pârâtul a învederat, în esență, următoarele:

Sunt întrunite cerințele art. 111 cod de procedură civilă, acțiunea în constatare neputând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Reclamanții, în opinia pârâtului, sunt pretinși proprietari prin cumpărarea lucrului altuia, prin acte inopozabile și întocmite în frauda legii.

În schimb, cel în cauză, a dobândit dreptul în condițiile legii și cu opozabilitate în sistemul de publicitate reală imobiliară, este titularul tabular al dreptului de proprietate asupra terenului, are un interes legitim în promovarea acțiunii.

Fiind vorba de o acțiune în constatarea nulității absolute, aceasta poate fi invocată oricând și de oricine, fiind imprescriptibilă.

Pentru că vânzătorul a dispus unilateral de hol, parte comună a imobilului, aflată în proprietate forțată și perpetuă, fără a-i fi schimbată destinația în condițiile legii și cu acordul tuturor coindivizarilor, vânzarea a avut la bază o cauză ilicită, s-a făcut în frauda legii.

Dreptul nu a fost intabulat și a luat cunoștință de acesta cu ocazia acțiunii de față, motiv pentru care nu poate fi invocată tardivitatea.

Vânzarea-cumpărarea lucrului altuia în cunoștință de cauză este o operațiune speculativă, are o cauză ilicită fiind nulă absolut, potrivit art. 968 cod civil.

Reclamanții au obturat ușile și ferestrele existente în condițiile în care holul comun putea fi înlocuit prin recunoașterea coindivizarului. Pe cale de consecință, are calitatea de persoană îndreptățită să atace în justiție actul lovit de nulitate absolută, fiindu-i încălcate drepturile la cota-parte din coproprietatea indiviză asupra holului ce a făcut obiectul vânzării lucrului altuia.

Prin cererea depusă la data de 25.02.2010, pârâtul M. I. C. a solicitat extinderea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a cocontractanților M. R. și M. D. G..

În interesul soluționării pricinii, instanța a solicitat BNI V. M. E. să înainteze, în copie certificată, documentația ce a stat la baza încheierii contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 677/12.04.1998, nr. 438/05.03.1998 și nr. 8349/09.06.1998, iar BNP V. E. copia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1004 din data de 22.04.1996 și documentația aferentă acestuia.

Pentru termenul de judecată din data de 29.09.2010, reclamanții au depus actul procedural prin care au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul M. I. C., să se pronunțe o hotărâre prin care să dispună rectificarea înscrisurilor de carte funciară nr._ și nr._, privind imobilul situat în B., ., județul B., intabulat pe numele pârâtului, în sensul că, suprafața de 313 mp, pe care este amplasată construcția, este proprietate indiviză cu ceilalți coproprietari, cu cheltuieli de judecată.

Au arătat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 438/05.03.1998, dețin în proprietate 14,8 mp construcție hol, aflat la parterul imobilului aflat în B., .,județul B. și dreptul de uzufruct asupra cotei indivize de ¼ din beciul în suprafață de 30 mp; 2,1 mp construcție P+1 extindere la același hol, conform sentinței civile nr. 2177/2005 și suprafața construită de 68,96 mp, aflată la etaj, compusă din 2 camere, bucătărie, 2 balcoane; balcon și casa scării în indiviziune cu M. P., beci și pod supraînălțat, supramansardat împreună cu suprafața de 49,93 mp teren curte interioară aferent construcției, în indiviziune cu ceilalți coproprietari ai imobilului, conform sentinței civile nr. 3159, pronunțată de judecătoria B. la data de 29.05.2008.

Documentația tehnică întocmită în vederea obținerea numărului cadastral și a cărții funciare în vederea intabulării dreptului lor de proprietate a fost respinsă de OCPI, pentru că întreg imobilul, în suprafață de 313 mp, este înscris în cartea funciară a pârâtului. Or, acest imobil este compus din cinci apartamente, amplasate pe două nivele, cu o curte interioară comună, având proprietari diferiți, terenul fiind folosit în indiviziune de toți coproprietarii.

În drept, și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 35, art. 36 și art. 39 din Legea nr. 7/1996.

Cererea a fost însușită de reclamantul Z. I., conform declarației date la termenul de judecată din data de 16.03.2011.

Ulterior, prin actul procedural aflat la fila 251 dosar, reclamanții au arătat că solicită rectificarea înscrisurilor din cartea funciară nr. 7705 a municipiului B. cu numărul cadastral 1328, privind intabularea pe numele pârâtului a suprafeței de 313 mp teren proprietate exclusivă, situată în B., ..

În virtutea rolului său activ, instanța a pus în discuția contradictorie a părților aflate în conflictul judiciar, necesitatea administrării expertizei tehnice topo-cadastrale, cu obiectivele inserate în încheierea ședinței publice din data de 09.11.2011, pentru întocmirea lucrării fiind desemnat expertul tehnic judiciar V. T..

Împotriva expertului, reclamanții și petenții N. A. și N. O. au formulat cerere de recuzare, susținându-se, în esență, că cel în cauză a întocmit memoriul tehnic ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr._ din data de 22.11.2001, Judecătoriei B., prin care s-a constatat că . este proprietara terenului în suprafață de 313 mp, situat pe ., în condițiile în care imobilul era coproprietatea indiviză a altor 5 familii.

Prin încheierea ședinței publice din data de 26.09.2012, a fost respinsă ca tardiv introdusă, cererea formulată de reclamanți și, ca prematură, cererea de recuzare formulată de petenți, pentru considerentele de fapt și de drept dezvoltate în considerentele încheierii.

În cauză, au formulat cerere de intervenție în interes propriu N. A. și N. O., prin care au solicitat respingerea acțiunii în constatarea calității de proprietar exclusiv a pârâtului M. I. C. asupra suprafeței de 313 mp teren situat în B., . și rectificarea înscrierilor din cartea funciară nr. 7705, în sensul că pârâtul este proprietar în indiviziune cu ceilalți coproprietari ai imobilului.

Au arătat că sunt proprietarii apartamentului compus dintr-o cameră, prăvălie, beci, aflate la parterul imobilului, împreună cu suprafața de 44,50 mp teren, cu vecinii: P. I., M. I. C., G. Z., .> Imobilul a fost dobândit astfel: cota de ¼ prin moștenire legală, de la defuncta M. M., cota de 6/8 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 7919 din data de 30.07.1993, iar cota de 1/8 în baza contractului autentic nr._ din data de 08.07.1993, accesul în curtea interioară făcându-se pe ..

Caracterul de bun indiviz al terenului în suprafață de 313 mp s-a păstrat, chiar dacă vecinii s-au schimbat urmare deceselor sau actelor de înstrăinare intervenite. Acest condominium se compune din 5 apartamente, ocupat de toți atâția coproprietari coindivizari asupra celor de 313 mp. Actul de proprietate al pârâtului, susțin intervenienții, nu corespunde naturii juridice a terenului, nu are la bază un act de proprietate valabil, fiind catalogat ca un act de conjunctură, impunându-se, astfel, restabilirea situației juridice a terenului.

Au invocat, în drept, dispozițiile art. 49-55 cod de procedură civilă, ale art. 480 și art. 481 cod civil și cele ale Legii nr. 7/1996 și au depus în copie: CI, certificatul de moștenitor nr. 882/1990, contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. nr. 7919 din data de 30.07.1993 și nr._ din data de 08.07.1993, de fostul notariat de Stat Județean B..

Prin precizările aflate la fila 343, intervenienții au arătat că solicită să se constate că sunt proprietarii suprafeței de 44,50 mp teren intravilan, situat în B., ., aflat în indiviziune cu reclamanții și pârâtul, ce face parte din cei 313 mp aferent întregului condominium și să se dispună rectificarea înscrierilor din cartea funciară nr. 7705 a municipiului B., în sensul că pârâtul M. I. C. este proprietar în indiviziune a suprafeței de 313 mp, mai sus identificată, pentru partea din teren aflat sub apartamentul său.

Cererea precizatoare a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 111 cod de procedură civilă și cele ale art. 555 NCC.

Pârâtul M. I. C. a formulat întâmpinare la cererea intervenienților, solicitând respingerea în principiu și pe fond a acesteia, susținându-se, în esență, că cei în cauză nu invocă un drept propriu.

Cererea privind respingerea acțiunii în constatarea calității sale de proprietar exclusiv pe terenul de 313 mp, în opinia pârâtului, are caracter de întâmpinare sau reconvențional, ceea ce nu poate fi primit într-o intervenție.

Intervenției îi lipsește atât cauza juridică, cât și obiectul dedus judecății, iar petitul referitor la rectificare, susține pârâtul, este inadmisibil datorită caracterului subsidiar al acțiunii în rectificare și împrejurării că intervenienții nu sunt proprietari tabulari. Cum, nu au investit instanța cu o cerere de fond, intervenienții nu au acces la o acțiune în rectificare CF.

Cerere de intervenție în interes propriu, pe care au precizat-o ulterior, au formulat și petenții M. P. și M. A., prin care au solicitat să li se constate calitatea de proprietari asupra suprafeței de 28,92 mp teren intravilan, situat în B., ., aflat în indiviziune cu reclamanții și pârâtul, ce face parte din cei 313 mp aferenti întregului condominium și să se dispună rectificarea înscrierilor din cartea funciară nr. 7705 a municipiului B., în sensul că pârâtul M. I. C. este proprietar în indiviziune a suprafeței de 313 mp, mai sus identificată, pentru partea din teren aflat sub apartamentul său.

Au învederat că sunt proprietarii apartamentului situat la etaj, accesul din și la . prin curtea interioară, pe o alee folosită în codevălmășie de toți coproprietarii condominiului, imobil dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 109 din 26.06.1997, încheiat cu RAM B..

Au reiterat, în continuare, motive de fapt și de drept care se regăsesc în cererea formulată de familia N. A. și N. O., astfel că nu vor mai fi reluate de instanța de judecată.

Cum cererea de intervenție a fost insuficient timbrată, la termenul de judecată din data de 12.09.2012, instanța a pus în vedere petenților să procedeze la completarea taxei judiciare de timbru, având în vedere valoarea orientativă de 520 lei mp, stabilită conform expertizei întocmită de Camera notarilor publici pentru anul 2012.

Petenții M. P. și M. A. nu s-au conformat, prin cererea consemnată la fila 366 dosar, petentii solicitând să se ia act că înțeleg să renunțe la judecată.

Prin încheierea ședinței publice din data de 10.10.2012, judecătoria a anulat ca insuficient timbrată cererea de intervenție în interes propriu, ulterior precizată, formulată de petenții M. P. și M. A. și a încuviințat-o, în principiu, pe cea formulată de intervenienții N. A. și N. O., pentru motivele de fapt și de drept arătate în considerentele aceleiași încheieri.

Raportul de expertiză tehnică, efectuat de expert tehnic judiciar V. T., consemnat și atașat la filele 378-387 dosar, a fost criticat de pârâtul M. I. C. și intervenienții N. A. și N. O., prin obiecțiunile aflate la filele 390-392, 389 ale dosarului.

Astfel, pârâtul s-a declarat nemulțumit de concluziile expertului, susținându-se, în esență, că:a refuzat să consemneze că familia Z. a zidit fără autorizație și unilateral, ușile existente la holul comun și să le poziționeze pe schiță de plan; a precizat că fiecare proprietar de la parter are beciul său, cu intrare separată, în condițiile în care beciul – conform actelor de proprietate-este comun, zidurile fiind amplasate ulterior, fără autorizație; expertul și-a depășit limitele ce i-au fost conferite prin lege, prin expresiile folosite substituindu-se instanței; face confuzie între construcție și teren, nu individualizează terenul de sub construcție, care se află în indiviziune perpetuă și forțată și suprafața liberă, aflată în proprietatea exclusivă a autorului său, conform sentinței civile nr._/22.12.2002, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/2002, prin care s-a constatat că . este proprietara terenului în suprafață de 313 mp, situat pe .; formulează concluzii prin care înlătură efectul puterii de prezumție absolută a lucrului judecat a sentinței anterior menționată și efectul înscrierii acesteia în cartea funciară.

Au atașat două schițe –plan de situație-și patru planșe fotografice - filele 393-398.

La rândul lor, intervenienții N. A. și N. O. au susținut că expertul nu a avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare nr. 7919 din data de 30.07.1990, referitor la suprafața de 15,59 mp teren indiviz aferent construcțiilor și curții interioare și cota acestora de ¼ din ½, conform certificatului de moștenitor nr. 882 din data de 16.07.1990.

Au atașat certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele nr. 1809, eliberat de DIRECȚIA ECONOMICĂ B. la data de 14.01.2013-fila 399.

La solicitarea instanței, același expert tehnic judiciar a răspuns criticilor părților-filele 403-404.

Și de această dată, aceleași părți, au formulat obiecțiuni la răspunsul specialistului cadastral, dezvoltate pe larg în actele procedurale consemnate și atașate la filele 407-409, 417, la care expertul tehnic judiciar a depus răspunsul aflat la filele 11-12 dosar, vol. II.

Apreciind că, prin lucrarea întocmită, nu au fost lămurite obiectivele stabilite de instanță și nici observațiilor anterioare, pârâtul M. I. C. a solicitat încuviințarea unei expertize contrarii, cu participarea unui expert recomandat de acesta, invocând ca temei legal dispozițiile art. 212 cod de procedură civilă.

A învederat, în esență, că, în continuare, expertul a refuzat să consemneze și poziționeze locurile ușilor zidite de familia Z., nu a identificat holul; a concluzionat că fiecare proprietar are beci cu intrare separată la acesta, fără să întocmească o schiță cu indicarea ușilor fiecărui proprietar, în condițiile în care beciul este comun; nu a justificat de ce, cu ocazia măsurătorilor, a ajuns la 500 mp, față de cei 313 mp, nu explică cum a ajuns la această concluzie și nu indică actele care au făcut posibilă această situație; nu a lămurit cât, din această suprafață, se află sub casă și care sunt procentele aferente terenului de sub casă în raport de suprafața de locuință ocupată pe etaje și nici terenul aferent curții.

A atașat, în susținerea criticilor făcute, două schițe și un set de planșe fotografice-filele 23-29 dosar, vol. II.

Față de ansamblul probatoriului administrat, instanța a respins cererea pârâtului referitoare la administrarea unei expertize contrarii ca nefondată, în această modalitate ajungându-se la tergiversarea soluționării cauzei.

Prin sentința civilă nr._/03.07.2013, Judecătoria B. a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a pârâtului M. I. C., privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 438/1998, autentificat de BNP Ș. V. și prescripției dreptului material la acțiunea în constatarea nulității aceluiași contract, invocate de reclamanți; a respins acțiunea principală, ulterior precizată, formulată de reclamanții Z. I. si Z. L., în contradictoriu cu pârâtul M. I. C.; a respins, pe fond, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienții N. O. și N. A.; a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul M. I. C., în contradictoriu cu reclamanții Z. I. si Z. L. și pârâții M. R. și M. D. G. și, pe cale de consecință:

A constatat nulitatea absolută a mențiunii din contractul de vânzare-cumpărare nr. 438/1998, autentificat de BNP Ș. V., referitoare la vânzarea dreptului de proprietate exclusivă asupra holului în suprafață de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului situat pe . din municipiul B., hol care face parte din părțile comune ale imobilului, aflate în coproprietate comună și forțată.

A obligat reclamanții să asigure pârâtului M. I. C., pe acest hol, accesul la partea sa din partea comună de proprietate și la beciul aflat la subsol, prin restabilirea căilor de acces obturate abuziv.

A constatat calitatea de proprietar a pârâtului M. I. C. asupra terenului în suprafață de 313 mp, situat pe . din municipiul B..

A obligat reclamanții și intervenienții să plătească pârâtului-reclamant M. I. C. suma de 6.554,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din: taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert tehnic judiciar.

Pentru a hotarî astfel, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt si de drept:

A) Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului M. I. C. privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNI V. M. E. sub nr. 438/05.03.1998.

Calitatea procesuală, condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Potrivit dispozițiilor art. 41 (1) din codul de procedură civilă, "Orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.

Exercitarea acțiunii civile produce două efecte: unul de ordin procedural – investirea legală a instanței cu soluționarea litigiului și totodată obligarea acesteia să-l soluționeze, precum și unul de ordin substanțial – iminența tranșării litigiului prin hotărârea instanței. Condițiile necesare pentru exercitarea acțiunii au o valoare generală, iar doctrina și jurisprudența le-au grupat în: a) condiții relative la persoană, subiectul care acționează (interesul și calitatea); b) condiții relative la necesitatea de a acționa într-un anumit termen).

Este în afara oricărei îndoieli că, pârâtul-reclamant M. I. C. poate să solicite reclamanților-pârâți Z. I. si Z. L. să respecte un drept de coproprietate forțată si perpetuă.

Aceasta pentru că, coproprietatea forțată si perpetuă are ca obiect un bun sau anumite bunuri care, prin natura lor, pot și sunt folosite permanent de doi sau mai mulți proprietari, neputând fi împărțite. Dacă sunt împărțite, aceste bunuri, de regulă, devin improprii folosinței căreia i-au fost destinate, cum ar fi, spre exemplu, și holul comun al unei proprietăți.

Această coproprietate, în fapt, este asupra părților comune din clădirile cu două sau mai multe apartamente cu proprietari diferiți.

Sub acest aspect, se poate observa întrunirea cerințelor capacității procesuale active a pârâtului-reclamant, în calitatea sa de proprietar al unui apartament din imobil și al terenului imobilului situat pe ., din municipiul B..

Este prohibită, în mod expres, înstrăinarea singulară a unui bun comun, aflat în coproprietate forțată, cu caracter accesoriu față de bunul principal, înstrăinarea putând avea loc numai împreună cu bunul principal si numai în limita cotei deținută de titularul dreptului de proprietate, iar nu în totalitatea sa.

In acest sens, actul de înstrăinare atacat, având ca obiect părți comune dintr-o clădire, aflate în coproprietate forțată, respectiv holul si subsolurile necompartimentate, cât timp sunt în coproprietate forțată, acestea pot forma obiectul unui act juridic de înstrăinare sau grevare numai în condițiile în care se exercită un drept de dispoziție asupra bunului principal și împreună cu acesta, în limita dreptului de proprietate al coproprietarului.

Altfel spus, actul încheiat este afectat de nulitate pentru că, obiectul contractului nu poate constitui transferarea proprietății bunului comun, prin contractul de vânzare cumpărare, acesta având un caracter accesoriu și limitat față de bunul principal iar, pe de altă parte, o cauză ilicită întrucât, este interzis legal înstrăinarea unui bun aflat în coproprietate forțată și perpetuă (art. 968 cod civil 1864).

Cum, cererea pârâtului are scopul de a legitima dreptul celui în cauză la coproprietatea forțată asupra părților comune ale imobilului în litigiu, constând în hol și beci, excepția analizată nu poate fi primită și, pe cale de consecință, a fost respinsă.

B) Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiunea în constatarea nulității aceluiași contract.

Art. 2 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă statuează că: „Nulitatea unui act juridic se poate invoca oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție",astfel că, atât acțiunea, cât și excepția invocată, sunt imprescriptibile.

Caracterul imperativ și de ordine publică al dispozițiilor din Decretul nr. 167/1958 au făcut ca imprescriptibilitatea acțiunii în nulitatea absolută să devină practica consecventă a instanțelor naționale, confirmând îndreptățirea oricărei persoane interesate de a introduce acțiunea în nulitate absolută ce se opune celui aplicabil nulității relative.

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNI V. M. E. sub nr. 438/05.03.1998, nu a fost înscris în CARTEA FUNCIARĂ, pentru a se bucura de opozabilitatea față de terți.

Cum, acțiunea în nulitate este imprescriptibilă, excepția analizată a fost respinsă ca nefondată.

C) Pe fondul acțiunii principale, ulterior precizate, cererii de intervenție precizate, formulată de intervenienții în interes propriu N. A. și N. O. și cererii reconvenționale formulată de pârâtul M. I. C., instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea principală, ulterior precizată, reclamanții Z. I. si Z. L. au arătat că solicită rectificarea înscrisurilor din cartea funciară nr. 7705 a municipiului B., cu numărul cadastral 1328, privind intabularea pe numele pârâtului a suprafeței de 313 mp teren proprietate exclusivă, situată în B., .-filele 169-170, 251.

La rândul lor, intervenienții N. A. și N. O., prin cererea de intervenție în interes propriu precizată-fila 343, au solicitat să se constate că sunt proprietarii suprafeței de 44,50 mp teren intravilan, situat în B., ., în indiviziune cu reclamanții și pârâtul M. I. C., din cei 313 mp aferenți întregului condominium și să se dispună rectificarea înscrierilor din cartea funciară nr. 7705 a municipiului B., în sensul că M. I. C. este proprietar în indiviziune a suprafeței de 313 mp, situat în B., ., județul B..

Cererea de rectificare a cărții funciare a fost analizată de instanța de fond prin prisma dispozițiilor Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, în vigoare la data sesizării instanței de judecată.

Potrivit art. 34 din lege, „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.”

Pentru a fi admisibilă o acțiune în rectificare, este necesar ca, oricare din cazurile arătate, să fi fost constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Acțiunea are caracter subsidiar, fiind grefată pe o acțiune de fond și constă într-o cerere în constatarea nevalabilității înscrierii sau titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea.

În cauza pendinte, nu se regăsește niciuna din situațiile de mai sus, lipsind hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă care să confirme realitatea unei alte situații de fapt, infirmată de înscrierile prezente din cartea funciară.

De observat că, în apărările formulate, atât reclamanții cât și intervenienții critică sentința civilă nr._/22.12.2002, pronunțată de judecătoria B. în dosarul nr._/2002, prin care s-a constatat că . este proprietara terenului în suprafață de 313 mp, situat pe ., hotărâre trecută în puterea lucrului judecat și înscrisă în cartea funciară anterior dobândirii de către pârâtul-reclamant a proprietății. Acest imobil, ulterior, a fost dobândit de pârât printr-un contract cu titlu oneros ce este opozabil acestora, conform dispozițiilor cărții funciare.

Atâta vreme cât titlul în baza căruia s-a intabulat dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, acțiunea în rectificarea cărții funciare nu poate fi primită.

Nici reclamanții și nici intervenienții nu au acordul pârâtului în privința rectificării și, așa cum s-a reținut, nu au prezentat hotărâri judecătorești care să legitimeze admisibilitatea unei acțiuni în rectificare.

Reclamanții invocă convenții si hotărâri judecătorești pronunțate după ce drepturile pârâtului și ale autorilor săi au fost dobândite și înscrise în cartea funciară, care nu îi sunt opozabile, din moment ce nu sunt înscrise în cartea funciară.

Învederează că, în baza contractului nr. 438/1998, au cumpărat holul de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului din ., precum și dreptul de uzufruct de ¼ din beciul în suprafață de 30 mp.

Referitor la întreaga clădire, s-a dovedit că este vorba de un condominium, caracterizat prin proprietatea comună si perpetuă asupra părților din imobil care, prin natura lor, sunt părți comune: pereți, acoperiș, beciul, holurile, terenul de sub casă. Asupra părților comune există coproprietatea forțată și perpetuă, în sensul că există și se menține indiferent de voința coproprietarilor.

Pentru reclamanți și intervenienți, înscrierea se făcea în registrul de inscripțiuni și consta în consemnarea sau reproducerea unor părți sau clauze din actele juridice. Efectul acestor înregistrari era acela de a face opozabil față de terți actul juridic translativ sau constitutiv de drepturi reale.

După 1996, actul trebuia înscris în cartea funciară.

Cei în cauză nu se pot bucura de protecția acestui drept pentru că:publicitatea drepturilor este parțială, din moment ce o . acte si moduri de dobândire, nu sunt supuse înregistrării, ceea ce face ca aceste registre să nu oglindească situația juridică a imobilelor; sancțiunea neîndeplinirii formalităților de transcriere si înscriere constă în inopozabilitatea față de terți a drepturilor, aceste înregistrări având o valoare relativă: se aduce la cunoștința terților un anumit act juridic, fără a se garanta valabilitatea sa si existența dreptului dobândit; deoarece înregistrările se fac pe numele proprietarilor si nu pe imobile, în individualitatea lor, este greu de cunoscut situația juridică a fiecărui imobil și de stabilit cine este adevăratul proprietar.

Pentru aceasta trebuie cunoscuți toți proprietarii succesivi ai imobilului si cercetate la numele lor transmisiunile făcute si sarcinile constituite de către ei. Evident, verificarea este deosebit de dificilă, omiterea unui singur proprietar anterior având ca afect o cunoaștere eronată a situației imobilului de către cel interesat, mai ales când respectivul proprietar a făcut transmisiuni sau a constituit sarcini importante.

Lipsa oricărei mențiuni pentru reclamanți si intervenienți în cartea funciară, face valabile înregistrările pârâtului și ale autorilor săi din cartea funciara. Aceasta pentru că, efectul înscrierilor în cartea funciară reprezintă opozabilitate deplină a proprietății în fața părților adverse, care nu au făcut cerere de înscriere în cartea funciară, de transport a transmisiunilor din registru în cartea funciară și, chiar dacă au întocmit cadastru, reclamanții nu au finalizat procedura respingerii cererii de înscriere.

Referitor la intervenienți, se observă că nu au efectuat niciuna din mențiunile de înscriere si transcriere a proprietății individuale, valabile în publicitatea imobiliară personală, dinainte de Legea nr. 7/1996.

Ori, efectele actelor încheiate înainte de înființarea cărților funciare, acte înscrise si transcrise în registru, se produceau din momentul înscrierilor în cartea funciară, operațiune care, însă, nu a fost efectuată de intervenienți.

Acest sistem de publicitate al registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni, denumit și sistemul publicității personale, asigura evidența și era ținut pe proprietar iar nu pe imobil, ceea ce explică de ce, expertului tehnic judiciar, i-au rezultat, urmare cumulului aritmetic, drepturi de proprietate pe terenul ce face obiectul analizei, de peste 500 mp, în loc de 313 mp,cum rezultă din scripte.

Susținerile intervenienților referitoare la calitatea de proprietar al imobilelor trebuiau valorificate anterior sau concomitent cu cererea de judecată pendinte dar, după parcurgerea procedurii prevăzute prin Legea nr. 7/1996, într-un proces de revendicare sau, eventual, într-o cale de atac exercitată împotriva hotărârilor judecătorești ce au stat la baza intabulării dreptului de proprietate.

Este, așadar, în afara oricărei îndoieli, că nici reclamanții și nici intervenienții nu au formulat cereri privind transcrierea din registre în cartea funciară, astfel că, în cadrul acestui proces, nu se pot analiza drepturile exclusive, pe proprietari, în mod individual, în cadrul unui condominium, pe părțile comune, fără a se face algoritmul de procent din partea comună, în condițiile Legii nr. 7/1996.

La rândul lor, autorii pârâtului au dobândit proprietatea prin vânzare, după care au obținut hotărâre judecătorească în privința terenului, au intabulat dreptul de proprietate, transmițând proprietatea către pârâtul-cumpărător M. I. C., așa cum era înscrisă în cartea funciară, acesta din urmă bucurându-se, astfel, de beneficiul legii si transmisiunea proprietății, cu publicitatea drepturilor reale dobândite si efectele opozabilității erga omnes.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 34 alin 1 din Legea nr. 7/1996, „cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună credință un drept real înscris în cartea funciară" iar, alin. 2 al aceluiași articol statuează că ,„Dobânditorul este considerat de bună credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul Cărții funciare sau dacă, din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare, nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală ".

Conform art. 48 (1) din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, " Înscrierea în cartea funciară a actului juridic de dobândire, constituire, recunoaștere, stingere, modificare și de transmisiune a unor drepturi reale imobiliare are ca efect opozabilitatea față de eventualii titulari de drepturi reale imobiliare cu același obiect, de la același autor, care nu au efectuat această operațiune sau au efectuat-o ulterior", efectul de opozabilitate al înscrierii producându-se din momentul înregistrării cererii de înscriere a actului respectiv în registrul general de intrare în cartea funciară, moment din care operează prezumția cunoașterii înscrierii de către cei care au dobândit sau au publicat un act având același obiect, potrivit alin. 2 al aceluiași articol.

Reclamanții și intervenienții au posibilitatea formulării unei acțiuni în revendicare împotriva pârâtului, urmând ca susținerile referitoare la identitatea adevăratului proprietar al imobilelor să fie reiterate în cadrul acelui proces. Dacă li se va admite acțiunea în acest demers judiciar, cei în cauză vor putea solicita, din nou, rectificarea încheierilor din cartea funciară, fără a li se putea opune autoritatea de lucru judecat întrucât, de data aceasta, acțiunea judecătorească are o altă cauză și anume existența unei hotărâri judecătorești irevocabile, care constată că înscrierea din Cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

În legătură cu pârâtul M. I. C., s-a reținut că acesta a dobândit, prin cumpărare, terenul în suprafață de 313 mp și construcție identificată prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3717 din data de 14.12.2007, de BNP M. T., compusă din parter, etaj 1 și mansardă plus beci, imobile înscrise în cartea funciara deschisă de autorii vânzători către pârâtul cumpărător- CF 7705-, care, la rându-i, și-a intabulat dreptul de proprietate în CF_ si_, ce a preluat prin transcriere CF 7705.

Așadar, pârâtul este proprietar înscris în cartea funciară, proprietate pe care a dobândit-o de la un proprietar înscris, de asemenea, în cartea funciară și al cărui titlu nu a fost contestat, dreptul său de proprietate fiind anterior și opozabil celui invocat de părțile aflate în conflict. De asemenea, exercită posesia asupra imobilului cumpărat în legătură cu care există restricția exercitării posesiei cu privire la beci și hol, ocupate de reclamanți.

În acest context, pârâtul, respectând întocmai prevederile Legii privind activitatea notarială si ale cadastrului si publicității imobiliare, se bucură de privilegiul înscrierii cu bună credință a dreptului său de proprietate în cartea funciară, suprafața de teren dobândită prin act de vânzare-cumpărare fiind determinată și înscrisă în cartea funciară. Fiind proprietar tabular, dreptul său de proprietate este opozabil erga omnes și preferabil proprietății reclamanților, care nu au determinată și intabulată proprietatea.

Concluzionând, titlul de proprietate al pârâtului este mai bine caracterizat, atâta vreme cât este înscris în cartea funciară și are posesia imobilului cumpărat de la un proprietar tabular.

Cu probatoriul administrat, s-a dovedit că holul comun de la parterul imobilului situat pe . din municipiul B., a fost închis pe partea ce aparține reclamanților, intervenienții locuind într-o altă locație și având alte căi de acces, ca părți comune.

Astfel, planșele fotografice și schițele anexate aflate în dosar, relevă existența pe peretele holului dinspre camerele pârâtului, a urmelor astupate ale ușilor și geamurilor ce au existat și, ulterior, au fost zidite de reclamanți. Însă, intervenția în această modalitate, prin zidirea locurilor de trecere în lipsa autorizației, nu schimbă cu nimic caracterul părții din condominium de parte comună, fiind vorba de acțiunea unui singur coproprietar, fără consecințe pentru coproprietatea forțată și perpetuă asupra holului comun. Este adevărat că, expertul desemnat nu a răspuns acestui obiectiv, însă concluzia mai sus reținută, se desprinde din analiza coroborată a înscrisurilor dosarului-planșe fotografice, schițe.

Este în afara oricărei îndoieli că părțile comune ale condominiumului pot fi vândute cu acordul tuturor coproprietarilor ce le au în comunitate forțată și perpetuă, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față și atrage, astfel, nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNI V. M. E. sub nr. 438/05.03.1998. Vânzarea inter partes a unei părți comune din imobil schimba această destinație numai dacă toți coproprietarii erau de acord, acord ce a lipsit la momentul facerii actului, această stare de coproprietate forțată și perpetuă menținându-se și în prezent.

Prin urmare, vânzarea în exclusivitate a holului făcută în aceste condiții, atrage nulitatea absolută a convenției, pentru clauza de vânzare a holului, indispensabil folosinței parterului.

Comun este și beciul, zidurile amplasate ulterior și fără autorizație neavând nicio relevanță, actele de proprietate depuse în dosar referindu-se la cote indivize din beciul comun și infirmând constatarea expertului tehnic judiciar referitoare la existența mai multor beciuri.

În legătură cu petitul având ca obiect constatarea calității pârâtului-reclamant de proprietar asupra suprafeței de 313 mp teren situat în B., ., judecătoria a reținut următoarele:

Acțiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găsește în posesia bunului, atunci când acestuia îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască dreptul său, dacă dovedește că acest drept îi este contestat, interesul proprietarului pentru promovarea acțiunii în constatare derivând din pericolul contestării sau încălcării dreptului său.

Calea acțiunii în constatare poate fi utilizată de către proprietarul care se află în posesia unui bun, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească, prin care să i se recunoască și să i se consolideze dreptul, în caz că îi este contestat, cum este cazul în speța de față.

Prin cererea introductivă de instanță, pârâtul M. I. C. a solicitat să i se constate dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren reprezentând curtea și grădina casei, scopul urmărit fiind acela de a obține pe cale judecătorească constatarea existenței acestui drept.

În mod constant, atât reclamanții cât și intervenienții, i-au contestat dreptul de proprietate asupra terenului de 313 mp, drept pe care a dovedit că îl deține prin transmisiune cu titlu oneros și care este opozabil tuturor, conform dispozițiilor cărții funciare.

În aceste condiții, acțiunea în constatare dedusă judecății este admisibilă, efectele acesteia răsfrângându-se asupra conduitei reclamanților și intervenienților, aceștia urmând a fi obligați la respectarea dreptului dobândit în condițiile publicității imobiliare reale pentru că, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura în mod expres și absolut, în limitele determinate de lege (art. 480 C.civ.).

Ca părți aflate în culpă procesuală, reclamanții și intervenienții au fost obligați să plătească pârâtului-reclamant M. I. C. suma de 6.554,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din: taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert tehnic judiciar, în baza dispozițiilor art. 274 cod de procedură civilă, dovedite cu înscrisurile consemnate și atașate în dosar.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții si intervenienții, care au criticat soluția, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii reclamanților si respingerea cererii reconvenționale.

In motivarea apelului, au arătat că, în mod netemeinic si nelegal, instanța:

- a respins acțiunea principală a reclamanților Z. I. si Z. L. si intervenția în nume propriu a lui N. O. si N. A..

- în mod părtinitor și nelegal a admis cererea reconvențională formulată de M. I. C. și s-a constatat nulitatea absolută a vânzării dreptului de proprietate asupra holului în suprafața de 14,08 mp aflat la parterul imobilului din ., B..

- i-a obligat să asigure accesul la beciul aflat la subsol, restabilirea căilor de acces la hol și beci, obturate abuziv.

- constată calitatea de proprietar a lui M. I. C. asupra terenului în suprafața de 313 mp, situat pe ., B..

- în mod nelegal a respins excepția privind lipsa calității procesuale active a lui M. I. C..

- instanța de fond nu a ținut cont de actele de proprietate aflate la dosar si nici de situația de fata prezentata in expertiza intocmita de ing. V. T..

1. In ceea ce privește constatarea nulității absolute a mențiunii din contractul de vanzare-cumparare nr. 438/1998 privind vânzarea holului în suprafața de 14,08 mp, instanța de fond a reținut, în mod nelegal și net contrar actelor depuse si expertizei aflate la dosar, că acesta este proprietate comună si forțată a proprietății unui condominium.

În expertiza V. s-a arătat în mod clar că "acest hol este folosit numai de familia Z. I., neexistând alte treceri spre alte apartamente". Din această expertiză rezultă, în mod clar, faptul că suprafața construită numita hol nu este folosita de niciunul dintre locatarii vecini ai acestuia, neexistând niciunul din caracterele proprietății forțate si perpetue, el fiind folosit numai de familia Z., ceilalți locatari neavând niciun motiv pentru a folosi acest spațiu întrucât au intrări separate, așa cum rezulta din expertiza efectuata.

Imobilul în discuție este o clădire foarte veche, care a făcut obiectul unor modificări si compartimentări in timp. Acesta este folosit in forma actuala de foarte mult timp, fără ca vreunul dintre colocatari sa fie incomodat in exercițiul dreptului sau de proprietate de ceilalți.

Aceasta încăpere denumita "hol", datorita utilizării sale anterioare, are forma unei încăperi separate, este utilizata ca atare si nu împiedica pe niciun colocatar sa-si folosească proprietatea pe care o are.

2. In mod nelegal si vădit netemeinic, Judecătoria B. a admis cererea în constatarea calității de proprietar a paratului M. I. C. asupra unui teren in suprafața de 313 mp, situat la aceasta adresa.

Din actele dosarului rezultă că M. I. C. nu este proprietarul suprafeței de 313 mp, chiar daca aceasta este înscrisă în Cartea Funciară.

Expertiza V. arată în mod clar că "dacă adunam suprafețele de teren aferente construcției, stăpânite sau închiriate, obținem 506,53 mp, cu 191,8 mp mai mult decât are terenul din .". Mai mult, expertul arată că, dacă terenul lui . ar fi rămas 156,5 mp, adică 1/2 din totalul terenului de 314,73 mp, suma terenurilor aferente construcției ar fi fost 321,36 mp, apropiată suprafeței terenului aferent construcției din ., B..

Rezulta în mod clar că, așa cum prevede contractul de vânzare-cumparare nr. 2513/27.12.2000, a dobândit numai 1/2 din suprafața de 313 mp.

Ulterior, prin sentința civila pronunțata în acțiune în constatare (sentința civila nr._/22.12.2002), s-a oferit spre proprietate întreaga suprafața de teren de 313 mp. In mod nelegal, instanța de fond a considerat ca acțiunea in constare are autoritate de lucru judecat si s-a mulțumit sa ia drept bune prevederile acesteia, fără să mai facă vreo analiză a actelor aflate la dosar.

In conformitate cu prevederile legii, ar fi trebuit ca instanța de fond sa cerceteze conținutul tuturor actelor aflate la dosar, întrucât acțiunea în constatare nu putea fi opozabilă reclamanților si intervenientilor si nu avea acest caracter de autoritate de lucru judecat fata de aceștia. In al doilea rând, instanța de fond ar fi trebuit sa constate ca nu exista niciun fel de titlu de proprietate pentru întreaga suprafața de 313 mp pretinsa ca fiind proprietate a lui M. I. C.. Exista doar o mențiune privind plata suplimentara a unui eventual si presupus drept de proprietate asupra jumătății din acest teren, care nu era proprietatea pretinsului vânzător si atât.

R. C. C., presupusul vânzător, nu putea instraina mai mult decât ceea ce dobândise prin contractul de vanzare-cumparare nr. 677/02.04.1998, anume cota indiviza de 1/2 din suprafața totala de 385 mp, aceasta fiind mențiunea care conferă un drept de proprietate celui care ulterior i-a instrainat-o lui Scozzarini Fortunato, care, pe urma, a instrainat lui . si mai târziu lui M. I. C..

Trebuie observat ca celalalt contract de vanzare-cumparare nr. 1349/09.06.1998 nu ii oferă lui R. C. C. un drept asupra terenului, nu operează un transfer al vreunui drept asupra acestui teren, existând in contract o simpla mențiune ca imobilul instrainat este amplasat pe suprafața de teren de 385 mp, aferenta construcției.

In mod surprinzător, instanța de fond a considerat ca terenul aferent imobilului in discuție este de peste 500 mp in loc de 313 mp, datorita faptului ca sistemul de publicitate anterior nu asigura o evidenta stricta pe imobil a proprietăților, ci pe persoane. Aceasta constatare părtinitoare si care favorizează paratul M. I. C. este sideranta si nu tine cont de actele de vanazare-cumparare depuse la dosar si despre care face vorbire si expertul tehnic. Nu inconvenientele sistemului anterior de publicitate sunt de vina pentru faptul ca expertul tehnic constata ca, din actele de proprietate, rezulta o suprafața mai mare decât cea de fapt, ci greșelile sentinței pronunțate in acțiunea in constatare despre care au făcut vorbire. In acest sens, expertul V. constata ca, daca s-ar tine cont de actul de vanzare-cumparare al celui care a înstrainat anterior acțiunii in constatare si nu ar lua in considerare constatările acțiunii judecătorești ulterioare, suprafețele din acte si cea reala ar coincide.

Cererea cu privire la teren a lui M. I. C. trebuia sa fíe respinsa pentru considerentele de mai sus, intrucat o acțiune in constatare nu poate constitui titlu de proprietate in contra altor parti care pretind același drept si care au titluri in acest sens.

3. In mod nelegal si netemeinic s-a respins acțiunea principala formulata de Z. I. si Z. L., privind rectificarea Cârtii Funciare a paratului.

Se considera, in mod netemeinic, ca inscrierea in CF are un caracter constitutiv de drepturi in contra proprietarilor care au de multa vreme imobile si care le-au inscrís in registrul de inscriptiuni si transcriptiuni. In acest sens, instanța de fond considera ca "efectele actelor încheiate înainte de înființarea CF se produceau din momentul inscrierii lor in CF", nu se precizează in schimb ce se intelege prin "efectele actelor". Putem numai intelege ca insasi calitatea de proprietar este negata celor care au dobandit-o si care nu au inscris-o ulterior in CF.

Apreciaza ca aceste considerații sunt nelegale, deoarece si reclamanții si intervenientii au dobândit dreptul de proprietate asupra unor parti din imobilul aflat in B., ., care nu pot fi încălcate si care nu sunt diminuate de niciun fel de act normativ ulterior, acest drept fiind garantat de Constituția României.

Mai mult, aceștia au respectat dispozițiile legale in vigoare la data transferului de proprietate, înscriind contractul de vanzare-cumparare in registrul de inscriptiuni si transcriptiuni.

Aceasta înscriere nu are efect constitutiv, ci garantează numai opozabilitatea actului fata de terți, proprietatea existând garantat chiar si fara mențiunile din registrul de inscriptiuni si transcriptiuni.

4. In ceea ce privește beciul, apelantii fac referire la constatările expertului V., care arata ca "fiecare proprietar de la parter are beciul lui, cu . da doar satisfacție paratului M. I. C., fara insa a analiza actele de proprietate si constatările raportului de expertiza tehnica.

5.In mod nelegal si netemeinic, instanța de fond a respins cererea de intervenție in nume propriu formulata de N. O. si N. A.. Au arătat, in punctele de mai sus, care sunt motivele pentru care considera ca cererea de intervenție trebuie admisa.

6. In mod nelegal si netemeinic a fost respinsa acțiunea principala a lui Z. I. si Z. L.. Rectificarea CF poate fi solicitata daca înscrierea in CF inițiala nu corespunde titlurilor de proprietate ale imobilului.

Instanța de fond s-a rezumat in a constata faptul ca in CF sunt înscrise anumite drepturi ale lui Manolacbe I. C., iar soții Z. nu au înscrise drepturile lor de proprietate si acesta a fost motivul principal pentru care s-a respins cererea in rectificare. Ori, rectificarea CF se poate face tocmai in situația in care se afla, in care un proprietar are inscris un drept mai mare decât cel care i se cuvenea, incalcand astfel dreptul de inscriere in CF a altui proprietar, care nu a apucat să faca mențiunile privind titlul sau de proprietate.

Restul argumentelor in susținerea cererii lor sunt prezentate si detaliate anterior, in prezenta cerere de apel.

Pentru toate aceste considerente, solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței atacate si, pe fond, admiterea acțiunii si respingerea cererii reconventionale.

Intimatul a depus la dosar, in termen legal, intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, avand in vedere urmatoarele argumente:

A. Arata ca apelantii sunt in afara textului care permite probe noi in apel, fiind in prezenta cerintelor art. 295 cod de procedura civila, in conformitate cu care instanța de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt si aplicarea legii de către prima instanța. Motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu.

La fond, apelantii nu au mai solicitat alte probe, au respins orice cerere a intimatului de refacere a probatoriilor, s-au declarat multumiti de probele administrate, astfel ca sunt in deplin efect devolutiv al apelului, exercitat numai in verificarea impusa de textul precizat.

B. considerentele dispozitivului hotararii atacate constată nulitatea absolută a mențiunii din contractul de vânzare-cumpărare nr.438/1998, autentificat de BNP Ș. V., referitoare la vânzarea dreptului de proprietate exclusivă asupra holului în suprafață de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului situat pe . din municipiul B., hol care face parte din părțile comune ale imobilului,aflate în coproprietate comună și forțată; obligă reclamanții să asigure pârâtului M. I. C., pe acest hol, accesul la partea sa din partea comună de proprietate și la beciul aflat la subsol, prin restabilirea căilor de acces obturate abuziv; constată calitatea de proprietar a pârâtului M. I. C. asupra terenului în suprafață de 313 mp, situat pe . din municipiul B.; obligă reclamanții și intervenienții să plătească pârâtului-reclamant M. I. C. suma de 6.554,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din: taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu expert tehnic judiciar

C. Motivele apelului sunt nefondate.

1. în ceea ce privește primul motiv de apel, referitoare la constatarea nulității absolute a mențiunii din contractul de vanzare-cumparare nr. 438/1998 privind vânzarea holului in suprafața de 14,08 mp, apelantii au aratat ca instanța de fond a reținut in mod nelegal si netemeinic, contrar actelor depuse si expertizei aflate la dosar, ca acesta este proprietate . proprietății unui condominium.

Posesia unei componente a imobilului nu este un argument pentru ca natura juridica a pârtii de imobil sa fie folosita in mod exclusiv numai de unul din coproprietari. Daca posesia a fost abuziv preluata, daca trecerile către locuința intimatului au fost obturate si zidite in partea ocupata de Z., dar au rămas nezidite pe zona sa de proprietate, sunt fapte ce atesta destinatia de hol a incaperii, destinație ce corespunde categoriei de bun in coproprietate forțată si perpetua In privința întregii clădiri, sunt . prin proprietatea . pârtilor din imobil, care prin natura lor sunt parti comune: pereții, acoperișul, beciul, holurile, chiar terenul de sub casa; locuinta sa este vecina cu pereți comuni cu cea a soților Z., soții N., coapelantii din cauza de fata au cu intimatul doar acoperișul comun, fundațiile, dar sunt in cealaltă laterala a clădirii, fara ca prin aceasta partile comune sa isi schimbe destinatia pe care legea si constructia imobilului le-au impus.

Asupra partilor comune exista coproprietatea forțată si perpetua; coproprietatea este forțată, deoarece exista indiferent si se menține indiferent de voința coproprietarilor. De obicei, izvorul coproprietatii este natura sau destinația bunul si, deoarece acestea au un caracter permanent, coproprietatea dobândește un caracter perpetuu, neputand sa inceteze prin partaj, astfel ca nici granituirea nu este cu putința. Ne aflam in prezenta unui drept real de sine stătător - proprietatea . forțată sau perpetua este acea coproprietate ce nu poate sa inceteze, nefiind posibila împărțeala. Regula o constituie coproprietatea temporara dar, in mod excepțional, ea poate avea un caracter perpetuu, deci forțat. Coproprietatea este forțată, deoarece se menține indiferent de voința coproprietarilor si perpetua, intrucat nu poate inceta pe calea obișnuita a impartelii. Unul din cazurile de coproprietate forțată este coproprietatea forțată asupra pârtilor comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente.

Situația clădirilor cu mai multe locuințe si spatii – condominiul - este reglementata in prezent si de legislația romaneasca, iar imobilul din . in aceasta situație, in privința unei parti din construcție - el urmează regimul art. 26 din legea cadastrului si proprietății imobiliare.

Reclamanții Z. nu au un drept de proprietate exclusiva asupra holului- care este singura cale de acces a intimatului la celelalte parti ale imobilului si la beci - si nu pot cere, in raport de aceasta, granituirea pentru parti comune ale construcției, asa cum au intentat acțiunea inițiala soții Z..

Holul in suprafața de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului din ., face parte din părțile comune ale imobilului, - prin efectul legii si chiar prin destinația si denumirea data in toate actele, unita cu urmele ușilor zidite de familia Z. – este facuta dovada deplina a apartenentei la coproprietatea . holului; aflat in coproprietate . mod legal instanța a constatat nulitatea absoluta a mențiunii din CVC 438/1998 privind vânzarea dreptului de proprietate exclusiva asupra holului - acesta fiind in realitate si din construcție, parte . coproprietate . durata existentei construcției.

A probat faptul ca holul comun de la parter a fost inchis, ca si cale de acces pe partea de imobil apartinand reclamantilor Z. - intervenientii nu locuiesc in aceasta parte din imobil si au alte cai de acces si alte holuri, ca parti comune. Pozele depuse arata partea de perete a holului dinspre camerele mele, exista nișele astupate ale ușilor si geamurilor ce au existat.

Partile comune nu pot fi vandute decat cu acceptul tuturor coproprietarilor ce au comunitate fortata si perpetua. Actul reclamanților nu s-a făcut in aceste condiții, iar faptul ca nu si-au inscris proprietatea in Cartea Funciara sa nu ii fie opozabila. Nulitatea parțiala a contractului de vânzare, in privința holului de la parter, este astfel probata, pentru ca vânzătorii si cumpărătorii au dispus de partea intimatului si a autorilor sai de coproprietate forțată asupra holului si beciului, parti comune ale imobilului, la care trebuia sa aiba acces si folosința.

Simpla vânzare inter partes a unei parti comune, nu schimba destinația pârtii de imobil, decat daca toti coproprietarii sunt de acord cu aceasta - ceea ce nu s-a intamplat. Cu probatoriul administrat s-a dovedit că holul comun de la parterul imobilului situat pe . din municipiul B., a fost închis pe partea ce aparține reclamanților-apelanți Z., singurul vătămat este intimatul M. C. I., intervenienții N. locuind într-o altă locație - ce nu are niciun perete comun cu holul in discuție, având alte căi de acces, ca părți comune.

Astfel, planșele fotografice și schițele anexate aflate în dosar, relevă existenta pe peretele holului dinspre camerele pârâtului a urmelor astupate ale ușilor și geamurilor ce au existat și, ulterior, au fost zidite de reclamanți. Insă intervenția, în această modalitate, prin zidirea locurilor de trecere în lipsa autorizației, nu schimbă cu nimic caracterul părții din condominium de parte comună, fiind vorba de acțiunea unui singur coproprietar, fără consecințe pentru coproprietatea forțată și perpetuă asupra holului comun. Este adevărat că expertul desemnat nu a răspuns acestui obiectiv, însă concluzia mai sus reținută se desprinde din analiza coroborată a înscrisurilor dosarului-planșe fotografice, schițe.

Este în afara oricărei îndoieli că părțile comune ale condiminiumului pot fi vândute cu acordul tuturor coproprietarilor ce le au în comunitate forțată și perpetuă, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față și atrage, astfel, nulitatea absolută parțială a contractului autentificat de BNI V. M. E. sub nr.438/05.03.1998. Vânzarea inter partes a unei părți comune din imobil schimba această destinație numai dacă, toți coproprietarii, erau de acord, acord ce a lipsit la momentul facerii actului, această stare de coproprietate forțată și perpetuă menținându-se și în prezent.

Prin urmare, vânzarea în exclusivitate a holului, făcută în aceste condiții, atrage nulitatea absolută a convenției pentru clauza de vânzare a holului, indispensabil folosinței parterului proprietatea M. C.. Comun este și beciul, zidurile amplasate ulterior și fără autorizație neavând nicio relevanță, actele de proprietate depuse în dosar referindu-se la cote indivize din beciul comun și infirmând constatarea expertului tehnic judiciar referitoare la existența mai multor beciuri.

2. in ceea ce priveste motivul 2 de apel, solicita respingerea lui, avand in vedere faptul ca invocarea greșelilor expertului in ce privește calculul suprafețelor dupa algoritmul impus de norme, nu justifica primirea motivelor apelului, asa cum insumarea unor suprafețe din acte de proprietate, vizând proprietate desfășurata, nu duce întotdeauna la suprafața ca amprenta la sol a construcției si niciodată nu este reala cit privește construcțiile tip condominium, desfășurate pe mai multe etaje; apelanții omit faptul ca a timbrat la valoare, asa cum chiar intimații au contestat pe excepție, fata de împrejurarea ca dreptul sau intabulat a fost contestat de persoane cărora li s-a respins înscrierea in CF, nu au contestat niciunde acest aspect si acum pretind drepturi impotriva inscrierilor tabulare, opozabile erga omnes.

Pentru terenul de sub construcție, a încercat sa lămureasca cotele de algoritm ale calculului prin care suprafața locuita se reflecta in partea . V. este deficitara, de aceea a insistat pentru o noua expertiza, in sensul următor: daca adunam suprafețele de teren aferente construcției, stăpânite sau închiriate, obtinem: 20.75+313+64.40+49.93+28.92+29.53=506.53 mp, mai mult cu 191.80 mp decat are terenul din .; expertul nu da nicio explicație, ci doar spune aceasta, fara sa explice; aceasta ar fi fost datoria expertului, sa vada care din acte trimit la mai mult decât s-a vândut sau transmis in folosința si sa puncteze acele situații.

Arata ca are interesul sa lămureasca aceasta chestiune pentru ca plăteste impozitul pe teren, are hotărâre judecătoreasca de constatare a calității de proprietar si trebuie stabilita folosința pentru ceilalți colocatari; pentru curte, are drept de proprietate exclusiv, dobândit prin hotărâre judecătoreasca, drept înscris in CF, transmis prin acte autentice către intimat si înscris din nou în CF.

A cerut constatarea existentei acestui drept, a timbrat la valoare in condițiile realizării dreptului, fara ca reclamantii si intervenientii sa ii poata opune un drept indiviz, intabulat, ci numai drepturi exclusive, a căror insumare ducea la un teren de peste 500 mp in locația din . sunt decât 313 mp.

Sentința civila nr._/22-12-2002 a Dosarului nr._/2002 constata ca . este proprietara unei suprafețe de teren de 313 m.p. situata in B., .; efectul puterii de prezumtie absoluta a lucrului judecat nu are nicio relevanta, este doar enuntata, fara nicio referire la stapanirea in proprietate si nici opozabilitatea deplina a efectului constitutiv al sentintei, ca urmare a inscrierii in cartea funciara.

Legea cadastrului consacra efectul constitutiv al dreptului de proprietate, astfel ca rezultă că drepturile reale imobiliare se dobândesc, se modifică și se sting atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea, respectiv radierea lor din cartea funciară, efectuată în baza actului juridic în temeiul căruia s-a dispus această operațiune. Oricare proprietar care, ulterior perfectării ra­portului juridic obligațional, nu se comporta ca un proprietar diligent, potrivit legii, trebuie sa constate ca nu este suficient actul inter partes, deoarece nu îi conferă celui îndreptățit decât un drept personal, opozabil inter partes, astfel că, pentru a lua naștere dreptul real opozabil erga omnes, este necesară parcurgerea și a celei de-a doua etape, înscrierea în cartea funciară; dacă actul juridic prin care o persoană s-a obligat să transmită, să constituie ori să modifice în folosul altuia un drept real asupra unui imobil nu își execută obligațiile necesare pentru înscrierea în cartea funciară, se va putea cere instanței judecătorești să dispună înscrierea, pe calea acțiunii în prestație tabulară.

Actul obligațional jus ad rem dă naștere obligației de a strămuta, modifica ori stinge un drept real jus in rem, care ia naștere prin înscrierea în cartea funciară. Scindarea între actul obligațional și dreptul real este justificată de sistemul real de publicitate prin cărțile funciare. In prezent, nu mai este necesar consimțământul la intabulare sau permisiunea de intabulare, deoarece acesta a fost dat la ieșirea din patrimoniul celui care a transmis, constituit sau modificat dreptul real, prin încheierea actului juridic, independent de îndeplinirea formalităților de publicitate, a căror realizare nu impune încheierea unui nou act de dispoziție, ci doar executarea unei obligații necesare pentru producerea efectelor constitutive, modificatoare sau extinctive de drepturi. Invocarea lipsei de diligenta de către apelanți nu poate fi primita împotriva celui care, cu buna credința si bazandu-se pe efectul pozitiv al constatării dispuse prin hotărâre judecătoreasca, a primit dreptul intabulat de autorii sai, se bazează pe el si il opune tuturor celor ce nu au drepturi înscrise in CF.

3. Motivul 3 de apel – solicita respingerea lui.

a. La filele de debut ale dosarului, se afla documentele emise de OCPI, a rezultat ca reclamanții Z. au încercat sa înscrie drepturile lor in CF. Au întocmit schite de cadastru, dar la întabularea proprietății, cererile de inscriere au fost respinse, fara ca reclamanții sa formuleze reexaminare si plângere la instanța împotriva încheierilor de respingere. Lipsa de diligenta pentru intentarea caii de atac sî omisiunea de a înscrie drepturile în cartea funciara, este expresia propriei culpe a reclamanților, care acum nu se pot prevala de ea si nici nu pot face dovada ca au epuizat toate caile pentru a înscrie drepturile in CF, în felul acesta pentru a le face opozabile erga omnes.

Incheierea de respingere a cererii de intabulare a proprietății este definitiva si irevocabila, ea produce efectele unei soluții pronunțate in calea administrativ jurisdictionala, identic cu efectele unei hotărâri judecătorești: așadar lipsa înscrierii proprietății in CF este exclusiv imputabila reclamanților Z., care nu pot pretinde drepturi in publicitatea imobiliara reala, mai ales în ce il privește, atat intimatul, cat si autorii sai, s-au prevalat de efectul transmisiunii proprietății, a hotărârilor judecătorești, le-au asigurat publicitate erga omnes si efect constitutiv de drepturi, prin înscriere in CF, pe deplin opozabile reclamantilor si intervenientilor.

b. in ceea ce ii privește pe intervenientii apelanți N., arata ca niciuna din mențiunile de înscriere si transcriere a proprietății individuale, valabile in publicitatea imobiliara personala, dinainte de legea 7/1996, nu au fost transpuse în CF; efectele actelor încheiate inainte de înființarea cărților funciare, acte înscrise si transcrise in registru, isi produc efectele din momentul inscrierii lor in cartea funciara; nici unul din întervenienti nu a dorit sa faca aceasta operațiune. Este de notorietate ca sistemul de publicitate al registrelor de transcripțiuni și inscripțiunî aplicat in Vechiul Regat (Muntenia, M., Oltenia și Dobrogea) denumit și sistemul publicității personale, a asigurat evidența este ținuta pe proprietar și nu pe imobil. In acest mod se explica de ce domnului expert V. i-au rezultat, prin insumare, drepturi de proprietate pe terenul din locatia in proces de peste 500 mp, desi, in fapt, nu sunt mai mult de 313 mp.

Asadar, lipsa înscrierii in CF, face cu neputința considerarea de efecte in privința actelor reclamanților si intervenientilor, transcrierea din registre in CF facandu-se la cerere. Astfel de cereri nu au existat si acum nu se pot analiza drepturile exclusive, pe proprietari, in mod individual, in cadrul unui condominium, pe părțile comune, fara a se face algoritmul de procent din partea . 7/1996.

Spre deosebire de toti cei de mai sus, autorii vânzători către intimat, au dobândit proprietatea prin vânzare, apoi au obținut hotărâre judecătoreasca in privința terenului, au intabulat dreptul de proprietate si apoi au transmis către intimat aceasta proprietate, asa cum a fost inscrisa in CF. Are, in aceste condiții, beneficiul legii si transmisiunea proprietății cu publicitatea drepturilor reale dobândite si efectele opozabilității erga omnes in privința acestor drepturi dobândite in condițiile legii.

Pentru reclamanti si intervenienti, inscrîere, daca exista in registrul de inscriptîuni, nu poate consta în consemnarea sau reproducerea unor parti sau clauze din actele juridice.

Efectul acestor înregistrări este acela de a face opozabil fata de terți actul juridic translativ sau constitutiv de drepturi reale. Dupa 1996, actul trebuia înscris in CF. Sistemul de publicitate prin registrele de transcripțiuni si inscriptiuni a fost criticat datorita caracterului personal si incomplet al înregistrărilor; intervenientii si reclamantii nu pot apela la protectia acestui sistem din cauza imperfectiunilor lui si din propria culpa, in lipsirea de efecte prin netransmiterea in CF:

a) publicitatea drepturilor este parțiala, deoarece o . acte si moduri de dobândire nu sunt supuse inregistrarii, ceea ce face ca aceste registre sa nu oglindească situația juridica a imobilelor;

b) sancțiunea neindeplinirii formalităților de transcriere si înscriere consta doar in inopozabilitatea fata de terți a drepturilor;

c) având in vedere ca judecătorul nu avea obligația de a cerceta valabilitatea si legalitatea actului juridic prezentat pentru transcriere sau "înscriere si nici existenta dreptului transmitatorului; aceste inregistrari au o valoare relativa: se aduce la cunsotinta terților un anumit act juridic, fara a se garanta valabilitatea sa si existenta dreptului dobândit;

d) deoarece inregistrarile se fac pe numele proprietarilor si nu pe imobile, in individualitatea lor este foarte greu de cunoscut situația juridica a fiecărui imobil si de stabilit cine este adevăratul proprietar. Pentru aceasta trebuie cunoscuți toti proprietarii succesivi ai imobilului si cercetate la numele lor transmisiunile făcut si sarcinile constituite de către ei. Verificarea este deosebit de dificila. Omiterea unui singur proprietar anterior are ca afect o cunoaștere eronata a situației imobilului de către cel interesat, mai ales cand acel proprietar a făcut transmisiuni sau a constituit sarcini importante.

e) lipsa oricărei mențiuni pentru reclamanți si intervenienti in CF, face valabile înregistrările sale si ale autorilor sai din cartea funciara, care sunt la adăpostul legii. Efectul înscrierilor in CF reprezintă opozabilitate deplina a proprietății in fata pârtilor adverse, care nici măcar nu au făcut cerere de înscriere in CF, de transport a transmisiunilor din registru in CF si daca au întocmit cadastru, reclamanții nu au finalizat procedura respingerii cererii de înscriere- art. 31 din lege, nu au declarat nemulțumirea prin plângere, apel, recurs, fiind multumiti de solutia data prin incheierea de carte funciara. Aceasta incheiere a dobandit, la randul sau, ca act administrativ jurisdictional neatacat, puterea prezumtiei de lucru judecat; împotriva constatărilor de respingere nu se poate face nicio proba contrarie.

Apelanții reclamanți si intervenienti - solicita rectificarea înscrierii in cartea funciara fara a respecta cerinta legii, ca acțiunea in rectificare sa fie întemeiata pe nevalabilitatea înscrierilor ce aparțin autorilor sai si intimatului ulterior, astfel ca cerințele art. 36 din legea 7/1996 nu sunt întrunite, sens in care motivul 3 de apel solicita a fi respins ca nefondat

Prin acțiunea principală, ulterior precizată, reclamanții Z. I. si Z. L. au arătat că solicită rectificarea înscrisurilor din cartea funciară nr. 7705 a municipiului B., cu numărul cadastral 1328, privind intabularea pe numele pârâtului a suprafeței de 313 mp teren proprietate exclusivă, situată în B., .-filele 169-170, 251. La rândul lor, intervenienții N. A. și N. OCTAVTAN, prin cererea de intervenție în interes propriu precizată-fila 343, au solicitat să se constate că sunt proprietarii suprafeței de 44,50 mp teren intravilan, situat în B., ., in indiviziune cu reclamanții și pârâtul M. I. C., din cei 313 mp aferenți întregului condominium și să se dispună rectificarea înscrierilor din cartea funciară nr. 7705 a municipiului B., în sensul că M. I. C. este proprietar în indiviziune a suprafeței de 313 mp, situat în B., ., județul B..

Cererea de rectificare a cărții funciare urmează a fi analizată prin prisma Dispozițiilor Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, în vigoare la data sesizării instanței de judecată. Potrivit art. 34 din lege, „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă s-a constatat că:

1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

2. dreptul înscris a fost greșit calificat;

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului."

Pentru a fi admisibilă o acțiune în rectificare este necesar ca, oricare din cazurile arătate, să fi fost constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Acțiunea are caracter subsidiar, fiind grefată pe o acțiune de fond și constă într-o cerere în constatarea nevalabilității înscrierii sau titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea.

In cauza pendinte, nu se regăsește niciuna din situațiile de mai sus, lipsind hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă care să confirme realitatea unei alte situații de fapt, care la rândul sau sa fie infirmată de înscrierile prezente din cartea funciară.

4. Motivul 4 de apel, vizand drepturile asupra beciului ca parte a coproprietatii fortate si perpetue, au fost analizate la pct. 1 al prezentei, simpla constatare a expertului, fara un partaj voluntar sau judiciar este lipsita de efecte, nu poate genera un drept exclusiv, asa cum a arătat si in apărările de la pct. 1 al intampinarii de fata.

5. Motivul 5 de apel – reclamantii din cauza de fata nu au vecinătate imediata prin pereți despărțitori, intrări si parti comune invecinate cu intimatul, astfel ca pentru parte din petite nu au nici un interes sau calitate sa participe la cauza de fata.

In ceea ce ii privește pe intervenientii apelanți N., in sustinerile lor privind terenul, arata ca niciuna din mențiunile de înscriere si transcriere a proprietății individuale, valabile in publicitatea imobiliara personala, dinainte de legea 7/1996, nu au fost transpuse in CF; efectele actelor incheiate inainte de înființarea cărților funciare, acte înscrise si transcrise in registru, isi produc efectele din momentul inscrierii lor in cartea funciara; niciunul din intervenienti nu a dorit sa faca aceasta operațiune. Este de notorietate ca sistemul de publicitate al registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni aplicat in Vechiul Regat (Muntenia, M., Oltenia și Dobrogea) denumit și sistemul publicității personale, a asigurat evidența este ținuta pe proprietar și nu pe imobil.. In acest mod se explica de ce domnului expert V. i-au rezultat, prin insumare, drepturi de proprietate pe terenul din locatia din proces, peste 500 mp, desi in fapt nu sunt mai mult de 313 mp.

Asadar, lipsa înscrierii in CF, face cu neputința considerarea de efecte in privința actelor reclamanților si întervenientilor, transcrierea din registre in CF facandu-se la cerere; astfel de cereri nu au existat, iar acum nu se pot analiza drepturile exclusive, pe proprietari, în mod individual, in cadrul unui condominium, pe părțile comune, fara a se face algoritmul de procent din partea . 7/1996.

6. Motivul 6 de apel - se omite de apelanți ca acțiunea a avut ca petit granituirea si pe baza ei rectificarea CF; la granituire s-a renunțat si nu s-a mai reiterat vreodată aceasta cerere; a analizat ceea ce intervenientii au solicitat si rezultatul analizei a relevat:

- lipsa cauzei juridice. Se invoca temei legal art. 480 - 481 cod civil- vechiul cod civil,- desi cererea este sub imperiul NCC, ceea ce echivalează cu lipsa unei cauze juridice ca temei de drept al intervenției, formulate ca apărare la o cerere din cadrul procesual existent, care nu ii avea in vedere pe intervenienti.

- lipsa unui obiect dedus judecații al cererii de interventie. Nu exista in actele intervenientilor nicio trimitere a proprietății asupra magaziei si grupului sanitar din curte, care sa justifice proprietatea invocata. Singurele referiri la teren privesc cota de teren de sub condomînium, partea vizata de intervenienti nu este in aceeasi asezare verticala cu intimatul, fiind alta aripa a constructiei.

Trimiterea la alti coindivîzari este fara interes personal, pentru ca nu exista un drept de reprezentare dat de acești coindivîzari intervenientilor de fata; trimiterea la o folosința neintabulata si plata folosinței nu ii sunt opozabile, fara înscriere in CF. Toate susținerile intervenientilor referitoare la calitatea de proprietar al imobilelor trebuiau să fie valorificate anterior sau concomitent cu cererea de judecată pendinte, daca aceasta ar fi existat, dar dupa parcurgerea procedurii OCPI, într-un proces de revendicare sau într-o cale de atac formulată împotriva hotărârilor judecătorești care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate.

Apelantii au depus la dosar, in termen legal, raspuns la intampinare, prin care au solicitat respingerea apararilor facute pe calea intampinarii.

Apelantii au depus la dosar completari si precizari la motivele de apel, care reitereaza aceleasi aspecte ca cele expuse prin motivele de apel initiale.

Apelantii au aratat faptul ca, în cuprinsul cererii de apel, au formulat și cereri în baza art. 294, C., asupra cărora instanta de control trebuie sa se pronunte:

- excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulate de către M. I. C. în ceea ce privește capătul de cerere privind acțiunea în constatare. Inadmisibilitatea este generată de prevederile art. 111 C., în măsura în care partea adversă avea la dispoziție acțiunea în realizare, deoarece se pretinde ca fiind proprietarul suprafeței de teren și al bunurilor imobile - construcții.

- prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește constatarea nulității mențiunilor din contractul de vanzare cumpărare nr. 438/1998, autentificat la BNP Ș. V., avand în vedere motivul invocat de către partea adversă, respectiv vanzarea bunului altuia și data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască despre existența acestui contract.

- inadmisibilitatea capătului de cerere privind obligația de a face, deoarece acest capăt de cerere vizează practic, instituirea unui drept de superficie, cerere care nu putea fi admisă în condițiile cauzei de față.

- nulitatea hotărarii, dar și a încheierilor premergătoare, raportat la modul în care instanța de fond a introdus în cauză persoane împotriva cărora nu se formulasera cereri în scris, respectiv M. R. și M. D. G., dar nici nu a lămurit situația cadrului procesual, în măsura în care asupra terenului în cauză existau și alte persoane care puteau pretinde aceleași drepturi ca și paratul-reclamant, de exemplu Municipiul B., etc.

Intimatul a depus raspuns la apărările formulate pe cale de excepție de către apelanții din cauza de fata, solicitand respingerea acestora, motivat de urmatoarele aspecte:

- excepția inadmisibilitătii cererii reconvenționale este nefondata, ea vizand cererea reconventionala formulata de către M. I. C. în ceea ce privește capătul de cerere privind acțiunea în constatare care, in opinia pârtii adverse, a fost analizata că neprecizata si completata pe parcursul procesului. In fapt, aceasta cerere a format obiectul. întâmpinării la fond. Inadmsibilitatea este tratata ca fiind generată de prevederile art. 111 C., în măsura în care partea adversă avea la dispoziție acțiunea în realizare, deoarece se pretinde ca fiind proprietarul suprafeței de teren și al bunurilor imobile - construcții. Inadmisibilitatea este in fapt o excepție ce antameaza fondul si are un caracter formal, distincția fiind relevanta in materia timbrajului.

Caracterul acțiunii in constatare a fost discutat la instanța de fond, unde s-a reținut caracterul evaluabil in bani al obiectului cererii, s-a statuat asupra necesitații timbralului aferent acțiunii in realizare, a timbrat la valoarea terenului.

Art. 111 cod de procedura civila prevede ca partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului. Interesul a fost dovedit, pentru ca, pe calea acțiunii in rectificare formulate de sotii Z., a fost solicitata rectificarea tabulara a acestui drept.

Acțiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găsește în posesia bunului, atunci când acestuia îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască dreptul său, dacă dovedește că acest drept îi este contestat. Interesul proprietarului pentru promovarea acțiunii în constatare derivând din pericolul contestării sau încălcării dreptului sau.

Calea acțiunii în constatare poate fi utilizată de către proprietarul care se afla în posesia unui bun, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească, prin care să i se recunoască și să î se consolideze dreptul, în caz că îi este contestat, cum este cazul în speța de față.

Prin cererea introductivă de instanță, pârâtul MANOI.ACTTE I. COSMÎN a solicitat să i se constate dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren reprezentând curtea și grădina casei, scopul urmărit fiind acela de a obține, pe cale judecătorească, constatarea existenței acestui drept.

In mod constant, atât reclamanții, cât și intervenienții, au făcut discuții pe dreptul sau de proprietate asupra terenului de 313 mp, drept pe care a dovedit că îl deține prin transmisiune cu titlu oneros și care este opozabil tuturor, conform dispozițiilor cărții funciare.

In aceste condiții, acțiunea în constatare dedusă judecății este admisibilă, efectele acesteia răsfrângându-se asupra conduitei reclamanților și intervenienților, aceștia urmând a fi obligați la respectarea dreptului dobândit în condițiile publicității imobiliare reale, pentru că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura în mod expres și absolut, în limitele determinate de lege (art. 480 C.civ.).

- in ceea ce priveste exceptia prescripției dreptului la acțiune cu privire la constatarea nulității mențiunilor din contractul de vanzare cumpărare nr. 438/1998, autentificat la BNP Ș. V., avand în vedere motivul invocat de către partea adversă, respectiv vanzarea bunului altuia și data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască despre existența acestui contract, solicita respingerea. In fapt, invocarea prescripției dreptului la acțiune in nulitatea contractului nu subzista, in măsura in care nu a criticat vânzarea lucrului altuia, ci a invocat principiile cu caracter imperativ ce tin de coproprietatea fortata si perpetua, care durează atâta vreme cat durează si exista imobilul construcție, intrucat actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila.

In dreptul civil român în vigoare este definită coproprietatea forțată asupra pârtilor si dotărilor comune din clădirile cu mai multe apartamente de locuit sau alte spații decât locuință, aflate în proprietatea exclusivă sau in proprietate comună pe cote-părti.

Caracteristica acestei forme de proprietate constă în aceea că dreptul de coproprietate forțată nu se poate transmite, ipoteca sau valorifica . decât împreună si nemijlocit cu dreptul de proprietate asupra bunului principal! (apartamentul!). Aceste caractere ale dreptului au valoare de norma imperativa.

Dispozițiile referitoare la proprietatea comună pe cote-părți stabilă si forțată asupra dotărilor si utilităților comune din imobile cu mai multe locuințe se regăsesc în Legea nr. 114/1996 privind locuințele, republicata, unde se reia, particularitatea acestei forme de coproprietate; dreptul de proprietate comună, forțată si perpetuă asupra părților comune ale unui imobil se valorifică numai împreună cu dreptul de proprietate exclusivă care poartă asupra acestuia sau a unei părți determinate din acesta. Se constată că textele ce lege prevăd în mod exprès manifestarea acordului tuturor proprietarilor direct afectați de vecinătate ca o condiție obligatorie a utilizării de către terți a spațiilor proprietate comună sau a schimbării destinației locuințelor.

A considerat ca se încalcă următoarele legi: art. 1 al Primului Protocol din Convenția EDLFO (CEDO), articolul 44 din Constituția României. (2) Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, .,... (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilita potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, legea Asociațiilor de proprietari 230/2007 ca argument de similitudine.

Toate normele sunt de ordine publica, iar vânzarea inter partes - intre doi coproprietari din cei mulți din condominium - a unei parti comune, nu schimbă destinația pârtii de imobil, decat daca toti coproprietarii sunt de acord cu aceasta.

In cauza de fata, cauza juridica a acțiunii nu este vânzarea lucrului altuia, ci încălcarea regulilor privind coproprietatea .. Contractul atacat nu a fost inscris in cartea funciara, pentru a putea beneficia de opozabilitatea fata de terti.

- invocarea inadmisibilitatii capătului de cerere privind obligația de a face nu poate fi primita, deoarece acest capăt de cerere nu vizeaza instituirea unui drept de superfîeie, nu are nicio legătura cu superficia. Obligația de a face este urmarea fireasca si legala a constatării nulității, care este urmata de restabilirea situației anterioare, prin readucerea imobilului in starea anterioara cu efectele subsecvente in obligarea reclamanților sa asigure exercitarea dreptului de coproprietare de către intimat, pe acest hol, prin asigurarea accesului la partea sa din partea . la beciul din subsol, restabilind caile de acces pe care abuziv le-au obturat.

Instrumentul juridic prin care respectarea dreptului constatat a fi incalcat, operează prin instituirea unor obligații – a da, a face, a nu face. In cazul de fata, obligația de a face aparține cerințelor rezolvării in intregul ei a cererii in constatarea nulității contractului, cu efectele restabilirii legalității prin obligarea la acces in zona coproprietatii, care este . destinatia ei de coproprietate fortata si perpetua.

- nulitatea absoluta a hotararii nu este fondata, atata vreme cat intimatul a introdus in cauza pe intimati, parti in contractul atacat. Instanța s-a pronunțat in raport de obiectul dedus judecații, nu s-au făcut alte cereri privind alte parti, natura actiunii in rectificare fiind numai in contradictoriu cu titularul CF, nu si cu alte persoane, indicate pentru prima data in recurs. Cu privire la soții Merila, prezenta lor in proces este indubitabila, mai ales in contextul intampinarii, in care descriu parcursul de la fond a procesului, despre care au fost înștiințați, in derularea procedurii, in condițiile legii.

Intimatii Merila R. si Merila D. G. au depus la dosar, in termen legal, intampinare fata de apelul exercitat in cauza de reclamanti si intervenienti, lasand la aprecierea instantei modalitatea de solutionare a cauzei, pe considerent ca nu au locuit in acel imobil, veneau in vizita doar o data pe an, in locuinta locuia mama numitei Merila D. G. si nu isi amintesc situatia imobilului respectiv.

La termenul de judecata din data de 15.01.2014, intervenientii apelanti N. O. si N. A. au depus la dosar incheierea de autentificare nr. 63/14.01.2014, prin care au aratat ca, prin semnarea respectivului inscris, nu mai au nicio pretentie prezenta sau viitoare fata de intimatul M. I. C.; ca nu au nicio pretentie cu privire la holul de acces in suprafata de 14,08 mp, cu riverani M. I. C., Z. I. si C. V., avand in vedere sa acestia au acces direct si separat in imobilul proprietatea lor situat in mun. Buzau, ., jud. Buzau; prin aceeasi declaratie au aratat ca inteleg sa renunte la apel si la dreptul pretins impotriva intimatului M. I. C..

La acelasi termen de judecata, tribunalul a respins cererea de completare a probatoriilor, formulata de apelantii Z. I. si Z. L., pentru motivele expuse pe larg in incheierea de sedinta de la acea data, care reprezinta si practicaua hotararii.

Prin Decizia civilă nr. 8 din 17 ianuarie 2014 Tribunalul B. – Secția I Civilă a luat act, în conformitate cu prevederile art. 247 cod de procedura civila, de renunțarea apelanților intervenienți N. A. si N. O., la dreptul pretins împotriva intimatului M. I. C..

Prin aceiași hotărâre tribunaliul a admis apelul formulat de reclamantii Z. I. si Z. L., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul ca a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul M. I. C. și a menținut restul dispozitiilor sentintei apelate.

A fost obligat pe intimatul M. I. C. la plata către stat a sumei de 680,67 lei, reprezentand ajutorul public judiciar sub forma reducerii cu 50% a cuantumului taxei de timbru aferente exercitarii caii de atac a apelului, de care au beneficiat apelantii Z. I. si Z. L..

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a că, obiectul prezentei cauze rezida in: actiunea formulata de reclamantii Z. I. si Z. L., asa cum a fost ea precizata la termenul de judecata din data de 29.09.2010 si prin actul procedural aflat la fila 251 dosar, care au solicitat, in contradictoriu cu paratul M. I. C., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispuna rectificarea înscrisurilor din cartea funciară nr. 7705 a municipiului B. cu numărul cadastral 1328, privind intabularea pe numele pârâtului a suprafeței de 313 mp teren proprietate exclusivă, situată în B., ., în sensul că, suprafața de 313 mp, pe care este amplasată construcția, este proprietate indiviză cu ceilalți coproprietari ; cererea reconventionala formulata de paratul M. I. C., care a solicitat să se constate că holul în suprafață de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului din ., face parte din părțile comune ale imobilului, aflate în coproprietate comună și forțată; să se constate nulitatea absolută a mențiunii din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNI V. M. E. sub nr. 438/05.03.1998 privind vânzarea dreptului de proprietate exclusivă asupra holului, acesta fiind, din construcție, în coproprietate comună și forțată, pe durata existenței acesteia; să fie obligați reclamanții să-i asigure exercitarea dreptului de coproprietate pe acest hol, prin asigurarea accesului la partea sa comună de proprietate și la beciul din subsol; să constate calitatea sa de proprietar asupra terenului în suprafață de 313 mp, situat în municipiul Buzau, ., județul B., prin efectul actelor de proprietate înscrise în cartea funciară și cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii N. O. si A., care au solicitat, in contradictoriu cu acelasi parat, respingerea acțiunii în constatarea calității de proprietar exclusiv a pârâtului M. I. C. asupra suprafeței de 313 mp teren situat în B., . și rectificarea înscrierilor din cartea funciară nr. 7705, în sensul că pârâtul este proprietar în indiviziune cu ceilalți coproprietari ai imobilului.

Tribunalul a redat soluția pronunțată de judecătorie, a menționat părțile care au exercitat cale de atac împpotriva acesteia și a învederat că, la termenul de judecata din data de 15.01.2014, intervenientii au depus cerere de renuntare la insusi dreptul pretins.

In aceasta situatie, in conformitate cu prevederile art. 247 cod de procedura civila, tribunalul a luat act de aceasta renuntare, reținând că, in discutie a rămas numai apelul exercitat de reclamantii Z. I. si Z. L..

Cu privire la această cale de atac tribunalul a reținut că, reclamanții au invocat, in primul rand, inadmisibilitatea cererii reconvenționale formulate de către M. I. C., în ceea ce privește capătul de cerere privind acțiunea în constatare.

A învederat tribunalul că, asa cum s-a aratat, pe cale de reconventionala, paratul M. I. C. a solicitat să se constate, printre altele, calitatea sa de proprietar asupra terenului în suprafață de 313 mp, situat în municipiul Buzau, ., județul B., prin efectul actelor de proprietate înscrise în cartea funciară.

Tribunalul a apreciat ca exceptia, asa cum a fost ea intitulata de reclamantii apelanti, este neintemeiata, avand in vedere ca, in practica si literatura de specialitate, s-a decis ca inadmisibilitatile constituie mijloace de aparare specifice, caracterizate prin trasaturi ce le apropie si, in acelasi timp, le deosebesc atat de apararile de fond, cat si de cele de procedura. Prin intermediul lor paratul, fara a contesta direct dreptul invocat de adversarul sau, se opune actiunii acestuia declarand-o inacceptabila, sustinand ca instanta nu poate examina cererea care i s-a supus.

In art. 137 cod de procedura civila exista o clasificare precisa a exceptiilor de procedura si fond, iar nu exceptii de procedura si inadmisibilitati; inadmisibilitatea vizeaza, de fapt, nu exceptia, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumita modalitate de respingere a cererii, ca inadmisibila.

Inadmisibilitatea, ca sancțiune de drept procesual civil, vizează acte de procedura nepermise de lege (ex: recursul la recurs), ori o acțiune în constatare este permisa de lege, deci este, în principiu, admisibila.

Raportand aceste aspecte conturate in practica, in lipsa unei reglementari exprese a inadmisibilitatilor, tribunalul a reținut faptul ca se impune a se analiza cererea reconventionala formulata de parat pe fond, prin prisma dispozitiilor legale invocate de acesta, respectiv art. 111 cod de procedura civila.

Prin cererea introductivă de instanță, pârâtul M. I. C. a solicitat să i se constate dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren reprezentând curtea și grădina casei, scopul urmărit fiind acela de a obține, pe cale judecătorească, constatarea existenței acestui drept.

In aceste condiții, exceptia a fost respinsă de tribunal, cererea reconventionala fiind analizata pe fondul criticilor aduse de apelanti, apreciind că inadmisibilitatea este o apărare de fond care are ca efect respingerea în consecință a acțiunii, iar nu o veritabilă excepție.

A mai reținut tribunalul că, se invoca, de asemenea, prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește constatarea nulității mențiunilor din contractul de vanzare cumpărare nr. 438/1998, autentificat la BNP Ș. V., avand în vedere motivul invocat de către partea adversă, respectiv vanzarea bunului altuia și data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască despre existența acestui contract.

Tribunalul a apreciat ca instanta de fond, in mod corect, a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune, facand aplicarea prevederilor Decretului nr. 167/1958, referitor la prescriptia extinctiva.

Astfel, asa cum rezulta din cuprinsul cererii reconventionale, paratul intimat a solicitat să se constate că holul în suprafață de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului din ., face parte din părțile comune ale imobilului, aflate în coproprietate comună și forțată; să se constate nulitatea absolută a mențiunii din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNI V. M. E. sub nr. 438/05.03.1998 privind vânzarea dreptului de proprietate exclusivă asupra holului, acesta fiind, din construcție, în coproprietate comună și forțată, pe durata existenței acesteia.

Rezulta, de aici, ca intimatul parat nu a criticat vânzarea lucrului altuia, ci a invocat principiile cu caracter imperativ ce tin de coproprietatea fortata si perpetua, care durează atâta vreme cat durează si exista imobilul construcție, sustinand, in permanenta, ca este vorba de o nulitate absoluta, care este imprescriptibila.

In acest fel, instanța de fond s-a pronunțat asupra obiectului cererii cu care a fost învestită, în baza art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, iar una dintre componentele principiului este dreptul părții de a determina limitele cererii de chemare în judecată, cu privire la obiect (pretenția concretă dedusă judecății) și la părți. În toate cazurile, după cum prevede art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, astfel că instanța de fond nu putea să analizeze și să se pronunțe decat cu privire la cererea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare, lucru pe care l-a si facut.

Partile sunt cele care fixeaza limitele in care va avea loc judecata, atat din punct de vedere al obiectului, cat si al persoanelor intre care se stabilesc raporturile juridice, precum si al fundamentului pretentiei ce este dedusa judecatii, judecatorul fiind tinut sa respecte cadrul procesual trasat de parti. Instanta de judecata trebuie sa statueze omnia petita, adica sa se pronunte cu privire la tot ce s-a cerut dar, in acelasi timp, numai cu privire la ce s-a cerut, fara a avea posibilitatea sa dea mai mult decat s-a solicitat sau sa se pronunte asupra unei pretentii nesolicitate, in caz contrar hotararea fiind nelegala si supusa cailor de atac.

Tocmai dand expresie principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, prima instanta a analizat prezenta actiune prin prisma temeiului de drept invocat de intimat, prin aparator, raportat la situatia de fapt expusa de acesta in petitul intampinarii si cererii reconventionale.

Tribunalul a reținut ca intimatul, în cererea reconvențională, nici nu era obligat să indice textul de lege, în temeiul art. 119 alin. 2, cu trimitere la art. 112 pct. 4 din Codul de procedură civilă, deoarece încadrarea în normele legale o face judecătorul. Ceea ce trebuie să precizeze reclamantul în cererea de chemare în judecată este fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată, ceea ce înseamnă raportul juridic dedus judecății. Or, din motivarea în fapt a cererii, rezulta că s-a avut în vedere nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare.

In conformitate cu prevederile art. din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă statuează că: „Nulitatea unui act juridic se poate invoca oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție", astfel că, atât acțiunea, cât și excepția invocată, sunt imprescriptibile.

Cum, acțiunea în nulitate absoluta este imprescriptibilă, in mod corect excepția precriptiei a fost respinsă de instanta de fond, ca nefondată.

Tribunalul a învederat că, se invoca inadmisibilitatea capătului de cerere privind obligația de a face, deoarece acest capăt de cerere vizează practic, instituirea unui drept de superficie, cerere care nu putea fi admisă în condițiile cauzei de față.

Prin cererea reconventionala formulata de paratul M. I. C., acesta a solicitat să se constate că holul în suprafață de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului din ., face parte din părțile comune ale imobilului, aflate în coproprietate comună și forțată; să se constate nulitatea absolută a mențiunii din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNI V. M. E. sub nr. 438/05.03.1998 privind vânzarea dreptului de proprietate exclusivă asupra holului, acesta fiind, din construcție, în coproprietate comună și forțată, pe durata existenței acesteia; să fie obligați reclamanții să-i asigure exercitarea dreptului de coproprietate pe acest hol, prin asigurarea accesului la partea sa comună de proprietate și la beciul din subsol.

Tribunalul a avut in vedere, in examinarea acestui motiv, argumentele expuse pe larg anterior, referitoare la inadmisibilitati, reiterand faptul ca inadmisibilitatea este o apărare de fond, care are ca efect respingerea în consecință a acțiunii, iar nu o veritabilă excepție.

De asemenea, la aceasta se adauga si faptul ca, in urma admiterii, de catre instanta de fond, a capatului de cerere vizand constatarea nulitatii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 438/1998, in mod corect instanta de fond a admis si capatul de cerere vizand obligarea reclamanților să-i asigure exercitarea dreptului de coproprietate pe acest hol, prin asigurarea accesului la partea sa comună de proprietate și la beciul din subsol.

Obligația de a face este urmarea fireasca si legala a constatării nulității, care este urmata de restabilirea situației anterioare, prin readucerea imobilului in starea anterioara cu efectele subsecvente in obligarea reclamanților sa asigure exercitarea dreptului de coproprietare de către intimat.

F. de aceste aspecte, tribunalul a apreciat ca se impune ca aceste critici sa fie avute in vedere de instanta de apel pe fondul acestei cereri.

Tribunalul a învederat că se invoca de catre apelantii reclamanti nulitatea hotărarii, dar și a încheierilor premergătoare, raportat la modul în care instanța de fond a introdus în cauză persoane împotriva cărora nu se formulasera cereri în scris, respectiv M. R. și M. D. G., arătându-se ca instanta de fond nici nu a lămurit situația cadrului procesual, în măsura în care asupra terenului în cauză existau și alte persoane care puteau pretinde aceleași drepturi ca și paratul-reclamant, de exemplu Municipiul B..

Referitor la aceste critici, tribunalul a reținut faptul ca instanța de fond a pus în discuția părților, conform art. 129 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cauza acțiunii și obiectul, iar o astfel de împrejurare nu este de natură să fi produs vreo vătămare reclamanților, cât timp, prin hotărârea apelata, au fost analizate motivele invocate de acestia in sprijinul cererii de apel.

Instanța de fond s-a pronunțat asupra obiectului cererii cu care a fost învestită, în baza art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, iar una dintre componentele principiului este dreptul părții de a determina limitele cererii de chemare în judecată, cu privire la obiect (pretenția concretă dedusă judecății) și la părți. În toate cazurile, după cum prevede art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, astfel că instanța de fond nu putea să analizeze și să se pronunțe numai cu privire la cererea de anulare a titlului și de reconstituire.

Tribunalul a reținut că procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului (reglementat de art.129 alin.5 Cod pr.civilă ) nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil; obligația de a-și proba pretențiile revine reclamanților în condițiile art.1169 Cod civil.

Partile sunt cele care fixeaza limitele in care va avea loc judecata, atat din punct de vedere al obiectului, cat si al persoanelor intre care se stabilesc raporturile juridice, precum si al fundamentului pretentiei ce este dedusa judecatii, judecatorul fiind tinut sa respecte cadrul procesual trasat de parti. Instanta de judecata trebuie sa statueze omnia petita, adica sa se pronunte cu privire la tot ce s-a cerut dar, in acelasi timp, numai cu privire la ce s-a cerut, fara a avea posibilitatea sa dea mai mult decat s-a solicitat sau sa se pronunte asupra unei pretentii nesolicitate, in caz contrar hotararea fiind nelegala si supusa cailor de atac.

Rolul activ al instantei, asa cum este el reglementat de art. 129 cod de procedura civila, nu inseamna in niciun fel ca instanta este obligata sa faca probe pentru pentru dovedirea pretentiilor reclamantului deduse judecatii, din contra, procesul civil, proces guvernat de principiul disponibilitatii, partile sunt cele care au sarcina probei, au interesul de a propune probele pe care le considera necesare, utile in solutionarea cauzei. Numai in masura in care probele solicitate de parti si incuviintate de instanta nu pot duce la dezlegarea pricinii, instanta are obligatia de a ordona, chiar din oficiu, probe pe care le considera necesare pentru aflarea adevarului, ca expresie a rolului activ de care trebuie sa dea dovada in proces.

Tocmai dand expresie principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, prima instanta a analizat prezenta actiune prin prisma temeiului de drept invocat de recurentul reclamant, prin aparator, raportat la situatia de fapt expusa de acesta in petitul cererii de chemare in judecata.

Tribunalul a reținut că instanța de judecată este ținută de obiectul cererii de chemare în judecată, față de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, neputând acorda mai mult, mai puțin sau altceva decât s-a cerut. Instanța trebuie să se pronunțe numai asupra obiectului cererii, potrivit art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, nefiind, însă, ținută de temeiul juridic, pe care îl poate schimba.

Se poate observa că Judecătoria B. a soluționat cererea cu care a fost învestită, întrucât s-a pronunțat asupra obiectului cererii de chemare in judecata, al cererii reconventionale formulate de paratul M. I. C. si al cererii de interventie formulate de sotii N. O. si N. A..

Tribunalul a reținut că intimatul-pârât nici nu era obligat să indice textul de lege, în temeiul art. 119 alin. 2, cu trimitere la art. 112 pct. 4 din Codul de procedură civilă, deoarece încadrarea în normele legale o face judecătorul. Ceea ce trebuie să precizeze reclamantul în cererea de chemare în judecată sau paratul in intampinare/cererea reconventionala este fundamentul juridic al cererii de chemare în judecată, ceea ce înseamnă raportul juridic dedus judecății. Or, din motivarea în fapt a cererii, rezulta că s-a avut în vedere introducerea in cauza a sotilor Merila R. și M. D. G., persoane de la care reclamantii apelanti Z. au dobandit, prin contractul de vanzare cumparare nr. 438/1998, holul in litigiu.

După cum s-a precizat, instanța trebuia să se pronunțe numai asupra obiectului cererii, potrivit art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă, nefiind ținută de temeiul juridic, pe care îl poate schimba. Se poate observa că Judecătoria B. a soluționat cererea cu care a fost învestită, s-a pronunțat asupra obiectului cererii, a respectat cadrul procesual trasat de parti.

F. de aceste aspecte, tribunalul a apreciat ca instanta a respectat si a lamurit cadrul procesual, care a fost stabilit de parti.

In legatura cu modul în care instanța de fond a introdus în cauză persoane împotriva cărora nu se formulasera cereri în scris, respectiv M. R. și M. D. G., tribunalul a reținut ca, prin cererea depusă la data de 25.02.2010, pârâtul M. I. C. a solicitat extinderea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a cocontractanților Merila R. și Merila D. G..

Instanța s-a pronunțat in raport de obiectul dedus judecații, nu s-au făcut alte cereri privind alte parti, natura actiunii in rectificare fiind numai in

contradictoriu cu titularul CF, nu si cu alte persoane.

Tribunalul a reținut si faptul ca, potrivit art. 316 cod de procedura civila, coroborat cu art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, hotărârea poate fi casată dacă instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Această normă prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Motivul este de odine publică după cum norma încălcată are caracter imperativ sau dispozitiv, nulitatea absolută putând fi invocată de oricare parte care invocă un interes sau instanță din oficiu, ținând cont și de principiul neagravării în propria cale de atac. Deși instanța are obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, numai partea căreia nu i s-a soluționat cererea poate să invoce un astfel de motiv.

In speta, sotii M. R. și M. D. G. nu au invocat o asemenea vatamare, astfel incat critica apelantilor a fost respinsa.

Tribunalul a reținut că, se invoca, de asemenea, gresita solutionare de catre instanta de fond (in sensul respingerii) a exceptiei lipsei calității procesuale active a pârâtului M. I. C., privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNI V. M. E. sub nr. 438/05.03.1998.

Tribunalul a apreciat că orice acțiune în justiție trebuie să îndeplinească anumite condiții, printre care se află și aceea ca partea, în cazul de față paratul M. I. C., să aibă calitate procesuală. Calitatea procesuală activă (legitimatio ad causam) contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa. Numai o anumită persoană poate fi reclamantă în cadrul raportului juridic litigios. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.

Calitatea procesuală, condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

In speta, fiind vorba despre o nulitate absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 438/1998, aceasta poate fi invocata de orice persoana si este imprescriptibila. In aceasta situatie, este în afara oricărei îndoieli că pârâtul-reclamant M. I. C. poate să invoce o asemenea nulitate absoluta, avand calitate procesuala activa.

F. de aceste aspecte, tribunalul a constatat criticile exprimate neintemeiate, fiind respinse ca atare.

Pe fondul cererii de apel, tribunalul a învederat că, o prima critica adusa de apelanti hotararii primei instante este legata de respingerea actiunii principale a reclamantilor Z. I. si Z. L., de rectificare a cartii funciare a paratului.

Tribunalul a reținut faptul ca, prin actiunea formulata de reclamantii Z. I. si Z. L., asa cum a fost ea precizata la termenul de judecata din data de 29.09.2010 si prin actul procedural aflat la fila 251 dosar, au solicitat, in contradictoriu cu paratul M. I. C., să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispuna rectificarea înscrisurilor din cartea funciară nr. 7705 a municipiului B. cu numărul cadastral 1328, privind intabularea pe numele pârâtului a suprafeței de 313 mp teren proprietate exclusivă, situată în B., ., în sensul că, suprafața de 313 mp, pe care este amplasată construcția, este proprietate indiviză cu ceilalți coproprietari.

Instanta de fond a respins acest capat de cerere, impotriva hotararii fiind exercitat apelul de fata.

Apreciaza apelantii ca, atat reclamanții, cat si intervenientii, au dobândit dreptul de proprietate asupra unor parti din imobilul aflat in B., ., care nu pot fi încălcate si care nu sunt diminuate de niciun fel de act normativ ulterior, acest drept fiind garantat de Constituția României; ca au respectat dispozițiile legale in vigoare la data transferului de proprietate, înscriind contractul de vanzare-cumparare in registrul de inscriptiuni si transcriptiuni; ca aceasta înscriere nu are efect constitutiv, ci garantează numai opozabilitatea actului fata de terți, proprietatea existând garantat, chiar si fara mențiunile din registrul de inscriptiuni si transcriptiuni.

In legatura cu aceste critici, tribunalul a apreciat ca cererea de rectificare a cărții funciare trebuie analizata de instanta de fond prin prisma dispozițiilor Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, în vigoare la data sesizării instanței de judecată, lucru care s-a si intamplat in speta dedusa judecatii.

Acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară este acea acțiune prin care se cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, având deci un caracter subsidiar, de obicei fiind grefată pe o acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia.

Cazurile de exercitare a acestei acțiuni sunt prevăzute în mod limitativ de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, „orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:

1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;

2. dreptul înscris a fost greșit calificat;

3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;

4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.”

Pentru a fi admisibilă o acțiune în rectificare, este necesar ca, oricare din cazurile arătate, să fi fost constatat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Acțiunea are caracter subsidiar, fiind grefată pe o acțiune de fond și constă într-o cerere în constatarea nevalabilității înscrierii sau titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea.

În cauza pendinte, nu se regăsește niciuna din situatiile de mai sus, lipsind hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă care să confirme realitatea unei alte situații de fapt, infirmată de înscrierile prezente din cartea funciară., câtă vreme intimatul are un titlu, reprezentat de sentința civilă nr._/22.12.2002, pronunțată de judecătoria B. în dosarul nr._/2002, prin care s-a constatat că . este proprietara terenului în suprafață de 313 mp, situat pe ., hotărâre trecută în puterea lucrului judecat și înscrisă în cartea funciară anterior dobândirii de către pârâtul-reclamant a proprietății. Acest imobil, ulterior, a fost dobândit de pârât printr-un contract cu titlu oneros ce este opozabil acestora, conform dispozițiilor cărții funciare.

Astfel, pârâtul M. I. C. a dobândit, prin cumpărare, terenul în suprafață de 313 mp și construcție identificată prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3717 din data de 14.12.2007, de BNP M. T., compusă din parter, etaj 1 și mansardă plus beci, imobile înscrise în cartea funciara deschisă de autorii vânzători către pârâtul cumpărător - CF 7705, care, la rându-i, și-a intabulat dreptul de proprietate în CF_ si_, ce a preluat prin transcriere CF 7705.

Așadar, pârâtul este proprietar înscris în cartea funciară, proprietate pe care a dobândit-o de la un proprietar înscris, de asemenea, în cartea funciară și al cărui titlu nu a fost contestat, dreptul său de proprietate fiind anterior și opozabil celui invocat de părțile aflate în conflict. De asemenea, exercită posesia asupra imobilului cumpărat.

Acest contract nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Prin urmare, în condițiile în care nu există vreo hotărâre judecătorească care să invalideze titlul intimatului, acesta își produce efectele în mod valabil, conform art. 20 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară în baza actului prin care s-a transmis.

Avand in vedere cele expuse anterior, tribunalul a apreciat ca acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară a paratului este neintemeiata, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar aspectele ce vizează valabilitatea sau lipsa de valabilitate a titlului, buna sau reaua credință, nu pot fi examinate în cadrul unei acțiuni în rectificare de carte funciară, atâta timp cât instanța nu a fost învestită și cu o cerere de constatare a nulității titlului de proprietate contestat.

Deși prin acțiunea inițială, formulată de reclamanti, au solicitat granituirea proprietatilor partilor si rectificarea incheierii de carte funciara a paratului, ulterior au renuntat la capatul de cerere privind granituirea, actiunea lor vizand numai rectificarea mentiunilor CF, fara a fi formulata vreo cerere privind desfiintarea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 3717 din data de 14.12.2007.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a examinat acțiunea numai din perspectiva dispozițiilor art. 34, 36 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, în acord cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, într-o acțiune în rectificare de carte funciară nu se pot examina valabilitatea titlurilor proprietarilor tabulari și respectiv excepțiile de la principiul anulării actelor subsecvente actului anulat, astfel că dreptul subdobânditorului, deși în strânsă legătură cu actul juridic desființat, își produce pe deplin efectele.

O soluție contrară, în sensul admiterii cererii reclamantilor apelanti, ar nesocoti dispozițiile art. 25 din Legea nr. 7/1996, în acord cu care înscrisurile în cartea funciară își produc efectele de opozabilitate față de terți de la data înregistrării cererilor.

Prin urmare, tribunalul a reținut ca, în condițiile în care titlul în baza căruia s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtului nu a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu se poate solicita radierea dreptului de proprietate printr-o acțiune în rectificarea cărții funciare.

Nici reclamanții și nici intervenienții nu au acordul pârâtului în privința rectificării și, așa cum s-a reținut, nu au prezentat hotărâri judecatoresti care să legitimeze admisibilitatea unei acțiuni în rectificare.

Reclamanții invocă convenții si hotărâri judecătorești pronunțate după ce drepturile pârâtului și ale autorilor săi au fost dobândite și înscrise în cartea funciară, care nu îi sunt opozabile intimatului, din moment ce nu sunt înscrise în cartea funciară.

Susținerile intervenienților referitoare la calitatea de proprietar al imobilelor trebuiau valorificate anterior sau concomitent cu cererea de judecată pendinte dar, după parcurgerea procedurii prevăzute prin Legea nr. 7/1996, într-un proces de revendicare sau, eventual, într-o cale de atac exercitată împotriva hotărârilor judecătorești ce au stat la baza intabulării dreptului de proprietate.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 34 alin 1 din Legea nr. 7/1996, „cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună credință un drept real înscris în cartea funciară" iar, alin. 2 al aceluiași articol statuează că ,„Dobânditorul este considerat de bună credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acțiune prin care se contestă cuprinsul Cărții funciare sau dacă, din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare, nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală ".

Reclamanții au posibilitatea formulării unei acțiuni în revendicare împotriva pârâtului, urmând ca susținerile referitoare la identitatea adevăratului proprietar al imobilelor să fie reiterate în cadrul acelui proces. Dacă li se va admite acțiunea în acest demers judiciar, cei în cauză vor putea solicita, din nou, rectificarea încheierilor din cartea funciară, fără a li se putea opune autoritatea de lucru judecat întrucât, de data aceasta, acțiunea judecătorească are o altă cauză și anume existența unei hotărâri judecătorești irevocabile, care constată că înscrierea din Cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

În consecință, tribunalul a constatat ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, constatând netemeinicia pretentiilor reclamantilor pe calea unei acțiuni în rectificare de carte funciară, motiv pentru care a respins apelul, ca nefondat, in privinta acestei critici.

A învederat tribunalul că, un alt motiv de apel vizeaza gresita solutionare, de catre instanta de fond, a capatului de cerere din reconventionala formulata de paratul M. I. C., prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 438/1998, in privinta holului in suprafata de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului din ., B. si de obligare sa asigure accesul la beciul aflat la subsol, restabilirea cailor de acces la hol si beci, obturate abuziv.

In legatura cu aceste critici, tribunalul a reținut faptul ca, prin intampinarea si cererea reconventionala depuse la dosar, in fata instantei de fond, paratul a solicitat sa se constate că holul în suprafață de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului din ., face parte din părțile comune ale imobilului, aflate în coproprietate comună și forțată și să fie obligați reclamanții să-i asigure exercitarea dreptului de coproprietate pe acest hol, prin asigurarea accesului la partea sa comună de proprietate și la beciul din subsol.

In motivarea acestei cereri, a aratat intimatul ca reclamanții nu sunt titularii unei proprietăți, ci al unui drept de uzufruct pentru părți comune dintr-un condominium: hol și cota-parte din beci, aflate în coproprietate forțată și perpetuă, adică se menține indiferent de voința proprietarilor și nu poate să înceteze, nefiind posibilă împărțeala; ca reclamanții nu au un drept de proprietate exclusivă asupra holului, acesta reprezentând singura cale de acces la celelalte părți ale imobilului și la beci; ca vânzătorul a dispus unilateral de hol, parte comună a imobilului, aflată în proprietate forțată și perpetuă, fără a-i fi schimbată destinația în condițiile legii și cu acordul tuturor coindivizarilor, motiv pentru care vânzarea a avut la bază o cauză ilicită, s-a făcut în frauda legii; ca vânzarea-cumpărarea lucrului altuia în cunoștință de cauză este o operațiune speculativă, are o cauză ilicită fiind nulă absolut, potrivit art. 968 cod civil; ca reclamanții au obturat ușile și ferestrele existente în condițiile în care holul comun putea fi înlocuit prin recunoașterea coindivizarului; ca are calitatea de persoană îndreptățită să atace în justiție actul lovit de nulitate absolută, fiindu-i încălcate drepturile la cota-parte din coproprietatea indiviză asupra holului ce a făcut obiectul vânzării lucrului altuia.

Instanta de fond a admis cererea reconventionala sub acest aspect si a constatat nulitatea absolută a mențiunii din contractul de vânzare-cumpărare nr. 438/1998, autentificat de BNP Ș. V., referitoare la vânzarea dreptului de proprietate exclusivă asupra holului în suprafață de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului situat pe . din municipiul B., hol care face parte din părțile comune ale imobilului, aflate în coproprietate comună și forțată; a obligat reclamanții să asigure pârâtului M. I. C., pe acest hol, accesul la partea sa din partea comună de proprietate și la beciul aflat la subsol, prin restabilirea căilor de acces obturate abuziv.

In motivare, a aratat instanta de fond faptul ca holul comun de la parterul imobilului situat pe . din municipiul B., a fost închis pe partea ce aparține reclamanților, intervenienții locuind într-o altă locație și având alte căi de acces, ca părți comune; ca planșele fotografice și schițele anexate aflate în dosar, relevă existența pe peretele holului dinspre camerele pârâtului, a urmelor astupate ale ușilor și geamurilor ce au existat și, ulterior, au fost zidite de reclamanți; ca, prin zidirea locurilor de trecere în lipsa autorizației, nu schimbă cu nimic caracterul părții din condominium de parte comună, fiind vorba de acțiunea unui singur coproprietar, fără consecințe pentru coproprietatea forțată și perpetuă asupra holului comun; ca este în afara oricărei îndoieli că părțile comune ale condominiumului pot fi vândute cu acordul tuturor coproprietarilor ce le au în comunitate forțată și perpetuă, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față și atrage, astfel, nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 438/05.03.1998; ca vânzarea inter partes a unei părți comune din imobil schimba această destinație numai dacă toți coproprietarii erau de acord, acord ce a lipsit la momentul facerii actului, această stare de coproprietate forțată și perpetuă menținându-se și în present; ca, prin urmare, vânzarea în exclusivitate a holului făcută în aceste condiții, atrage nulitatea absolută a convenției, pentru clauza de vânzare a holului, indispensabil folosinței parterului.

In legatura cu aceste aspecte, tribunalul a reținut faptul ca, asa cum rezulta din intreg materialul probator administrat in cauza, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4214/12.03.1985, numita Basceanu F. a vandut sotilor Merila R. si Merila D. G., pe de o parte si G. R. S., pe de alta parte, in indiviziune si in parti egale, de cate ½, casa de locuit proprietatea acesteia, situata in Buzau, ., compusa din sufragerie, bucatarie si 2 holuri mici la parter, iar la etaj 2 camere si holul comun cu ceilalti locatari, pivnita, magazie si WC, situata pe un teren loc de casa de 385 mp, in indiviziune.

Ulterior, prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1541/26.04.1985, intre familia Merila R. si Merila D. G. si G. R. S., s-a procedat la partajarea imobilului cumparat in baza contractului de vanzare cumparare mentionat anterior, in sensul ca lotul nr. 1, format din sufragerie, bucatarie si hol la parter revine sotilor Merila, iar lotul nr. 2, format din doua dormitoare si hol, situate la etaj, revin lui G. R. S..

S-a stipulat, in acelasi act de partaj voluntar, ca magazia si beciul raman in stapanirea lor . 385 mp il stapanesc in indiviziune.

Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 438/05.03.1998, Merila R. si Merila D. G. vand sotilor Z. I. si Z. L., din imobilul casa de locuit situat in Buzau, ., holul in suprafata de 14,08 mp aflat la parterul imobilului casa de locuit, cat si dreptul de uzufruct asupra cotei indivize de ¼ din beciul in suprafata construita de 30 mp, asa cum rezulta din schita de plan care face parte integranta din prezentul contract.

Cu acea ocazie a fost întocmit si proiectul nr. 25/1998, precum si documentatia tehnica de instrainare, din care rezultă clar că obiectul contractului l-a reprezentat numai holul în suprafata de 14,08 mp, proprietatea exclusiva a vanzatorilor Merila R. si Merila D. G.. Ulterior, aceiasi soti Merila au vandut restul proprietatii lor numitului R. C. C., prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 677/02.04.1998 (prin acel contract, se instraineaza sufrageria si bucataria, in suprafata construita de 52,42 mp, aflate la parterul imobilului, cota indiviza de ¼ din beciul in suprafata construita totala de 30 mp, cota indiviza de ½ din magazie, impreuna cu cota indiviza de ½ din terenul in suprafata totala de 385 mp).

R. C. C., la rându-i, a vândut imobilului numitului SCOZZARINI FURTUNATO, iar acesta din urmă, pârâtului M. I. C..

Accesul la aceste două proprietăți se face atât direct, din . de pe . curții interioare, tot de pe .> Tribunalul a reținut faptul ca nulitatea unui act juridic este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice editate pentru încheierea sa valabilă. Cauza de nulitate este rezolvată de regula „tempus regit actum”, adică este arătată de legea în vigoare la momentul încheierii actului. Potrivit regulii mai sus enunțate cauzele de nulitate trebuie să fie anterioare sau concomitente actului. Cauza ilicită sau imorală este redată de art. 968 Cod civil (vechiul cod, în vigoare la momentul încheierii), potrivit căruia „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”. Prevederile art. 966 din Codul civil statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită.

Raportat la aceste noțiuni, se poate observa că instanta de fond a interpretat gresit contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 438/05.03.1998, avand in vedere ca, in urma actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1541/26.04.1985, incheiat intre familia Merila, pe de o parte si S. R., pe de alta parte, sotii Merila au devenit proprietarii exclusivi ai holului in litigiu.

Ulterior, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 438/05.03.1998, apelantii reclamanti Z. I. si Z. L. au devenit proprietarii exclusivi ai holului in litigiu, aflat la parterul imobilului. Din aceste considerente, tribunalul a reținut ca nu era necesar acordul celorlalti coproprietari la vanzarea holului, acesta fiind proprietatea familiei Merila, care a dispus cum a dorit de aceasta incapere, denumita hol, dovada ca in tot acest interval de timp nimeni nu a emis vreo pretentie cu privire la hol.

Acelasi lucru rezulta si din expertiza intocmita de expert V. T., in care s-a arătat in mod clar ca "acest hol este folosit numai de familia Z. I., neexistand alte treceri spre alte apartamente".

Din aceasta expertiza rezulta, in mod clar, faptul ca suprafața construita numita hol nu este folosita de niciunul dintre locatarii vecini ai acestuia, neexistand niciunul din caracterele proprietății forțate si perpetue, el fiind folosit numai de familia Z., ceilalți locatari neavand niciun motiv pentru a folosi acest spațiu intrucat au intrări separate, asa cum rezulta din expertiza efectuata; imobilul in discuție este o clădire foarte veche, care a făcut obiectul unor modificări si compartimentări in timp; acesta este folosit in forma actuala de foarte mult timp, fara ca vreunul dintre colocatari sa fie incomodat in exercițiul dreptului sau de proprietate de ceilalți.

Aceasta incapere denumita "hol", datorita utilizării sale anterioare, are forma unei incaperi separate, este utilizata ca atare si nu împiedica pe niciun colocatar sa-si folosească proprietatea pe care o are.

F. de cele expuse mai sus, tribunalul a reținut ca, in mod eronat, instanta de fond a reținut ca holul este proprietate . proprietății unui condominium si a constatat nulitatea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 438/05.03.1998, motiv pentru care tribunalul a apreciat ca apelul este intemeiat in privinta acestor critici.

Tribunalul a reținut că, un alt motiv de apel vizeaza solutionarea capatului de cerere prin care s-a constatat calitatea de proprietar a lui M. I. C. asupra terenului in suprafața de 313 mp, situat pe ., B..

S-a criticat, de catre apelanti, solutia primei instante, sub aspect ca, din actele dosarului, rezulta ca M. I. C. nu este proprietarul suprafeței de 313 mp, chiar daca aceasta este inscrisa in Cartea Funciara; ca expertiza V. arata in mod clar ca "daca adunam suprafețele de teren aferente construcției, stăpânite sau închiriate, obținem 506,53 mp, cu 191,8 mp mai mult decât are terenul din ."; ca, daca terenul lui . ar fi rămas 156,5 mp, adică 1/2 din totalul terenului de 314,73 mp, suma terenurilor aferente construcției ar fi fost 321,36 mp, apropiata suprafeței terenului aferent construcției din ., B.; ca, asa cum prevede contractul de vanzare-cumparare nr. 2513/27.12.2000, a dobândit numai 1/2 din suprafața de 313 mp; ca, prin sentința civila pronunțata in acțiune in constatare (sentința civila nr._/22.12.2002), s-a oferit spre proprietate intreaga suprafața de teren de 313 mp; ca instanța de fond ar fi trebuit sa cerceteze conținutul tuturor actelor aflate la dosar, intrucat acțiunea in constatare nu putea fi opozabila reclamanților si intervenientilor si nu avea acest caracter de autoritate de lucru judecat fata de aceștia; ca instanța de fond ar fi trebuit sa constate ca nu exista niciun fel de titlu de proprietate pentru intreaga suprafața de 313 mp pretinsa ca fiind proprietate a lui M. I. C.; ca exista doar o mențiune privind plata suplimentara a unui eventual si presupus drept de proprietate asupra jumătății din acest teren, care nu era proprietatea pretinsului vânzător si atat; ca R. C. C., presupusul vânzător, nu putea instraina mai mult decât ceea ce dobândise prin contractul de vanzare-cumparare nr. 677/02.04.1998, anume cota indiviza de 1/2 din suprafața totala de 385 mp, aceasta fiind mențiunea care conferă un drept de proprietate celui care ulterior i-a instrainat-o lui Scozzarini Fortunato, care, pe urma, a instrainat lui . si mai târziu lui M. I. C.; ca celalalt contract de vanzare-cumparare nr. 1349/09.06.1998 nu ii oferă lui R. C. C. un drept asupra terenului, nu operează un transfer al vreunui drept asupra acestui teren, existând in contract o simpla mențiune ca imobilul instrainat este amplasat pe suprafața de teren de 385 mp, aferenta construcției; ca cererea cu privire la teren a lui M. I. C. trebuia sa fíe respinsa pentru considerentele de mai sus, intrucat o acțiune in constatare nu poate constitui titlu de proprietate in contra altor parti care pretind același drept si care au titluri in acest sens.

In legatura cu aceste critici, tribunalul a reținut ca, pe cale de reconventionala, paratul M. I. C. a solicitat să se constate calitatea sa de proprietar asupra terenului în suprafață de 313 mp, situat în municipiul Buzau, ., județul B., prin efectul actelor de proprietate înscrise în cartea funciară.

Temeiul de drept in privinta acestui capat de cerere l-au reprezentat dispozitiile art. 111 cod de procedura civila, iar in motivarea in fapt s-a aratat ca terenul în suprafață de 313 mp și construcția compusă din parter, etaj 1 și mansardă, beci, le-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3717/14.12.2007, imobile înscrise în cartea funciară deschisă de autorii vânzători către acesta - CF 7705, pe care le-a intabulat în cartea funciară CF_ și_; ca este, alături de autorii de la care a dobândit, proprietar înscris în cartea funciară, a dobândit imobilele de la un proprietar intabulat, de asemenea, în cartea funciară, a exercitat posesia asupra apartamentului achiziționat iar posesia asupra holului și beciului îi este restricționată de reclamanți, care ocupă abuziv aceste părți comune; are în posesie terenul pe care l-a cumpărat de la un proprietar al cărui titlu nu a fost contestat, și-a înscris proprietatea dobândită de la un proprietar tabular, în cartea funciară, fiind proprietar tabular, al cărui drept de proprietate este opozabil față de terți și preferabil proprietății reclamanților, care nu au nici determinată și nici intabulată proprietatea, pe care au dobândit-o prin hotărâri judecătorești pronunțate în lipsa coindivizarilor, după intabularea proprietății lor și în lipsa autorizațiilor.

Instanta de fond a admis acest capat de cerere, motivand ca acțiunea în constatare este deschisă proprietarului care se găsește în posesia bunului, atunci când acestuia îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască dreptul său, dacă dovedește că acest drept îi este contestat, interesul proprietarului pentru promovarea acțiunii în constatare derivând din pericolul contestării sau încălcării dreptului său; calea acțiunii în constatare poate fi utilizată de către proprietarul care se află în posesia unui bun, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească, prin care să i se recunoască și să i se consolideze dreptul, în caz că îi este contestat, cum este cazul în speța de față; prin cererea introductivă de instanță, pârâtul M. I. C. a solicitat să i se constate dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren reprezentând curtea și grădina casei, scopul urmărit fiind acela de a obține pe cale judecătorească constatarea existenței acestui drept, in mod constant, atât reclamanții cât și intervenienții, i-au contestat dreptul de proprietate asupra terenului de 313 mp, drept pe care a dovedit că îl deține prin transmisiune cu titlu oneros și care este opozabil tuturor, conform dispozițiilor cărții funciare.

În legătură cu aceste aspecte, tribunalul a reținut faptul ca, raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, prin care paratul a solicitat constatarea existentei dreptului de proprietate, printr-o hotarare judecatoreasca, solutia de admitere pronuntata de instanta de fond este nelegala, nefiind oportuna pronuntarea unei hotarari judecatoresti cu valoare de titlu, in conditiile in care insusi paratul invoca existenta unui titlu cu privire la teren si constructii.

Astfel, persoana care se pretinde proprietarul unui bun și se găsește în posesia acestuia poate folosi calea acțiunii în constatare, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească, prin care să i se recunoască și să i se consolideze dreptul, în caz că îi este contestat.

O astfel de acțiune este acțiunea în constatare provocatorie, prin care titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care, prin atitudinea sau prin actele sale, îi cauzează o tulburare serioasă în exercițiul dreptului său, provocându-l să-și valorifice pretențiile, respectiv să-și dovedească dreptul, sub sancțiunea de a nu-l mai putea invoca daca nu și-l demonstrează.

Având în vedere că paratul a investit instanta cu un asemenea tip de acțiune, este evident că ea era admisibilă, astfel cum s-a menționat anterior, insa pe fond solutia instantei este legală, avand in vedere faptul ca paratul detine un titlu pentru teren, pe care l-a dobândit, prin cumpărare.

Astfel, terenul în suprafață de 313 mp și construcție identificată pe teren le-a dobandit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3717 din data de 14.12.2007, de BNP M. T., compusă din parter, etaj 1 și mansardă plus beci, imobile înscrise în cartea funciara deschisă de autorii vânzători către pârâtul cumpărător - CF 7705, care, la rându-i, și-a intabulat dreptul de proprietate în CF_ si_, ce a preluat prin transcriere CF 7705.

Așadar, pârâtul este proprietar înscris în cartea funciară, proprietate pe care a dobândit-o de la un proprietar înscris, de asemenea, în cartea funciară și al cărui titlu nu a fost contestat, dreptul său de proprietate fiind anterior și opozabil celui invocat de părțile aflate în conflict. De asemenea, exercită posesia asupra imobilului cumpărat de la data dobandirii acestuia prin act autentic.

În acest context, pârâtul, respectând întocmai prevederile Legii privind activitatea notarială si ale cadastrului si publicității imobiliare, se bucură de privilegiul înscrierii cu bună credință a dreptului său de proprietate în cartea funciară, suprafața de teren dobândită prin act de vânzare-cumpărare fiind determinată și înscrisă în cartea funciară.

Tribunalul a apreciat ca persoana care se pretinde proprietarul unui bun și se găsește în posesia acestuia poate folosi calea acțiunii în constatare, atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească, prin care să i se recunoască și să i se consolideze dreptul, în caz că îi este contestat.

O astfel de acțiune este acțiunea în constatare provocatorie, prin care titularul unui drept cheamă în judecată pe cel care, prin atitudinea sau prin actele sale îi cauzează o tulburare serioasă în exercițiul dreptului său, provocându-l să-și valorifice pretențiile, respectiv să-și dovedească dreptul, sub sancțiunea de a nu-l mai putea invoca daca nu și-l demonstrează.

In speta, insa, nu sunt intrunite conditiile de admitere a acestui capat de cerere, avand in vedere faptul ca reclamantii apelanti, prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau, care are ca obiect rectificare carte funciara, nu au cauzat paratului o tulburare in exercitiul dreptului sau de proprietate; aceasta cu atat mai mult cu cat, nu a fost formulat si un capat de cerere care sa vizeze constatarea nulitatii contractului de vanzare cumparare al paratului M. I. C. sau o actiune in revendicare.

De asemenea, tribunalul a avut in vedere si faptul ca paratul detine un titlu pentru teren, pe care l-a dobândit, prin cumpărare, astfel incat, in privinta acestor critici, apelul reclamantilor este intemeiat, fiind admis..

In ceea ce privește beciul tribunalul a reținut că, apelantii fac referire la constatările expertului V., care arata ca "fiecare proprietar de la parter are beciul lui, cu . hotărârea atacata da doar satisfacție paratului M. I. C., fara insa a analiza actele de proprietate si constatările raportului de expertiza tehnica.

In legatura cu aceste aspecte, tribunalul a reținut faptul ca intimatul, pe calea cererii reconventionale, a solicitat să se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 438/1998, in privinta holului in suprafata de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului din ., B. si de obligare sa asigure accesul la beciul aflat la subsol, restabilirea cailor de acces la hol si beci, obturate abuziv.

Instanta de fond a constatat nulitatea absolută a mențiunii din contractul de vânzare-cumpărare nr. 438/1998, autentificat de BNP Ș. V., referitoare la vânzarea dreptului de proprietate exclusivă asupra holului în suprafață de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului situat pe . din municipiul B., hol care face parte din părțile comune ale imobilului, aflate în coproprietate comună și forțată; a obligat reclamanții să asigure pârâtului M. I. C., pe acest hol, accesul la partea sa din partea comună de proprietate și la beciul aflat la subsol, prin restabilirea căilor de acces obturate abuziv.

Tribunalul, la pct. 2 din motivele de apel a analizat motivul de nulitate absoluta al contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 438/1998 si a apreciat ca acesta este perfect valabil. Ca efect al admiterii apelului, in privinta acestor critici, este de la sine inteles ca nu se impune nici obligarea reclamantilor apelanti sa permita accesul paratului intimat M. I. C., pe acest hol, pana la partea sa din partea comună de proprietate și la beciul aflat la subsol, prin restabilirea căilor de acces obturate abuziv.

Asa cum rezulta din constatarile expertizei V. T., fiecare proprietar de la parter are beciul lui, cu . nu se impune ca paratul sa treaca prin holul proprietatea exclusiva a reclamantilor apelanti Z. I. si Z. L. pentru a ajunge la cota indiviza din beci.

Vazand si prevederile art. 274 cod de procedura civila si art. 18 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, in conformitate cu care cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale; partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume, l-a obligat pe intimatul M. I. C. la plata catre stat a sumei de 680,67 lei, reprezentand ajutorul public judiciar sub forma reducerii cu 50% a cuantumului taxei de timbru aferente exercitarii caii de atac a apelului, de care au beneficiat apelantii Z. I. si Z. L..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. I. C., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei pronunțată în apel, respingerea apelului formulat de apelanții Z. I. și Z. L. și menținerea hotărârii instanței de fond.

Recurentul a expus pe larg istoricul cauzei, menționând soluțiile pronunțate de instanța de fond și de cea de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a învederat că, un prim motiv de recurs privește planul procesul, invocând critica de nelegaliatate reglementată de art. 304 pct 5 - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 și art 105 alin 1 Cod pr civila cu referire la art 108 Cod pr civilă.

Su un prim aspect recurentul a arătat că, instanța trimite în drept la norme procesuale inaplicabile fazei de judecată a apelului, fiind astfel nelegală.

Instanța motivează în drept o parte din soluție (pct 4- excepții - tocmai cel referitor la nulitatea unei hotărâri judecătorești) cu trimitere la art. 304 cu referire la art. 316 c pr civilă.

Cauza fiind în judecata apelului, textele suscitate au aplicațiune pentru recurs nu și pentru apel, norma de conexiune - de trimitere, din art 316 cpr civilă, este în sensul aphcarii prin extinderea normelor de procedură din apel în faza de recurs - adică procedura din apel se poate aplica și în recurs, nu și invers art. 316 Cod. pr. civila prevede: Dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplica si in instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.

Invocarea textelor din recurs, semnifică o substituire a instanței de apel în atribuțiile instanței de recurs, o depășire a limitelor puterii judecătorești . caii de atac vizate prin normele invocate.

Sub un al doilea aspect recurentul a învederat că, decizia atacată este lovită de nulitate întrucât indică pentru apelanți calea nouă de urmat, indică chiar acțiunea ce trebuie să o facă și chiar dezleagă eventuala autoritate de lucru judecat, încălcând grav limitele disponibilității acțiunii civile.

Instanța Tribunalului, în motivele decizionale, în dezlegarea motivului 1 pe fondul cererii de apel (pct 1 fond), dă sfaturi și chiar indică o cale de urmat pentru apelanții Z., când argumentează: "Reclamanții au posibilitatea formulării unei acțiuni în revendicare împotriva pârâtului, urmând ca susținerile referitoare la identitatea adevăratului proprietar al imobilelor să fie reiterate în cadrul acelui proces. Dacă li se va admite acțiunea în acest demers judiciar, cei în cauză vor putea solicita, din nou, rectificarea încheierilor din cartea funciară, fără a li se putea opune autoritatea de lucru judecat întrucât, de data aceasta, acțiunea judecătorească are o altă cauza și anume existența unei hotărâri judecătorești irevocabile, care constată că înscrierea din Cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului."

Potrivit unor recomandări ale Comitetului Mimștrilor și anume, în Recomandarea nr. (94) 12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor principiul 5 prevede printre responsabilitățile judecătorului încurajarea părților să ajungă la o înțelegere amiabilă, acolo unde este potrivit acest lucru. Memorandumul explicativ care însoțește această recomandare arată următoarele: această responsabilitate subliniază importanța rolului de conciliator deținut de judecător în planul eficienței justiției. Este funcția naturală a judecătorului să asigure reconcilierea părților: discuțiile sunt mai bune decât litigiul. Oricum, judecătorii trebuie să își îndeplinească această sarcină cu tact și bun simț și într-o așa manieră încât imparțialitatea lor să nu fie pusă la îndoială.

Aceasta recomandare nu permite judecătorului să se substituie mediatorului și nici să dea sfaturi de urmat părților; când acestea vin de la instanța civilă ierarhic superioara Judecatoriei B., când imobilul e în B. este lesne de înțeles impactul unei astfel de recomandări în considerente pentru conduita viitoare și soluțiile viitoare ce se vor da în speța.

Art 129 (6) c pr civilă prevede „În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Este adevărat că hotărârile sunt impersonale, ale instanței, și se pronunță îin numele legii. Legea nu lasă pe judecător să se pronunțe pe ceea ce partea va face în viitor, după finalizarea prezentei și ce efecte va avea această conduită, atunci cind îi respinge ceea ce partea a cerut în cauza dedusă judecații, în cazul de față, rectificarea încheierii de CF.

Este normal ca justiția să fie previzibilă, dar numai în limitele legii, previzibilitatea să nu fie la sugerarea unei conduite procesuale pentru una din părți căreia i se soluționează o cauza.

Altfel fiind o noua acțiune la nivelul instanțelor din B. care a primit in considerente girul de recomandare de la nivelul soluției atacate cu recurs este lesne de prevăzut ce vor face judecătorii de la instanțele inferioare tribunalului, pe aceste noi acțiuni, sugerate ca parcurs și efecte, apelanților Z..

În concluzie, recurentul a arătat că, instanța când a argumentat, peste ceea ce s-a cerut, s-a aflat în sfera extra petita, sancționată de lege.

Printr-un al doilea moiv de recurs, vizând fondul cauzei recurentul a solicitat modificarea deciziei, respingerea apelului si păstrarea soluției de admitere a cererii reconventionale.

A învederat recurentul că înțelege să critice soluția dată pe fondul cererii reconvenționale, greșit admisă de tribunal, apreciind că soluția de respingere în apel a acesteia, este nelegală, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, interpretează greșit actele deduse judecății ,fiind întrunite cerințele înscrise în motivele de recurs și a redat dispozițiile procedurale cuprinse în art. 304 pct. 6 – 9.

Recurentul a arătat că instanța analizează numai actele soților Z. și ale autorilor lor, omițand aceeași analiza a actelor sale a căror evoluție este prezentată și grafic cu trimitere la titluri în cele 4 anexe atașate recursului de față - cu legendele explicative, parte integrantă a recursului de față.

Se omite faptul că holul de la parter se întinde pe toată înălțimea clădirii, are

corespondent și scara ce face legătura, prin natura construcției, de la parter,

către etaj și mansardă și nu se motivează aspectul dovedit cu planșe incluse si de expert în lucrare că, pe partea opusa zonei ocupate de Z. exista urmele ușilor de acces nezidite, ceea ce demonstrează ca apelanții Z. au zidit

unilateral căile de acces.

A mai precizat recuentul la data când se pretinde ca holul s-a transformat în mod exclusiv în camera, fara a i se schimba denumirea, mai existau în imobil proprietarii din stânga holului, cu usi de acces, proprietarii de la etaj, cu acces pe același hol alături de coindivizarii copartajanti invocați in actul de partaj citat, cărora nu le-a cerut nimeni acordul la transformarea unei părți comune aflate în coindiviziune forțată și pepetuă, în proprietate exclusivă.

Recurentul a învederat că s-a folosit o abordare privilegiata pentru Z., care are și el dublu acces în clădire, ceea ce nu justifică pentru el obturarea unei căi de acces comune, ca argument fiind susținerea altor căi de acces pentru ceilalți.

A mai arătat recurentul că se omite faptul că și în actele sale de proprietate i s-a transmis hol în proprietate (legenda stânga plan C).

Obturarea holului a avut loc și în nivelurile superioare, tot de către Z.,

susținerea că azi nu există treceri la alte apartamente din hol este egală cu consolidarea injustiție a conduitei abuzive a apelanților Z. în astuparea holurilor.

De asmenea, argumentele instanței că nu era nevoie de acordul coproprietarilor la vânzarea holului, omite pe vecinii existenți la data partajului și ulterior, dar și faptul că a fost nevoit să facă o scară portantă, când a constatat obturarea recenta a holului.

Transformarea holului de la etaj în baie și bucătărie, a schimbat, în persoana

apelanților Z., destinația de coproprietate forțată și pepetuă a holului

de la etaj, mai ales că această zonă s-a respins de la intabulare - cu soluție

irevocabila -la filele de debut ale dosarului, (vol. I fila 6, completat cu actele

depuse la ultimul termen, documentație ce sta la baza încheierii de respingere CF) se află documentele emise de OCPI, a rezultat că reclamanții Z. - în numele autoarei lor Banescu - persoana care nu a a avut vreodată vreun drept în condominium - au încercat sa înscrie drepturile lor în CF. Au întocmit schite de cadastru, dar la intabularea proprietății, cererile de înscriere au fost respinse, fără ca să se formuleze reexaminare și plângere, la instanță, împotriva încheierilor de respingere.

Recurentul a menționat că lipsa de diligență pentru intentarea căii de atac și omisiunea de a înscrie drepturile în cartea funciara, este expresia propriei culpe a autoarei reclamanților, conduită omisiva ce a continuat și în persoana lor, astfel că acum nu se pot prevala de ea si nici nu pot face dovada ca au epuizat toate caile pentru a înscrie drepturile in CF, in felul acesta pentru a le face opozabile erga omnes.

Încheierea de respingere a cererii de intabulare a proprietății este definitivă și irevocabilă, ea produce efectele unei soluții pronunțate în calea administrativ jurisdicțională, identic cu efectele unei hotărâri judecătorești: așadar lipsa înscrierii proprietății în CF este exclusiv imputabila reclamanților Z., care nu pot pretinde drepturi în publicitatea imobiliară reală, mai ales în ce o privește, atat ea cât și autorii săi, s-au prevalat de efectul transmisiunii proprietății, a hotărârilor judecătorești, le-a asigurat publicitate erga omnes și efect constitutiv de drepturi, prin înscriere în CF, pe deplin opozabile reclamanților si intervenientilor. A intabulat proprietatea holului de la etaj, dobândit cu acte de proprietate deschise și figurate în legenda anexă la recurs - plan etaj.

În continuare, recurentul a arătat că hotărârea este nelegală prin aceea că este grav afectat dreptul de proprietate și restricționate garanțiile conferite de art 480 Cod civil.

În acest sens, recurentul a menționat că instanța dă prioritate folosinței actuale a holului, dobândită abuziv de apelanți, hotărârea pronunțată contravine astfel principiilor ce guvernează coproprietatea forțată si perpetua si asigura gir de legalitate unei posesii abuzive. Posesia unei componente a imobilului nu este un argument pentru modificarea naturii juridice a părții de imobil care prin construcție servește coproprietarilor, să fie folosită în mod exclusiv numai de unul din coproprietari. Dacă posesia a fost abuziv preluata, dacă trecerile către locuința sa au fost obturate și zidite în partea ocupată de Z., dar au rămas neziditepe zona sa de proprietate, aceasta împrejurare face dovada faptica de atestare a destinației de hol a încăperii, destinație ce corespunde categoriei de bun în coproprietate forțată și perpetuă în privința întregii clădiri.

Denumirea de hol a fost păstrată în toate actele de proprietate analizate și împrejurarea că s-a dispus unilateral de o coproprietate forțată și perpetua, de către doi din coproprietari, atrage intervenția legii, fata de nelegalitatea săvârșită, precizând că părțile sunt . prin proprietatea . părtilor din imobil, care prin natura lor sunt parti comune: pereții, acoperișul, beciul, holurile, chiar terenul de sub casa.

A precizat recurentul că locuința sa este vecină cu pereți comuni cu cea a soților Z., dar si cu un alt coindivizar C. V. (aspect relatat de soții N. în declarația autentică 63/2014, al cărei conținut a fost citit de instanța în ședința publică). Soții N., coapelanti - renuntatori, în cauza de față, au cu ei doar acoperișul comun, fundațiile, dar sunt în cealaltă laterală a clădirii, fără ca prin aceasta părțile comune să își schimbe destinația pe care legea și construcția imobilului le-au impus.

Totodată a menționat recurentul că asupra părților comune există coproprietatea forțată și perpetuă: aici coproprietatea este forțată deoarece există prin natura construcției și destinația dată holului din momentul edificării imobilului și se menține indiferent de voința coproprietarilor. Numai acordul unanim al coproprietarilor poate duce la încetarea stării de coproprietate forțată și perpetuă asupra pârtilor comune.

De obicei izvorul coproprietății este natura sau destinația bunului și acestea au un caracter permanent - pe durata existentei construcției- coproprietatea dobândește un caracter perpetuu, neputand sa decât prin partaj. Pe de alta parte, in aceste condiții, nici granituirea nu este cu putința.

A învederat recurentul că în speță, ne aflam în prezența unui drept real de sine stătător - proprietatea comună pe cote părți forțată sau perpetuă - care este acea coproprietate ce nu poate să înceteze, nefiind posibilă împărțeala. Regula o constituie coproprietatea temporara dar, in mod excepțional, ea poate avea un caracter perpetuu, deci forțat cita vreme obiect material al coproprietatii sunt părțile comune ale imobilului. Coproprietatea este forțată, deoarece se menține indiferent de voința coproprietarlor, si perpetua intrucat nu poate Înceta pe calea obișnuita a împărțelii. Unul din cazurile de coproprietate forțată este coproprietatea forțată asupra părților comune din cadirile cu mai multe etaje si apartamente.

Situația clădirilor cu mai multe locuințe și spații - condominium- ul - este reglementată în prezent și de legislația romaneasca, iar imobilul din . în aceasta situație, in privința unei parti din construcție - el urmează regimul art. 26 din legea cadastrului si proprietății imobiliare.

A mai arătat recurentul că reclamanții Z. nu au un drept legal dobândit de proprietate exclusivă asupra holului - care este singura sa cale de acces la celelalte părți ale imobilului și la beci - și nu poate cere în raport de această, folosință exclusivă ce a fost dobândită prin închiderea căilor de acces ale coindivizarilor. Pe de altă parte grănițuirea pentru părți comune ale construcției, este inadmisibilă, apreciind că tocmai de aceea, s-a și renunțat la acest capăt de cerere, care a existat în acțiunea inițială intentată de soții Z..

Holul în suprafața de 14.08 mp aflat la parterul imobilului din ., face parte din părțile comune ale imobilului.- prin efectul legii si chiar prin destinația si denumirea data in toate actele, unita cu urmele ușilor zidite de familia Z. - este făcuta dovada deplina a apartenenței la coproprietatea . holului.

Aflat în coproprietate comună și forțată, in mod legal instanța a constatat nulitatea absoluta a mențiunii din C.V.C. 438/1998 privind vânzarea dreptului de proprietate exclusiva asupra holului - acesta fiind in realitate din construcție, parte . coproprietate . durata existentei construcției a tuturor riveranilor la hol.

Recurentul a învederat că a probat faptul că holul comun de la parter a fost închis ca și căle de acces pe partea de imobil aparținând reclamanților Z. - intervenienții nu locuiesc în aceasta parte din imobil și au alte căi de acces și alte holuri, ca părți comune. Pozele foto, depuse la fond, arată partea de perete a holului dinspre camerele sale, unde există nișele astupate ale ușilor și geamurilor ce au existat. Părțile comune nu pot fi vândute decât cu acceptul tuturor coproprietarilor ce au comunitate forțată și perpetuă. Susținerea soților Merila că a existat un accord al chiriașilor la un anumit moment dat, nu este probate și oricum ar fi chiriașii nu au drept de dispoziție în privința unui astfel de accord ce este numai la dispoziția unui proprietar, ca prerogative a exercitirului proprietății, ce implica nuda proprietate, uzul si uzufructul, ca dezmembraminte .

Actul reclamanților nu s-a făcut în aceste condiții, iar faptul că nu și-au înscris proprietatea în CF, duce la lipsa, efectul erga omnes, întrucât modificarea nu îi este opozabilă. Nulitatea parțială a contractului de vânzare, în privința holului de la parter, este astfel probată, pentru că vânzătorii și cumpărătorii au dispus de partea sa și a autorilor săi de coproprietate forțată asupra holului și beciului, parti comune ale imobilului, la care trebuia să aibă acces și folosință.

Simpla vânzare, inter partes, a unei părți comune, nu schimbă destinația părții de imobil, decât dacă toți coproprietarii sunt de acord cu aceasta - ceea ce nu s-a întâmplat. În acest sens, prin lipsa acordului autorilor săi, s-a vândut cota de coproprietate forțată ce aparținea vânzătorului Merila către Z., mai ales că în mod imperativ, părți din coproprietatea forțată nu se pot vinde, inter partes.

Totodată, cu probatoriul administrat s-a dovedit că, holul comun de la parterul imobilului situat pe . din Municipiul B., a fost închis pe partea ce aparține reclamanților - apelanți Z., recurentul menționând că singurul vătămat este el, intimatul M. C. I., intervenienții N. locuind într-o altă locație - ce nu are nici un perete comun cu holul în discuție, și având alte căi de acces, ca părți comune.

Astfel, planșele fotografice și schițele anexate aflate în dosar, relevă existenta pe peretele holului dinspre camerele pârâtului în zonă, mai există încă urmele astupate ale ușilor și geamurilor ce au existat și care ulterior, au fost zidite de reclamanți.

Întervenția abuzivă, în această modalitate, prin zidirea locurilor de trecere în lipsa autorizației, nu schimbă cu nimic caracterul părții din condominium de parte comună coproprietate forțată și perpetuă, fiind vorba de acțiunea unui singur coproprietar, fără consecințe pentru coproprietatea forțată și perpetuă asupra holului comun.

Concluzia mai sus reținută, se desprinde din analiza coroborată a înscrisurilor dosarului - planșe fotografice, schițe, atașate si de expertul velicu la lucrarea efectuata Este în afara oricărei îndoieli că, părțile comune ale condiminiumului pot fi vândute cu acordul tuturor coproprietarilor ce le au în comunitate forțată și perpetuă.ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față. De aceea, aici, actul încheiat în lipsa acordului unanim al celor riverani holului, atrage, astfel, nulitatea absolută parțială a contractului autentificat de BNI V. M. E. sub nr.438/05.03.1998.

Vânzarea inter partes (cu acordul numai a doi coproprietari), a unei părți comune din imobil schimbă această destinație prin voința acestor doi, pentru că dacă, toți coproprietarii erau de acord, acord ce a lipsit la momentul facerii actuiui, această stare de coproprietate forțată și perpetuă ar fi încetat; Altfel fiind, starea de coproprietate se menține, prin efectul legii și în prezent.

Prin urmare, recurentul a arătat că vânzarea în exclusivitate a holului făcută în aceste condiții, atrage nulitatea absolută a convenției pentru clauza de vânzare a holului, indispensabil folosinței parterului proprietatea sa M. C..

A mai învederat recurentul că întreaga practică judiciară a consacrat regimul juridic al coproprietății forțate si perpetue, holul fiind prin excelență o dependință ce servește mai multe încăperi sau unități locative într-un condominium.

În susținerea motivelor de recurs, pârâtul a invocat practică judiciară relevantă, și a procedat la exemplificare în acest sens.

Recurentul a mai învederat că tribunalul pronunță decizia cu încălcarea formelor de procedură, încalcă dreptul la un proces echitabil, avantajează pe apelanții Z. și conduita lor provocatorie în materie civilă și discriminează pe reconvenient cind se omite faptul că acțiunea a pornit ca una în grănițuire a terenului și casei, ceea ce a constituit o tulburare prin chemare în judecată împotriva sa.

A învederat recurentul că, în mod nelegal sunt analizate cerințele art. 480 Cod civil și Legii nr. 7/1996 coroborate cu art. 111 cod pr civila, în contextul acțiunii inițiale, ce a avut ca răspuns cererea sa reconvențională.

A precizat recurentul că faptul renunțării la judecata grănițuirii nu este un argument ca și el să renunțe la reconvențională, pentru ca oricând Z. poate reveni cu altă acțiune. A condiționa conduita sa procesuală de acțiunile, renunțările la acțiune ale părții adverse, înseamnă a lăsa justiția la îndemâna celui ce declanșează acțiuni provocatorii, ca apoi să renunțe la ele, și atunci neregularitatea propriului fapt este invocată în favoarea lui (propria culpa)

În continuare recurentul a arătat că în mod nelegal instanța respinge acțiunea in constatare cu privire la teren cu motivarea că: „în speță, însă, nu sunt întrunite condițiile de admitere a acestui capăt de cerere, având in vedere faptul ca reclamanții apelanți, prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei B., care are ca obiect rectificare carte funciara, nu au cauzat paratului o tulburare in exercițiul dreptului sau de proprietate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat anterior, nu a fost formulat și un capăt de cerere care să vizeze constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare al pârâtului M. I. Cosrnin sau o acțiune în revendicare. De asemenea, tribunalul are în vedere și faptul că pârâtul deține un titlu pentru teren, pe care 1-a dobândit, prin cumpărare, astfel încât, în privința acestor critici, apelul reclamanților este întemeiat, urmând a fi admis”

Recurentul a susținut că are un titlu, acesta este intabulat, deși a fost contestat s-a renunțat la judecată nu la dreptul pretins, oricând dreptul pretins poate fi reiterat, deci are toate argumentele ca să îi fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată cu privire la teren.

Așa fiind, trebuia păstrată ca admisă solicitarea sa. Așa cum a hotărât instanța fondului are o proprietate înscrisa în CF. de către autorii săi, a cumpărat o proprietate tabulară și se bucură de efectele opozabilității erga omnes. Faptul ca are interesul să se lămurească chestiunea proprietății este un aspect al conduitei de proprietar diligent dar si un efect al tulburării sale prin intentarea acțiunii de către soții Z., care, dorind să îi conteste dreptul, au cerut grănițuire, la care au renunțat, dar și rectificarea CF petit păstrat la fond și în apel, iar pentru că are o proprietate de teren intabulată, pentru care plătește impozitul pe teren, are hotărâre judecătorească de constatare a calității de proprietar și trebuie stabilită folosința pentru ceilalți colocatari, a răspuns acțiunii reclamanților cu cerere reconvențională.

Recurentul a mai precizat că pentru curte, are drept de proprietate exclusiv, dobândit prin hotărâre judecătorească, drept înscris în CF, transmis prin acte autentice către el și înscris din nou în CF. Intervenția noului cod civil, consolidează dreptul său de proprietate, prin efectul art. 885, ce prevede: „(1) Sub rezerva unor dispoziții legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciară, pe baza actului sau faptului care a justificat înscrierea.

De asemenea, a cerut constatarea existentei acestui drept, a timbrat la valoare in condițiile realizării dreptului, fără ca reclamanții și intervenienții să îi poată opune un drept indiviz, intabulat, ci numai drepturi exclusive, a căror însumare, ducea la un teren de peste 500 mp în locația din . sunt decât 313 mp. Sentința civilă nr._/22.12.2002 a Dosarului nr._/2002 se constată ca . este proprietara unei suprafețe de teren de 313 mp. situată în B. .„

A mai învederat recurentul că efectul puterii de prezumție absoluta a lucrului judecat are relevanta legala, este enunțat în condițiile în care nicio proba nu poate fi primită împotriva constatărilor unei hotărâri judecătorești. Intabularea face opozabila erga omnes stăpânirea în proprietate și opozabilitatea deplină a efectului constitutiv al sentinței urmare înscrierii în CF. Legea Cadastrului consacră efectul constitutiv de proprietate, - consolidat prin intervenția NCC (mai susmenționată), astfel că rezultă că drepturile reale imobiliare se dobândesc, se modifică și se sting atât între părți, cât și față de terți, numai prin înscrierea respectiv radierea lor din cartea funciară, efectuată în baza actului juridic în temeiul căruia s-a dispus această operațiune.

Oricare proprietar, care ulterior perfectării raportului juridic obligațional, nu se comporta ca un proprietar diligent, potrivit legii trebuie sa constate ca nu este suficient actul inter partes, deoarece nu îi conferă celui îndreptățit decât un drept personal, opozabil inter partes, astfel că, pentru a lua naștere dreptul real opozabil erga omnes, este necesară parcurgerea și a celei de-a doua etape, înscrierea în cartea funciară; dacă actul juridic prin care o persoană s-a obligat să transmită, să constituie ori să modifice în folosul altuia un drept real asupra unui imobil nu își execută obligațiile necesare pentru înscrierea în cartea funciară, se va putea cere instanței judecătorești să dispună înscrierea, pe calea acțiunii în prestație tabulară,

Actul obligațional jus ad rem dă naștere obligației de a strămuta, modifica ori stinge un drept real jus in re, care ia naștere prin înscrierea în cartea funciară. Scindarea între actul obligațional și dreptul real este justificată de sistemul real de publicitate prin cărțile funciare. In prezent, nu mai este necesar consimțământul la intabulare sau permisiunea de intabulare, deoarece acesta a fost dat la ieșirea din patrimoniul celui care a transmis, constituit sau modificat dreptul real, prin încheierea actului juridic, independent de îndeplinirea formalităților de publicitate, a căror realizare nu impune încheierea unui nou act de dispoziție, ci doar executarea unei obligații necesare pentru producerea efectelor constitutive, modificatoare sau extinctive de drepturi.

Recurentul a arătat că invocarea lipsei de diligență de către apelanți nu poate fi primită împotriva celui care cu bună credință și bazându-se pe efectul pozitiv al constatării dispuse prin hotărâre judecătorească a primit dreptul intabulat de autorii săi, se bazează pe el și îl opune tuturor celor ce nu au drepturi înscrise în CF, având toate beneficiile legii, comentate mai sus, astfel că a solicitat, prin admiterea recursului, să se respingă motivul de apel nr. 2.

Totodată, recurentul a învederat că tribunalul motivează - cu încălcarea legii - așa cum s-a arătat mai sus pentru hol - soluția cu privire la beci, bazându-se tot pe faptul posesiei, în pofida naturii juridice a coproprietății derivate din actele enumerate la criticile anterioare, astfel că a solicitat și desființarea soluției privitoare la beci, păstrându-se soluția reconvenționalei admise prin constatarea sancțiunii de nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 438/1998, in privința holului in suprafața de 14,08 mp, aflat la parterul imobilului din ., B. și de obligare să asigure accesul la beciul aflat la subsol, restabilirea cailor de acces la hol si beci, obturate abuziv.

Așa cum rezulta din constatările expertizei V. T., fiecare proprietar de la parter are beciul lui, cu . nu se impune ca paratul sa treacă prin holul proprietatea exclusiva a reclamanților apelanți Z. I. si Z. L. pentru a ajunge la cota indiviza din beci.

A învederat că aceasta nu este realitatea faptelor, așa cum a fost constatată, instanța dă o greșita interpretare a actelor juridice deduse judecații, actele pe beci sunt privitoare la cote indivize ideale nu la părți determinate exclusiv. Astfel că oricând apelanții Z. încurajați în modificări neautorizate, pot modifica configurația beciurilor, pentru că vor primi mai târziu girul instanțelor.

În plus, recurentul a arătat că soluția instanței este nelegală și prin acordarea cheltuielilor de judecată, solicitând a fi respinse în recurs, cu obligarea apelanților la cheltuieli de judecată în apel și recurs.

În temeiul art. 308 alin. 2 Cod pr. civ. intimații Z. I. și Z. L. au formulat întâmpinare prin care au au solicitat, în primul rând, a se avea în vedere caracterul de evidentă rea-credință a susținerilor părții adverse, care îi îndreptățesc să caracterizeze recursul ca fiind un efectiv abuz de drept, fie rezultatul neștiinței, relei voințe, înțelegând să opineze pentru ultima ipoteză.

Astfel, nu se poate susține că instanța de apel nu a analizat capete de cerere la care partea adversă a renunțat, deoarece a efectuat numeroase modificări ale cererii de chemare în judecată, profitând de o larghețe foarte mare a instanței de judecată, cum se poate susține că înscrierea în Cartea Funciară ar avea caracter constitutiv de drepturi sau cum se poate afirma că avem de a face cu un condominiu și cu o asociație de proprietari.

Un alt exemplu al relei credințe este și faptul că recurentul face referire la art. 3, din Legea nr. 270/2007, când această lege privește respingerea OUG nr. 115/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, și are un singur articol, sau când citează incomplet și incorect Recomandarea nr. 94/12 a Comitetului de Miniștrii ai C.E., ca să nu mai spunem că se indică, la fila 10, art. 1 din motivele de recurs Legea nr._.

Este evident că partea adversă nu manifestă, cel puțin, considerație fața de instanța de judecată, încercând să denatureze în mod vădit nu numai situația de fapt și de drept, dar și texte de lege, în încercarea disperată de a obține efecte contrare legii, solicitând a se avea în vedere această atitudine, cel puțin irevențioasă și să fie sancționată ca atare.

Referitor la motivul prevăzut de art. 304, pct. 5 C., nici nu trebuie comentat, deoarece nu este vorba despre o încălcare a formelor de procedură, recurentul referindu-se la interpretarea legii, cel mult. Instanța de recurs nu s-a pronunțat anticipat, ci a arătat că nu poate fi primită acțiunea în constatare, câtă vreme partea are la dispoziție acțiunea în realizare, nefiind vina instanței că partea adversă nu a înțeles acest lucru și mai ocupă o pagină cu argumente total inutile pe această temă și cu citarea incorectă a unor texte de lege.

De altfel, instanța nu s-a pronunțat anticipat, deoarece pronunțarea se regăsește în dispozitivul hotărârii, considerentele acesteia putând fi analizate doar pentru înțelegerea soluției adoptate.

De asemenea, instanța nu a făcut o aplicare greșită a legii pentru că, simplul fapt că nu a dat curs cererilor aberante ale recurentului, nu înseamnă că poate fi criticată pe acest motiv. Nu este vorba de un condominium și deci orice afirmație referitoare la acest aspect trebuie respinsă.

Intimații au arătat că este greșită și susținerea că partea adversă ar pretinde un drept de proprietate asupra întregului teren, întrucât, în primul rând, nu este posibilă o asemenea soluție, deoarece restul proprietăților nu pot sta "în aer", iar pe de altă parte, dacă recurentul susține că este condominiu, iar nu poate fi primită apărarea sa.

Referitor la nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 438/1998, intimații au învederat că la pagina 34 din decizia recurată instanța face un istoric absolut corect al modului de dobândire al proprietății și concluzionează că nu era necesar acordul celorlalți proprietari la vânzarea holului, "aceasta fiind proprietatea familiei M. care a dispus cum a dorit de acesta încăpere denumită hol, dovadă că în toată această perioadă de timp nimeni nu a emis vreo pretenție cu privire la hol"

Mai mult, în mod corect instanța a reținut că acest hol, "datorită utilizării sale anterioare are forma unei încăperi separate, este utilizată ca atare și nu împiedică pe nici un colocatar să-și folosească proprietatea pe care o are", întrucât din actele depuse rezultă că acest hol are o destinație de încăpere proprie și este folosită de către noi, iar a deveni o parte comună, ar însemna "distrugerea" ideii de proprietate și a efectelor unor acte încheiate în mod absolut legal.

Aceleași afirmații lipsite de orice fundament se regăsesc și cu privire la beci, concludente fiind constatările expertului V. T., astfel încât nici nu se pune problema ca partea adversă să treacă prin holul care constituie proprietatea exclusivă a intimațior pentru a avea acces la beciul aflat la subsolul imobilului, beci la care are acces separat.

La data de 16 mai 2014, intimata Z. L., a mai depus la dosar o întâmpinare, prin care a arătat că își menține cererile și apărările din întâmpinarea anterioară.

Intimații reclamanți N. A. și N. O., au formulat întâmpinare la recursul declarat în cauză de M. I. C., prin care au arătat că susținerile din recursul declarat în cauză nu îi privesc pe ei, și nu le aduc nicio atingere dreptului lor de proprietate pe care îl au din imobilul în litigiu.

Intimații M. R. și M. D. au depus la dosar întâmpinare, prin care au arătat că nu îl cunosc pe recurent și nu au făcut cu acesta nici un fel de afaceri imobiliare, că nu mai sunt proprietari și nu dețin nici un fel de documente privitor la respectiva locație și nici nu îi interesează.

Recurentul a formulat și depus la dosar note de susțineri.

Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidete reține următoarele:

Printr-un prim motiv de recurs recurentul a invocat neregularități proceurale săvârșite în opinia sa de către instanța de apel dintr-o dublă perspectivă.

Astfel, sub un prim aspect recurentul a arătat că, instanța trimite în drept la norme procesuale inaplicabile fazei de judecată a apelului, hotărârea fiind astfel nelegală.

În acest context Curtea observă că, în adevăr, în considerentele hotărârii ce face obiectul prezentei căi de atac, tribunalul a făcut trimitere la dispozițiile art. 316 coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod pr. civ. atunci când a analizat criticile apelanților reclamanți privitoare la nulitatea sentinței și a încheierilor premergătoare, raportat la modul în care judecătoria a introdus în cauză persoane împotriva cărora nu se formulaseră cereri în scris, precum și la nelămurirea cadrului procesual.

Numai că atare menționări nu sunt de natuă a afecta legalitatea hotărârii pronunțate de vreme ce tribunalul a procedat la analizarea criticilor apelanților reclamanți și care, în lumina efectului devolutiv al apelului puteau face obiectul unei astfel de căi de atac.

De altfel este de observat că, respectivele critici au fost apreciate de instanța de apel ca nefondate, fără a fi reluate în faza de recurs, reclamanții neexercitând o astfel de cale de atac.

Față de cele învederate Curtea apreciază ca nefondate susținerile recurentului potrivit cărora invocarea textelor din recurs semnifică o substituire a instanței de apel în atribuțiile instanței de recurs sau o depășire a limitelor puterii judecătorești.

Sub un al doilea aspect recurentul a învederat că, decizia atacată este lovită de nulitate întrucât indică pentru apelanți calea nouă de urmat, indică chiar acțiunea ce trebuie să o facă și chiar dezleagă eventuala autoritate de lucru judecat, încălcând grav limitele disponibilității acțiunii civile.

Reținerile instanței de apel la care face trimitere recurentul se regăsesc în cadrul analizei motivului de apel al reclamanților privitor la modul de soluționare de către judecătorie a petitului privitor la rectificarea cărții funciare a pârâtului, critici apreciate ca nefondate.

Ori, Curtea observă că exact aceleiași considerente și anume cele potrivit „cărora reclamanții au posibilitatea formulării unei acțiuni în revendicare împotriva pârâtului, urmând ca susținerile referitoare la identitatea adevăratului proprietar al imobilelor să fie reiterate în cadrul acelui proces. Dacă li se va admite acțiunea în acest demers judiciar, cei în cauză vor putea solicita, din nou, rectificarea încheierilor din cartea funciară, fără a li se putea opune autoritatea de lucru judecat întrucât, de data aceasta, acțiunea judecătorească are o altă cauză și anume existența unei hotărâri judecătorești irevocabile, care constată că înscrierea din Cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului” sunt inserate și în cuprinsul sentinței, fără ca pârâtul să invoce prin intermediul eventualelor căi de atac nulitatea hotărârii din această pricină.

Mai mult decât atât, printr-o astfel de argumentație nu are loc o nesocotire a principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanțele de fond pronunțând-se în limitele investiri.

Pe de altă parte, reținerile instanțelor nu conduc la soluții favorabile în eventuale procese ulterioare pentru reclamanții din litigiul pendinte, acestea, dacă vor fi deduse judecății urmând fi soluționate cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale pentru toți litiganți.

Așa fiind nici aceste susțineri nu pot fi avute în vedere de către Curte.

Pentru motivele arătate Curtea apreciază ca nefondate criticile recurentului subsumate primului motiv de recurs.

Sub aspectul criticilor ce fac obiectul celui de al doilea motiv de recurs Curtea reține că acestea privesc chiar modul de soluționare de către tribunal a fondului raportului juridic litigos ca urmare a admiterii căii de atac exercitată de reclamanții Z. I. și Z. L..

O primă categorie de critici vizează dezlegarea dată de către tribunal capătului de cerere din cererea reconvențională privitor la nulitatea absolută a mențiunii din contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 438/1998 de BNP Ș. V., referitoare la vânzarea dreptului de proprietate exclusivă asupra holului în suprafață de 14,08 mp.

Din chiar conținutul actului a cărui nulitate absolută parțială s-a solicitat, aflat la fila 11 dosar judecătorie, rezultă că obiectul vânzării l-a constituit sub aspectul care interesează speța chair holul în suprafață de 14,08 mp aflat la parterul imobilului casă de locuit.

Împrejrarea că obiectul vânzării l-a constituit chiar holul în suprafață de 14,08 mp rezultă și din înscrisul intitulat Memoriu de prezentare care a precedat încheierea cotractului și care a reprezentat practic documentația tehnică pentru înstrăinare, precum și din schița tehnică însoțitoare reprezentând planul imobilului.

În ceea ce privește pe recurentul pârât, din actul de proprietate al acestuia nu rezultă că ar fi dobândit vreun drept asupra holului în discuție.

Tocmai pentru a sublinia acest aspect instanța de apel a făcut un instoric al transmiterilor suucesive pentru bunurile care în prezent sunt proprietatea recurentului.

Astfel, este real că și în contractul de vânzare cumpărare ce constituie titlul de proprietate ale acestuia se face trimitere la un hol, dar nu este vorba de suprafața în litigiu.

De altfel este de observat că, deși în cuprinsul motivelor de recurs recurentul învederează că s-a omis că și acesta a dobânit un hol, nu suține cu argumente identitatea de suprafețe, chiar susținerile acestuia coroborate cu înscrisurile cauzei conducând la concluzia că este vorba de etajul imobilului.

Totodată este de observat că aceste alegații sunt făcute pentru prima dată în recurs, iar înseși faptul transimietrii prorietății în patrimnioul său cu privire la întreg holul, dacă ar fi vorba de cel în litigu ar fi contrară întregii contrucții jurdice la care a apelat în susținerea nulității absolute.

Mai mult decât atât recurentul recunoaște în chiar cuprinsul motivelor de recurs că a intabulat proprietatea hoului de la etaj, recunoscând implicit că numai asupra acestuia are un drept dobândit prin contract.

Îndeplinirea sau nu a fomalităților de carte funciară nu are relevanță față de obiectul capătului de cerere analizat și care presupune verificarea sau nu a existenței unei cauze de nulitate, deci a unor eventuale nesocotiri legale la momentul facerii actului, iar nu ulterior.

Pentru considerațiile expuse Curtea consideră că sunt nefondate toate susținerile recurentului subsumate criticii potrivit căreia instanța de apel a analizat numai actele soților Z., omițând să le analizeze pe cele ale pârâtului.

Nefondate sunt și criticile în sensul că, dând prioritate folosinței actuale a holului, dobândită abuizv de către reclamanți, hotărârea contravine pincipiilor ce guvernează coproprietatea forțată și perpetuă și asigură gir de legalitate unei posesii exclusive.

Astfel, sub un prim aspect Curtea reamintește că, așa cum s-a demonstrat în precedent, prin actul a cărui nulitate absolută se solicită, reclamanții intimați au dobâdit un drept de propretate, iar nu unul de folosință.

Sub un al doilea aspect, în ceea ce susținerile recurentului potrivit cărora holul se află în coproprietate forțată și perpetuă Curtea observă că, din istoricul dobândirii proprietății de către vânzători, menționat în același contract coroborat cu clauzele Actului de partaj autentificat sub nr. 1541/26.04.1985 de Fostul Notariat de Stat Județean B., transcris sub nr. 980/26.04.1985 rezulă că, la momentul înstrăinării M. R. și M. Diona G. erau poprietari exclusivi ai bunului în discuție.

Ori, de vreme ce actul prin care înstrăinătorii au devenit proprietari exclusivi asupra holului este de deplin valabil, nefiind contestat de către eventuale persoane îndreptățite, transimiterea ulterioară către reclamanții din litigiul pendinte nu este afectată de nulitate.

Altfel spus, la momentul înstrăinării holului poprietari anteriori prin actul lor de voință puseseră capăt stării de coproprietate, operațiune juridică necontestată și deci opozabilă și recurentului care a dobânit bunul în starea în care se afla, cu atât mai mult cu vânzarea către intimați și cât înstrăinările suucesive până la pârât s-au făcut de autori comuni.

Pe de altă parte, simpla împrejurare că într-un imobil contrucție există mai multe unități locative apraținând unor proprietati diferiți nu conduce în mod necesar la existența unor suprafețe aflate în coproprietate fortață, așa cum în mod eronat susține recurentul.

Totodată, faptul că obiectul contractului în discuție l-a constituit un hol, simpla denumire a acestui nu înseamnă că este destinat a deservit mai multe proprietăți.

Curtea nu poate avea în vedere nici susținerile recurentului în sensul că simpla vânzare inter partes a unor părți comune, nu schimă destinația părții din imobil decât dacă toți coproprietarii sunt de acord cu acesta.

Nu numai că, așa cum s-a demonstrat pe larg în precedent, la momentul înstrăinării holului vânzătorii erau proprietari exclusivi, dar ceilalți coproprietari asupra bunului în discuție sunt chiar cei cu care soții M. au încheiat actul autentic de partaj voluntar.

Mai mult decât atât, prin respectiva înstrăinare, dreptul de proprietate al recurentului nu a fost afectat în nici un mod, acesta dobândind, în deplină cunoștință de cauză, partea sa din construcție exact în situația în care, la un moment dat, proprietarii anteriori au înțeles să o partajeze.

Pentru toate considerentele expuse Curtea apreciază că, în mod legal a considerat tribunalul că nu se verifică nulitatea invocată de pârât pe cale de cerere reconvențională și a reformat hotărârea de primă instanță sub acest aspect.

Sub aspectul modului de soluționare de către instanța de apel a petitului în constatre cu privire la teren, în urma admiterii căi de atac promovată de reclamanți Curtea constată că pârâtul reconvențional este titularul unui drept de proprietate cu privire la respectivul bun, dreptul real este înscris în cartea funciară, iar posesia îi aparține.

Pe de altă parte, așa cum se reține din înscrisrile cauzei la baza deersului judiciar al relamantului reconvențional au stat dispozițiile art. 111 Cod pr. civ. – vechea reglementare procedurală aplicabilă speței.

Totodată, față de susținerile părții, reiterate și prin motivele de recurs cu privire la faptul proprietății, posesiei și calității de proprietar tabular, în mod legal a apreciat tribunalul că obiectul respectivului petit este reprezentat de o acțiune în constatatare provovatorie.

Ori, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea unei astfel solicitări.

Curtea nu poate avea în vedere susținerile recurentului în sensul că a fost tulburat în dreptul său prin demersurile judiciare ale intimaților reclamanți, respeciv formularea unei acțiunii și grănițuire și a uneia în rectificare de carte funciară.

Niciuna din acestea nu pun în discuție chiar valabilitatea actelor de proprietate exhibate de părți, pentru ca recurentul să se considere vătamat în dreptul său de proprietate, dobândit prin act autentic și bucurânu-se de efectele înscrierii în cartea funciară.

Așa fiind Curtea apreciază ca nefondate și criticile vizând aceste aspecte.

Sub aspectul criticilor cu privire la modul de soluționare de către instanța de apel a petitului cu privire la accesul la beci, în urma admiterii căi de atac promovată de reclamanți Curtea observă că aceasta este strâns legată de soluția dată petitului privitor la nulitatea absolută.

Ori, de vreme ce respectivele susțineri ale recurentului au fost apreciate de Curtea ca nefondate, reținându-se calitatea de proprietari exclusivi asupra holului a reclamanților, în mod corespunzător nu se poate pune problema unui acces al pârâtului reconvențional la beci, prin restabilirea fostelor căi de acces.

Așa fiind și aceste critici apar ca nefondate.

În ceea ce privește nelegalitatea soluției sub aspectul acordării cheltuililor de judecată, Curtea constată că, în faza procesuală a apelului intimatul M. I. C. a avut calitatea de parte căzută în pretenții.

Într-o atare situație, în mod legal tribunalul a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 274 Cod pr. civ. și l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată către apelanții Z., a căror cale de atac a fost admisă prin aceiași hotărâre.

Așadar, Curtea nu poate avea în vedere nici aceste susțineri.

Pentru toate motivele arătate Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimații Z. I. și Z. L., reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de pârâtul M. I. C. domiciliat în B., ..22.B, . împotriva Deciziei civile nr. 8 din 17 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilă în contradictoriu cu reclamanții Z. I. și Z. L. domiciliați în B., ., jud. B., pârâții M. R. și M. D. G. domiciliați în F., ., ., jud. B. și intevenienții N. O., N. A., domiciliați în ., ca nefondat.

Obligă recurentul la 1860 lei cheltuieli de judecată către intimații Z. I. și Z. L..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 19 iunie 2014.

Președinte, Judecători,

C.-M. M. A.-M. R. M. G.

fiind în co

semnează Președintele instanței

Grefier,

C. G.-A.

Red. RAM

2 ex./07.07.2014

d.f. nr._ Judecătoria B.

j.f. C. A.

d.a .nr._ – Tribunalul B.

j.a. D. R., G. I. R.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120

← Strămutare. Sentința nr. 4/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI		Acţiune în constatare. Decizia nr. 2086/2014. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 2571/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Obligaţie de a face. Decizia nr. 635/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Strămutare. Sentința nr. 4/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Acţiune în constatare. Decizia nr. 2086/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Grăniţuire. Decizia nr. 631/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Partaj judiciar. Decizia nr. 68/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI