Strămutare. Sentința nr. 16/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 96/42/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 16 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 20 februarie 2014
Președinte – C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de strămutare a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Prahova, formulată de petenta C. C. IPURL, cu sediul în Ploiești, ., în contradictoriu cu intimații F. de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în București, sector 2, ..40 Bis și M. C., domiciliată în ., nr.9.B, județul Prahova.
Cauza a fost luată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar cererea este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit chitanței nr._/5.02.2014, care a fost anulată la dosar.
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a instanței și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de strămutare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 6 februarie 2014, petenta C. C. IPURL Ploiești, în calitate de intimată în dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului Prahova, cu termen la data de 07.02.2013, în contradictoriu cu F. de Protecție a Victimelor Străzii București și cu M. C., a formulat cerere de strămutare a dosarului mai sus menționat, în temeiul art. 140 al 2 Cod PR civilă.
Petenta a învederat că bănuiala legitimă de lipsă de imparțialitate a judecătorilor din cadrul Tribunalului Prahova, în dosarul indicat, este justificată de faptul că un judecător al acestei instanțe a fost implicat într-un litigiu personal în contradictoriu cu petenta.
Colegii de instanță au dovedit deja solidaritatea cu judecătorul respectiv când au respins cererea de recuzare formulată împotriva judecătoarei G. D., cerere de recuzare ce a fost perfect întemeiată, în opinia petentei și totuși tribunalul a respins-o.
Petenta a arătat că motivul de recuzare a fost că între ea, reclamantă în dosarul indicat și d-na judecător G. D., s-a purtat un proces comercial, urmat de o executare silită.
Astfel, Huides E. ca asociat unic și administrator al . avut un litigiu cu . care are ca asociat și administrator pe soțul judecătoarei G. D., care se numește G. C. I.. La data litigiului G. D. era avocat și deținea părți sociale la . .
Petenta a arătat că a dovedit prin actele depuse că la data judecării cauzei respective, având ca izvor o livrare necorespunzătoare de vopsea făcută de . D. nu avea numai calitatea de soție a asociatului G. I., calitate păstrată și astăzi, dar avea și calitatea de asociată la acea societate .
Astfel, petenta a menționat că s-a judecat în contradictoriu, în nume personal cu persoana desemnată în cauză să judece apelul (în realitate recurs) în dosarul a cărui strămutare o cere.
Imparțialitatea a judecătorilor Tribunalului Prahova nu există din moment ce au ignorat necesitatea de schimbare a membrului completului de judecată care i-a fost parte adversă într-un litigiu comercial.
Este evident că între ea, pe de o parte și magistratul implicat și soțul acestuia pe de altă parte, s-a născut o situație conflictuală care nu asigură imparțialitatea și obiectivitatea necesare pronunțării unei sentințe judecătorești legale.
Dovada lipsei imparțialității a făcut-o acest magistrat anterior, când fiind numit în dosarul în care a contestat o decizie CASS care nu cuprindea niciun element de identificare a contribuției, i-a respins contestația, cu motivarea ostentativă că reclamanta este singura vinovată de eșecul judiciar, întrucât nu a convins instanța că are dreptate. Aceasta în condițiile în care respinsese cererea de probe.
Un magistrat care recunoaște în cuprinsul sentinței pe care o pronunță, că soluția dată de el este un eșec judiciar și menționează asta în mod scris în considerente, recunoaște de fapt, fără urmă de reținere, că soluția a fost dictată de răzbunare, răzbunare manifestată, de altfel, fățiș în multe cauze și față de alți avocați, foști colegi cu care a avut un oarecare conflict.
Cum este deja creat precedentul care dovedește că G. D. pronunță hotărâri determinate de răfuieli personale și astfel actul justiției este denaturat, petenta a considerat că această cauză trebuia repartizată altui judecător.
Prin respingerea însă a cererii de recuzare, colegii judecătoarei nu au făcut decât să facă dovada imposibilității obținerii unei soluții corecte când un coleg este implicat.
Totodată, petenta a arătat că dacă în situația de față în care judecătoarea care o judeca i-a fost adversară într-un proces, nu se admite cererea de recuzare, înseamnă că se recunoaște formalismul și inutilitatea aceste proceduri.
Admiterea cererii de recuzare ar fi însemnat că justiția funcționează, dar ar fi însemnat și că s-a încălcat obligația de abținere din partea judecătoarei recuzate și astfel s-ar fi supărat colega. Așa că s-a ales soluția să nu funcționeze justiția.
O instanță care a respins o cerere de recuzare evident întemeiată și care consideră că dintre toți judecătorii tribunalului este potrivită să judece chiar persoana care i-a fost adversară într-un proces personal, este o instanță care nu poate fi imparțială.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 140 și urm Cod pr. civilă.
La termenul de judecată din data de 20 februarie 2014, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială în soluționarea cererii de strămutare formulată de petentă și a rămas în pronunțare.
Analizând excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.24 din Noul Cod de procedură civilă, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., intervenită la data de 15.02.2013.
În continuare, art.25 (1) din Noul Cod de procedură civilă stipulează că procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche, rămân supuse acelei legi.
Pe de altă parte art. 27 din Noul cod de procedură civilă menționează că hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
În speța dedusă judecății prezenta cerere de strămutare pentru motive de bănuială legitimă a fost formulată de petentă în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, care avea ca obiect soluționarea unui apel împotriva sentinței civile nr. 1741/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._ .
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, instanța apreciază că soluționarea cererii de strămutare promovate de petentă, pentru motive de bănuială legitimă este supusă normelor de procedură incidente și aplicabile fondului cauzei, litigiu asupra căruia instanța de fond se va pronunța în concordanță cu dispozițiile legale cuprinse în vechiul Cod de procedură civilă. Prin urmare, orice incident procedural, incluzând deci și prezenta cerere de strămutare va fi supus reglementărilor în vigoare ce guvernează cauza în fondul său.
Potrivit dispozițiilor art.39 (2) Cod procedură civilă (forma anterioară), cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranță publică se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În raport de argumentele expuse anterior instanța apreciază că Înaltei Curți de Casație și Justiție îi revine competența de soluționare a prezentei cereri de strămutare, motiv pentru care în baza dispozițiilor art.158-art. 1591 Cod pr. civilă, va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție ca instanță competentă potrivit art.39 alin.2 Cod pr. civilă (forma anterioară).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de strămutare a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Prahova, formulată de petenta C. C. IPURL, cu sediul în Ploiești, ., în contradictoriu cu intimații F. de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în București, sector 2, ..40 Bis și M. C., domiciliată în ., nr.9.B, județul Prahova, în favoarea ÎCCJ.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 februarie 2014.
Președinte,
C. M. M. Grefier,
C. C.
Red.CMM
Tehnored. CC
2 ex./3.03.2014
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Validare poprire. Decizia nr. 287/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Validare poprire. Decizia nr. 2325/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
