Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 98/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 15-01-2014 în dosarul nr. 3054/204/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 98
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2014
Președinte - V.-I. S.
Judecător - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de revizuenții D. C., domiciliat în comuna Adunați, ., nr. 134, județul Prahova, D. O., domiciliată în comuna Adunați, ., nr. 134, județul Prahova și D. C. I., domiciliat în ., nr. 134, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 882/26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații B. M., domiciliată în Câmpina, .. 1, județul Prahova, S. I. V., domiciliat în B., ., județul Prahova, S. I. G., domiciliat în Câmpina, . S., . și S. D., domiciliat în B., ., județul B..
Recurs timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr._/13.12.2013 emisă de Primăria Adunați și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pricina fiind solicitată la amânare, au răspuns recurenții-revizuenți D. O., asistată de avocat B. M. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2013, D. C. și D. C.I., reprezentați de același avocat, intimații S. I.G. și S. I. D., lipsind intimații B. M. și Stranica I.V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și se învederează că intimații au depus la dosar, prin intermediul serviciului registratrură, întâmpinare, înregistrată sub nr. 445/9.01.2014.
Avocat B. M., pentru recurenții-revizuenți, depune la dosar împuternicire avocațială, dovezile de plată a taxelor legale datorate pentru promovarea căii de atac, chitanța nr. 858/1.10.2012, reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Intimatul S. I.V., având cuvântul, solicită amânarea judecății pentru a-și angaja apărător ales, având în vedere că abia la acest moment a luat legătura cu fratele său, intimatul S. I. D., care s-a deplasat de la B..
Intimatul S. I. D., având cuvântul, insistă în amânarea cauzei pentru
a-și angaja apărător ales.
Avocat B. M., pentru recurenții-revizuenți, apreciază că cererea de amânare nu este temeinic motivată, în sensul dispozițiilor legale, solicitând respingerea acesteia.
Curtea, în temeiul art. 156 alin. 1 Cod proc. Civilă, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare pentru lipsă de apărare formulată de intimați, constatând că recursul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 13.11.2013, citațiile fiind primite de către intimați încă din datele de 28, respectiv 29.11.2013, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii aflate la filele 14-15 dosar, perioadă de timp apreciată de instanță ca suficientă pentru ca părțile să-și angajeze apărător ales.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea ia act că nu s-au formulat alte cereri și dispune lăsarea cauzei la ordine în vederea soluționării cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, dosarul fiind strigat la ordine, au răspuns recurenții-revizuenți D. O., asistată de avocat B. M. din Baroul Prahova, D. C. și D. C.I., reprezentați de același avocat, intimații S. I.G. și S. I. D., lipsind intimații B. M. și Stranica I.V..
Curtea, în raport de actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. M., având cuvântul pentru revizuenții D. O., D. C. și D. C.I., pe linia motivelor dezvoltate prin cererea depusă în scris la dosar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și admiterea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței depusă la dosar.
Învederează că există contradicție între sentința civilă nr. 3502/30.11.2010 pronunțata de Judecătoria Câmpina, in dosarul nr._ și sentința civila nr. 3502/30.11.2010 pronunțata de aceeași instanță, iar tribunalul a respins cererea de revizuire în mod nelegal, realizând o greșită aplicare și interpretare a disp. art. 322 pct. 7 Cod proc. civilă, fără a observa că rațiunea acestui text de lege este tocmai înlăturarea autorității de lucru judecat, în ipoteza în care instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, cauză și aceleași părți, cum este cazul în speță.
Ori, sentința pronunțată în anul 2010 se impune a fi anulată, conținând contradictorialități față de sentința nr. 3112/1999.
Precizează că sentința recurată în prezentul dosar este netemeinică și prin aceea că nu s-a avut în vedere titlul de proprietate al revizuenților- sentința nr. 1663/2005 a Judecătoriei Câmpina, intabulat în cartea funciară.
Solicită a se reține că nenumăratele expertize întocmite de-a lungul timpului în cadrul litigiilor derulate între părți, precum și actele dosarului, înlătură cu certitudine concluziile ultimei expertize întocmite.
Învederează că intimații se află în posesia terenului, însă și-au majorat dreptul în lipsa unor acte de proprietate, din schițele anexă la actele de donație ale intimaților rezultând faptul că în mod eronat s-a apreciat că există identitate între terenul revendicat de intimați și terenul proprietatea revizuenților.
Intimatul Stanică V., având personal cuvântul, arată că a copilărit pe terenul în cauză, teren ce provine de la bunicii săi, iar familia D. stăpânește terenul doar din anul 1995, în mod samavolnic și în baza unei chitanțe false, apărătorul revizuenților ignorând hotărârile judecătorești, definitive și irevocabile, pronunțate cu 15ani în urmă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, tribunalul apreciind justificat că nu se justifică revizuirea sentințelor indicate.
Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Intimatul S. I. D., având personal cuvântul, arată că terenul în suprafață de 5209 mp provine de la bunicii săi, fiind identificat prin puncte cardinale și vecinătăți, potrivit schițelor de plan existente la dosar, neputând exista două terenuri identice.
Avocat B. M., având cuvântul în replică pentru recurenții-revizuenți, solicită a se reține că doar suprafața de 4213 mp provine de la bunicii intimaților. Totodată, arată că, deși s-a formulat întâmpinare, nu se opune amânării pronunțării la cererea intimaților.
Curtea aduce la cunoștința părților că urmează să aprecieze asupra cererii de amânare a pronunțării formulată de intimați.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub numărul_, revizuienții D. C., D. O. și D. C. I. au formulat, in contradictoriu cu intimatii B. M., S. I. V., S. I. G., cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 3502/30.11.2010 pronunțata de Judecătoria Câmpina, in dosarul nr._, solicitând in principal, anularea celei din urma hotărâri, respectiv sentința civila nr. 3502/30.11.2010 pronunțata de Judecătoria Câmpina, și, în subsidiar, schimbarea in tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii intimaților, precum și suspendarea executării hotărârii supusa revizuirii, până la soluționarea cererii de revizuire.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 3502/30.11.2010 pronunțata de Judecătoria Câmpina s-a admis intimaților, reclamanți în acel dosar, acțiunea formulata împotriva revizuenților, pârâți în acel dosar, fiind obligați sa lase in deplina proprietate si posesie terenul in suprafața de 5237 mp, situat in .”, conform raportului de expertiza P. D., constatând ca actele de proprietate ale acestora sunt mai bine caracterizate, față de actul de proprietate prezentat de revizuenti.
Revizuienții au mai precizat că, din motivarea data acțiunii de către intimați, rezulta că aceștia au înțeles să se folosească in dovedirea dreptului de proprietate de sentința civilă nr. 81/1971, conform cărora le-a revenit in lot suprafața de 4213 mp, formata din două parcele, prima având 3063 mp, pct. „Acasă”, iar cea de-a doua de 2146 mp, pct. „Acasă”.
S-a mai arătat în cererea de revizuire, că această sentință este contradictorie față de sentința civilă nr. 3112/04.11.1999 pronunțată de Judecătoria Câmpina in dosarul nr. 1760/RTJ/1998, prin care s-a admis acțiunea în revendicare pentru suprafața de 3063 mp, iar reclamantului S. I. terenul in suprafața de 2146 mp situat in corn. Adunați, pct. „Acasă”.
Astfel, sentința pronunțată la data de 30.11.2010 infirmă ceea ce s-a stabilit anterior prin sentința civila nr. 3112/04.11.1999, când erau prezentate cele doua suprafețe de teren, cel de 3063 mp identificată pe schița de plan anexa la raportul de expertiza Baiuță N., prin perimetrul L-H-I-J-K, si de terenul în suprafața de 2146 mp, identificat pe aceeași schița de plan prin perimetrul F-G-H-L. Conform dispozitivului sentinței civile nr. 3502/30.11.2010, instanța a stabilit că suprafața revendicata este de 5237 mp, identificata pe conturul A-B-C-D-E-F-G-A, conform raportului de expertiza P. D., care nu mai corespunde nici din punct de vedere al suprafeței si nici din punct de vedere al identificării, poziționării pe schița de plan.
In drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ. si art. 325 raportat la art. 403 alin. 3 si 4 C.proc.civ.
In dovedirea cererii de revizuire au fost depuse in copie la dosar înscrisuri.
Intimata B. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 03.10.2012, revizuentii au formulat o cerere, prin care au solicitat introducerea in cauza a numitului S. I D., arătând că din eroare acesta a fost omis a fi trecut alături de ceilalți intimați, deși figurează in calitate de parte in sentința civila nr. 3502/30.11.2010.
Tot la termenul din 03.10.2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Câmpina, față de cazul de revizuire invocat, si anume cel prevăzut de dispozițiile art. art. 322 pct. 7 C.proc.civ.
Prin sentința civila nr. 2771/03.10.2012 Judecătoria Câmpina a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Câmpina, invocata din oficiu, și a dispus declinarea competentei de soluționare a cererii de revizuire in favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Câmpina a reținut că prin cererea formulată, D. C., D. O. și D. C. I. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 3502/30.11.2010, pronunțata de Judecătoria Câmpina, in dosarul nr._, cu motivarea ca aceasta este contradictorie fata de sentința civilă nr. 3112/04.11.1999 pronunțată tot de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr. 1760/RTJ/1998, invocându-se cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ.
Potrivit art. 323 alin. 2 C.proc.civ, in cazul art. 322 pct. 7 C.proc.civ., „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare in grad, față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice”.
Așadar legea stabilește in acest caz competenta de soluționare a cererii de revizuire, in favoarea instanței mai mare in grad, fata de cea care a pronunțat hotărârile potrivnice. Cum cele doua hotărâri sunt pronunțate de Judecătoria Câmpina, instanța mai mare in grad este Tribunalul Prahova .
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 09.11.2012, sub același număr de dosar, nr._ .
La data de 16.01.2013 a fost depusă la dosar notă de ședință formulată de intimata B. M., prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefiind temeinică și legală, arătând că aceleași motive ale cererii de revizuire au fost precizate și în fața instanței de fond, aceasta respingându-le ca neîntemeiate. A mai arătat că edificator pentru cauză este și procesul verbal de punere în posesie, de asemenea, sentința a cărei revizuire se solicită este definitivă și irevocabilă, fiind investită cu formulă executorie și pe baza acesteia intimații au fost puși în posesie, iar revizuenții au avut diferite ocazii pentru a o contesta.
Prin sentința civilă nr. 882/26 martie 2013, Tribunalul Prahova a respins cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată, a respins cererea de revizuire, formulată de revizuenți, ca neîntemeiată, dispunând restituirea către revizuenți, în condițiile prevăzute de art. 723 alin. 3 C.proc.civ., a cauțiunii în sumă de 500 lei, consemnată prin recipisa CEC nr._ din data de 06.03.2013.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
A. Cu privire la sentința civilă nr. 3112/04.11.1999 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 1760/RTJ/1998.
Prin sentința civilă nr. 3112/04.11.1999 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă în parte acțiunea în revendicare și în grănițuire formulată de reclamanții B. M., S. I., S. V., S. D. și S. G., în contradictoriu cu pârâții D. Olipmpia, D. C. și D. I., și s-a dispus obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților B. M., S. V., S. D. și S. G. terenul în suprafață de 3.063 mp, situat în ., pct. Acasă, identificat în perimetrul LHIJK pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert B. N., iar reclamantului S. I. terenul în suprafață de 2.146 mp, situat în ., identificat în perimetrul FGHL pe aceeași schiță de plan.
De asemenea, s-a mai dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul KJ, conform raportului de expertiză întocmit de expert B. N..
B. Cu privire la sentința civilă nr. 3502/30.10.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ .
Sentința civilă nr. 3502/30.10.2010 a fost pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. _ într-un al doilea ciclu procesual, în rejudecare, după casare cu trimitere. Anterior, cauza a făcut obiectul dosarului nr. 1948/2006 (număr în format vechi), respectiv_ (număr în format nou).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 1948/2006 reclamanții B. I. M., S. I. D., S. I. V. și S. I. G. au chemat în judecată pe pârâții D. C. și D. O., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se analizeze titlurile de proprietate ale părților, urmând a se da eficiență titlului de proprietate al reclamanților care, în opinia acestora, este preferabil față de cel al pârâților.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Câmpina a pronunțat sentința civilă nr. 2648/26.09.2007 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, întrucât, prin raportul de expertiză topo nu s-a putut realiza o identificare a terenurilor proprietate a reclamanților, datorită inexistenței schițelor de plan anexe la raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 3000/1970, soluționat prin sentința civilă nr. 81/1971.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B. M., S. I. D., S. V. si S. G., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că aceasta a fost pronunțata cu aplicarea greșită a legii, motivele pe care se sprijină fiind contradictorii, iar actul juridic dedus judecații a fost interpretat greșit.
Prin decizia civilă nr. 110/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admis recursul declarat de reclamanți si, casând această sentință s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, apreciindu-se că se impune efectuarea unui nou raport de expertiză topografică, în vederea identificării si evaluării terenului în suprafață de 5.209 mp dobândit de reclamanți prin sentința civilă nr. 81/1971 a Tribunalului Prahova compus din 2 parcele - loturile 3 și 4, ținând seama de schița de plan efectuată de expertul topo B. N., prin care terenul a fost identificat prin perimetru pct. F-G-H-I-J-K-L.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Câmpina, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În urma suplimentării probatoriului, în rejudecare, prin sentința civila nr. 3502/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, dispunându-se obligarea pârâților să lase acestora în deplină proprietate si liniștită posesie terenul în suprafață de 5.273 mp, situat în .”, identificat pe conturul pct. ABCDEFGA, conform raportului de expertiză topo ing. P. D., constatând că actele de proprietate ale reclamanților sunt mai bine caracterizate, fată de actul de proprietate al pârâților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 81/16.10.1971 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a dispus partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defuncților B. A. și B. V. - bunicii materni ai reclamanților, mamei acestora, S. V. M., fiindu-i atribuit lotul nr. 4 compus din 4.213 mp teren în pct. „Acasă” și alte terenuri situate în pct. „Bârla” și „Vârful Voinii”, iar mătușii acestora, Tudosoiu M., i-a fost atribuit lotul nr. 1 din care face parte terenul în suprafață de 754 mp situat în pct. „Acasă”, precum și alte terenuri situate în punctele sus-menționate.
Conform aceleiași sentințe, unchiul reclamanților, B. T., a primit lotul nr. 3 care cuprindea terenul în suprafață de 2.146 mp. situat în pct. „Acasă”, alături de alte terenuri situate în pct. „Bârla” si „Vârful Voinii”.
Punerea în posesie, conform dispozitivului sentinței, s-a realizat prin procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 26.06.1973, când Tudosoiu M. a fost pusă în posesie pentru suprafața de teren de 754 mp. situat în pct. „Acasă”, mama reclamanților, S. M., pentru suprafața de 4.213 mp. în pct. „Acasă”, și B. T. pentru suprafața de teren de 2.146 mp. în pct. „Acasă”, alături de alte terenuri situate în pct. „Bârla” si „Vârful Voinii”.
Instanța de fond a mai constatat că, potrivit dosarului nr.1333/1997, la data de 4.03.1997 B. I. M. și S. I. D. au chemat în judecată pe pârâții S. I. V. și S. I. G., solicitând partajarea terenurilor atribuite defunctei lor mame, S. V. M., respectiv a terenurilor atribuite acesteia prin sentința civilă nr. 81/16.10.1971 pronunțata de Tribunalul Prahova, sens în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1980/12.05.1998 prin care a fost admisă acțiunea, iar reclamanta B. M. a primit în lot terenul în suprafață de 1.150 mp. situat în pct. „Acasă II”, S. D. a primit terenul în suprafață de 1.021 mp. situat în pct. „Acasă”, S. G. a primit terenul de 1.021 mp. situat în pct. „Acasă” și S. V. a primit terenul de 1.021 mp. situat în pct. „Acasă”, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topo ing. Băiută N..
Conform acestui raport de expertiză, terenul din pct. „Acasă” atribuit prin sentința civilă nr. 81/16.10.1971 pronunțată de Tribunalul Prahova, în lotul autoarei reclamanților se compune din două parcele: 3063 mp situat în pct. „Acasă” și 1.150 mp situat în pct. „Acasă II”, parcele care, așa cum rezultă din schița de plan aferentă, nu se află una în continuarea celeilalte.
De asemenea, s-a mai reținut că, în ceea ce privește terenul în suprafață de 2.146 mp, atribuit în lot lui B. T. prin sentința civilă nr. 81/16.10.1971, în baza convenției încheiată la data de 11.08.1971 cu S. I., s-a constatat prin sentința civilă nr. 1731/1996 pronunțata de Judecătoria Câmpina, dreptul de proprietate al lui S. I. asupra acestui teren. Acesta, la rândul său, a donat către reclamanții B. M. și S. D., câte o suprafață de 1.073 mp. din terenul de 2.146 mp. asupra căruia s-a constatat dreptul de proprietate prin sentința civilă mai sus - menționată, conform contractelor de donație aut. sub nr. 2222 și, respectiv, nr. 2223/1997.
La data de 15.08.1991, mătușa reclamanților, Tudosoiu M., a înstrăinat pârâților suprafața de 5.000 mp. situată în pct. „Acasă”, printr-un înscris sub semnătură privată, iar prin sentința civilă nr. 1663/2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr. 2338/2004, s-a constatat dreptul de proprietate al acestora asupra terenului în suprafață de 5.320 mp, teren situat în .”, identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert N. N., aceasta acțiune care a format obiectul dosarului nr. 2338/2004 fiind promovată de pârâții D. în contradictoriu doar cu moștenitorul vânzătoarei Tudosoiu M., respectiv Tudosoiu P., neintervenind în cauză și reclamanții B. M., S. D., S. V. si S. G..
După rămânerea irevocabilă a acestei sentințe, în cursul anului 2006, pârâții D. C. și D. O. au înstrăinat fiului lor, D. C. I., suprafața de teren de 1.314 mp, conform contactului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 259/24.03.2006.
S-a constatat, astfel, că, atât reclamanții, cât si pârâții, invocă titluri valabile cu privire la același bun, după cum urmează:
- reclamanții fac dovada dreptului lor de proprietate prin sentința de partaj al bunurilor rămase de pe urma bunicilor materni, sentința civilă nr. 81/16.10.1971 pronunțată de Tribunalul Prahova și prin cele doua contracte de donație autentificate sub nr. 2222 si 2223/1997;
- pârâții invocă sentința civilă nr. 1663/2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr. 2338/2004, prin care s-a constatat dreptul lor de proprietate asupra terenului în litigiu, recunoscându-se valabilitatea chitanței încheiată între Tudosoiu M. și aceștia la data de 15.08.1991.
În consecință, instanța de fond a apreciat că din raportul de expertiză topo ing. P. D. rezultă fără niciun dubiu că terenul revendicat de reclamanți în suprafață de 5.209 mp. situat în .” este unul și același cu terenul pentru care s-a constatat, în favoarea pârâților, dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 1663/2005, apărătorul pârâților formulând apărarea pe considerentul că terenul dobândit de reclamanți prin sentința de partaj nr. 81/16.10.1971, este situat în alt punct, respectiv cel identificat prin raportul de expertiză topo, prin schița de plan, depunând în acest sens contractul de donație autentificat sub nr. 2317/2008 și schița de plan aferentă, prin care B. M. a donat nepotului său, N. G. R., terenul în suprafață de 1.195 mp, situat în intravilanul .> Această apărare nu a fost reținută de instanța de fond, întrucât acest teren este cel situat în pct. „Acasă II” (. mp) și a fost dobândit de reclamanta B. M. prin sentința civilă nr. 1980/12.05.1998 și, anterior, de autoarea sa, S. M., prin sentința civilă nr. 81/16.10.1971.
Instanța de fond a reținut că titlul reclamanților asupra terenului în litigiu este mai bine caracterizat, întrucât, în raport cu efectul declarativ al sentinței de partaj rămasă definitivă și irevocabilă, dedus din art. 786 C. civ., data titlului reclamanților B. M., S. D., S. V. și S. G., este aceea a dobândirii bunului ce le-a revenit în lot, în indiviziune, prin sentința civilă nr. 81/16.10.1971, pentru terenul în suprafața de 3.063 mp situat în .”, iar pentru terenul situat în continuarea acestuia, în același punct, în suprafață de 2.146 mp., dobândit prin aceeași sentință de partaj de B. T., este data încheierii celor doua contracte de donație autentificate sub nr. 2222 și, respectiv nr. 2223/1997.
Pe de altă parte, titlul de proprietate al pârâților, respectiv sentința civilă nr. 1663/2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, prin care s-a constatat dreptul lor de proprietate asupra terenului în litigiu, are deci o dată ulterioară celui al reclamanților.
S-a mai reținut că Tudosoiu M. a dobândit prin sentința de partaj nr. 81/16.10.1971, doar 754 mp, pârâții neprezentând un alt act de proprietate pentru restul terenului până la 5.320 mp. înstrăinat acestora în anul 1991, din adresa nr. 716/06.02.2007 emisă de Primăria . instanței în primul ciclu procesual, rezultând că autoarea pârâților, Tudosoiu M., figurează în registrele agricole din anul 1956, dar terenurile nu sunt menționate pe puncte decât în cursul anului 1981.
Pe de alta parte, instanța de fond a constatat că reclamanții invocă în sprijinul acțiunii lor în revendicare o hotărâre de partaj, respectiv sentința civilă nr. 81/16.10.1971 pronunțată de Tribunalul Prahova care, chiar dacă este un titlu declarativ, poate fi invocat într-o acțiune în revendicare, întrucât orice titlu, cu excepția dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune sau prin ocupațiune, nu face o dovadă absolută a dreptului de proprietate, creând doar o prezumție simplă de existentă a acestui drept în patrimoniul celui ce îl invocă si îl dovedește.
Față de aceste considerente, întrucât pârâții nu au reușit să răstoarne aceasta prezumție simplă în legătură cu existenta dreptului de proprietate în patrimoniul autorilor reclamanților - bunicii materni asupra terenului în suprafață de 5.209 mp. situat în .”, format din cele doua parcele de 3.063 mp. și, respectiv 2.146 mp., neprezentând niciun titlu valabil care să dovedească dreptul de proprietate a defunctei Tudosoiu M. asupra acestui teren, iar pe de altă parte titlul reclamanților este cu mult anterior celui al pârâților și, nu în ultimul rând, având în vedere că pârâții i-au deposedat de teren în anul 1995, instanța de fond, în temeiul art. 480 C. civ., a admis acțiunea, dispunând obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate si liniștita posesie terenul în suprafață de 5.237 mp, situat în .” identificat pe conturul ABCDEFGA, conform raportului de expertiză topo ing. P. D., constatând că actele de proprietate ale reclamanților sunt mai bine caracterizate, fată de actul de proprietate al pârâților.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs pârâți D. C. și D. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, însă prin decizia civilă nr. 1527/17.11.2011, Tribunalul Prahova a respins recursul declarat de recurenții - pârâți D. C., D. O. și D. C. I. împotriva sentinței civile nr. 3502/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca nefondat.
C. Cu privire la motivul de revizuire invocat de revizuenții D. C., D. O. și D. C. I..
Prin cererea introductivă de instanță cei trei revizuenți au invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod proc.civ., considerând că sentința civilă nr. 3502/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpina este potrivnică sentinței civile nr. 3112/04.11.1999 pronunțată de aceeași instanță.
Examinând cele două hotărâri judecătorești menționate anterior, tribunalul constată că acestea nu conțin dispoziții potrivnice.
Astfel, prima hotărâre (sentința civilă nr. 3112/04.11.1999) a fost pronunțată în cadrul unei acțiuni în revendicare (și în grănițuire) formulate de reclamanții B. M., S. I., S. V., S. D. și S. G., iar Judecătoria Câmpina a admis acțiunea și a dispus ca pârâții D. O., D. C. și D. I., revizuenții din prezenta cauză, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie cele două loturi de teren, situate în ., ce au revenit autorilor reclamanților prin sentința civilă nr. 81/1971 pronunțată de Tribunalul Județean Prahova (loturile 3 și 4).
Reclamanții au descris cele două loturi de teren ca fiind în suprafață de 3.063 mp, respectiv 2.146 mp, astfel că întreg terenul în litigiu a fost în suprafață de 5.209 mp. La dosar nu au fost depuse considerentele ce au stat la baza pronunțării acestei hotărâri judecătorești, sentința respectivă fiind pronunțată prin raportare la prevederile OG 13/1998.
În cel de-al doilea proces, finalizat prin sentința civilă nr. 3502/30.11.2010 pronunțată de Judecătoria Câmpina, aceeași pârâți, revizuenți în cauza de față, au fost obligați să lase în deplinătate posesie reclamanților B. M., S. I., S. V., S. D. și S. G. suprafața de teren de 5237 mp, situat în ..
Deși prin cererea de revizuire s-a susținut că acest teren de 5.273 mp este amplasat în altă locație decât cel menționat în sentința civilă nr. 3112/04.11.1999, în realitate, conform raportului de expertiză efectuat de expert P. D. în dosarul nr._ ,acest teren de 5.273 mp se suprapune identic peste terenul identificat de expert B. N. în dosarul nr. 1760/RTJ/1998, diferențele cu privire la suprafața celor două terenuri provenind din aparatura cu care s-a măsurat terenul, și dintr-o eventuală locație diferită a celor două terenuri.
De altfel, această precizare a fost menționată și de instanță cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 3502/30.11.2010.
Prin urmare, tribunalul a observat că, sub acest aspect, nu există dispoziții potrivnice în cele două hotărâri judecătorești menționate de revizuenți.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că cererea de revizuire formulată de D. C., D. O. și D. C. I. este neîntemeiată.
De asemenea, tribunalul a respins ca neîntemeiată și cererea de suspendare a executării silite a sentinței civile nr. 3502/30.11.2010, formulate de revizuenți în baza dispozițiilor art. 325 Cod proc.civ., apreciind că nu sunt întrunite condițiile legale pentru suspendarea acestei executări silite. Ca o consecință a respingerii cererii de suspendare, tribunalul a dispus restituirea către revizuenți a cauțiunii achitate de aceștia în vederea punerii în discuție a cererii de suspendare a executării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs revizuenții D. C., D. O., D. C.I., pentru următoarele motive:
In fapt, au susținut revizuenții, s-au îndreptat împotriva sentinței civile nr.3502/30.11.2010 pronunțata de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, prin care instanța a admis acțiunea în revendicare formulată de intimați, revizuenții fiind obligați să lase în deplină proprietate și posesie terenul ( suprafața a fost
precizata dupa cadastrul întocmit de revizuenți ) în suprafață de 5237 mp, situat în .”, conform raportului de expertiza P. D.. Din motivarea acțiunii în revendicare ce a făcut obiectul dosarului sus menționat, rezulta că intimații au înțeles să se folosească în dovedirea dreptului lor de proprietate de sentința civila nr. 81/1971, pronunțata în urma partajului bunurilor ramase de la defuncții Bădila V. și Bădila A.. Din dispozitivul acestei hotărâri rezultă că defunctei S. M. (autoarea intimaților) i-a revenit lotul nr.4 format din 4213 mp teren, la pct. „Acasă”, celelalte suprafețe de teren fiind situate în alte puncte. Această hotărâre, conform mențiunilor existente a fost însoțită de schițe anexe, pe care însă intimații nu le-au prezentat niciodată instanței de judecata, din această cauză fiind întocmite rapoarte de expertiza care nu au putut identifica acest teren. In aceeași situație s-a aflat și terenul în suprafața de 2146 mp ce i-a revenit lui Badila T., respectiv lotul nr.3, conform aceleiași hotărâri nr.81/16.10.1971, care ulterior a fost înstrăinat către S. I., pentru care nu a fost prezentată schița de plan, din care să rezulte poziționarea și vecinătățile.
Așa cum se poate observa din conținutul acțiunilor pe care le-au formulat intimații, au precizat revizuenții, aceștia au făcut trimitere la terenul din pct. „Acasă", însă niciodată nu au indicat exact locația acestui teren și au modificat suprafața acestuia, deși actul de la care au pornit a fost de fiecare data sentința civila nr.81/1971, din care rezultă că suprafața autoarei lor a fost de 4213 mp. Nu există în acest titlu de proprietate ( hotărâre de partaj ) nicio referire la existența a două puncte „ Acasă” și Acasă II, cum au susținut intimații, pentru a ajunge în final să revendice un teren cu o altă locație decât cel pe care îl dețin în realitate).
Acțiunea asupra căreia instanța s-a pronunțat prin sentința civila nr.3502/30.11.2010, a fost înregistrată inițial sub nr. 1948/2006, iar din motivare rezultă că intimații, reclamanți în acea cauză, au arătat că pârâții D. C. și D. O., au acaparat întreaga suprafață de teren de 5209 mp. In egală măsură, intimații au precizat că în anul 1995, în baza sentinței civile nr.3112/1999, în cadrul acțiunii în revendicare și a procesului verbal de punere în posesie nr.1652/2001 au fost repuși în posesie asupra terenului de 5209 mp. In aceste condiții, au arătat instanței de fond că exista contradictorialitate între dispozițiile hotărârii a cărei anulare o solicită, față de dispozițiile sentinței civile nr.3112/1999 ambele pronunțate de Judecătoria Câmpina.
Prin soluția dată, au învederat revizuenții, Tribunalul Prahova reține o situație de fapt care numai în parte corespunde realității, nefiind analizată modalitatea în care intimații au probat dreptul lor de proprietate și au obținut o soluție care vine în contradicție cu ceea ce s-a consemnat în sentința civilă nr. 3112/1999. Asa cum se poate constata, cererea de revizuire a fost întemeiată pe disp. art.322 pct.7 Cod proc.civ. și art.325 rap. la art.403 alin 3 și 4 Cod proc.civ. vechi, aplicabil spetei dedusă judecății.
In acest sens, recurenții-revizuenți au apreciat că instanța a făcut o greșită aplicare a disp. art.322 pct.7 Cod proc.civ., considerând că este neîntemeiată cererea de revizuire. Rațiunea reglementării prevăzută de art.322 pct.7 Cod proc.civ. se găsește în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, în ipoteza în care instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză, aceleași părți. Aceasta a fost și argumentarea de la care au pornit în susținerea condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire, întrucât
analizând comparativ cele două hotărâri, respectiv sentința civilă nr. 3502/2010 și sentința civilă nr.3112/1999 ambele pronunțate de Judecătoria Câmpina, se constată că a existat același obiect - revendicare, aceeași suprafața de teren - 5209 mp ( în final mărita artificial la 5237 mp pentru a corespunde cadastrului întocmit de revizuenți), aceleași părți.
Soluția pronunțată în anul 2010, are la baza elemente de contradictorialitate față de sentința civila nr.3112/1999, pornind de la actele invocate de intimați, aceleași pentru ambele dosare. Astfel, intimații au susținut că dețin două loturi ca fiind în suprafață de 3063 mp respectiv 2146 mp, astfel că întreg terenul în litigiu a fost în suprafață de 5209 mp. Ca urmare, instanța a dispus prin sentința civila nr.3112/1999 să lase în deplină proprietate și posesie intimaților B. M., S. D.. S. V. și S. G. terenul în suprafața de 3063 mp situat în ., pct. „Acasă", identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiza Baiuta N. prin perimetrul 1,-IM-J-K (f 84-86) și reclamantului S. I. terenul în suprafața de 2146 mp situat în ., pct. „Acasă” identificat pe aceeași schița de plan prin punctele F, G, H, L. Această schiță de plan avută în vedere la pronunțarea sentinței sus menționate indică două suprafețe distincte de teren, care nu au nici o legătura cu terenul înscris în dispozitivul sentinței civile nr.3502/2010, în suprafață de 5237 mp, pe care recurenții l-au dobândit anterior prin sentința civilă nr. 1663/2005, având suprafața reală de 5320 mp.
Aceasta suprafață de teren a fost intabulată în evidențele Cărtii Funciare ca reprezentând un lot unitar, iar ulterior recurenții au înstrăinat fiului lor parte din acest teren.
In contradicție cu actele dosarului, au arătat recurenții, tribunalul a apreciat că terenul în suprafața de 5273 mp este amplasat în aceeași locație cu cel menționat în sentința civila nr.3112/04.11.1999, identificat de expert Baiuță N., fără să se analizeze acest raport de expertiza și să se retina cele menționate de expert în sensul că terenul nu a fost măsurat, planul de situație fiind rezultatul măsurătorilor efectuate în luna mai 1998, în dosarul nr. 1333/1998.
Mai mult, în dosarul nr. 3935/2000 în care intimații au avut calitate de reclamanți și au vizat în cadrul expertizei topografice întocmită de expert ing. I. M. identificarea, măsurarea și poziționarea pe schița de plan a terenului de la pct. „Acasă” a rezultat că terenul din pct. „Acasă " are o suprafața de 3063 mp, iar potrivit schiței de plan acesta este situat în Câmpina „pct. Acasă”.Schița de plan anexată raportului de expertiză atestă cu certitudine că terenul în suprafața de 5237 mp nu este unul și același cu cel regăsit în actele de proprietate ale intimaților, care au afirmat că au dobândit terenul din pct. „Acasă" în baza Sentinței civile nr.81/1971 (4213 mp ) și ulterior autorul lor ,S. I. a dobândit și lotul în suprafața de 2146 mp dobândit de Badila T. prin aceeași sentința. Ca urmare, suprafața totală pretins dobândită nu este de 5209 mp, ci 6359 mp, daca se merge pe susținerile intimaților.
Pe de alta parte, au învederat recurenții, o situație care atestă susținerile lor se regăsește în întocmirea celor două contracte de donație despre care intimații au făcut vorbire la momentul inițierii acțiunii în revendicare, aceștia arătând că S. I. a donat către B. M. și S. D. cate 1073 mp, cu contractele de donație nr.2222 și 2223/1997, respectiv terenul în suprafața de 2146 mp care se include în suprafața totală de 5209 mp revendicată. Schițele de plan anexă la aceste acte de donație atestă faptul că există o altă locație pentru terenul de 2146 mp, că acesta nu se
suprapune cu terenul dobândit de recurenți prin sentința judecătoreasca și că în mod greșit s-a considerat identitate între terenul revendicat de intimați și terenul, proprietatea recurenților, mergând numai pe considerentul punctului denumit „Acasă”.
Recurenții au apreciat că soluția pronunțata de Tribunalul Prahova este netemeinică și prin prisma faptului că nu a fost avut în vedere si titlul lor de proprietate, respectiv sentința civilă nr. 1063/2005 a Judecătoriei Câmpina, suprafața de teren asupra căreia s-a constatat dreptul de proprietate făcând obiectul înscrierii în Cartea Funciara. Schița de plan cadastrală a fost practic copiată în raportul de expertiză P. D., întrucât măsurători nu au fost efectuate, iar lucrările de specialitate întocmite anterior pentru terenul proprietatea intimaților conduc la ideea clară că nu exista identitate între terenul revendicat în anul 1999 și cel asupra căruia s-a dispus în anul 2010.
Intimații au formulat întâmpinare la data de 9.01.2014, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțată de tribunal ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, reține următoarele :
Curtea reține că recurenții au invocat prin cererea de revizuire disp. art. 322 pct. 7 Cod proc. civilă, iar invocarea acestui motiv presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv: să există hotărâri definitive contradictorii, hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, adică trebuie îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, hotărârile să fie date în dosare diferite, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, sau dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
Analizând condițiile sus-invocate, se constata următoarele:
Prima hotărâre, respectiv nr. 3112/1999- a avut ca obiect acțiune în revendicare și grănițuire ce a fost formulată de reclamanții B. M., S. I., S. V., S. D. și S. G., în contradictoriu cu pârâții D. Olipmpia, D. C. și D. I. și s-a dispus obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților B. M., S. V., S. D. și S. G. terenul în suprafață de 3.063 mp, situat în ., pct. Acasă, identificat în perimetrul LHIJK pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert B. N., iar reclamantului S. I. terenul în suprafață de 2.146 mp, situat în ., identificat în perimetrul FGHL pe aceeași schiță de plan.
De asemenea, s-a mai dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul KJ, conform raportului de expertiză întocmit de expert B. N..
Sentința civilă nr. 3502/30.10.2010 a fost pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._, într-un al doilea ciclu procesual, în rejudecare, după casare cu trimitere. Anterior, cauza a făcut obiectul dosarului nr. 1948/2006 (număr în format vechi), respectiv_ (număr în format nou). Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 1948/2006 reclamanții B. I. M., S. I. D., S. I. V. și S. I. G. au chemat în judecată pe pârâții D. C. și D. O., solicitând instanței ca prin sentința ce
se va pronunța să se analizeze titlurile de proprietate ale părților, urmând a se da eficiență titlului de proprietate al reclamanților care, în opinia acestora, este preferabil față de cel al pârâților.
Ca atare, este îndeplinită condiția ca hotărârile să fie date în dosare diferite, dar nu este îndeplinită condiția de a fi pronunțate în aceeași pricină, nefiind identitate de obiect, așa cum s-a arătat în precedent, deoarece, în prima hotărâre, nr. 3112/1999 obiectul acțiunii a fost reprezentat de revendicare și grănițuire, pe când prin cea de-a doua hotărâre s-a soluționat doar acțiunea în revendicare.
Nu este îndeplinită nici condiția care impune ca, în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat, sau dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, întrucât din considerentele sentinței civile nr. 3502/2010 nu reiese că s-ar fi invocat de vreuna din părți, ori din oficiu, această excepție.
Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 Cod proc. civilă, în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire.
Curtea apreciază că tribunalul nici nu trebuia să se pronunțe asupra locației terenului în suprafața de 5273 mp și nici dacă acest teren este unul și același cu cel regăsit în actele de proprietate ale intimaților, despre care s-a pretins că este amplasat în aceeași locație cu cel menționat în sentința civila nr.3112/04.11.1999, ci trebuia să analizeze doar dacă sunt îndeplinite condițiile mai sus menționate.
În fapt, recurenții invocă motive de nelegalitate a sentințelor pe care le invocă ca fiind contradictorii și care trebuiau formulate în cadrul căilor de atac exercitate împotriva acestor hotărâri.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenții D. C., domiciliat în comuna Adunați, ., nr. 134, județul Prahova, D. O., domiciliată în comuna Adunați, ., nr. 134, județul Prahova și D. C. I., domiciliat în comuna Adunați, ., nr. 134, județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 882/26 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații B. M., domiciliată în Câmpina, .. 1, județul Prahova, S. I. V., domiciliat în B., ., județul Prahova, S. I. G., domiciliat în Câmpina, . S., ., județul Prahova și S. D., domiciliat în B., ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2014.
Președinte, Judecători,
V.-I. S. A.-C. B. E. S.
Grefier,
C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ES
Tehnored.CC
2 ex/27.01.2014
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. Ș. O.-C.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 631/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 68/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
