Acţiune în constatare. Decizia nr. 213/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 213/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIANR. 213
Ședința publică din data de 26 februarie 2015
Președinte - A. M. R.
Judecători - C. M. M.
- M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul U. G., domiciliat în ., nr.21, județul B., împotriva Deciziei civile nr. 379 din data de 8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimații pârâții M. A. și M. V., ambii domiciliați în ., județul B. și intimata pârâtă ., cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant U. G. asistat de avocat O. S. A., în substituirea avocat O. C. M., ambii din cadrul Baroului B., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 și a delegației de substituire, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar ulterior înregistrării căii de atac pe rolul Curții, recurentul reclamant U. G. a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 326,00 lei, potrivit chitanței nr. VIP0091/03.02.2015, anulată la dosar.
Totodată, s-a menționat că, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței intimații pârâți M. A. și M. V., au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor în cazurile de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod pr. civilă.
Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinare apărătorului recurentului.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului invocată de intimații pârâți M. A. și M. V. pe cale de întâmpinare.
Avocat O. S. A., având cuvântul pentru recurentul reclamant, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, având în vedere că motivarea cererii de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 7 și 8, în sensul că instanța de apel și de fond a analizat în mod greșit situația de fapt și probatoriile administrate.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției de nulitate invocată de intimații pârâți pe cale de întâmpinare.
Avocat O. S. A., pentru recurentul reclamant, depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr._ 12.08.2011, reclamantul U. G. a chemat în judecată pe pârâții M. A. și M. V., solicitând instanței să constate calitatea sa de unic moștenitor de pe urma defuncților U. M. și U. Ș., precum și componența masei succesorale rămasă de pe urma acestora, respectiv dreptul de proprietate asupra unui număr de 60 de acțiuni deținute la SIF Banat Crișana, 5 acțiuni la SIF M., 8 acțiuni la SIF Transilvania, 38 acțiuni la SIF Muntenia, 10 acțiuni la SIF Oltenia, 319 acțiuni la Boromir Prod S.A., imobile casă și anexe, bunuri comune ale defuncților, teren aferent construcțiilor și teren arabil inclus în T.P._/69/1995.
Pârâții au formulat întâmpinare în care arată că masa succesorală a defuncților precizată în acțiune este identică cu aceea menționată în cele două certificate de moștenitor, reclamantul fiind unicul moștenitor.
Cu privire la casă, pârâții arată că reclamantul s-a referit în mod evaziv, solicitând ca imobilele construcții să fie individualizate în mod clar.
Au invocat excepția lipsei de interes și excepția insuficientei timbrări a acțiunii, în condițiile în care valoarea masei succesorale este stabilită derizoriu de către reclamant.
Prin încheierea din data de 06.03.2012 instanța a dispus conexarea dosarului nr._ ce are ca obiect acțiune în constatare asupra imobilelor reclamanților M. A. și M. V., în contradictoriu cu pârâta . care reclamantul susține că fac parte din masa succesorală a def. U. Ș. și M..
În urma efectuării expertizei în cauză, pârâții-reclamanți și-au precizat obiectul acțiunii, cu referire la teren, arătând că solicită constatarea dreptului de superficie asupra terenului de 308 m.p. curți-construcții, înscris în titlul de proprietate nr._/69/1995, cvartal 9, parcelele 214, 215 (parte din suprafața totală de 1127 m.p. înscrisă la poz. 2 și 4 intravilan).
Prin Sentința civilă nr. 1036/21.09.2012, instanța a admis excepția lipsei de interes a reclamantului U. G. în promovarea acțiunii principale, a respins acțiunea principală formulată de reclamantul-pârât U. G., ca fiind lipsită de interes, a admis acțiunea conexă a pârâților–reclamanți M. A. și M. V. formulată în contradictoriu cu reclamantul-pârât U. G. și pârâta ., a constatat că pârâții-reclamanți au un drept de proprietate asupra imobilelor construcții constând în locuință, coteț și anexă cu destinația de magazin, toate situate pe terenul în suprafață de 308 m.p., curți construcții, CV 9, P 214, 215, intravilanul comunei Viperești, satul Ursoaia, nr. 37, jud. B. și a instituit un drept de superficie pe toată durata existenței construcțiilor menționate, pe suprafața de 308 m.p, CV 9, P 214, P 215, intravilanul comunei Viperești, satul Ursoaia, nr.37, jud. B..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul-pârât U. G., iar prin decizia civilă nr. 33/18.02.2013 a fost admis, anulată hotărârea atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru a se pronunța pe celelalte excepții invocate și raportat la soluțiile pronunțate față de excepție și pe fondul cauzei.
Împotriva deciziei civile nr. 33/18.02.2013 a Tribunalului B. a declarat recurs reclamantul-pârât U. G., cerere respinsă de Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 1393/22.05.2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._ din data de 27.06.2013.
Reclamantul-pârât a promovat o nouă acțiune, înregistrată sub nr._, din data de 21.06.2013, în contradictoriu cu pârâții-reclamanți M. A. și M. V., solicitând să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 24 emis la data de 28.02.2011 de B.N.P. F. N., să se constate calitatea sa de moștenitor, fiind fratele defunctului U. A., să se constate că a acceptat succesiunea de pe urma acestuia, să se constate că imobilul casă de locuit în suprafață de 70 m.p. compus din două dormitoare, hol, sufragerie, bucătărie de iarnă și vară, cămară, două cotețe in suprafață de 8 m.p., magazin în suprafață de 8 m.p. situate în satul Ursoaia, . aferent în suprafață de 480 m.p., face parte din masa succesorală a tatălui său U. Ș. și să se dispună atribuirea imobilului menționat reclamantului-pârât.
Pârâții M. A. și M. V. au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul din data de 24.10.2013 s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
Prin Sentința civilă nr. 89/23.01.2014 judecătoria a respins excepția inadmisibilității acțiunii principale, a respins acțiunea principală, a respins cererea conexă având ca obiect nulitatea certificatului de moștenitor, a admis cererea conexă promovată de către pârâți, în sensul că a constatat că aceștia au un drept de proprietate asupra imobilelor construcții constând în locuință, coteț și anexă cu destinația de magazin, toate situate pe terenul în suprafață de 308 m.p., curți construcții, CV 9, P 214, 215, intravilanul comunei Viperești, satul Ursoaia, nr. 37, jud. B., conform planului de situație nr. 2 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic M. D.; a instituit un drept de superficie pe toată durata existenței construcțiilor menționate, pe suprafața de 308 m.p, CV 9, P 214, P 215, intravilanul comunei Viperești, satul Ursoaia, nr.37, jud. B.; reclamantul-pârât a fost obligat să plătească pârâților-reclamanți suma de 2781 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, de pe urma defuncților U. Ș. și U. M. a fost dezbătută succesiunea, fiind emise certificatele de moștenitor nr. 428/13.11.2006 și nr. 79/28.02.2008 de B.N.P. F. N.. Bunurile imobile descrise în cuprinsul certificatelor de moștenitor vizează casa în suprafață de 40 m.p., anexe în suprafață de 24 m.p. și teren aferent în suprafață de 3762 m.p.
Cu ocazia efectuării expertizei de către expertul tehnic judiciar M. D. au fost identificate construcțiile care au făcut obiectul certificatelor de moștenitor conform planului de situație nr. 1, precum și imobilele casă de locuit și anexe gospodărești și un magazin conform planului de situație nr. 2, dar care nu au fost cuprinse la masa bunurilor succesorale din certificatele de moștenitor.
Prin răspunsurile la obiectivele raportului de expertiză s-a concluzionat asupra faptului că imobilul casă de locuit ce a aparținut lui U. A. a fost edificat fără autorizație de construire, aceste imobile fiind situate pe suprafața de 308 m.p. categoria curți-construcții, expertul tehnic judiciar arătând că nu există nicio legătură între construcțiile care au aparținut def. U. Ș. și U. M., acestea fiind edificate în intravilanul satului Ursoaia, ., parcelele 67 și 68, și construcțiile care au aparținut def. U. A. edificate de către acesta împreună cu soția sa U. P., pe alt amplasament, respectiv terenul din intravilanul satului Ursoaia, ., parcelele 207, 215.
În ceea ce îi privește pe moștenitorii defuncților U. Ș. și U. M., s-a constatat că acesta este reclamantul U. Șt. G., în condițiile în care U. A., fratele reclamantului, a renunțat la succesiune.
Din declarațiile martorilor M. A. și D. I., instanța a reținut că U. A. și-a construit casa pe terenul aparținând părinților săi, iar în anul 2001 a fost construit și un magazin de către numitul M. G., cu acordul soților U. A. și U. P., magazin la care a vândut def. U. P.. În ceea ce privește imobilul casă de locuit al def. U. A. și U. P., s-a arătat că în anul 1972 aceștia au construit o casă pe un teren primit lot de folosință.
Faptul că imobilul a aparținut def. U. A. a rezultat și din adeverința emisă de Primăria comunei Viperești nr. 7528/28.12.2011, act conform căruia autorul a figurat în registrul agricol vol. I, fila 93, satul Ursoaia, cu imobil casă de locuit din anul 1972, construit fără autorizație de construire.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul U. G., la data de 24.02.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 04.03.2014.
A solicitat admiterea obiecțiunilor formulate la expertiza efectuată în cauză și admiterea cererii de a fi efectuată o nouă expertiză, având în vedere cea de a doua autorizație, care nu a fost analizată.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și, pe fondul cauzei, admiterea cererii principale și conexe, respingerea cererii pârâților și obligarea a plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat apelantul că a solicitat să se constate că, de pe urma defunctului U. Ș., a rămas și casa de locuit în suprafață de 70 m.p., compusă din 2 dormitoare, hol, sufragerie, bucătărie iarna și una vară, cămară, 2 cotețe în suprafață de 8 m.p., situate în satul Ursoaia, ., pe terenul de 480 m.p. intravilan, tarlaua CK2, . conexe formulate de pârâții-reclamanți M. A. și M. V., admiterea cererii de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 24 emis de BNP F. N. și constarea că imobilul menționat face parte din masa succesorala a tatălui său, U. Ș..
A considerat că, în mod eronat, instanța a respins cererea privind obiecțiunile pe care le-a formulat și luarea în calcul a celei de-a doua autorizații depuse, cât și efectuarea unei noi expertize pentru analizarea celor 2 imobile, a celor 2 autorizații pe numele U. Ș..
S-a învederat instanței că nu a fost menționat și imobilul din certificatul de moștenitor emis pentru tatăl U. Ș., dar că acest fapt nu poate duce la concluzia că acest imobil nu a făcut parte din masa succesorală rămasă de pe urma tatălui.
A criticat motivele care analizează doar declarațiile martorilor propuși de intimați, fără să se arate de ce nu este luată în considerare declarația martorului pe care l-a propus.
Apelantul a mai susținut că, în măsura în care situația de fapt ar fi fost cea pretinsă de pârâți, s-ar fi constituit dreptul de proprietate pentru teren pe numele U. A..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282, 294, 296 din Codul Civil.
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului.
A considerat că depunerea unei noi autorizații nu implică refacerea expertizei sau o nouă lucrare.
Referitor la faptul că instanța nu ar fi luat în considerare declarația unui martor, intimații au subliniat că apelantul nu explică, în concret, ce anume a susținut respectivul martor.
După administrarea probatoriilor Tribunalul B. – Secția I Civilă a pronunțat Decizia civilă nr. 379 din 8 octombrie 2014 prin care a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin cererea principală, înregistrată sub nr._ din data de 12.08.2011, reclamantul U. G. a chemat în judecată pe pârâții M. A. și M. V., pentru a se constata calitatea sa de unic moștenitor al defuncților U. M. și U. Ș., să se constate componența masei succesorale, printre care și casa de locuit din satul Ursoaia, . la acest imobil, și intimații-pârâți au pretins că sunt proprietari, învestind instanța cu o cerere de constatare a dreptului, prin cererea conexă înregistrată sub nr._ din 13.01.2012.
Intimații-pârâți au invocat calitatea de moștenitori testamentari de pe urma defunctului U. A., apelantul-reclamant U. G. solicitând, prin cererea conexă înregistrată sub nr._ din data de 21.06.2013, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 24/28.02.2011, constatarea calității sale de unic moștenitor acceptant.
Tribunalul a constatat că, în baza certificatelor de moștenitor nr. 428/13.11.2006 (fila 14, dosar nr._ ) și 79/28.02.2008 (fila 8), emise de Biroul Notarial Public F. N., apelantul U. G. este unicul moștenitor de pe urma defuncților U. M. și U. Ș.. După cum s-a menționat în cele două certificate, fratele apelantului, U. A., a renunțat la ambele succesiuni.
În ceea ce privește construcțiile rămase de la cei doi defuncți, potrivit certificatelor de moștenitor, tribunalul a constatat că acestea au fost casa în suprafață de 40 m.p. și anexele în suprafață de 24 m.p., identificate în planul de situație nr. 1, anexă la raportul de expertiză întocmit de către expertul M. D. (fila 135, dosar nr._ ) – casa are suprafața de 67,52 m.p., existând și alte corpuri, cu aceeași destinație, de locuințe (C2, C3), precum și anexe gospodărești (C4-C11). Terenul pe care sunt edificate aceste construcții este situat în cvartalul 2, parcelele 67, 68, cu suprafața măsurată de 2088 m.p., din care 673 m.p. teren categoria curți-construcții și 1415 m.p. teren arabil, fiind reconstituit pe numele autorului U. Ș., potrivit titlului de proprietate nr._/69/01.06.995 (fila 9 din dosarul nr._ ).
În certificatele de moștenitor nu au fost menționate la masa succesorală declarată și construcțiile edificate pe terenul situat în cvartalul 9, parcelele 214, 215, în suprafață măsurată de 891 m.p., din care 308 m.p., curți-construcții, identificate în planul de situație nr. 2, anexă la raportul de expertiză întocmit de către expertul M. D. (fila 136, dosar nr._ ). Expertul a precizat că imobilele C1, cu destinația de locuință, în suprafață de 94,06 m.p., C2, anexă gospodărească, 7,20 m.p., și C3, anexă gospodărească, în suprafață de 15,56 m.p. au fost edificate fără autorizație de construire, fără să existe vreo legătură cu imobilele defuncților U. M. și U. Ș.. În completarea la raportul de expertiză (filele 25-27), dispusă de instanța de apel, expertul a identificat construcțiile edificate conform autorizației de construire nr. 627 ca fiind situate tot în cvartalul 2, parcelele 67, 68, iar nu în cvartalul 9, parcelele 214, 215.
A învederat instanța de apel că, din coroborarea autorizației nr. 627/29.05.1976 (fila 151, primul dosar) cu documentația premergătoare (filele 145-150), rezultă că proprietarul terenului, U. Ș. (trecut pe cererea de autorizare și documentație, după radierea solicitantului, apelantul U. G., care nu era proprietar pe teren), a solicitat respectiva autorizație pentru extinderea casei de locuit, iar nu pentru edificarea altui imobil. Lucrările efectuate sunt cele marcate pe schița de la fila 27, cu roșu (parțial C1, C2).
Instanța a reținut că, potrivit adeverinței nr. 7528/28.12.2011 (fila 28), emise de Primăria comunei Viperești, U. A. a fost înscris în registrul agricol, volumul I, fila 193, cu o casă de locuit, în satul Ursoaia, din anul 1972.
Martorii audiați la cererea intimaților-pârâți, M. A. și D. I. (filele 43 și 44 din dosarul judecătoriei), au susținut că U. A. și-a construit casa pe terenul aparținând părinților săi, în anul 1972, iar în anul 2001 a fost construit și un magazin de către numitul M. G.. Și martorul R. E. (fila 108 din dosarul nr._ ) a susținut că, în anul 1972, U. A. și U. P., după căsătorie, au construit o casă pe terenul provenit de la părinții lui U. A., imobil în care au locuit până la deces.
Tribunalul a constatat că, din declarația martorului P. E. (fila 42, dosar judecătorie), rezultă că autorii reclamantului ar fi edificat construcția în care a locuit U. A.. Același martor a mai susținut că autorii au construit casa și pentru apelant, în curtea unde au locuit. Declarația nu se coroborează însă cu celelalte patru date de martorii audiați la cererea intimaților, nu se poate spune că este directă, cât timp martorul este plecat din localitate din 1971. Pe de altă parte, chiar dacă autorii ar fi edificat construcția, aceasta a fost pentru fiul lor, U. A..
Față de aceste probe, tribunalul a constatat că este corectă situația de fapt stabilită de prima instanță, astfel că a păstrat în totalitate sentința, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul U. G..
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că în fapt, prin cererea inițială s-a solicitat să se constate că în masa succesorală rămasă de pe urma autorilor U. M. si U. Ș. este inclus și imobilul situat în cvartalul 9, .>
S-a arătat că la momentul dezbaterii succesiunii rămasă de pe urma părinților săi nu a declarat și acest imobil, fiind nevoie pentru aceasta de prezenta cerere.
A mai precizat recurentul că, în mod greșit s-a constatat că imobilul în cauză face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului său frate U. A..
Recurentul a învederat că, înscrierea la rolul fratelui său a acestui imobil se justifică prin aceea că la acel moment, conform legislației în vigoare o persoană nu putea avea mai multe imobile –tatăl său deja avea înscris un imobil la rolul său.
Astfel, recurentul a arătat că în mod greșit intimații au declarat imobilul în cauză ca fiind al defunctului său frate și au solicitat să se constate că le revine acestora. Mai mult și faptul că nu a fost chemat la momentul dezbaterii succesiunii fratelui său dovedește că s-a dorit ducerea în eroare și astfel el, să fie scos de la dezbaterea succesiunii.
A mai precizat recurentul că faptul că imobilul a fost construit de tatăl său și că a aparținut acestuia, se dovedește atât prin declarația testimonială administrată de instanța de fond cât și de faptul că titlul de proprietate pentru terenul pe care se află situat imobilul a fost emis pe numele tatălui său.
Totodată, recurentul a învederat că, în mod cu totul greșit instanța de apel a reținut că în cele două autorizații de construire pe numele tatălui său este vorba de același imobil. În fapt expertul nu a făcut aceasta precizare in clar si s-a respins cererea sa de a se trimite o nouă adresă expertului pentru a se răspunde acestei solicitări sau de a se efectua o nouă expertiză care să clarifice situația imobilului în cauză. După cum s-a arătat, în cele două autorizații este vorba de cele două imobile menționate în dosarul prezent și nu de unul și același imobil.
Ca atare, recurentul a arătat că apărările sale nu au fost luate în considerare și printr-o analizare greșită a situației de fapt și a probelor administrate s-a respins cerere sa de apel.
Față de cele menționate, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În temeiul art. 308 alin. 2 Cod pr. civ. intimații pârâți M. A. și M. V. au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului, solicitând a se constata nul recursul promovat de reclamant, pentru neîncadrarea în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 cod pr. civilă.
În motivarea excepții intimații au arătat că, potrivit dispozițiilor art. 306 Cod pr. civilă, recursul este nul dacă dezvoltarea motivelor nu permite încadrarea în niciunul din cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă.
Au mai învederat intimații că, toate criticile recurentului din prezenta cauză vizează exclusiv modul în care instanțele anterioare au stabilit și apreciat situația de fapt dedusă judecății, în raport de probatoriul administrat, solicitându-se practic reanalizarea situației de fapt, pe baza probelor administrate, ceea ce implică un control de netemeinicie.
Cum controlul judiciar exercitat de instanța de recurs este strict limitat la cazurile de nelegalitate, recursul promovat este nul.
La termenul de judecată din data de 26 februarie 2015 Curtea a pus în discuția părților excepția de nulitate a cererii de recurs invocată de intimații M. A. și M. V., pe cale de întâmpinare.
Raportat la aceasta Curtea reamintește că, potrivit art. 3021 al. 1 lit. c Cod pr. civ. – vechea reglementare procedurală aplicabilă speței - cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Pe de altă parte, în lumina dispozițiilor art. 306 al. 1 Cod pr. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alineatul 2.
Acest din urmă text de lege prevede că, motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care este însă obligată să le pune în discuția părților.
Totodată, art. 304 Cod pr. civ. enumeră cu caracter exhaustiv cazurile de nelegalitate pentru care poate fi modificată sau casată o hotărâre.
Pornind de la aceste dispoziții legale în practica judecătorească s-a decis în mod constant că, sancțiunea nulității recursului nu intervine doar în situația în care motivarea cererii lipsește cu desăvârșire, ci și atunci când recurentul nu indică niciunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cod pr. civ., mărginindu-se să reia susținerile și apărările formulate în fazele procesuale anterioare și a căror încadrare într-unul din motivele de recurs prevăzute de lege este imposibilă.
Ori, în speța pendinte susținerile recurentului reprezintă în fapt critici cu privire la modul în care instanța de apel a stabilit situația de fapt pe baza dovezilor administrate, inclusiv proba testimonială și cea cu expertiză de specialitate.
De altfel și cu prilejul concluziilor pe excepție, în fața Curții, recurentul prin apărător a învederat că este nemulțumit de modul în care instanța de apel și prima instanță au analizat situația de fapt și probatoriile administrate.
Ori aceste aspecte nu au legătură cu legalitatea hotărârii ce face obiectul prezentei căi de atac, ci cu temeinicia acesteia, aspecte care nu pot face obiect al recursului – cale extraordinară de atac - în lumina dispozițiilor art. 304 Cod pr. civ.
Pentru toate motivele arătate, având în vedere textele de lege menționate, Curtea urmează a admite excepția de nulitate a recursului invocată de intimații M. V. și M. A., pe cale de întâmpinare.
Pe cale de consecință Curtea urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului invocată de intimații M. V. și M. A..
Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul U. G., domiciliat în ., nr.21, județul B., împotriva Deciziei civile nr. 379 din data de 8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția I Civilă în contradictoriu cu intimații pârâții M. A. și M. V., ambii domiciliați în ., județul B. și intimata pârâtă ., cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2015.
Președinte, Judecători,
A. M. RaduCristina M. M. M. P.
Grefier,
C. C.
red. AMR
2 ex./27.02.2015
d. f. nr._ Judecătoria Pătârlagele
j f. M. M. G.
d. a. nr._ Tribunalul B.
j. a. M. N. A. M.
Operator date cu caracter personal Notificare nr.3120
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 212/2015. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 436/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
