Acţiune în constatare. Decizia nr. 347/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 1600/232/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 347
Ședința publică din data de 1 aprilie 2015
Președinte - A.-C. B.
Judecător - E. S.
Judecător - V.-I. S.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul S. I., domiciliat în comuna Gura Foii, ., județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 440/31 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta S. A., domiciliată în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei a răspuns recurentul-reclamant S. I., personal, asistat de avocat P. D., din Baroul Prahova, lipsind intimata-pârâtă S. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat P. D., desemnat ca urmare a încuviințării de către Curte prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 martie 2015, având cuvântul, pentru recurentul-reclamant S. I., depune la dosar delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._/26 martie 2015 și chitanța . GFI nr. 4280/31 martie 2015 privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 190 lei, care au fost vizate de către Curte și atașate la filele 35 - 36 dosar.
Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a avea posibilitatea de a studia dosarul, deoarece i s-a comunicat delegația de către Baroul Prahova la data de 27 martie 2015.
Curtea ia act că recurentul-reclamant S. I. a achitat aproximativ trei rate din cuantumul taxei judiciare de timbru a cărei eșalonare s-a dispus de către Curte prin aceeași încheiere din data de 19 martie 2015.
În ceea ce privește cererea de amânare a cauzei formulată de către apărătorul ales al recurentului-reclamant S. I., o apreciază ca neîntemeiată, în raport de dispozițiile art. 156 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, act normativ incident speței în raport de data inițierii litigiului.
Curtea are în vedere sub acest aspect faptul că recursul, ca demers judiciar, a fost declanșat chiar de către partea al cărei apărător solicită acordarea unui nou termen de judecată, încă de la data de 27 noiembrie 2014, iar până la acest moment sau acordat deja două termene de judecată.
Faptul susținut de către apărătorul recurentului, în sensul că a fost desemnat în cauză abia la data de 27 martie 2015, astfel încât nu ar fi avut timpul necesar pentru a studia dosarul, este infirmat de delegația pentru asistență juridică judiciară obligatorie care poartă data de 26 martie 2015, considerente față de care, Curtea apreciază că până la acest termen a avut timp suficient pentru studierea dosarului.
Pentru aceste motive, Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei a răspuns recurentul-reclamant S. I., personal, asistat de avocat P. D., din Baroul Prahova, lipsind intimata-pârâtă S. A..
Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată că în cauză au fost depuse două motive de recurs, cele depuse inițial la data de 27 noiembrie 2014, aflate la fila 4, au fost declarate în termenul legal și altele depuse la data de 2 februarie 2015, aflate la filele 8 – 9 dosar.
Pentru motive de recurs depuse la dosar la data de 2 februarie 2015, Curtea în baza dispozițiilor art. 137 din vechiul Cod de procedură civilă raportat la art. 303 alin. 1 și 2, art. 301 și art. 103 din vechiul Cod de procedură civilă, invocă, din oficiu, excepția tardivității.
Avocat P. D., având cuvântul, pentru recurentul-reclamant S. I., arată că lasă la aprecierea instanței excepția invocată din oficiu.
Curtea, în baza rolului activ reglementat de dispozițiile art. 129 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 137 și art. 306 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă raportat la art. 304 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, invocă din oficiu și pune în discuție un motiv de nulitate de ordine publică ce afectează decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constând în aceea că instanța care a pronunțat decizia atacată nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale.
Curtea reține sub acest aspect că în raport de evaluarea imobilului de_ lei, reținută prin rezoluția aflată la fila 1 în dosarul Tribunalului Dâmbovița, în cauză erau incidente dispozițiile art. 2821 din vechiul Cod de procedură civilă, caz în care, hotărârea pronunțată de judecătorul fondului era susceptibilă doar de exercițiul căii de atac a recursului, consecința directă fiind că Tribunalul Dâmbovița trebuia să soluționeze cauza în complet de 3 judecători.
Avocat P. D., având cuvântul, pentru recurentul-reclamant S. I., solicită admiterea acestui motiv de nulitate de ordine publică invocat, din oficiu, de către instanță, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița pentru a se judeca ca instanță de recurs.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 06.04.2012, sub nr._, reclamantul S. I. a chemat-o în judecată pe pârâta S. A., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, asupra unei case cu 3 camere și anexe gospodărești și terenul aferent de 1.300 mp, teren intravilan, învecinat la N- O. G.; E- teren adm. primărie; S- M. (N.) I. și V- șoseaua comunală, imobile situate în Satul Făgetu, județul Dâmbovița.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat că stăpânește aceste imobile de peste 30 ani, din anul 1979, exercitând o posesie continuă, netulburată și sub nume de proprietar.
În dovedirea acțiunii a fost indicată proba cu înscrisuri și interogatoriu și martori.În drept au fost invocate disp.art.1890 Cod civil.
Pârâta S. A. nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 3224 din 13.11.2012 pronunțată în dosarul_, Judecătoria Găești a respins acțiunea formulată de reclamantul S. I. în contradictoriu cu pârâta S. A..
S-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de exercitare a posesiei, potrivit art.930 și următoarele Cod civil, reclamantul neexercitând o posesie utilă, neviciată și sub nume de proprietar, din depozițiile martorilor L. V. si M. G., audiați în cauză, rezultând că acesta are probleme de vecinătate, astfel că instanța de fond a respins acțiunea.
La data de 23.01.2013 reclamantul S. I. a formulat recurs împotriva soluției instanței de fond, apreciind că aceasta este nelegală.
Prin decizia civilă 407/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul_ 2011, s-a admis recursul, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Tribunalul a reținut că, pentru a se putea pronunța soluția de respingere a acțiunii era necesar ca din probele administrate în cauză să rezulte fără echivoc că reclamantul nu a exercitat o posesie utilă asupra imobilelor casă și teren, această calitate a posesiei urmând a fi apreciată în raport de pârâta de la care pretinde că a dobândit posesia în urmă cu 30 de ani, ci nu prin prisma raporturilor de vecinătate.
S-a constatat că probele administrate în cauză nu sunt suficiente pentru a se putea pronunța o soluție pe fondul cauzei, instanța în baza rolului activ, prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, trebuia să pună în discuția părților suplimentarea probatoriului prin efectuarea unei expertize topo care să identifice construcțiile și terenul stăpânit de reclamant, să determine întinderea terenului prin raportare la vechimea gardurilor împrejmuitoare și de asemenea, dacă considera că există anumite probleme cu privire la vecinătate, să dispună din oficiu audierea în calitate de martori a vecinilor reclamantului. În plus, se impunea efectuarea unei adrese către Primăria comunei Gura Foii și către OCPI Dâmbovița pentru a se comunica relații cu privire la situația juridică a terenului și construcțiilor și la mențiunile din registrul agricol. Numai după administrarea acestor probe și, doar în măsura în care acestea ar confirma că reclamantul nu a exercitat o posesie utilă asupra construcțiilor și terenului aferent a cărei întindere va fi stabilită prin expertiză, instanța de fond ar putea să pronunțe soluția respingerii acțiunii, având în vedere că uzucapiunea apare ca o sancțiune împotriva adevăratului proprietar ( ci nu a vecinilor), care vreme îndelungată ( 30 de ani) s-a delăsat de bunul său.
După casare, dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Au fost administrate probele cu înscrisuri, testimonială cu martorii P. R., Bîrdeș I. și expertiză specialitatea topometrie.
Cauza a fost soluționată de Judecătoria Găești prin sentința civilă nr.1048/03.07.2014, prin care s-a admis acțiunea, constatându-se dobândirea prin uzucapiune a imobilului construcție situat pe teren în suprafață de 832 mp și teren intravilan în suprafață de 832 mp, situate în .. Dâmbovița.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit adeverinței 1959/27.06.2013, emisă de Primăria comunei Gura Foii, județ Dâmbovița, reclamantul S. I., figurează în Registrul Agricol al comunei Gura Foii, ., cu o casă de locuit în suprafață de 32 mp construită în anul 1940, situată de suprafața de 900 mp teren intravilan.
Din adresa 5930/08.07.2013, OCPI Dâmbovița a precizat că nu poate comunica situația juridică a imobilului teren în suprafață de 1300 mp deoarece, din verificările efectuate, s-a constatat că pe numele pârâtei S. A. nu este deschisă carte funciară. Potrivit certificatului_/01.07.2013 emis de OCPI Dâmbovița, nu s-au găsit sarcini care să greveze imobilele construcție și teren intravilan în suprafață de 1300 mp situate în . Dâmbovița.
Din interogarea Registrului Național Notarial de Evidență a Opțiunilor Succesorale (RNNEOS) privind defuncta S. L., decedată la 02.03.2005, se reține că nu s-au găsit înregistrate declarații privind opțiunea succesorală. Potrivit adresei 49/22.01.2014 emisă de Camera Notarilor Publici Ploiești, dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei S. L. nu a fost înregistrată pe rolul vreunui birou notarial din circumscripția Judecătoriei Găești.
Din declarațiile martorilor care locuiesc în imediata apropiere a terenului ce face obiectul cauzei, s-a reținut că bunurile imobile teren și construcție au fost stăpânite de reclamant din anul 1979, fiind preluate de la sora acestuia –B. N., care la rândul ei a cumpărat de la numita S. Lixandrina, autoarea pârâtei, care a locuit la aceasta începând cu anul 1979.
Potrivit adresei 2548/2013 emisă de Primăria comunei Gura Foii, județ Dâmbovița, reclamantul S. I. a achitat impozitul aferent suprafețelor de 300 mp teren intravilan arabil, 600 mp teren intravilan curți construcții.
Terenul intravilan situat în . Dâmbovița ce face obiectul cauzei a fost identificat, în posesia reclamantului, conform raportului de expertiză efectuat în dosar ca fiind în suprafață de 830 mp, cu vecinătățile N- O. G., E- TAP, S- M. I., V- DC 171, din care suprafața de 368 mp fiind curți construcții, iar 462 mp arabil. Pe terenul în suprafață de 368 mp, a fost reprezentată pe schița întocmită de expert construcția C1, în suprafață de 58 mp.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată dar și cu înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că posesia continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar a fost exercitată mai mult de 30 ani.
Conform art. 1890 Cciv toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că pentru a dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 ani, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții, respectiv să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, de 30 ani, iar posesia să fie utilă adică neafectată de vreun viciu. Astfel, art. 1847 C.civ. prevede: „ca sa se poată prescrie, se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar”. În cauză, instanța constată că reclamantul a deținut în posesie terenul în mod continuu și fără intermitențe anormale, în mod public, pașnic și sub nume de proprietar cu privire la imobilele construcție situată pe terenul în suprafață de 832 mp și teren intravilan în suprafață de 832 mp, situate în . Dâmbovița, având ca vecinătăți: N- O. G., E- TAP, S- M. I., V- DC 171, din care suprafața de 368 mp curți construcții, iar 462 mp arabil, identificate în raportul de expertiză întocmit de expert Sisu V., necontestat de părți.
Astfel din depozițiile martorilor audiați în cauză se reține că reclamantul a posedat continuu și sub nume de proprietar, în perioada 1979 până în prezent. De asemenea din înscrisurile chitanțe de plată, depuse la dosar și adresa 2548/02.09.2013 emisă de Primăria comunei Gura Foii, reclamantul a plătit impozit aferent terenului în suprafață de 300 mp arabil intravilan și 600 mp curți construcții.
Pârâta nu a depus întâmpinare, deși era obligatorie. În cuprinsul încheierii din 14.03.2011, pronunțată în dosarul_, a precizat că este de acord cu acțiunea promovată de S. I., având ca obiect pronunțarea unei hotărâri autentice de vânzare cumpărare în ce privește casa cu 3 camere și anexe gospodărești, precum și terenul aferent de 1300 mp, imobile situate în satul F.. Se rețin ca neadevărate afirmațiile pârâtei, care s-a prezentat în dosar la ultimul termen și a susținut că reclamantul ar fi un detentor precar, având în vedere poziția procesuală de recunoaștere în dosarul_ raportată la declarațiile martorilor și înscrisurile ce atestă plata impozitului asupra terenului de către pârât.
S-a mai reținut că pârâta nu s-a prezentat la interogatoriu în primul ciclu procesual, fapt apreciat ca un început de dovadă în folosul reclamantului potrivit art. 225 cod proc. civilă și care se coroborează cu depozițiile martorilor care au confirmat că terenul și casa sunt în posesia reclamantului de peste 30 de ani în mod public, netulburat și sub nume de proprietar.
Uzucapiunea ca fapt juridic, reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sancțiune a pasivității adevăratului proprietar care, dezinteresându-se vreme îndelungată de bunul său, creează o aparență a dreptului de proprietate în beneficiul unei terțe persoane, care se comportă, la rândul său, ca un veritabil titular al dreptului real asupra imobilului.
Constatând întrunite condițiile de exercitare a posesiei potrivit art.1846 și următoarele cod civil raportat la art. 1890 cod civil, instanța a admis acțiunea și a constatat dobândirea dreptului de proprietate de către reclamant cu privire la imobilele construcție - 58 mp, situată pe terenul în suprafață de 832 mp și teren intravilan în suprafață de 832 mp, situate în . Dâmbovița, având ca vecinătăți: N- O. G., E- TAP, S- M. I., V- DC 171, teren din care suprafața de 368 mp fiind curți construcții, iar 462 mp arabil.
Împotriva acestei sentințe apelantul S. I. a declarat apel.
În motivarea în fapt a cererii, apelantul a arătat că acțiunea a fost admisă doar pentru suprafața de 832 mp, deși în realitate suprafața este de 1.400 mp.
A solicitat apelantul modificarea sentinței în sensul de a i se recunoaște proprietatea suprafeței de 1.400 mp din partea mamei sale, 2.200 mp teren extravilan din partea lui S. Lixandrina. În drept, art.282, 298 codul de procedura civilă.
La data de 16.09.2014 apelantul a depus o dezvoltare a motivelor de apel, în cuprinsul cărora a arătat că deține gospodăria prin cumpărare, imobilul fiind al lui S. V. decedat în 1974 și realizat cu soția sa S. L.. A mai arătat apelantul că terenul extravilan din tarlaua 15, . moștenit de la mama sa S. M. iar în 1994 i l-a dat apelantului.
Prin decizia civilă nr. 440/31.10.2014, Tribunalul Dâmbovița a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin chitanța olografă nedatată de la fila 90 dosar fond al doilea ciclu procesual, B. N. (sora apelantului) a cumpărat de la S. L. gospodăria din . sumei de 6.500 lei. La rândul său, B. N. a înstrăinat apelantului, teren intravilan – casă cu 3 camere și sală, două camere atașate pătul și dependințe, curte și grădina casei situate în comuna Gura Foii, ., la data de 12.08.1979 (chitanță olografă fila 91 dosar fond al doilea ciclu procesual).
Din declarațiile martorilor L. V. și M. G. (fila 23 și fila 29 dosar fond primul ciclu procesual) rezultă că apelantul a cumpărat de la o persoană în vârstă, în jurul anului 1980 o gospodărie compusă din casă bătrânească și teren, fiind cunoscut în zonă, ca proprietar al imobilelor. Și martorii P. R. și Bîrdeș I. (filele 106 și 112 dosar fond al doilea ciclu procesual) au confirmat cele relatate de martorii L. V. și M. G., în sensul că apelantul este cunoscut ca fiind proprietarul terenului pe care se află situată casa cumpărată în jurul anilor 1980, fără însă ca martorii să indice nici măcar aproximativ suprafața terenului.
Într-adevăr adresa nr.2548/02.09.2013 întocmită de Primăria Gura Foii, jud. Dâmbovița (fila 89 dosar fond al doilea ciclu procesual), demonstrează că apelantul figurează în evidențele fiscale ale acestei instituții cu mai multe terenuri, respectiv: 3600 mp teren extravilan arabil, 300 mp teren intravilan arabil și 600 mp teren intravilan curți construcții inclusiv terenul de sub casă, însă probele nu pot fi avute în vedere trunchiat, după cum avantajează una sau cealaltă parte, operațiunea deliberării fiind una în care magistratul își formează convingerea prin interpretarea coroborată a probelor și verificarea dovedirii celor susținute de fiecare dintre părți.
Astfel, deși apelantul a solicitat constatarea intervenirii uzucapiunii asupra unei suprafețe de teren de 1.300 mp, din probele administrate, respectiv expertiză de specialitate a rezultat că terenul aferent casei are o suprafață mai mică.
Expertiza este acel mijloc de probă care se încuviințează sau se dispune de instanță atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt aceasta solicită părerea unor specialiști, ce dețin cunoștințe tehnice necesare în domeniul respectiv. Obiectul expertizei îl constituie împrejurări de fapt asupra cărora expertului i se cere să-și exprime părerea, să dea lămuriri sau să le constate ca specialist, împrejurări care au legătură cu obiectul pricinii și ajută la soluționarea acesteia.
În lipsa oricăror alte probe care să ateste că suprafața de teren ce face obiectul cauzei, este mai mare, tribunalul a arătat că va avea în vedere concluziile raportului de expertiză ce se bucură de o deplină forță probantă, din moment ce pe de o parte este un mijloc de probă ce are la bază cunoștințe de specialitate ale unei persoane special abilitate în acest sens, iar pe de altă parte, nu este contrazis de niciun alt mijloc de probă, nici chiar în cuprinsul chitanțelor olografe prin care bunurile au fost „înstrăinate” nefăcându-se referire la întinderea terenului. Mai mult decât atât, în cuprinsul raportului de expertiză se arată că măsurătorile au fost realizate cu „total station SOKKIA SET 610 în sistem de coordonate stereo 70”, ceea ce înseamnă că efectuarea măsurătorilor s-a realizat cu mijloace tehnice de specialitate, prezentând deci certitudine.
Chiar dacă apelantul a mai avut și alte terenuri (după cum invocă în motivele de apel, ce i-au revenit de la mama sa ori de la soția sa), obiectul litigiului îl constituie terenul dobândit prin chitanță de la B. N., teren ce după cum s-a arătat anterior, a fost măsurat și identificat de expert, ca având suprafața de 832 mp.
Uzucapiunea este modul originar de dobândire a proprietății prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a exercitării posesiei asupra acelui lucru, în termenul și în condițiile prevăzute de lege. În ceea ce privește uzucapiunea de lungă durată (cum se invocă în speță), trebuie ca lucrul să fie posedat timp de 30 de ani. De asemenea, este necesar ca posesia să fie utilă, ceea ce înseamnă că trebuie să fie: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Uzucapiunea constă în dobândirea proprietății sau a altui drept real prin posedarea neîntreruptă a lucrului în tot timpul fixat de lege. Uzucapiunea constituie deci, prescripția ce conduce la dobândirea dreptului real prin posesia sa neîntreruptă. Efectul cel mai important al uzucapiunii, constă în dobândirea dreptului de proprietate. Uzucapantul va fi considerat proprietar nu doar din momentul împlinirii termenului de prescripție, ci din momentul în care a intrat în posesia lucrului.
Uzucapiunea presupune o posesie neviciată, adică utilă. Posesia trebuie deci să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (art.1847 Codul Civil).
Pentru aceste considerente, tribunalul conform art.480 codul de procedura civilă a respins apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a formulat recurs reclamantul S. I., susținând prin cererea olografă depusă la dosar, că a cumpărat o gospodărie de la numita S. L., moștenire de la părinții defunctului S. V., fiind pusă în vânzare în anul 1977, după cutremur.
A mai arătat reclamantul că a fost notificat la fostul Consiliu Popular Gura Foii în anul 1980 și din anul 1981 apare ca proprietar pe această gospodărie, precizând că plătește taxe pe terenuri extravilane pentru suprafața de 3.600 mp, iar familia S. A. și V. refuză să-i dea actele care îi aparțin.
La data de 26.02.2015, intimata S. A. a formulat întâmpinare, arătând că recurentul își motivează cererea pe aceleași aspecte ca în faza judecării la fond și nu critică sub nicio formă hotărârile judecătoriei și tribunalului sub aspectul legalității și temeiniciei acestora, solicitând respingerea căii de atac și menținerea soluției.
La termenul de judecată din data de 1.04.2015, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuție o excepție de ordine publică, respectiv, instanța de judecată nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale, prevăzută de art. 304 alin. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă.
Curtea, examinând cu prioritate excepția de ordine publică, în temeiul art. 137 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, reține următoarele:
În cauza de față, obiectul acțiunii este acela de a se constata, în contradictoriu cu pârâta S. A., că recurentul a dobândit dreptul de proprietate asupra unei case cu trei camere și anexe gospodărești și teren aferent de 1300 mp, intravilan, imobile situate în satul F..
Curtea reține că valoarea imobilului asupra căruia se solicită constatarea dreptului de proprietate este de_ lei, astfel cum rezultă din rezoluția aflată la fila 1 în dosarul Tribunalului Dâmbovița, iar conform art. 2821 din vechiul Cod de procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, inclusiv.
Ori, în cauză, valoarea imobilului este sub 100.000 lei, situație în care Curtea stabilește că singura cale de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinței nu era apelul, ci recursul.
Ca atare, soluționând calea de atac exercitată de către reclamant ca apel, prin încălcarea disp. art. 2821 din vechiul Cod de procedură civilă, devin incidente disp. art. 304 alin. 1 pct. 1 din același act normativ, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 1 din același act normativ, Curtea va admite recursul, va casa decizia Tribunalului Dâmbovița și va trimite cauza la același tribunal, pentru a se judeca ca instanță de recurs.
Conform art. 1 alin. 1 lit. a și art. 2 din Protocolul nr._/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Barourilor din România, Curtea va dispune ca, cheltuielile acordate sub forma avocatului din oficiu desemnat recurentului-reclamant, urmare admiterii cererii de acordare a ajutorului public judiciar formulată de acesta în recurs, în cuantum de 200 lei, vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamantul S. I., domiciliat în comuna Gura Foii, ., județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 440/31 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta S. A., domiciliată în . și în consecință:
Casează decizia civilă nr. 440/31 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimite cauza la același tribunal, pentru a se judeca ca instanță de recurs.
Cheltuielile acordate sub forma avocatului din oficiu desemnat pentru recurentul-reclamant S. I., în cuantum de 200 lei, vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2015.
Președinte, Judecători,
A.-C. BotezElena StaicuVeronica-I. S.
Grefier,
D. V.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Red. ES
Tehnored.CC
2 ex./2.04.2015
d.f. nr._ - Judecătoria Găești
j.f. O. A. M.
d.a. nr._ - Tribunalul Dâmbovița
j.a. S. I., G. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 340/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 262/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
