Grăniţuire. Decizia nr. 631/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 631/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 2550/232/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 631
Ședința publică din data de 20 martie 2014
Președinte – C.-M. M.
Judecători - A.-M. R.
- M. P.
Grefier - C. G.-A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul N. C. domiciliat în com. P., ., împotriva deciziei civile nr. 297 din 2 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul C. V. domiciliat în com. P., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant N. C. personal și asistat de avocat Minoi M. din Baroul București, în baza împuternicirii avocațiale aflată la dosar, lipsind intimatul pârât C. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr._/2014 la dosar și timbru judiciar de 0,30 lei.
S-a mai învederat că intimatul a depus la dosar prin intermediul Serviciului registratură întâmpinare, înregistrată la nr. 4924/26.02.2014 iar recurentul reclamant a depus concluzii scrise, înregistrate la nr. 6281/2014.
Curtea, comunică recurentului reclamant un exemplar al întâmpinării, pentru a lua cunoștință de aceasta.
Avocat Minoi M. pentru recurentul reclamant, solicită a se acorda termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea respinge cererea recurentului reclamant de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului de a lua cunoștință de aceasta.
La a doua strigare a cauzei, avocat Minoi M. pentru recurentul reclamant, solicită admiterea probei cu înscrisuri, respectiv a se înainta adresă către OCPI și la Primăria comunei P., pentru comunicarea planurilor de amplasament, pentru a face dovada că recurentul nu figurează înscris cu teren și proba cu un martor.
Curtea, având în vedere disp. art. 305 din vechiul Cod de procedură civilă aplicabil speței, respinge cererea privind efectuarea de adrese pentru comunicarea datelor solicitate de reclamant și, totodată, va respinge proba testimonială solicitată de recurentul reclamant prin apărător, ca inadmisibilă în recurs.
Avocat Minoi M. pentru recurentul reclamant, arată că nu are alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat Minoi M. pentru recurentul reclamant N. C., arată că raportul de expertiză efectuat la data de 7 august 2010 nu a fost avut în vedere de instanțe, iar în apel, recurentul a renunțat la efectuarea expertizei.
Arată că există la dosar planșe fotografice din care rezultă că imobilul e amplasat în spatele grădinii, însă expertiza nu a fost efectuată în teren ci conform actelor existente la primărie.
În ce privește motivele de nelegalitate arată că instanțele nu au ținut cont de expertiză și nu s-au pronunțat pe fondul cauzei.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea expertizei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 694/15.03.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. C., în contradictoriu pârâtul C. V., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._, reclamantul N. C., domiciliat în comuna P., ., a chemat în judecată pe pârâtul C. V., domiciliat în comuna P., ., solicitând stabilirea liniei de hotar ce separă proprietățile lor și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată; că la data de 26.10.2012, pârâtul C. V. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, motivat de faptul că nu este vecin cu reclamantul, neavând calitatea de proprietar al terenului cu care reclamantul pretinde că se învecinează și pentru care solicită grănițuirea. Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost unită cu fondul.
Instanța de fond a mai reținut că prin sentința civilă nr. 2036/23.11.2010 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul N. C., împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială al comunei P. și s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului, dobândit prin uzucapiunea de lungă durată, pentru suprafața de 761 mp teren arabil în P.82 și P.83, pe raza comunei P., ..
Expertul tehnic desemnat în prezenta cauză a identificat suprafața de 761 mp ca fiind S3 reprezentată în planul de amplasament și delimitare a bunului imobil, între punctele 103, 102, 105 și 104, iar potrivit concluziilor expertului tehnic, această suprafață se învecinează la N cu S. I., la E cu rest proprietate reclamant, la S cu drum de acces, iar la V cu rest proprietate reclamant. Expertul tehnic a precizat că a stabilit configurația suprafețelor în baza expertizei întocmite de ing. Bragorenco I..
S-a constatat astfel că terenul proprietatea reclamantului nu se învecinează pe nicio latură cu teren proprietatea pârâtului.
Potrivit dispozițiilor art. 560 din Noul Cod Civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.
Așadar, calitate procesuală într-o acțiune în grănițuire au numai proprietarii terenurilor care se învecinează. Or, proprietatea reclamantului nu se învecinează cu cea a pârâtului, așa cum a constatat expertul tehnic numit în cauză, situație în care pârâtul este lipsit de calitate procesuală pasivă.
În consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât și să respingă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul susținând că acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, imobiliară, petitorie și imprescriptibilă, având ca scop delimitarea proprietăților învecinate; că o astfel de acțiune nu impune obligația reclamantului să-și dovedească dreptul său de proprietate cu privire la porțiunile de teren asupra cărora se cerere a se stabili hotarul; că acțiunea de grănițuire poate fi îndreptată nu numai împotriva proprietarului fondului limitrof ci și împotriva titularului unui alt drept real, uzufruct, superficie, drept de folosință; că instanța de fond nu a analizat sub niciun aspect critica pe care prin apărătorul său a făcut-o cu privire la raportul de expertiză întocmit de expert topo M. C., că a arătat că acest raport de expertiză nu corespunde realității și intră în contradicție cu raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic Bragoresco I., unde se delimitează clar proprietatea sa de 761 mp teren arabil intravilan situat în . 83, aceste obiecțiuni sunt respinse fără nici un fel de motivație și totodată în considerentele sentinței nu se face nicio vorbire cu privire la obiecțiunile formulate.
Mai arată că în temeiul dispozițiilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă instanța de fond avea obligația în baza rolului activ să analizeze temeinic aceste obiecțiuni și să dispună refacerea expertizei; că prin acest raport de expertiză, întocmit de expert M. C., este împiedicat să facă această grănițuire în limitele proprietății sale.
La data de 21.10.2013 intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 297 din 2 decembrie 2013, Tribunalul Dâmbovița a respins ca nefondat apelul și a păstrat hotărârea atacată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit disp.art.295 codul de procedură civilă de la 1865 a reținut că reclamantul a solicitat a se stabili linia de hotar dintre proprietățile celor două părți, proprietatea reclamantului fiind suprafața de 761 mp situată în parcelele 82 și 83, pe raza comunei P., ., consfințită prin sentința civilă nr.2036/23.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ .
Potrivit raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, dar și sentinței civile nr.2036/2010, proprietatea reclamantului nu se învecinează pe niciuna din laturi cu proprietatea pârâtului.
Deși apelantul susține că raportul de expertiză întocmit în cauză este în contradicție cu cel întocmit în dosarul nr._, nu precizează în concret care este neconcordanța, iar din verificări se constată că nici în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ nu este menționat ca vecin pârâtul din cauză.
S-a constatat, așadar că, nefiind vecin cu reclamantul, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
În ceea ce privește susținerea din motivele de apel, și anume că acțiunea în grănițuire poate fi îndreptată și împotriva titularului unui alt drept real asupra fondului, și aceasta este nefondată deoarece pârâtul nu este titular al niciunui drept real al vreunui fond învecinat cu cel al reclamantului.
Ca atare, tribunalul, a constatat că hotărârea instanței de fond este deopotrivă legală și temeinică și, în baza art.296 Codul de procedură civilă de la 1865 a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul N. C., criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că atât instanța de fond, cât și cea de apel au analizat speța dedusă judecății numai sub aspectul legitimității procedurale pasive invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât, evitând astfel analiza speței pe fond.
A arătat că suprafața de teren însumând 761 m.p. consfințită prin sentința civilă nr. 2036/23.11.2010 pronunțată de Judecătoria Găești, ce reprezintă dreptul său de proprietate, stabilește cu certitudine vecinătățile proprietăților sale, că se arată clar în sentință că proprietatea sa se învecinează cu suprafața de teren deținută de intimatul pârât, că se află la sud de proprietatea sa, că pârâtul a astupat canalul și drumul de acces.
A mai învederat că, constatările făcute de expertul tehnic M. C. sunt in neconcordanta cu măsurătorile făcute de expertul tehnic Bragarenco I., expertiza ce a stat la baza stabilirii dreptului său de proprietate.
În opinia recurentului, daca instanța de fond si instanța de control judiciar respectau dispozițiile art. 129 alin. 5 C.Proc.Civ. se putea rezolva problema privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa si suprafața de teren deținuta de intimatul parat.
A arătat în continuare că acțiunea in grănițuire este o acțiune reala, petitorie si imprescriptibila, fiind îndreptata nu numai împotriva proprietarului fondului limitrof ei, ci si împotriva titularului unui alt drept real (drept de uzufruct, superficie, drept de folosire ), că în mod nelegal instanța de fond si instanța de control judiciar arata in considerentele celor 2 hotărâri judecătorești pronunțate că terenul proprietatea sa nu se învecinează cu terenul folosit de parat.
Aceasta situație conduce la concluzia că nu s-a analizat temeinic speța dedusă judecații si o motivare sumara a unei hotărâri judecătorești echivalează cu o nemotivare a acesteia ceea ce conduce la nulitatea hotărârii judecătorești.
A solicitat admiterea recursului.
Intimatul pârât C. V., legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Critica recurentului-reclamant în sensul că instanțele de fond au evitat a se pronunța asupra fondului cauzei, procedând la soluționarea acesteia prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât, urmează a fi apreciaată ca neîntemeiată, dat fiind că pronunțarea cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, cu consecința neexaminării fondului pretențiilor deduse judecății, s-a impus în considerarea disp. art. 137 (1) c.proc.civ. potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește susținerea că în mod nelegal s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a intimatului-pârât, față de împrejurarea că, astfel cum reiese din actele și lucrările dosarului, respectiv atât din sentința civilă nr. 2036/23.11.2010 pronunțată de Judecătoria Găești, invocată în dovedirea existenței și a limitelor dreptul de proprietate al recurentului-reclamant asupra suprafeței de 751mp, precum și din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, reiese că terenul proprietatea recurentului nu se învecinează pe nicio latură vreun teren asupra căruia intimatul-pârât să exercite vreun drept real, Curtea constată că în mod legal s-a reținut că intimatul-pârât nu poate avea în cauză calitate procesuală pasivă, decizia nr. 297 din 2 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Pentru argumentele expuse și față de împrejurarea că toate considerentele deciziei recurate corespund exigențelor art. 261(1)pct. 5 c.proc..civ., instanța de apel arătând atât motivele de fapt, cât și pe cele de drept care au fundamentat soluția pronunțată, în baza art. 312 c.proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul N. C. împotriva deciziei civile nr. 297 din 2 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantul N. C. domiciliat în com. P., ., împotriva deciziei civile nr. 297 din 2 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul C. V. domiciliat în com. P., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20 martie 2014.
Președinte, Judecători,
C.-M. M. A.-M. R. M. P.
Grefier,
C. G.-A.
Red. MP
2 ex./16.04.2014
d.f._ – Judecătoria Găești
j.f.M. E. N.
d..- Tribunalul Dâmbovița
j..>
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2086/2014. Curtea de Apel... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
