Validare poprire. Decizia nr. 287/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 287/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 823/277/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ -

Dosar nr._

DECIZIA NR.287

Ședința publică din data de 19 februarie 2014

Președinte - A. P.

Judecători - V. G.

- M. I. G.

Grefier - G. C.

Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de terțul poprit DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B., cu sediul în B., ., județ B. și debitoarea . împotriva deciziei civile nr.177 pronunțată la 25 septembrie 2013 de Tribunalul B., în contradictoriu cu petentul B. E. JUDECĂTORESC N. E. M., cu sediul în oraș Vălenii de M., ., județ Prahova, creditoarea ., cu sediul în B., ..63, județ B. și terțul poprit T. P., cu sediul în oraș P., județ B..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 februarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, iar după deliberare a decis următoarea soluție:

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._, B. N. E. M. a solicitat ca în temeiul art. 460 alin. (1), (2) și (3) din vechiul Cod Procedura Civila, pronunțarea unei sentințe de validare a popririi dispusă de biroul executorului în dosarul execuțional nr. 62/2012 în baza titlului reprezentat de Sentința Civila nr. 320/04.03.2009, pronunțată de Judecătoria S. și procesului - verbal privind cuantumul cheltuielilor de executare încheiat la data de 25.03.2013, în baza disp. art. 3717 alin.(2) C.pr.civ. și să fie obligat terțul poprit, T. P. să plătească creditoarei în limita creanței suma de 244.921,77 lei datorata de debitoarea . creditoarei ..

A solicitat și aplicarea terțului poprit a amenzii prevăzută de lege, având în vedere ca a refuzat cu rea-credință îndeplinirea obligației privind efectuarea popririi.

În fapt, s-a arătat că în baza titlului executoriu enunțat mai sus, debitorul a fost obligat la plata sumei inițiale de 163.441,14 lei ca urmare a refuzului efectuării popririi asupra sumelor de bani datorate debitoarei ., societate față de care creditoarea deținea un titlu executoriu ce a făcut obiectul executării silite în dosarul execuțional nr. 275/2008 al B. P. B., contrar disp. art. 456 alin.(1) C.pr.civ.

Față de această situație, creditoarea a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Sentința Civila nr. 320/04.03.2009, pronunțată de Judecătoria S., astfel încât după îndeplinirea procedurilor legale, obținerea încuviințării executării silite pronunțate de Judecătoria P. la data de 06.05.2010, s-a emis debitoarei somația de plată, concomitent cu dispoziția de poprire adresata terțului poprit T. P..

La data de 25.10.2010, B. N. E. M. a înaintat terțului poprit o adresa prin care le aducea la cunoștință faptul că, la data de 17.11.2010, urma să se împlinească termenul de 6 luni acordat debitoarei prin OG 22/2002 de efectuare a plății, și, drept consecință, în situația în care aceasta nu va efectua plata, se va da curs dispoziției de poprire.

S-a mai arătat ca la data de 16.11.2010, creditoarea a solicitat reactualizarea creanței, potrivit disp.art. 3712 C.pr.civila, cerere căreia B. N. E. M. a dat curs la data de 23.01.2012, după soluționarea irevocabila a cauzei nr._ prin Decizia nr. 1585/14.12.2011 pronunțata de Curtea de Apel Ploiești, decizie prin care a fost modificata în tot Sentința nr. 751/03.06.2010 a Judecătoriei S. prin care fusese desființat titlul executoriu ce face obiectul prezentului dosar.

Constatându-se ca nu mai exista impedimente în executare, B. N. E. M. a efectuat reactualizarea creanței conform procesului-verbal din data de 23.01.2012, cu anexa nr.1 și procesul-verbal privind cuantumul cheltuielilor de executare, acte pe care le-a înaintat atât debitoarei cat și terțului poprit ( cu adresa din data de 24.01.2011), punându-i-se în vedere să facă dovada reținerii și virării în contul de consemnări a sumei rezultate.

S-a precizat că terțul a comunicat la data de 23.02.2012 adresa nr. 770A /15.02.2012, prin care aducea la cunoștința faptul ca debitoarea le-a înaintat un document din care reiese faptul ca a fost suspendată executarea silita la data de 25.01.2011, măsura ce B. N. E. M. nu i-a fost adusa la cunoștință nici de către instanță, nici de debitor și nici de creditor.

Ulterior, după judecarea contestațiilor la executare promovate, prin Sentința civilă nr. 1509/ 11.12.2012 pronunțata de Judecătoria P., jud.B., a fost respinsă contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite, astfel încât la data de 14.01.2013, B. N. E. M. a efectuat reactualizarea creanței până la data de 30.11.2012 (ultimul indice stabilit de Institutul Național de S. fiind pentru luna noiembrie 2012), încheind proces-verbal cu anexa nr.1 și procesul-verbal privind cuantumul cheltuielilor de executare actualizat la rândul său, acte de executare înaintate procedural atât părților cât și terțului poprit, acestuia din urmă cu adresa din data de 14.01.2013.

La data de 21.02.2013, terțul poprit, cu adresa nr. 17 (fiind trimisă prin fax nu se înțelege exact nr. de ieșire) a comunicat B. N. E. M. faptul că a dat curs popririi cu respectarea ordinului MFP nr. 2336/2011 dar, „Primăria Viperești, prin anexa nr.2 întocmită conform sus-menționatului act normativ, nu a înscris sume care să facă obiectul virării în contul popririi", s-a înființat poprirea pentru suma de 0 (zero) lei.

Din relațiile telefonice furnizate de Directorului Trezoreriei P., reiese faptul că debitoarea nu are disponibilități bănești în conturile deschise la această unitate, acesta fiind motivul pentru care nu s-au virat sumele poprite.

Ori, prin adresa comunicată sub nr. 1915A/26.02.2013, din extrasele de cont atașate la solicitarea înaintată cu adresa din data de 21.02.2013, reiese faptul că debitoarea a rulat prin conturile deschise la T. P. sume de bani, contrar dispozițiilor art. 456 alin.(1) C.pr.civ. Prin urmare, ordonatorul principal de credite al debitoarei, a refuzat cu rea-credința să efectueze plățile datorate în temeiul unor titluri executorii, prejudiciind în acest fel activitatea creditorului cât și imaginea Statului R. pe care-l reprezintă.

Totodată, terțul poprit a respectat întocmai dispoziția debitoarei, adică a reținut și virat în contul sumei poprite 0 ( zero) lei, interpretând dispozițiile OMF 2336/2011 în interesul acestuia și nu în interesul executării unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile emise de către o instanță de judecată și, mai mult, aflată în faza de executare silită.

S-a mai precizat că, pentru a evita prezenta acțiune, B. N. E. M. a comunicat terțului poprit la data de 04.03.2013 o adresa, prin care a adus la cunoștința dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale potrivita căreia, întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, precum și refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plații debitului aduce atingere dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției, adresă rămasă fără răspuns până la aceasta dată.

În consecință, Statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.

Față de cele de mai sus s-a solicitat admiterea acțiunii, pronunțarea unei hotărâri de validare a popririi prin care terțul poprit să fie obligat la plata sumei de 244.921,77 lei, compusă din 231.816,72 lei creanță actualizată până la data de 31.01.2013 și actualizată în continuare cu indicii de inflație până la data plății efective și 13.105,05 lei cheltuieli de executare, stabilite prin procesele-verbale încheiate la data de 25.03.2013, precum și amendarea acestuia pentru încălcarea dispozițiilor legale în materia executării silite.

În drept, au fost invocat dispozițiile art. 460 alin. (2) și (3) din vechiul Cod pr. Civilă.

Direcția Generala a Finanțelor Publice a județului B. a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:

Prin cererea de validare poprire formulată de B. E. Judecătoresc N. E. M. s-a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să se dispună validarea popririi înființata în dosarul de executare nr. 62/2012, precum și obligarea terțului poprit T. P. să achite în limita creanței de 244.921,77 lei datorată de debitoarea . creditoarei . B..

S-a solicitat respingerea cererii întrucât, ca urmare a adresei de înființare a popririi, emisa de B. E. Judecătoresc N. E. M., T. P., în conformitate cu art. 3 alin. l din Ordinul MFP 2336/2011, a adus la cunoștința debitoarei . faptul ca are obligația de a comunica în scris, cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei, situația sumelor ce se indisponibilizează.

De la data de 18.01.2013, data întocmirii primei anexe până la data de 03.04.2013, a arătat faptul ca aceasta instituție și-a îndeplinit obligațiile de terț poprit, dând curs solicitării prin dispoziția de poprire emisa de B. N. E. M., în sensul ca, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 3 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2336/2011, a solicitat debitoarei situația sumelor care se indisponibilizează conform Anexei 2 din Ordinul mai sus menționat.

După cum se poate observa din documentele pe care le-a anexat, debitoarea comunica de fiecare data situația sumelor care se disponibilizează.

Referitor la cererea de amendare a terțului poprit, a solicitat instanței să constate faptul că potrivit dispozițiilor art. 460 din Codul de proc. civilă exista posibilitatea amendării terțului poprit în cazul în care a refuzat cu rea credință îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa.

Având în vedere ca instituția și-a respectat obligația de a plăti suma urmăribilă pentru care s-a înființat poprirea, a solicitat respingerea acestei cereri.

În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată motivat de faptul că nu a fost de rea credință, îndeplinindu-și obligația de plată.

Debitoarea . a formulat întimpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale active a B. N. E. - M. arătând că, potrivit disp. art. 2 alin. 1 din legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii.

De asemenea, disp. art. 57 și 58 din legea nr.188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.

Legat de calitatea procesuală a executorului judecătoresc, Curtea Constituțională, având de soluționat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 399 Cod pr. civilă, a stabilit că, în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces .

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:

Prin adresa nr.552/17.01.2011, T. P. a comunicat Primăriei comunei Viperești înființarea popririi asupra conturilor acesteia în baza Titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.320/04.03.2009, pronunțată de Judecătoria S. și procesul - verbal privind cuantumul cheltuielilor de executare încheiat la data de 12.05.2010.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria P. sub nr._/25.01.2011, . primar a formulat, în baza art.403 alin.4 din Codul de procedură civilă, cerere de suspendare provizorie a executării silite, ce face obiectul dosarului de executare nr.21/2010 al B.E.J. N. E. M..

Prin încheierea din data de 25.01.2011, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria P. a admis cererea de suspendare a executării, formulată de contestatoarea . primar.

În baza art.403 alin.4 din codul de procedură civilă a dispus suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr.21/2010 al B.E.J. N. E. M., până la soluționarea cererii de suspendare a executării, formulată în baza art.403 alin. l din Codul de procedură civilă în cadrul contestației la executare ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei P., Județul B..

În dosarul nr._, la termenul de judecată din data de 10.05.2011 s-a dispus suspendarea judecății în baza art.244 alin.l, pct.l Cod pr.civilă, la cererea contestatoarei până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._ al Tribunalului Prahova ce a avut ca obiect revizuire validare poprire.

Cauza a fost repusă pe rol cu termen de judecată la data de 20.03.2012, la solicitarea intimatei S.C. T. I. S.R.L., având în vedere că prin decizia civilă nr. 1585/2011 a Curții de Apel Ploiești s-a soluționat irevocabil dosarul civil nr._ .

La termenul de judecată din data de 10.04.2012, s-a dispus suspendarea judecății în baza art.244 alin. b, pct.1 Cod pr. civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._, al Tribunalului B..

Cauza a fost repusă pe rol cu termen de judecată la data de 04.12.2012, la cererea intimatei S.C T. I. S.R.L. în baza certificatului de grefă din care rezultă că a fost soluționat dosarul civil nr._, ce a avut ca obiect contestație în anulare.

Prin sentința civilă nr. 1509/11.12.2012, pronunțată în dosarul mai susmenționat Judecătoria P. a respins cererea formulată de contestatoarea ., soluție care a rămas irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia Tribunalului B. din data de 22.03.2013.

S-a mai arată că prin Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, cu modificările și completările ulterioare instituie anumite limite ale executării, în sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop. Aceasta limitare nu este însa contrară Legii fundamentale ci, așa cum s-a arătat, este în concordanta cu principiile consacrate de aceasta și nu înfrânge regula accesului liber la justiție sau dreptul la un proces echitabil.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. l și 2 din O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 92/2011 „(1) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. (2) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru a acoperi cheltuielile de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate".

Prin urmare, executarea silită nu va putea viza sumele din conturile de cheltuieli de organizare și funcționare și de personal, acest lucru fiind expres prohibit de dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.92/2011, raportat la art. 1 alin. l și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 230/2011 .

A accepta teza contrară ar echivala cu blocarea conturilor de cheltuieli materiale, de organizare și funcționare și de cheltuieli de capital, care sunt conturile din care Primăria comunei Viperești își achită furnizorii de servicii și anume: serviciile de poștă și telecomunicații, serviciile de energie electrică, serviciile de utilități de apă, gaze, necesare pentru desfășurarea activității.

De asemenea, se mai arată că s-ar ajunge la situația de a nu putea achita salariile angajaților primăriei, ale cadrelor didactice, ajutoare de urgență și sociale, indemnizații și alte sume stabilite ca măsuri de protecție și ajutor social precum și a utilităților, beneficiarii acestor sume rămânând fără mijloace de subzistență, iar activitățile din localitate pot fi paralizate .

Creditoarea ..R.L. a formulat o notă de ședință, față de întâmpinarea depusă de debitoare, arătând că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a B.EJ. " N. E. M.", invocată de debitoarea . cunoștințe juridice, nu a observat că obiectul prezentei cauze este validare poprire și nu contestație la executare.

Prin Decizia nr. 162/2003 Curtea Constituționala a statuat că organul de executare nu are interese proprii și nici calitate procesuală în cadrul contestației la executare.

În al doilea rând, a învederat instanței faptul că în cadrul procedurii de validare a popririi, dispozițiile art.460 cod procedură civilă îi conferă în mod expres calitate procesuală activă organului de executare, astfel încât excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la invocarea de către debitoare a prevederilor O.G. nr.22/2002, a învederat faptul că în practica sa constantă, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut că o autoritate a statului nu poate să se folosească de pretextul lipsei fondurilor pentru a nu pune în executare o hotare judecătorească (cauza Budov c.Rusia, Hotărârea din 07.05.2002; cauza Sacaleanu c. României, Hotărârea din 06.09.2005).

De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte integranta din proces, în sensul art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în caz contrar, dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul la un proces echitabil ar deveni iluzoriu (cauza Hornsby c. G.).

Față de cele arătate și având în vedere și practica instanțelor din România, precum și prevederile art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, solicita instanței ca, în baza art.11 și art.20 din Constituția României, să înlăture de la aplicare dispozițiile O.G. nr.22/2002.

Mai mult, chiar în temeiul actului normativ invocat de către debitoare, se prevede în mod expres în art.3 faptul ca daca instituțiile publice nu-și îndeplinesc obligația de plată în termenul de 6 luni, executarea se va face potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, deci fără limitările invocate de către debitoare.

Cu privire la reaua - credința a terțului poprit, a învederat instanței faptul că în disprețul dispozițiilor art.456 și următoarele din Codul de procedură civilă, terțul poprit a continuat să libereze sume către debitoare, efectuându-se diverse plați către societăți comerciale, astfel încât reaua-credința a acestuia este mai mult decât evidentă, drept urmare a solicitat amendarea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 732 din data de 13.06.2013, Judecătoria P. a respins excepția lipsei calității procesuale active a B. N. E. M., invocată de debitoarea Primăria comunei Viperești - prin primar, ca fiind neîntemeiată, a admis cererea, având ca obiect validare poprire și a validat poprirea înființată prin Dispoziția de poprire din data de 02.06.2010 în dosarul execuțional nr.21/P/2010 a B. N. E. M., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.320/4.03.2009 a Judecătoriei S., creanță actualizată cu indicele de inflație la data de 31.01.2013 la care se adaugă cheltuielile de executare, asupra conturilor debitoarei ., aflate la terțul poprit T. P. până la concurența sumei de 244.921,77 lei și a respins cererea privind amendarea terțului poprit, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Excepția lipsei calității procesuale active invocate de debitoare ., este neîntemeiată din moment ce B. N. E. M. a formulat cerere în conformitate cu dispoz.art.460 C.p.civilă, solicitând validarea popririi dispusă în dosarul execuțional nr.62/2012 în baza titlului reprezentat de sentința civilă nr.320/4.03.2009, pronunțată de Judecătoria S. și a procesului verbal privind cuantumul cheltuielilor de executare încheiat la data de 25.03.2013, în baza dispoz.art.371 indice 7 alin.2 Cod pr.civilă. S-a solicitat obligarea terțului poprit T. P., să plătească creditoarei în limita creanței în sumă de 244.921,77 lei, datorată de debitoarea ., creditoarei ..R.L.

B. N. E. M. are calitate procesuală activă având în vedere dispoz.art.460 alin.1 din Codul de procedură civilă, fiind în măsură să sesizeze instanța de executare în vederea validării popririi.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat ca prin sentința civilă nr.320/4.03.2009, la cererea formulată de creditoarea ..R.L. în contradictoriu cu terțul poprit . a fost validată poprirea înființată prin dispoziția de poprire nr.274/08/19.11.2008, în dosarul execuțional nr.275/2008 al B. P. B., asupra sumelor datorate de către terțul poprit debitorului ..R.L. până la concurența sumei de 163.441,14 lei.

B. N. E.-M. a emis la data de 25.10.2010 o adresă în atenția terțului poprit, prin care i se aducea la cunoștință că la data de 17.11.2010 urma să se împlinească termenul de 6 luni acordat debitoarei prin OG 22/2002. La solicitarea creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 371 indice 2 Cod pr.civilă executorul judecătoresc a procedat la reactualizarea creanței, astfel că în conformitate cu procesul verbal din data de 23.01.2012 și a procesului verbal privind cuantumul cheltuielilor de executare a fost emisă dispoziția de poprire din data de 02.06.2010 prin care se dispunea înființarea unei popriri pe contul debitoarei ., până la concurența sumei de 174.946,83 lei, iar dovada sumei de bani poprită să fie consemnată de îndată pe seama și la dispoziția B. N. E.-M. .

Față de cele reținute, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.460 alin.4 din codul de procedură civilă . Potrivit acestui text “ după validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art.456, în limita sumei determinată expres în hotărârea de validare. în caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu”.

In speță, conform sentinței civile nr.320/4.03.2009 a fost validată poprirea înființată conform dispoziției de poprire nr.275/2008 în contradictoriu cu terțul poprit .. Această instituție avea obligația să consemneze sau să plătească suma de bani determinată prin hotărârea de validare. Întrucât suma de bani validată conform sentinței menționate nu a fost consemnată, B. N. E.-M. a procedat la executarea silită împotriva terțului poprit ., această instituție având conturile deschise la T. P., iar titlul executoriu îl constituie sentința civilă nr.320/4.03.2009 pronunțată de Judecătoria S..

De asemenea, executorul judecătoresc a calculat cuantumul cheltuielilor de executare conform procesului verbal încheiat la data de 12.05.2010 și a procedat și la reactualizarea sumei conform art.371 alin.3 din codul de procedură civilă.

În ceea ce privește modalitatea de executare silită se reține faptul că B. N. E.-M. a emis dispoziție de poprire la data de 2.06.2010 dispunând înființarea popririi pe contul debitoarei ., având această calitate ca urmare a faptului că sunt aplicabile dispozițiile art.460 alin. 4 teza II-a inițial având calitatea de terț poprit. Întrucât executarea silită se face împotriva Comunei Viperești – prin primar, aceasta are calitate de debitor în dosarul de executare silită nr.21/2010, iar T. P. are calitatea de terț poprit.

În drept, potrivit art. 456 alin. 1 lit. a) Cod procedură civilă, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului. Conform art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi (art. 460 alin 2 Cod procedură civilă).

Potrivit regulilor generale în materia probei plății, creditorul trebuie să facă dovada creanței sale, după care se prezumă neexecutarea, revenind debitorului sarcina de a face dovada stingerii creanței prin plată sau prin orice mod admis de lege. în speță s-a făcut dovada existenței în patrimoniul creditoarei ..R.L. a unei creanțe certe, lichide și exigibile corespunzătoare obligației terțului poprit de a plăti sumele în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate debitorului în viitor, de la scadența acestora. Cum terțul poprit nu a făcut proba stingerii obligației în perioada de la comunicarea adresei de poprire și până la termenul de judecată acordat în cauză, rezultă că acesta nu s-a conformat obligației impuse de art. 456 alin. 1 lit. a) Cod procedură civilă.

În ceea ce privește aplicarea O.G. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii potrivit căreia există o procedură specială pentru executarea silită a obligațiilor de plată ale instituțiilor bugetare, unitățile teritoriale de trezorerie și contabilitate publică instanța consideră că terții popriți nu se pot prevala de această dispoziție pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații stabilite printr-un titlu executoriu.

De altfel, înființarea popririi numai asupra contului „cheltuieli de capital conform OG 22/2002, modificat prin Legea nr.110/2007, ar fi fost posibilă numai în termenul de 6 luni de la data emiterii somației, însă acest termen a expirat, motiv pentru care executorul judecătoresc a procedat la emiterea dispoziției de poprire.

În practica judiciară validarea popririi este posibilă, în cauză cu atât mai mult cu cât s-a stabilit că poate avea ca obiect și venituri viitoare ale debitorului, situație care nu duce la prejudicierea terților popriți în condițiile în care raportul juridic direct dintre aceștia și creditor se naște în momentul în care creanța debitorului poprit în raporturile sale cu terțul poprit devine exigibilă.

Referitor la cererea de amendare a terțului poprit, instanța a reținut că art.460 alin.2 C.proc.civ., prevede posibilitatea amendării terțului poprit în cazul în care a refuzat cu rea-credință îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege în sarcina sa.

Întrucât nu s-a probat că omisiunea terțului poprit de a efectua operațiunea de consemnare a sumei de bani datorate debitorului, la dispoziția executorului judecătoresc, la cererea creditoarei, în termenul de 15 zile prevăzut de art.456 C.proc.civ., ar fi fost cauzată de reaua lui credință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de aplicare a amenzii judiciare terțului poprit, reținând că reaua-credință nu poate fi prezumată și stabilită exclusiv pe baza nerespectării termenului prevăzut de lege pentru îndeplinirea obligației de plată, întrucât s-a formulat contestație la executare, iar executarea silită din dosarul de executare silită nr.21/2010 al B. N. E. M. a fost suspendată conform încheierii din dosarul nr._ al Judecătoriei P., situație care face dovada că terțul poprit nu a fost de rea-credință.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel . și Direcția G. a Finanțelor Publice a județului B..

. a arătat în motivele de apel că hotărârea apelată este dată cu încălcarea dispozițiilor HG 78/ 1992, HG 34 /2009 și a dispozițiilor Legii nr. 273/2006 .

T. P. nu are personalitate juridică. Calitatea de terț poprit o are Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile art. 1 din cadrul HG 78/1992: "începând cu anul 1992, Ministerul Economiei și Finanțelor va organiza trezoreria centrală a finanțelor publice, precum și trezorerii în cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice, administrațiilor financiare, circumscripțiilor fiscale orășenești și percepțiilor rurale". Potrivit art .2 lit.g din HG 34 / 2009 MFP îndeplinește funcția de administrare a resurselor derulate prin T. Statului .

În speța dedusă judecății, dat fiind faptul că fondurile bănești urmărite reprezintă disponibilități ale bugetului debitoarei, fiind aplicabile disp. art .59 din Legea nr. 273 /2006, calitate procesuală pasivă are Ministerul Finanțelor Publice și nu T. așa cum a reținut instanța fondului.

Potrivit organigramei MFP, unitățile de trezorerie fac parte din administrațiile finanțelor publice locale iar, potrivit art. 17 din Codul de procedură fiscală, subiectele raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.

Potrivit art. 16 alin 3 din OG 93/2003 statul este reprezentat de MFP prin Agenția Naționala de administrare Fiscala și unitățile sale subordonate cu personalitate juridica. Direcțiile generale ale finanțelor publice județene constituie astfel de unități. Conform OUG 146/2002 T. Statului este un sistem unitar, iar conform referitului HG acest "sistem" este organizat în cadrul MFP, acesta în calitate de organ al administrației centrale, cu personalitate juridica, având calitatea de tert poprit.

Totodată sentința este nelegală întrucât nu respectă dispozițiile art. 460 alin.(l) și art. 103 Cod procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 460 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

Din interpretarea coroborată a prevederilor acestui articol cu dispozițiile art. 456 din Codul de procedură civilă, rezultă că terțul poprit trebuie să-și îndeplinească obligația în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar creditorul poate, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește această obligație, să ceară, în termen de 3 luni de la data când acesta trebuia să își execute obligația, validarea popririi.

Dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Cum cererea de validare reprezintă un act de procedură, în sensul acestei norme legale, în situația în care nu este formulată în termenul de 3 luni prevăzut de lege în favoarea celor în drept să ceară validarea, termen al cărui punct de plecare este clar delimitat de lege, anume expirarea celor 15 zile de la data când terțul a primit înștiințarea de efectuare a popririi, în cauză, operează decăderea, ca sancțiune de drept procesual civil pentru neefectuarea în termen a actelor de procedură.

în speța dedusă judecății, așa cum rezultă și din Sesizarea adresată Judecătoriei P. de B.E.J N. E. – M., de a pronunța o sentință de validare a popririi, dispoziția de poprire a fost emisă Trezoreriei P. în data de 06.05.2010.

Prin încheierea din data de 25.01.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., s-a admis cererea de suspendare a executării ce face obiectul dosarului de executare silită nr.21/2010, al B. N. E. M., formulată de contestatoarea .> Din data de 06.05 .2010 când a fost emisă dispoziția de poprire și până în data de 25.01.2011, când a fost pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., încheierea prin care s-a admis cererea de suspendare a executării ce face obiectul dosarului de executare silită nr.21/2010, al B. N. E. M. au trecut mai mult de 3 luni.

La data de 14.01.2013, B. N. E. M. a înaintat Trezoreriei P. o adresă în care învederează că prin "Sentința civilă nr.1509 / 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria P. județul B. (dosar ._ ), a fost respinsă contestația la executare promovată de debitoare și, pe cale de consecință, și suspendarea executării silite, așa cum reiese din Certificatul de grefă emis la data de 17.12.2012", iar la data de 02.04.2013 a fost înregistrată Sesizarea adresată Judecătoriei P. de B.E.J de a pronunța o sentință de validare.

Instanța trebuia să constate că au trecut mai mult de trei luni, de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, până la data introducerii cererii de validare poprire ( 02.04.2013 ) la Judecătoria P., astfel că termenul de a sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi a expirat, intervenind decăderea .

Soluția instanței de fond s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a OG nr. 22/2002, în sensul ca Judecătoria în mod greșit a apreciat ca terții popriți nu se pot prevala de dispozițiile OG nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații stabilite printr-un titlu executoriu.

Curtea Constituțională a constatat compatibilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 atât cu exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, cât și cu art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 instituie anumite limite ale executării, în sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop. Aceasta limitare nu este insa contrara Legii fundamentale, ci este în concordanta cu principiile consacrate de aceasta și nu înfrânge regula accesului liber la justiție sau dreptul la un proces echitabil.

Interzicerea executării silite asupra altor fonduri bănești decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, ci o norma de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu sa se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu".

În acest sens, Curtea Constituționala a statuat prin decizii de speța, în sensul că se instituie anumite limite asupra executării silite, aceasta neputandu-se face asupra oricăror resurse financiare ale instituțiilor publice ci, numai asupra acelora alocate special de la buget, cu aceasta destinație (art. 1 alin. I și 2 din O.G. nr. 22/2002).-

Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, „cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 „creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol", în timp ce dispozițiile art. 72 alin.l lit. a din Legea nr. 500/2002 statuează că este infracțiune nerespectarea dispozițiilor art. 14 alin. 3 din același act normativ, în acord cu care „Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare".Ingerința este determinata de necesitatea menținerii unui just echilibru între exigentele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor individuale: dreptul oricărei persoane fizice sau juridice la respectarea bunurilor sale nu aduce atingere dreptului pe care îl au statele de a pune în vigoare legi pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general, (cauza Metaxas împotriva Greciei, paragraful 31).

Direcția G. a Finanțelor Publice a județului B. critica sentința instanței de fond, întrucât în mod eronat a admis cererea și a validat poprirea înființată prin dispoziția de poprire din data de 02.06.2010 în dosarul execuțional nr. 21/P/2010 a B. N. E. M., până la concurența sumei de 244.921,77 lei, apreciind ca terțul poprit T. Patarlagele nu s-a conformat obligației impuse de art. 456 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura civila cu toate ca în calitate de terț poprit si-a îndeplinit obligațiile de dand curs solicitării prin dispoziția de poprire emisa de B. N. E. M. în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 3 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2336/2011, a solicitat debitoarei situația sumelor care se indisponibilizează conform Anexei 2 din Ordinul mai sus menționat.

Astfel, urmare adresei de înființare a popririi emisă de B. E. Judecătoresc N. E. M., T. Patarlagele, în conformitate cu art. 3 alin. l din Ordinul MFP 2336/2011, a adus la cunoștința debitoarei . faptul ca are obligația de a comunica în scris cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei, situația sumelor ce se indisponibilizează.

De la data de 18.01.2013, data întocmirii primei anexe până la data de 03.04.2013, nu a fost înscrisă în anexa nr. 2 nicio sumă disponibilă pentru virat.

La data înființării popririi, debitoarea nu avea sold disponibil în cont propriu, organul fiscal teritorial competent, respectiv AFPO P. făcând precizarea că sumele provenite din alocări bugetare viitoare vor fi indisponibilizate și virate.

Așadar, ideea culpei procedurale imputabile administratorului de cont, conform art. 460 din vechiul cod de procedura civila sau conform art. 789 din Noul cod de procedura civila, de natura a-l angaja patrimonial în nume propriu, prin conversia calității de tert poprit în veritabil debitor al obligației de plata urmărite nu poate fi reținuta în cauza, în condițiile în care legalitatea OMFP NR.2336/2011 a fost confirmata definitiv și irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5235/14.05.2013.

Prin cererea înregistrată la data de 23.09._, apelanta . suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei P., având ca obiect contestație la executare, invocând prevederile art. 244 alin. 1 Cod proc. civ .

A arătat că, dezlegarea actualei pricini atârnă de existența unui drept ce face obiectul altei judecăți.

În sprijinul cererii de suspendare a judecății s-a depus la dosar Certificatul emis de Judecătoria P. din data de 31.07.2013 și copie de pe încheierea pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a suspendat pricina în acesta cauză până la soluționarea dosarului nr._ al Judecătoriei P..

După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul B., prin sentința civilă nr. 177 din 25.09.2013 a respins cererea de suspendare a cauzei și apelurile ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul B. a reținut următoarele considerente:

Examinând cererea de suspendare a judecării apelului, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 244 alin. 1 Cod proc. civ .

Contestația la executare formulată de către debitoare nu este determinantă în soluționarea prezentei cauze din moment prin acesta nu se urmărește anularea titlului executoriu, iar titlul executoriu în baza căruia se face poprirea trebuie adus la îndeplinire.

Asupra apelurilor, Tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

T. P. are calitatea de terț poprit, chiar daca este subordonată Ministerului Finanțelor Publice, în condițiile art. 1 din cadrul HG 78/1992, din moment ce administrează conturile debitoarei.

Potrivit art. 457 alin. 1 ai 1/1 din Cod proc. civ., în cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înființează potrivit art. 453, iar în cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare.

Au fost respectate cerințele art. 460 Cod procedură civilă, din moment ce terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, în termen de 3 luni de la data când trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, astfel încât justificat a fost sesizată instanța de executare, în vederea validării popririi.

Dispoziția de poprire a fost inițial primită de T. P. la data de 30.01.2012, iar ulterior executorul judecătoresc, ca urmare a răspunsurilor primite de la terțul poprit la datele de 21.02.2013 și 26.02.2013, a revenit cu o noua adresă ce a fost primită de T. Părârlagele la data de 06.03.2013 (fila 133 dosar fond), dată de la care urmează a curge termenul de 3 luni prevăzut de lege.

Cum cererea de validare a fost înregistrată la Judecătoria P. la data de 02.04. 2013, termenul de 3 luni a fost respectat.

Soluția instanței de fond nu a fost data cu interpretarea și aplicarea greșită a OG nr. 22/2002, întrucât terții popriți nu se pot prevala de dispozițiile OG nr. 22/2002 cu modificările și completările ulterioare pentru a se sustrage de la îndeplinirea unor obligații stabilite printr-un titlu executoriu.

Este adevărat că Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 instituie anumite limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop.

Prin validarea popririi terțul poprit urmează a face plata din fondurile bănești alocate de la bugetul de stat în acest scop, fonduri ce urmează a fi alocate pe viitor.

Deși Curtea Constituțională a statuat că se instituie anumite limite asupra executării silite, aceasta neputându-se face asupra oricăror resurse financiare ale instituțiilor publice ci, numai asupra acelora alocate special de la buget, cu aceasta destinație (art. 1 alin. I și 2 din O.G. nr. 22/2002), se impune validarea popririi deoarece pe viitor urmează a fi alocate fondurile necesare de la bugetul de stat în vederea plății acestor creanțe.

Validarea popririi a fost considerată admisibilă. Conform art. 1 alin.2 din OG nr. 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.

Ca urmare, alte sume existente și viitoare în conturile debitoarei, altele decât cele menționate în textul de lege susmenționat nu pot face obiectul popririi.

Apelul Direcției Generala a Finanțelor Publice a județului B. a fost de asemenea neîntemeiat .

T. P. nu s-a conformat obligației impuse de art. 456 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura în calitate de terț poprit, deoarece nu și-a îndeplinit obligațiile ce rezultau din dispoziția de poprire în sensul că prin adresa nr. 1769 din 21.02.2013, nu a precizat dacă debitoarea până la acestă dată a avut sau nu disponibil în conturile ce pot face obiectul popririi conform OG nr. 22/2002 și nici nu a precizat că va indisponibiliza sumele ce vor intra în viitor în aceste conturi.

Așa fiind, și văzând și dispozițiile art. 296 Cod proc. civ., apelurile deduse judecății vor fi respinse ca neîntemeiate.

Împotriva acestei decizii au formulat recursuri Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și ., criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea recursului Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a arătat că instanța în mod eronat a respins apelul acestei instituții și a validat poprirea înființată prin dispoziția de poprire din data de 02.06.2010 în dosarul execuțional nr. 21/P/2010 al B. N. E. M., până la concurența sumei de 244.921,77 lei apreciind că terțul poprit T. P. nu s-a conformat obligației impuse de art. 456 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă.

A arătat că această instituție și-a îndeplinit obligațiile de terț poprit dând curs solicitării prin dispoziția de poprire emisă de B. N. E. M., în sensul că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 3 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2336/2011 a solicitat debitoarei situația sumelor care se indisponibilizează conform Anexei 2 din acest Ordinul.

Astfel, urmare adresei de înființare a popririi emisă de B. E. Judecătoresc N. E. M., T. P. în conformitate cu art. 3 alin. l din Ordinul MFP 2336/2011 a adus la cunoștința debitoarei . faptul că are obligația de a comunica în scris cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei situația sumelor ce se indisponibilizează.

De la data de 18.01.2013, data întocmirii primei anexe până la data de 03.04.2013 nu a fost înscrisă în anexa nr. 2 nicio sumă disponibilă pentru virat.

A mai arătat că la data înființării popririi, debitoarea nu avea sold disponibil în cont propriu, organul fiscal teritorial competent, respectiv AFPO P. făcând precizarea că sumele provenite din alocări bugetare viitoare vor fi indisponibilizate și virate.

Așadar, a considerat că ideea culpei procedurale imputabile administratorului de cont, conform art. 460 din vechiul Cod de procedură civilă sau conform art. 789 din Noul cod de procedură civilă, de natura a-l angaja patrimonial în nume propriu, prin conversia calității de terț poprit în veritabil debitor al obligației de plată urmărite nu poate fi reținută în cauză în condițiile în care legalitatea OMFP NR.2336/2011 a fost confirmată definitiv și irevocabil de înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5235/14.05.2013.

În concluzie, față de aceste considerente a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

În motivarea recursului, .>a arătat că instanța a aplicat greșit legea respingând cererea de suspendare a judecății cauzei ca neîntemeiată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art.244 alin . 1 Cod proc.civ.

Netemeinic și nelegal instanța de apel a reținut: ""contestația la executare formulată de către debitoare nu este determinantă în soluționarea prezentei cauze din moment ce prin aceasta nu se urmărește anularea titlului executoriu, iar titlul executoriu în baza căruia se face poprirea trebuie dus la îndeplinire".
Prin contestația la executare s-a urmărit tocmai anularea titlului executoriu și anume Sentința civilă nr. 320/04.03.2009 a Judecătoriei S. prin care s-a validat poprirea înființată prin dispoziția de poprire nr. 275 /08/29.11.2008 astfel cum a fost menționată prin decizia civilă nr. 301/30.03.2010 a Curții de Apel Ploiești .
În cuprinsul contestației la executare se menționa: "în speța dedusă judecății titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 320/ 04.03.2009 a Judecătoriei S. prin care s-a validat poprirea înființată prin dispoziția de poprire nr. 275 /08/29.11.2008 astfel cum a fost menționată prin decizia civilă nr. 301/30.03.2010 a Curții de Apel Ploiești.
Prin sentința civilă nr. 320/04.03.2009 Judecătoria S. a admis cererea formulată de creditoarea . în contradictoriu cu terțul poprit . validat poprirea înființată prin Dispoziția de poprire nr. 275 / 08 /19.11.2008 în dosarul execuțional nr. 257/2008.
Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr. 569/20.10.2009 a admis apelul declarat de apelanta terț poprit . civile nr. 320/04.03.2009 pronunțată de Judecătoria S. în contradictoriu cu intimatul creditor . schimbând în tot sentința apelată în sensul că a respins cererea de validare a popririi ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Ploiești prin Decizia civilă nr. 301/30.03.2010 a admis recursul declarat de creditoarea ..R.L și a modificat în tot decizia civilă nr._09 pronunțată de Tribunalul Prahova menținând sentința civilă nr. 320/4 martie 2009 pronunțată de Judecătoria S..
Pentru a ajunge la această soluție Curtea de Apel Ploiești a avut în vedere facturile fiscale nr.024/12.02.2008 în valoare de 320.277,04 respectiv 006/ IOJ 1.2008 în valoare de_,55 lei contestate de terțul poprit - . înscris care este considerat de instanță că ar emana de la Primăria comunei Viperești datat la 17 februarie 2009 din care rezultă că ..R.L mai are de încasat suma de 500.100 lei, înscris nerecunoscut de terțul poprit
Cu privire la înscrisurile mai sus menționate a fost formulată plângere penală adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria P., împotriva administratorului ..R.L pentru că a întocmit în fals facturile fiscale nr. 024/12.02.2008 respectiv 006/10.11.2008 prin care a certificat faptul că a executat și alte lucrări de reabilitare și extindere la Școală G. din ., în afara lucrărilor executate, recepționate și onorate la plată pana la acel moment.
Facturile fiscale invocate nu au avut la bază situații de lucrări reale din care să rezulte în vreun fel lucrările executate de . S. potrivit contractului încheiat între cele două părți și în consecință nu au fost însușite de partea vătămată, Primăria Viperesti
În urma plângerii formulate a fost întocmit Dosarul nr. 108/P/ 2013 în care a început urmărirea penală.
Mai mult, prin încheierea din data de 06.08.2013 pronunțată în dosarul nr.2503 /277/2013 s-a dispus în baza art.403 alin .4 cod procedură civilă suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr.21/2010 al B. N. E. M..
A mai arătat recurenta că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la calitatea procesuală pasivă a Trezoreriei P. motivând netemeinic și nelegal că T. are calitate de terț poprit chiar dacă este subordonată Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sesizarea adresată Judecătoriei P., B. N. E. - M. a chemat în judecată T. P., instanța de apel neanalizând dacă aceasta are calitate procesuală pasivă.
Potrivit organigramei Ministerului Finanțelor Publice, unitățile de trezorerie fac parte din administrațiile finanțelor publice locale. Potrivit art. 17 din Codul de procedură fiscală subiectele raportului juridic fiscal sunt "statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport".
Textul de lege nu distinge, în ultima situație daca aceste "persoane" sunt fizice sau juridice, fiind suficient să îndeplinească cerința esențială de a dobândii drepturi sau obligații în cadrul raportului fiscal.
Potrivit art. 16 alin.3 din OG nr. 92/2003, republicat, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Naționala de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.
Așa cum a precizat anterior, direcțiile generale ale finanțelor publice județene constituie astfel de unități, însă, în plus, este necesar ca acestea să dețină mandat de reprezentare emis de Ministerul Finanțelor Publice. Pe de alta parte, unitățile de trezorerie nu au personalitate juridică și nici administrațiile finanțelor publice locale.
Potrivit art. 2 lit. g din HG 34/2009 MFP îndeplinește funcția de administrare a resurselor derulate prin trezoreria statului. Întrucât creanța urmărită reprezintă disponibilități ale bugetului debitoarei - unitatea administrativ teritorială Viperești, în speță sunt aplicabile disp. art. 59 din legea 273/2006, astfel MFP are calitate procesuala în cauză .
A mai arătat recurenta că netemeinic și nelegal instanța de apel a considerat că au fost respectate cerințele art. 460 cod procedură civilă, din moment ce terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, astfel încât justificat a fost sesizată instanța de executare în vederea validării popririi,
Se susține că în mod greșit a reținut instanța de apel în Decizia criticată (fila nr.10, alin 13) că termenul de trei luni de zile începe să curgă din data de 06.03.2013 când T. P. a primit o nouă adresă de la B. N. E. - M., menționând că dovada se regăsește la fila 133 din dosarul de fond (dosarul de fond neavând 133 de file).
Având în vedere aceste considerente și anume că Dispoziția de poprire a fost primită de T. P. la data de 07.05.2010 iar la data de 02.04.2013 a fost înregistrată sesizarea adresată Judecătoriei Patârlagele de B.E.J N. E. - M. de a pronunța o sentință de validare, rezultă că nu au fost respectate dispozițiile art. 460 alin.(l) și art. 103 Cod procedură civilă trecând mai mult de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.
În conformitate cu prevederile art. 460 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitoru sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Din interpretarea coroborată a prevederilor acestui articol cu dispozițiile art. 456 din Codul de procedură civilă, rezultă că terțul poprit trebuie să-și îndeplinească obligația în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, ori în speța dedusă judecății Dispoziția de poprire a fost primită de T. P. la data de 07.05.2010, creditorul având posibilitatea dacă terțul poprit nu-și îndeplinește această obligație, să ceară, în termen de 3 luni de la data când acesta trebuia să își execute obligația, validarea popririi.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum cererea de validare reprezintă un act de procedură, în sensul acestei norme legale, în situația în care nu este formulată în termenul de 3 luni prevăzut de lege în favoarea celor în drept să ceară validarea, termen al cărui punct de plecare este clar delimitat de lege, anume expirarea celor 15 zile de la data când terțul a primit înștiințarea de efectuare a popririi, în cauză, operează decăderea, ca sancțiune de drept procesual civil pentru neefectuarea în termen a actelor de procedură.
A arătat recurenta că în mod eronat instanța de apel a considerat că termenul de trei luni de zile începe să curgă din data de 06.03.2013 când T. P. a primit o nouă adresă și că, deși instanța de apel a menționat în decizia criticată că OG 22/2002 instituie anumite limite ale executării, în sensul că acestea nu se pot face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop cu încălcarea vădită a legii, a considerat că validarea popririi este admisibilă motivat de faptul că prin dispoziția de poprire „se urmărește indisponibilizarea tuturor conturilor, inclusiv sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate (art.1, alin.2 din OG 22/2002).
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul Direcției Generala Regionala a Finanțelor Publice G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. se reține că această instituție susține că și-a îndeplinit obligațiile de terț poprit dând curs solicitării prin dispoziția de poprire emisă de B. N. E. M., în sensul că în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 3 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2336/2011 a solicitat debitoarei situația sumelor care se indisponibilizează conform Anexei 2 din acest Ordin.
Sub acest aspect se reține că, în sistemul procesual actual, poprirea poate parcurge, în unele cazuri, două faze, respectiv înființarea și validarea popririi.
Dintre aceste două faze, validarea popririi reprezintă o fază procedurală excepțională, ce intervine în procedura popririi executorii, numai în cazurile în care terțul poprit nu-și aduce la îndeplinire obligațiile ce-i revin potrivit dispozițiilor art. 456 Cod procedură civilă, în termenele stabilite de acest text, respectiv 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor datorate în viitor, de la scadența acestora.
Conform art. 456 lit. a si b C.proc.civ., in termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar in cazul sumelor de bani datorate in viitor, de la scadenta acestora, tertul poprit este obligat: sa consemneze suma de bani sau, dupa caz, sa indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite si sa trimita dovada executorului, in cazul popririi prevazute la art. 453 alin. 1 sau sa plateasca direct creditorului suma retinuta si cuvenita acestuia, in cazul popririlor prevazute de art. 453 alin. 2.
Inscrisurile depuse la dosar demonstreaza faptul ca tertul poprit nu s-a conformat dispozitiilor textului de lege sus-citat desi adresa de înfiintare a popririi i-a fost comunicata, invocând doar că a adus la cunoștința debitoarei . faptul că are obligația de a comunica în scris cel târziu în prima zi lucrătoare de la primirea adresei situația sumelor ce se indisponibilizează.
Nici ulterior primirii somației nu a procedat la respectarea obligațiilor impuse astfel încât, devin incidente prevederile art. 460 alin. (1) din Codul de procedură civilă:” dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.”
Pe cale de consecință este nerelevantă invocarea OMFP NR.2336/2011 câtă vreme acesta nu derogă de la dispozițiile Codului de Procedură Civilă invocate anterior.
În concluzie, față de aceste considerente,nefiind incidente nicunul din motivele demodificare sau casare prevăzute de art. 304 c.pr.civ., Curtea de Apel va respinge în baza disp. art.- 312 alin. 1 c.pr.civ. recursul formulat de terțul poprit.
În ceea ce privește recursul declarat de .>, Curtea constată că aceasta critică în primul rând soluția de respingere a cererii de suspendare a judecății cauzei ca neîntemeiată, apreciind că erau îndeplinite condițiile art.244 alin . 1 Cod proc.civ.
Deși recurenta susține că prin contestația la executare ce face obiectul dosarului nr. _ al Judecătoriei P., s-a urmărit tocmai anularea titlului executoriu și anume Sentința civilă nr. 320/04.03.2009 a Judecătoriei S. prin care s-a validat poprirea înființată prin dispoziția de poprire nr. 275 /08/29.11.2008 astfel cum a fost menționată prin decizia civilă nr. 301/30.03.2010 a Curții de Apel Ploiești, se constată că acest dosar nu este în curs de soluționare, ci este suspendat, la rândul său, conform încheierii de ședință din data de 29.10.2013, pronunțată de Judecătoria P..
Prin această încheiere, având în vedere adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria P. din 13.06.2013 aflată la fila 12 cu nr. 108/P/2013, potrivit căreia s-a început urmărirea penală față de I. G., care a fost administratorul ., cât și împotriva numitului O. E. pentru mai multe infracțiuni de abuz în serviciu, fals material, uz de fals și fals intelectual instanța a constatat că raportat la obiectul contestației la executare, cercetarea infracțiunilor menționate poate avea o înrâurire asupra hotărârii ce se poate da în acest dosar, astfel încât, a dispus în temeiul art.244 alin.1 pct.2 C.pr.c. suspendarea judecății.
Pe de altă parte, această soluție nu poate conduce de plano la obligativitatea suspendării și a prezentei cauze, pentru aceleași motive câtă vreme dispozițiile art. 244 c.pr.civ. sunt facultative, lăsând la latitudinea judecătorului a aprecia dacă se impune sau nu suspendarea cauzei.
Or, în speța de față, raportat la natura urgentă a cauzei dedusă judecății, în mod corect Tribunalul a respins cererea de suspendare a judecății cauzei ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art.244 alin . 1 Cod proc.civ., deoarece titlul executoriu în baza căruia se face poprirea nu fusese anulat, deci trebuia dus la îndeplinire.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Trezoreriei P. ca terț poprit chiar dacă este subordonată Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține că ceea ce este esențial pentru constatarea acestei calități nu este ierarhia Unităților de trezorerie în organigrama Ministerului Finanțelor Publice.
Curtea constată că terțul poprit este un debitor al debitorului poprit, respectiv o persoana juridica sau fizica straina de raportul obligational initial, stabilit intre creditorul urmaritor si debitorul poprit, care este la randul sau debitor fata de debitorul poprit.
Deci calitatea sa procesuala este determinata de existenta a unui raport obligational intre debitorul urmarit si tertul poprit.
Ca atare nu au incidență în cauză disp. art. 16 alin.3 din OG nr. 92/2003, republicat, conform cărora statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Naționala de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.
În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că netemeinic și nelegal instanța de apel a considerat că au fost respectate cerințele art. 460 cod procedură civilă, din moment ce terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, Curtea reține următoarele:
În mod eronat instanțele anterioare au reținut că „Dispoziția de poprire a fost primită de T. Patârlagele la data de 30.01.2012”, fila 18 dosar fond, întrucât la fila nr.18 din dosarul de fond nu se regăsește dovada de primire a Dispoziției de poprire ci dovada de primire a adresei nr.24.01.2012 - proces verbal cheltuieli de executare /23.01.2012 proces verbal actualizare creanță.
În realitate Dispoziția de poprire a fost emisă în data de 02.06.2010 așa cum rezultă din data menționată pe această dispoziție și primită de T. P. la data de 07.05.2010 așa cum rezultă din înregistrarea acesteia la T. P. (4718/07.05.2010).
La fila nr.12 din dosarul de fond se regăsește Dispoziția de poprire emisă de B. N. E. - M. în dosarul execuțional nr.21/2010 la data de 02.06.2010, care a fost comunicată terțului poprit la data de 07.06.2010, conform dovezii de primire a Dispoziției de poprire mai sus menționată de către T. P. de la fila nr.l3 din dosarul de fond (dovadă de primire și proces - verbal de predare din 07.06.2010 prin care s-a comunicat adresa din data de 02.06.2010 - Dispoziție de poprire, proces verbal cheltuieli de executare/12.05.2010 copie titlu executoriu emis în dosarul nr. 21/2010.)
De altfel, chiar prin cererea de validare a popririi creditoarea a arătat că la data de 25.10.2010 a înaintat terțului poprit o adresă prin care aducea la cunoștință faptul că, la data de 17.11.2010 urma să se împlinească termenul de 6 luni acordat debitoarei prin OG 22/2002 de efectuare a plății, și, drept consecință, în situația în care aceasta nu va efectua plata să dea curs dispoziției de poprire .
Ca atare, în mod greșit a reținut instanța de apel în Decizia criticată că termenul de trei luni începe să curgă din data de 06.03.2013 când T. P. a primit o nouă adresă de la B. N. E. - M., fiind cert că dispoziția de poprire a fost primită de T. P. la data de 07.05.2010, iar sesizarea adresată Judecătoriei Patârlagele de B.E.J N. E. - M. de a pronunța o sentință de validare, s-a efectuat de abia la data de 02.04.2013 cu nerespectarea dispozițiilor art. 460 alin.(l) în sensul că au trecut mai mult de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.
Curtea de apel apreciază ca fiind fondate susținerile recurentei în sensul că termenul de 3 luni prevăzut de dispozițiile art. 460 alin. (1) din Codul de procedură civilă este un termen de procedură, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit un anumit act, nerespectarea acestuia fiind sancționată cu decăderea, sancțiune destinată să garanteze celeritatea procedurii judiciare și să contribuie la apărarea intereselor legitime ale părților.
În sprijinul acestei concluzii stă Decizia nr. 7/2013 din_, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 263 din_, prin care s-a stabilit cu ocazia judecării unui recurs în interesul legii pentru interpretarea și aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, că termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat ca în sistemul procesual instituit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2005, poprirea poate parcurge doar în unele cazuri două faze, aceea a înființării și aceea a validării popririi, deoarece simplificarea formelor execuționale a constituit unul din obiectivele actului normativ în discuție.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2005, "Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".
Pentru a determina natura juridică a acestui termen, instanța supremă a subliniat faptul că termenul procedural este intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie îndeplinit sau este oprit să se facă un anumit act de procedură. Această definire a termenului procedural impune în mod logic un prim criteriu de clasificare, în termene imperative (peremptorii) sau prohibitive (dilatorii), în funcție de caracterul lor.
Ca atare s-a constatat că termenul prevăzut de art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă este un termen imperativ, pentru că înăuntrul acestuia trebuie îndeplinit actul de procedură care constă în sesizarea instanței cu cererea de validare a popririi.
S-a apreciat că termenul în discuție este, deopotrivă, și un termen legal, fix și absolut, deoarece legea îl impune, iar nerespectarea lui, în lipsa unor alte dispoziții contrare, afectează eficacitatea sesizării instanței de executare prin intervenirea sancțiunii decăderii.
În ceea ce privește sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării termenului de 3 luni, impus de art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a reținut că, potrivit art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui altui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Prin urmare, pentru a opera decăderea nu este necesar ca legea să prevadă sancțiunea decăderii pentru nerespectarea fiecărui termen în parte, fiind suficient faptul că partea nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul peremptoriu fixat de lege.
În condițiile în care Codul de procedură civilă instituie ca regulă decăderea pentru nerespectarea termenelor imperative prevăzute de lege, ICCJ a apreciat că aceasta operează ori de câte ori există un termen legal și imperativ înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procedural, iar legea nu prevede o derogare expresă de la sancțiunea decăderii.
În speța de față, deși dispoziția de poprire a fost primită de T. P. la data de 07.05.2010, chiar și în condițiile respectării termenului de 6 luni stabilit de art. 2 din OG 22/2002, se constată că cererea de validare a popririi a fost depusă cu mult peste termenul de 3 luni prevăzut de lege, respectiv la data de 02.04. 2013.
Instanțele anterioare au apreciat că dispoziția de poprire a fost inițial primită de T. P. la data de 30.01.2012, concluzie incorecta asa cum s-a arătat mai sus, ea fiind primită la data de7.05.2010, iar la data de 17.11.2010 urma să se împlinească termenul de 6 luni acordat debitoarei prin OG 22/2002 de efectuare a plății.
După această dată executorul judecătoresc a emis o nouă adresă, la data de 30.01.2012 și, drept consecință, în situația în care creditorul nu dădea curs dispoziției de poprire era în situația de a solicita validarea popririi conform art. 460 c.pr.civ., lucru pe care l-a făcut de abia peste un an, după efectuarea unei noi reveniri.
Prin revenirea cu o nouă adresă către terțul poprit s-ar ajunge la situația de neconceput ca o asemenea cerere de validare a popriri să poată fi introdusă oricând (3 luni de zile după orice revenire cu o adresă către terțul poprit) ceea ce ar avea drept consecință menținerea și perpetuarea unei stări de incertitudine în care s-ar găsi subiectele de drept implicate în procedura popririi.
În mod just a susținut recurenta că un raționament contrar celor arătate ar duce la consecința ca, un drept de creanță statornicit printr-un titlu executoriu, drept care este, în esența sa, prescriptibil, conform normelor de drept substanțial, să poată fi valorificat oricând (prin revenirea cu o adresă către terțul poprit), nelimitat în timp, în cadrul popririi, față de un alt subiect de drept decât debitorul, și anume față de terțul poprit deschizându-se astfel calea unor abuzuri de drept procesual din partea creditorului care, nelimitat în timp, ar putea solicita validarea popririi revenind cu o nouă adresă către terțul poprit.
De altfel, din chiar formularea textului art. 460 alin. (1) din Codul de procedură civilă rezultă că această normă legală nu reglementează o conduită omisivă, nu fixează o interdicție de a se formula cererea de validare, ci, dimpotrivă, instituie un termen înlăuntrul căruia se poate introduce cererea.
Prin urmare, termenul de 3 luni prevăzut de dispozițiile art. 460 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termen de procedură, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit un anumit act, nu a fost respectat în speța de față, iar nerespectarea acestuia trebuie sancționată cu decăderea, sancțiune destinată să garanteze celeritatea procedurii judiciare și să contribuie la apărarea intereselor legitime ale părților.
Pronunțând o soluție cu nerespectarea dispozițiilor art. 460 c.pr.civ. și în contradicție cu Decizia nr.7/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai sus arătată, instanțele anterioare au emis hotărâri cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ..
Pe cale de consecință, va fi admis recursul debitoarei, va fi modificată în parte decizia tribunalului și sentința în sensul că va fi respinsă cererea de validare poprire ca neîntemeiată, cu menținerea în rest a dispozițiilor care au dat dezlegare celorlalte probleme asupra cărora Curtea de Apel nu a intervenit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de terțul poprit DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., ., județ B. împotriva deciziei civile nr.177 pronunțată la 25 septembrie 2013 de Tribunalul B., în contradictoriu cu petentul B. E. JUDECĂTORESC N. E. M., cu sediul în oraș Vălenii de M., ., județ Prahova, creditoarea ., cu sediul în B., ..63, județ B., și terțul poprit T. P., cu sediul în oraș P., județ B..
Admite recursul declarat de debitoarea ., județ B. împotriva deciziei civile nr.177 pronunțată la 25 septembrie 2013 de Tribunalul B., în contradictoriu cu petentul B. E. JUDECĂTORESC N. E. M., cu sediul în oraș Vălenii de M., ., județ Prahova, creditoarea ., cu sediul în B., ..63, județ B., terțul poprit DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., ., județ B. și terțul poprit T. P., cu sediul în oraș P., județ B..
Modifică în parte decizia tribunalului și sentința în sensul că respinge cererea ca neîntemeiată.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2014.
Președinte, Judecători,
A. P. V. G. M. I. G.
Grefier,
G. C.
Red.IMG
Tehnored.GC
2 ex./18.03.2014
d.f. nr._ Judecătoria P.
J.f. M. M. G.
d.a. nr._ Tribunal B.
j.a. D. R., G. I. R.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2333/2014. Curtea de Apel...		Strămutare. Sentința nr. 16/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Validare poprire. Decizia nr. 287/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Validare poprire. Decizia nr. 287/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI