Validare poprire. Decizia nr. 125/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

A arătat apelanta - terț poprit ., instanța de fond s-a pronunțat și a soluționat acțiunea civilă având ca obiect validare poprire formulată de B. R. C. C. împotriva debitoarei I. M.-M. și terțului poprit Flacăra SA, cu sediul în Băicoi, ., jud. Prahova, sediu deținut în baza unui contract de închiriere, proprietar fiind FEHS Băicoi SA.

Față de sediul social al societății, instanța de fond nu a ținut cont de contractul de închiriere și de faptul că agentul poștal în momentul în care a încheiat procesul verbal fila 5 verso, nu a sesizat că înmânează corespondența unui terț și nu destinatarului de drept, astfel că atât dovada de primire cât și procesul verbal sunt încheiate cu un angajat al FEHS Băicoi și nu al Flacăra SA așa cum era legal.

Acest aspect fiind dovedit cu statul de plata cu angajații atât ai FEHS, cât și ai Flacăra SA, neexistând nici o dovada de comunicare între cele doua societăți, astfel că eroarea în care s-a aflat atât agentul postai cât și instanța în a soluționa cauza a condus la o soluție greșită.

Societatea în calitate de terț poprit nu și-a îndeplinește obligația ca urmare a necomunicării titlului executoriu și a popririi privind angajatul său, nefiind în culpă pentru acest fapt, neavând nici o obligație, obligația terțului poprit se naște de la data comunicării, dată care nu există, nefiind dovedită sau probată ci dimpotrivă a fost contestată.

La dosarul cauzei se află acte doveditoare că terțul poprit nu s-a aflat în posesia popririi și a titlului executoriu.

Instanța în mod incorect a analizat doar probele depuse de petentă iar cele depuse de debitoare concludente, pertinente și utile cauzei nu au fost analizate și nici nu s-a făcut vreo mențiune cu privire la existenta lor.

Față de aceste motive a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile și rejudecarea cauzei.

În drept au fost invocate dispozițiile art.466 C. proc. civ.

Apelanta-debitoare I. M. M., în motivarea apelului, a arătat că instanța de fond s-a pronunțat și a soluționat acțiunea civilă având ca obiect validare poprire formulată de B. R. C. C. împotriva debitoarei I. M.-M. și terțului poprit Flacăra SA, cu sediul în Băicoi, ., jud. Prahova, sediu deținut în baza unui contract de închiriere, proprietar fiind FEHS Băicoi SA.

Față de sediul social al societății instanța de fond nu a ținut cont de contractul de închiriere și de faptul că agentul poștal în momentul în care a încheiat procesul verbal fila 5 verso, nu a sesizat că înmânează corespondența unui terț și nu destinatarului de drept, astfel că atât dovada de primire cât și procesul verbal sunt încheiate cu un angajat al FEHS Băicoi și nu al Flacăra SA așa cum era legal.

Acest aspect fiind dovedit cu statul de plata cu angajații atât ai FEHS, cât și ai Flacăra SA, neexistând nici o dovada de comunicare între cele doua societăți, astfel că eroarea în care s-a aflat atât agentul postai cât și instanța în a soluționa cauza a condus la o soluție greșită.

A mai susținut apelanta - debitoare că terțul poprit nu își îndeplinește obligația ca urmare a necomunicării titlului executoriu și a popririi privind angajatul său nefiind în culpă pentru acest fapt, obligația terțului poprit se naște de la data comunicării, dată care nu există dacă nu este dovedită și probată, ci dimpotrivă contestată.

Instanța de fond în mod incorect a analizat doar probele depuse de petentă, iar cele depuse de aceasta concludente, pertinente și utile cauzei nu au fost analizate.

Față de aceste motive a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile și rejudecarea cauzei prin prisma tuturor probelor existente la dosarul cauzei.

În drept au fost invocate dispozițiile art.466 C. proc. civ.

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Prahova la data de 24.06.2014, sub același număr de dosar, nr._ .

La data de 02.09.2014 intimatele-creditoare P. L. România IFN SA și P. B. de Asigurare SRL au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția netimbrării apelurilor, prin raportare la dispozițiile OUG 80/2013.

De asemenea, a fost invocată excepția tardivității declarării apelurilor, având în vedere dispozițiile art. 284 alin.1 C.proc.civ., deoarece data comunicării sentinței către apelanți a fost 07.05.2014, iar apelurile au fost înregistrate la instanța de fond la data de 27.05.2014, cu depășirea termenului legal de apel de 15 zile.

Pe fondul cauzei, intimatele au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, arătând că în mod corect a fost admisă cererea de validare poprire.

În privința excepției tardivității formulării cererii de validare poprire, invocate de apelanți prin cererea de apel, intimatele au solicitat respingerea sa, având în vedere că a fost ridicată pentru prima dată în apel, deși la instanța de fond apelantul-terț poprit nu a depus întâmpinare prin care să fi invocat această excepție.

S-a mai susținut că prin cererile de apel au fost interpretate greșit prevederile art. 460 alin. 1 C.proc.civ., cererea de validare poprire netrebuind fi introdusă înăuntrul termenului de 3 luni de la data când i-a fost comunicată terțului poprit cererea de înființare poprire.

De asemenea, s-a precizat că, anterior comunicării dispoziției de înființare a popririi și întocmirii procesului verbal, agentul procedural care a transmis acest act de executare terțului poprit a verificat identitatea și calitatea celui care a primit actele și a semnat de primire, iar potrivit art. 100 alin. 4 C.proc.civ., procesul verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatare personal de către cel care le-a constatat.

La termenul de judecată din data de 08.09.2014 tribunalul a pus în discuția părților cele două excepții invocate de intimate prin întâmpinare, respectiv excepția de netimbrare a apelurilor și excepția de tardivitate a apelurilor, după care, deliberând, le-a respins pentru considerentele arătate în practicaua deciziei.

Prin decizia civilă nr. 646/8.09.2014, Tribunalul Prahova a respins excepția decăderii din dreptul la invocarea excepției tardivității cererii de validare poprire.

Au fost admise apelurile declarate de apelanta-terț poprit .. și apelanta-debitoare I. M. M..

A fost admisă excepția tardivității formulării cererii de validare poprire, invocată de apelante.

S-a schimbat in tot sentința atacată, în sensul ca a fost respinsă cererea de validare poprire, ca fiind tardivă.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

Mai întâi, analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 298 raportat la art. 137 alin. 1 C.proc.civ. excepția invocată de intimate prin întâmpinare, privind decăderea apelanților din dreptul de a invoca direct în apel a tardivității formulării cererii de validare poprire, tribunalul a constatat că această din urmă excepție (a tardivității cererii de validare poprire, ce constituie și obiectului prezentei cauze) reprezintă o excepție de ordine publică, ce vizează pretinsa încălcare a de către intimatele-creditoare a unor norme imperative.

Astfel, în speță s-a invocat de către apelanți faptul că cele două creditoare nu au respectat prevederile art. 460 alin. 1 C.proc.civ., ce stabilesc termenul în care poate fi formulată cererea de validare poprire.

Or, așa cum se arată și în considerentele Deciziei nr. 7/15.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, „… termenul de 3 luni … este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut… „.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că apelanții nu sunt decăzuți din dreptul de a invoca în apel excepția tardivității formulării de către creditoare a prezentei cereri de validare poprire.

În consecință, tribunalul a respins excepția decăderii din dreptul la invocarea excepției tardivității cererii de validare poprire și a procedat la analizarea acestei excepții.

Astfel, în fapt, tribunalul a reținut că B. R. C. C. a emis la data de 03.09.2012, în dosarul de executare nr. 128/2011, o dispoziție de înființare poprire asupra drepturilor bănești, prezente și viitoare, pe care debitoarea I. M. M. le are de primit de la terțul poprit . speță angajatorul debitoarei.

Această dispoziție de poprire a fost comunicată terțului poprit la data de 05.09.2012, conform procesului verbal de comunicare dispoziție de poprire (fila 5 verso).

Creditoarele au înțeles să formuleze cererea de validare poprire la data de 13.12.2012, data certă la care cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, așadar cu depășirea termenului de 3 luni menționat mai sus.

Conform art. 460 alin. 1 C.proc.civ., dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi.

În legătură cu acest termen de 3 luni, prevăzut de art. 460 alin. 1 C.proc.civ., prin Decizia nr. 7/15.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, într-un recurs în interesul legii, s-a statuat că în interpretarea și aplicarea art. 460 alin. 1 din codul de procedură civilă stabilește că termenul de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, în care creditorul, debitorul sau organul de executare poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi, este un termen imperativ (peremptoriu), legal, fix și absolut, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii.

Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 263/10.05.2013, dată de la care dezlegarea dată acestei probleme de drept a devenit obligatorie, conform prevederilor art. 330⁷ alin. 4 C.proc.civ. în mod evident, această decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii este aplicabilă în cauza de față.

Codul de procedură civilă prevede în mod expres (art. 330⁷ alin. 2) faptul că o asemenea decizie nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, însă nimic nu împiedică instanțele judecătorești să țină seama de cele menționate într-o asemenea decizie cu ocazie soluționării unui proces civil în care nu a fost pronunțată o soluție definitivă și irevocabilă.

În cauză nu se poate vorbi despre o încălcare a principiului neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece acest text de lege, la care s-a făcut trimitere anterior, respectiv art. 460 alin. 1 C.proc.civ., exista în această formă la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, a stabilit tribunalul.

De asemenea, faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a înțeles să pronunțe, cu privire la această instituție juridică, o decizie în interesul legii înseamnă că, anterior pronunțării Deciziei nr. 7/2013, existau instanțe judecătorești care, în aplicarea acestei prevederi legale, au considerat că termenul de 3 luni prevăzut de art. 460 alin. 1 C.proc.civ., este un termen peremptoriu, iar exercitarea drepturilor procesuale după împlinirea acestui termen atrage sancțiunea decăderii.

Decizia nr. 7/2013 nu a făcut altceva decât să confirme, ulterior pronunțării hotărârii, faptul că această soluție este cea corectă.

Prin urmare, în cauza de față, tribunalul a constatat că sunt fondate susținerile celor doi apelanți, în sensul că prezenta cerere de validare poprire a fost formulată de creditoare după împlinirea termenului de 3 luni, prevăzut de art. 460 alin. 1 C.proc.civ.

Așadar, tribunalul a constatat că această cerere de validare poprire este tardiv formulată, motiv pentru care tribunalul a admis excepția de tardivitate a formulării cererii de validare poprire, invocată de apelante și, în consecință, a constatat că această cerere de validare este tardiv formulată.

Pronunțând această soluție, de natură a schimba fundamental soluția pronunțată de prima instanță, tribunalul a apreciat că nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de apelante, referitoare la o eventuală comunicare a actelor de executare către o terță persoană.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul B. R. C. C., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurentul a învederat că pentru a pronunța decizia atacată instanța de apel a reținut în considerentele hotărârii că acțiunea de validare a popririi a fost promovată după expirarea termenului de 3 luni menționat în art. 460 alin. 1 Cod Procedura Civila (reglementarea în vigoare la momentul inițierii procedurii de executare silită).

Aceasta soluție este nelegală, a susținut recurentul, deoarece nu ține cont de prevederile art.456 alineat 1 Cod procedura civila, respectiv „ în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar in cazul sumelor de bani datorate în viitor, terțul poprit

este obligat: a) să consemneze suma de bani…”.

Pe de alta parte, art. 460 alin. 1 prevede că: „Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Din analiza textelor de lege indicate mai sus, a menționat recurentul, rezultă că termenul de 3 luni începe să curgă de la expirarea termenului de 15 zile în care terțul poprit trebuia să consemneze suma de bani și nicidecum de la comunicarea dispoziției de poprire, cum greșit a reținut instanța de apel.

Astfel, a arătat recurentul, dispoziția de poprire a fost comunicată la 05.09.2012, iar terțul poprit trebuia să consemneze sumele de bani până la 20.09.2012, dată de la care curge termenul de 3 luni pentru formularea acțiunii de validare a popririi. Cererea de validare a popririi a fost comunicată cu poșta la data de 11.12.2012 și a fost primită la Judecătoria Ploiești la 12.12.2012, încadrându-se așadar în termenul de 3 luni prevăzut de lege.

Intimații nu au formulat întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.

Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma criticilor formulate si a textelor de lege aplicabile spetei, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Se critica, in esenta, imprejurarea ca, in mod eronat, instanța de apel a reținut că acțiunea de validare a popririi a fost promovată după expirarea termenului de 3 luni menționat în art. 460 alin. 1 Cod Procedura Civila, text de lege aplicabil spetei in raport de data promovarii litigiului.

Verificand sustinerile recurentului, Curtea constata ca, desi considerentele instantei de apel privind natura juridica a termenului de 3 luni prevazut de legiuitor pentru solicitarea validarii popririi sunt perfect valabile, totusi, tribunalul a omis un aspect, si anume momentul de la care incepe sa curga acest termen imperativ.

In acest sent, Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art.456 alineat 1 Cod procedura civila, „ în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar in cazul sumelor de bani datorate în viitor, terțul poprit

este obligat: a) să consemneze suma de bani…”.

Ulterior, dispozitiile art. 460 alin. 1 din acelasi act normativ prevad urmatoarele: „Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".

Rezulta, asadar, din interpretarea sistematica a celor doua texte de lege, ca termenul de 3 luni pentru promovarea unei cereri avand ca obiect validare poprire incepe sa curga de la momentul expirarii celor 15 zile în care terțul poprit trebuia să consemneze suma de bani și nu de la comunicarea dispoziției de poprire, cum in mod eronat s-a retinut .

Cum, in speta, dispoziția de poprire a fost comunicată la 05.09.2012, iar terțul poprit trebuia să consemneze sumele de bani până la 21.09.2012, aceasta din urma dată este cea de la care curge termenul de 3 luni pentru promovarea cererii de validare a popririi.

Raportat la data expirarii celor 15 zile in care tertul poprit trebuia sa consemneze suma de bani, cererea de chemare in judecata a fost promovata la data de 11.12.2012 ( fiind comunicată prin poșta), astfel incat nu a fost depasit termenul de 3 luni prevăzut de lege prin disp. art. 460 al. 1 C. pr.civ.

Concluzionand, Curtea retine ca, in mod gresit, a fost admisa exceptia tardivitatii cererii de validare poprire, motiv pentru care, in temeiul disp. art. 312 C. pr. civ, va casa in tot decizia recurata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante, pentru a analiza celelalte critici formulate prin cererile de apel, asupra carora, fata de solutia pronuntata, a apreciat ca nu se mai impune verificarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de petentul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC R. C. C., cu sediul în Câmpina, ., nr. 16, ., ., împotriva deciziei civile nr. 646/8 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu creditoarele P. B. DE ASIGURARE și P. L. IFN S.A., ambele cu sediul în Voluntari, .. 2, clădirea P., ., debitoarea I. M. M., domiciliată în Ploiești, .. 7, ., ., județul Prahova și terțul poprit .., cu sediul în Băicoi, ., . și în consecință:

Casează în tot decizia civilă nr. 646/8 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2015.

Președinte, Judecători,

E. S. V.-I. S. A.-C. B.

Grefier,

C. C.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120/2006

Red.VIS

Tehnored.CC

2 ex/.24.02.2015.

d. f. nr._ Judecătoria Ploiești

j. f. S. A. M.

d.a. nr._ Tribunalul Prahova

j.a. Ș. O.-C.,P.-A. A.