Legea 10/2001. Decizia nr. 200/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 200/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 200
Ședința publică din data de 25 februarie 2015
Președinte - M. I. G.
Judecători - V. G.
- P. M. G.
Grefier - G. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții G. M. G. și B. C., ambii domiciliați în Ploiești, . nr. 89, jud. Prahova și G. Ș., domiciliat în Ploiești, .. 16, ., împotriva sentinței civile nr. 2339 pronunțată la 21 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții P. M. PLOIEȘTI, P. M. PLOIEȘTI și M. PLOIEȘTI - prin PRIMAR, toți cu sediile în Ploiești, . - 4, jud. Prahova.
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți G. Ș., G. M. G. și B. C. reprezentați de avocat F. A. din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale . nr._/29.11.2014 depusă la dosar și intimații-pârâți P. M. Ploiești - prin Primar, P. M. Ploiești și M. Ploiești - prin Primar reprezentați de consilier juridic Z. M., conform împuternicirilor depuse la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, după care:
Reprezentanții părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat F. A., având cuvântul pentru recurenții-reclamanți, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat, în principal casarea sentinței civile nr.2339/21.10.2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării raportului de expertiză specialitatea topo conform solicitărilor exprese făcute în față instanței de fond și în subsidiar reținerea spre rejudecare și admiterea acțiunii.
Arată că terenul solicitat a fi restituit teren a aparținut familiei reclamanților, el făcând parte dintr-o suprafața mai mare de teren expropriată și în urma procedurii de restituire prevăzută de Legea 10/2001 s-a dispus ca pentru suprafața de teren de 685 mp să se acorde măsuri reparatorii cu motivarea că acest teren s-ar afla în proprietatea . că el ar fi afectat de locul de joacă al grădiniței „Scufița Roșie".
În cadrul soluționării cauzei la Tribunalul Prahova reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu acte și expertiza specialitatea topografie în care să se identifice terenul și să se efectueze o schiță plan a acestuia, iar în urma administrării probei cu expertiza topo s-a identificat pe terenul în cauza un punct trafo. În aceste condiții, prin notele de ședință din data de 12.08.2014 reclamanții au solicitat o . relații privitoare la grevarea în parte a terenului cu utilități, iar . le-a precizat expres care sunt zonele din teren și dimensiunile acestora care ar trebui să asigure o normală folosință a rețelei de cabluri subterane. Din schița reprezentând identificarea făcută de expertul topo rezulta că numai o parte din teren era afectat de acest punct trafo, în suprafață construită de 28 mp și o suprafață considerabilă de teren din suprafața de 685 mp era liberă și se putea restitui în natură.
La termenul de judecată din data de 14.10.2014, odată cu prezentarea răspunsului dat de ., reclamanții au reiterat expres instanței solicitările din data de 12.08.2014 și prin notele de ședința depuse la dosar au solicitat ca în baza acestor relații să se realizeze completarea raportului de expertiză topo, în sensul ca expertul să identifice suprafața de teren liberă, neafectată de cabluri sau alte rețele, teren ce se putea restitui în natură.
La aceasta solicitare, reprezentantul pârâților nu s-a opus, însă pe calea acestei completări a cerut ca expertul să efectueze o identificare a terenului ținând cont de respectarea unor așa zise servituți legale, problemă pe care însă nu a invocat-o la termenul la care s-au discutat obiecțiunile la raportul de expertiză și apreciază apărătorul recurenților reclamanți că aceasta nouă identificare solicitată de pârâți reprezintă nu o completare la raportul de expertiză ci o solicitare de repunere în termen pentru formularea de obiecțiuni, fază procesuală ce fusese depășită.
Instanța de fond a apreciat că această solicitare de identificare a terenului liber din suprafața de 685 mp nu este întemeiată și a dat cuvântul pe fondul cauzei iar în urma deliberării, instanța de fond a respins în totalitate acțiunea formulată apreciind-o ca neîntemeiată.
Consideră că instanța de fond a respins acțiunea și în mod nelegal a înlăturat completarea unei probe prin care se putea dovedi și dispune restituirea, dacă nu a întregului teren de 685 mp, cel puțin o parte substanțială a acestuia.
Apreciază că instanța de fond a dat prevalență unor susțineri făcute de un furnizor de utilități fără să le analizeze în condițiile respectării prevederilor unei legi speciale cum este Legea 10/2001. Adresa emisă de . nu reprezenta un impediment pentru restituirea terenului, întrucât Legea 123/2012 pe care furnizorul și-a susținut răspunsul este o lege nouă apărută după . legii speciale, Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată prin legea 247/2005 și în atare condiții se impunea a se da prevalență legii speciale de reparație, având în vedere reglementările și scopul în care a fost adoptată.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită, potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, iar la art.11 se stipulează că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
În speța de față exista posibilitatea de restituire în natura a terenului, respectiv o suprafață apreciabilă de teren din suprafața de 685 identificată ce se poate restitui fără a afecta utilizarea punctului trafo sau activitatea de învățământ preșcolar, cu atât mai mult cu cât însăși legea impune păstrarea afectațiunii terenului.
Avocat Fulegeanu A. solicită admiterea recursului așa cum a precizat și în concluziile scrise pe care le depune la dosar; fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic Z. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Arată că reclamanții au solicitat să se dispună obligarea pârâților să emită dispoziție de restituire în natură pentru terenul în suprafața de 685 mp, dar nu au avut în vedere solicitarea pentru suprafața de teren liberă de afectațiuni. Din toate actele și lucrările dosarului nu rezultă că reclamanții ar fi solicitat restituirea în natură a suprafeței libere, motiv pentru care instanța de fond a respins acțiunea, altfel ar fi dat ceea ce nu s-a solicitat.
Arată că urmează soluționarea notificării reclamanților și să se identifice terenul liber în vederea restituirii.
În concluzie, reprezentantul intimaților-pârâți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.
În replică, avocat F. A., arată că la termenul de judecată din data de 16.04.2014, când și colega ei a fost prezentă și când s-a amânat pronunțarea, a solicitat în subsidiar, atât oral cât și în scris restituirea suprafeței libere, negrevată de afectațiuni.
Consilier juridic Z. M., având cuvântul, arată că s-a solicitat emiterea dispoziției de restituire pentru suprafața de 685 mp și instanța de fond nu putea să acorde altceva decât s-a solicitat.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ / 2013, reclamanții G. A., G. Ș., G. M. G. și B. C. au chemat în judecată pe pârâții P. M. Ploiești - prin Primar, P. M. Ploiești și M. Ploiești - prin Primar, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului constituit din suprafața de 685 mp. teren situat în Ploiești . nr.89, teren care se află în prelungirea suprafeței de 663 mp. restituit în natură, în temeiul dispoziției nr.7216/13.10.2005, precum și obligarea acestora la acordarea daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data restituirii dosarului înaintat la A.V.A.S. și până la data emiterii dispoziției de restituire în natură a terenului.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în temeiul Legii nr.10/ 2001, prin notificarea nr.1405/19.11.2001 au solicitat Primăriei Ploiești să le acorde măsuri reparatorii pentru imobilul - teren în suprafață de 2.348 mp. situat în Ploiești, . nr.89, expropriat în baza Decretului nr.248/1974.
În urma analizării notificării și a actelor doveditoare depuse, entitatea deținătoare a emis dispoziția nr.7216/13.10.2005 prin care s-a dispus restituirea, în natură, a suprafețe de teren de 663 mp., urmând ca pentru diferența de teren de cca. 685 mp. să se acorde măsuri reparatorii. Dosarul privind acordarea măsurilor reparatorii pentru suprafața de teren de 685 mp. apreciată ca fiind imposibil de restituit în natură, întrucât s-ar fi aflat în proprietatea S.C. D. S.A., a fost înaintat către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. La data de 13,01.2012, prin Decizia nr.13, A.V.A.S. i-a înștiințat prin adresa VP3/2403/29.11.2011 că terenul în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, . nr.89 este, în prezent, afectat de curtea Grădiniței nr.17 „Scufița Roșie” și face parte din domeniul public al M. Ploiești, context în care „se solicită returnarea dosarului administrativ aferent acestei notificări”.
Totodată, reclamanții au arătat că, de la data returnării dosarului către pârâți, respectiv la începutul anului 2012 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu s-a emis dispoziție de restituire în natură a imobilului notificat și, mai mult decât atât, deși terenul există și poate fi restituit, li se solicită să își exprime opțiunea pentru acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent, compensare cu bunuri sau servicii sau despăgubiri - acțiuni la Fondul Proprietatea.
În opinia reclamanților, această solicitare este total neconformă cu dispozițiile legii, întrucât, imobilul există în materialitatea sa, astfel încât, poate fi restituit celor îndreptățiți, iar solicitarea de a-și exprima opțiunea pentru măsuri reparatorii nu se justifică, legiuitorul instituind, prin art.7 din actul normativ special, prevalența principiului restituirii în natură.
Încă din data de 09.04.2012, reclamanta G. A. a solicitat să se dea curs notificării și, totodată, să se dispună restituirea în natură a imobilului, ținându-se seama de dispozițiile art.16 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, însă, în pofida acestei solicitări, se tergiversează emiterea unei dispoziții pentru a se finaliza procedura administrativă de restituire, această atitudine a pârâților fiind total nejustificată.
În consecință, având în vedere că, potrivit art.7 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, se instituie principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor, reclamanții au apreciat că destinația actuală a terenului de 685 mp. nu poate constitui un impediment în retrocedarea acestuia, cu atât mai mult cu cât, existat dispoziții speciale ce reglementează și situația unor imobile cu afectațiune specială, conform art.16 din Legea nr.10/ 2001.
În aceste condiții, reclamanții au considerat că, în mod total nejustificat, autoritatea deținătoare a imobilului tergiversează soluționarea notificării, iar prin aceasta sunt prejudiciați, întrucât, nu și-au putut valorifica dreptul de proprietate sub niciun aspect, imobilul existând în continuare la dispoziția autorităților, deși trebuia restituit sau, cel puțin, trebuia finalizată procedura administrativa într-o formă sau altă.
În drept, reclamanții au invocat disp. art.1, art.7 și art.16 din Legea nr.10/ 2001, art.1357 C.civ, iar în dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri.
Legal citat, pârâtul M. Ploiești – prin primar nu a formulat întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile sau mijloacele sale de apărare, însă a depus înscrisuri, iar la termenul de judecată din data de 16.04.2013, s-a luat act de susținerea apărătorului reclamanților în sensul că nu solicită acordarea măsurilor reparatorii, ci doar restituirea în natură a terenului în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova .
Ulterior, la termenul de judecată din data de 16.09.2013, tribunalul a dispus suspendarea judecății pricinii, conform art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., dată fiind lipsa tuturor părților la strigarea pricinii, cauza fiind repusă pe rol, la solicitarea reclamanților, la data de 18.11.2013 când s-a luat act de susținerea apărătorului acestora în sensul că, din eroare, s-a menționat în cererea de chemare în judecată faptul că au formulat notificarea înregistrată sub nr.1405/ 19.11.2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul – teren în suprafață de 2.348 mp. situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova, corect fiind suprafața de teren de 1.348 mp.
La același termen de judecată – 18.11.2013, instanța a încuviințat, la solicitarea reclamanților, în dovedirea acțiunii, probe cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate topometrică având ca obiective identificarea, măsurarea și poziționarea pe schița de plan a terenului în suprafață de 685 mp. situat în curtea Grădiniței „Scufița Roșie” din Ploiești, . nr.89, jud. Prahova .
La data de 13.12.2013, a decedat reclamanta G. A., astfel cum rezultă din certificatul de deces nr.3060/14.12.2013, moștenitorii acesteia fiind reclamanții G. M. G. și B. C..
Raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. B. N. a fost depus la data 17.02.2014 și a concluzionat că, în prezența reclamantei B. C., s-a procedat la identificarea și măsurarea terenului împrejmuit al Grădiniței nr.17 „Scufița Roșie”, limitele și vecinătățile terenului fiind indicate de reclamantă. Astfel, terenul în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, ., nr.89, a fost identificat în perimetrul pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 1, conform schiței anexate, menționându-se că nu este liber de construcții, pe teren fiind amplasată construcția PT 235 și amenajate aleile de acces la Grădinița nr.17 „Scufița Roșie”.
Urmare a admiterii obiecțiunilor formulate de reclamanți cu privire la concluziile raportului de expertiză topo, prin „Răspunsul la obiecțiuni” s-a arătat faptul că, dintr-o eroare de redactare, a fost scrisă denumirea construcției, corect fiind „PT 253” și, potrivit informațiilor furnizate de S.C. „Electrica Distribuție Muntenia Nord”, construcția este funcțională, face parte din rețeaua de distribuție a energiei electrice în M. Ploiești, mai multe informații privind regimul acestei construcții, cablurile subterane, restricțiile privind accesul și efectuarea unor lucrări la această construcție putând fi furnizate de chiar S.C. „Electrica Distribuție Muntenia Nord”, suprafața de teren ocupată de „PT 253” fiind de 28 mp. Conform situației existente, terenul din perimetrul pct. 3, 4, 5, 3 - 76 mp. se află tot în curtea grădiniței.
Dată fiind situația constată de expertul topo, la termenul de judecată din data de 12.08.2014 s-a dispus înaintarea unei adrese către S.C. „Electrica Distribuție Muntenia Nord pentru a preciza dacă restul suprafeței adiacente terenului în suprafață de 28 mp. ocupat de grădiniță și care este funcțională, este sau nu subtraversat de conducte sau de alte mijloace fixe aparținând S.C. „Electrica Distribuție Muntenia Nord și, în funcție de relațiile înaintate, să se stabilească dacă este posibilă sau nu restituirea terenului solicitat de reclamanți în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova sau numai a unei părți din acesta .
Prin adresele nr._/01.09.2014 și, respectiv nr._/07.10.2014, S.C. „Electrica Distribuție Muntenia Nord” a furnizat relațiile solicitate cu privire la situația juridică și din punct de vedere topometric al terenului în litigiu situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.2339 din 21.10.2014 a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar s-a constatat că, prin Decretul Prezidențial nr.248/04.12.1974 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile, precum și scoaterea din producția agricolă a unor terenuri, s-a dispus, conform Tabelului cuprinzând numele proprietarilor, precum și terenurile ce se expropriază, potrivit art.15, exproprierea de la autorii reclamanților – G. N. G. și G. S., a suprafețelor de teren de 1.348 mp. și 3.331 mp., ambele situate în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova.
Odată cu apariția Legii nr.10/2001 – lege specială de reparație, reclamanta G. A. a formulat notificarea înregistrată sub nr.1405/19.11. 2001 prin care a solicitat, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului G. G., restituirea suprafeței de teren de 1.348 mp. care a fost expropriată în vederea edificării unei grădinițe de copii și a unui cămin de nefamiliști pentru Întreprinderea de Stofe „D.”.
Astfel, prin Dispoziția nr.7216/13.10.2005 a Primarului Mun. Ploiești s-a constatat dreptul petenților G. A., G. Ș., G. M. G. și B. C. de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, sens în care s-a dispus restituirea în natură a unei părți din imobilul – teren în suprafață de 663 mp. situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova .
Potrivit Deciziei nr.13/31.01.2012 a Guvernului României – A.V.A.S., a fost declinată competența de soluționare a notificării nr.1405/19.11.2001 formulată de reclamanta G. A. prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul constituit din teren în suprafață de 1.348 mp. situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova către P. Ploiești. În preambulul deciziei s-a arătat că, prin dispoziția nr.7216/13.10.2005 s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 663 mp., declinându-se competența soluționării dosarului pentru diferența de 685 mp. aflați în proprietate S.C. D. S.A. către A.V.A.S.
S-a mai precizat că, din scrisoarea S.C. D. S.A. rezultă că terenul în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova a aparținut societății până la data de 06.08.1996 când, a fost cedat, Inspectoratului Școlar Prahova, în temeiul art.166 alin.3 din Legea învățământului nr.84/1995 și a Ordonanței nr.52/12.04.1997, în adresa Primăriei M. Ploiești înregistrată la A.V.A.S. sub nr.VP3/2403/29.11. 2011 menționându-se că „în urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că terenul în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, . nr.89 este, în prezent, afectat de curtea Grădiniței nr.17 „Scufița Roșie” și face parte din domeniul public al M. Ploiești”.
Prin petitul acțiunii cu care a fost investit tribunalul, astfel cum acesta a fost precizat la termenul de judecată din data de16.04.2013, s-a luat act de susținerea apărătorului reclamanților în sensul că nu solicită acordarea măsurilor reparatorii, ci doar restituirea în natură a terenului în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate topometrică ing. B. N. depus la data 17.02.2014 a relevat faptul că terenul în litigiu în suprafață de 685 mp. este situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova, fiind identificat în perimetrul pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 1, conform schiței de plan anexate și nu este liber de construcții, pe el fiind amplasată construcția PT 235 și amenajate aleile de acces la Grădinița nr.17 „Scufița Roșie” și, urmare a admiterii obiecțiunilor formulate de reclamanți, prin „Răspunsul la obiecțiuni” s-a arătat faptul că, dintr-o eroare de redactare, a fost scrisă denumirea construcției, corect fiind „PT 253”.Potrivit informațiilor furnizate de S.C. „Electrica Distribuție Muntenia Nord”, construcția este funcțională, face parte din rețeaua de distribuție a energiei electrice în M. Ploiești, suprafața de teren ocupată de „PT 253” fiind de 28 mp.
Conform situației existente, terenul din perimetrul pct. 3, 4, 5, 3 - 76 mp. se află tot în curtea grădiniței.
Potrivit adresei nr._/07.10.2014 emisă de S.C. „Electrica Distribuție Muntenia Nord”, terenul situat în Ploiești, . nr.97, jud. Prahova (curtea Grădinița „Scufița Roșie”) reprezentat în planul de situație prin poligonul pct. 1, 2, 3, 5, 6, 9, 8, 7, 1, având o suprafață de 685 mp. este subtraversat de rețele electrice subterane, astfel: în apropierea laturii 2, 3, 5, 6, 9, pe toată lungimea terenului, de către LES 0,4 kV din PT nr.253; în apropierea laturii 1, 2, pe toată lățimea terenului, de către LES 0,4 kV din PT nr.253 și LES 6 kV din PT nr.253 – PT 126, PT 76, între cele două alei cu latura 1, 2 de către LES 0,4 kV din PT nr.253. În colțul 2 al poligonului este amplasat PT nr.253, cu precizarea că, potrivit „Normei tehnice privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferente capacităților energetice (Ordinul A.N.R.E. nr.4/09.03.2007 completat cu Ordinul A.N.R.E. nr.49/29.11.2007) este obligatoriu să se respecte distanțele minime de siguranță”, astfel cum acestea au fost indicate, în mod expres.
Art.49 din Legea nr.123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale instituie, în sarcina persoanelor fizice și juridice, o . interdicții, tocmai în vederea protejării rețelelor electrice de distribuție, existând atât zone de protecție care sunt definite ca fiind zone adiacente capacității energetice, extinse în spațiu, în care se introduc interdicții privind accesul persoanelor și regimul construcțiilor, cât și zone de siguranță care sunt zone adiacente capacităților energetice, extinse în spațiu, în care se instituie restricții și interdicții în scopul asigurării funcționării normale și pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului, zona de siguranță cuprinzând și zona de protecție, cu precizarea că, prin intermediul acestor instalații, S.C. „Electrica Distribuție Muntenia Nord” realizează un serviciu de interes public, conform art.12 alin.1 din același act normativ, având calitatea de titular al licenței de prestare a serviciului de distribuție a energiei electrice.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor administrate în cauză, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, tribunalul a considerat că este evident că, atât timp cât terenul în litigiu în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova nu este liber de construcții, pe teren fiind amplasată atât construcția PT nr.253 - construcție funcțională care face parte din rețeaua de distribuție a energiei electrice în M. Ploiești, cât și aleile amenajate pentru accesul la Grădinița nr.17 „Scufița Roșie”, nu se poate dispune restituirea în natură a acestui teren, având în vedere și interdicțiile impuse prin lege, astfel cum au fost menționate mai sus.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, „în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită, potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România, alin.4 al art.11 din același act normativ stipulând că „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil”.
Însă, astfel cum s-a arătat, reclamanții au precizat, în mod expres, la termenul de judecată din data de 16.04.2014, faptul că nu înțeleg să solicite acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul – teren în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova imposibil de restituit în natură, date fiind afectațiunile speciale de care este grevat, ci doar restituirea acestuia în natură, context în care instanța nu a putut constata dreptul lor de a beneficia de astfel de măsuri, deoarece s-ar acorda ceea ce nu s-a solicitat, fapt care rezultă și din practicaua încheierii de amânare a pronunțării din data de 14.10.2014.
În cuprinsul „Concluziilor scrise” depuse de reclamanți, s-a formulat, pentru prima dată, și un petit subsidiar al acțiunii vizând obligarea pârâților să emită dispoziție de restituire în natură pentru suprafața de teren rămasă liberă, neafectată de prezența utilităților din terenul în suprafață de 685 mp., solicitare care, însă, nu poate fi avută în vedere, deoarece, așa cum s-a precizat, a fost formulată ulterior închiderii dezbaterilor asupra fondului pricinii, nefiind cunoscută și de părțile adverse care, în virtutea principiului contradictorialității care guvernează procesul civil, au dreptul de a participa la prezentarea, argumentarea și dovedirea pretențiilor sau apărărilor lor, precum și dreptul de a discuta și combate susținerile și probele celeilalte părți, dar și de a pune concluzii cu privire la toate problemele de fapt și de drept care interesează în dezlegarea pricinii.
Pentru considerentele anterior expuse, reținând că terenul în litigiu în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova, nu este liber de construcții, pe teren fiind amplasată construcția PT 253 - construcție funcțională care face parte din rețeaua de distribuție a energiei electrice în M. Ploiești, fiind amenajate și alei de acces la Grădinița nr.17 „Scufița Roșie”, prima instanță a stabilit că este evident că, în speță, nu se poate dispune restituirea în natură a acestui teren, având în vedere și interdicțiile impuse prin lege, motiv pentru care, constatând că acțiunea este neîntemeiată, a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții G. Ș., G. M. G. și B. C., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenții G. Ș., G. M. G. și B. C., în motivarea cererii au arătat că, în fapt, prin acțiunea formulată au solicitat Tribunalului Prahova ca în baza probelor administrate în cauză să dispună obligarea pârâților P. M. Ploiești, P. M. Ploiești și M. Ploiești prin Primar la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului în suprafața de 685 mp situat în M. Ploiești, . nr. 89, teren aflat în prelungirea terenului de 663 mp restituit deja în natura în temeiul dispoziției 7216/13.10.2005.
Din motivarea acțiunii și din probele administrate a rezultat că acest teren a aparținut familiei lor, el făcând parte dintr-o suprafața expropriată în anul 1974 în temeiul Decretului de expropriere 248, iar în urma procedurii administrative de restituire prevăzută de Legea 10/2001 prin dispoziția 7216/2005 pârâții au dispus ca pentru această suprafață de teren de 685 mp să se acorde măsuri reparatorii. Motivarea a fost aceea ca terenul de 685 mp s-ar fi aflat în proprietatea . că el ar fi afectat de locul de joacă al grădiniței „Scufița Roșie". Astfel întregul dosar întocmit și aflat la dispoziția autorităților administrației publice locale a fost înaintată la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instituție care verificând situația terenului a dispus returnarea acestuia la pârâți întrucât s-a precizat că imobilul în speță nu se afla în patrimoniul său și în atare situație măsura soluționării îi revine autorității publice locale în patrimoniul căreia se afla și în prezent. Urmare a returnării dosarului autoarea recurenților, în prezent decedata - G. A., a optat pentru restituirea în natura a terenului de 685 mp întrucât el exista, și având în vedere prevederile I art. din legea 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005 se impunea a se da prevalență principiului restituirii în natură.
Deși autorităților publice li s-a adus la cunoștința în mod expres aceasta opțiune de restituire în natură, în mod nejustificat s-a tergiversat soluționarea cererii și, în consecința, reclamanții au formulat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar solicitând instanței de judecata obligarea pârâților să emită dispoziție de restituire în natură și pentru suprafața de 685 mp teren. Au solicitat de asemenea obligarea acestora la plata de daune cominatorii de 100 de /zi de întârziere de la data restituirii dosarului de către A. și până la emiterea dispoziției.
In cadrul soluționării cauzei la Tribunalul Prahova reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu acte și expertiza specialitatea topografie în care să se identifice terenul și să se efectueze o schiță plan a acestuia.
Au subliniat faptul că pârâții nu au formulat întâmpinare și nu au prezentat o poziție oficială față de solicitarea lor și, de asemenea nu au avut nici o obiecțiune legată de probele solicitate și încuviințate. În urma administrării probei cu expertiza topo s-a identificat pe terenul în cauza un punct trafo - PT 253 conform expertizei - cu o suprafața construită de 28 mp. În aceste condiții, prin notele de ședință din data de 12.08.2014 reclamanții au solicitat o . relații privitoare la grevarea în parte a terenului cu utilități, iar prin abilitările date de instanța de judecată au întreprins aceste demersuri. . MUNTENIA NORD le-a precizat expres care sunt zonele din teren și dimensiunile acestora care ar trebui să asigure o normală folosință a rețelei de cabluri subterane. Din schița reprezentând identificarea făcuta de expertul topo atașată la adresa răspuns nr._/07.10.2014, rezulta clar că numai o parte din teren era afectat de aceste cabluri aferente PT 253 în suprafață construită de 28 mp și cert o suprafață considerabilă de teren din suprafața de 685 mp era liberă și se putea restitui în natură.
La termenul de judecată din data de 14.10.2014 odată cu prezentarea adresei_/07.10.2014, au arătat reclamanții că au reiterat expres instanței solicitările din data de 12.08.2014 și prin notele de ședința depuse la dosar au solicitat ca, în baza acestor relații prezentate de . NORD SA să se realizeze completarea raportului de expertiză topo, în sensul ca expertul să identifice suprafața de teren liberă, neafectată de cabluri sau alte rețele, teren ce se putea restitui în natură.
La aceasta solicitare, reprezentantul pârâților nu s-a opus, însa pe calea acestei completări a cerut ca expertul să efectueze o identificare a terenului ținând cont de respectarea unor așa zise servituți legale, probleme pe care însă nu le-a invocat la termenul la care s-au discutat obiecțiunile la raportul de expertiză. În aceasta situație reprezentantul reclamanților a apreciat că, în fond aceasta așa zisa nouă identificare solicitată de pârâți reprezintă nu o completare la raportul de expertiza ci o solicitare de repunere în termen pentru formularea de obiecțiuni, faza procesuală ce fusese depășită.
Instanța de fond a apreciat că solicitarea de identificare a terenului liber din suprafața de 685 mp nu este întemeiată și a dat cuvântul pe fondul cauzei. În cadrul susținerilor făcute, apărătorul reclamanților a solicitat în concluziile orale cât și în scris că se solicită în principal restituirea în natură a suprafeței de 685 mp teren astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză specialitatea topografie și în subsidiar, restituirea terenului liber, neafectat de utilități din suprafața de 685 mp. expropriată.
În urma deliberării, instanța de fond a respins în totalitate acțiunea formulată apreciind-o ca neîntemeiată. Au apreciat reclamanții ca soluția de respingere a acțiunii este total nelegală având în vedere următoarele:
Instanța de fond a adoptat soluția respingerii acțiunii și în mod nelegal a înlăturat completarea unei probe prin care se putea dovedi și dispune restituirea, dacă nu a întregului teren de 685 mp, cel puțin a unei părți substanțiale a acestuia. Aceasta soluție de respingere este cu atât mai nejustificată cu cât în data de 12.08.2014 aceiași instanță a încuviințat în baza notelor de ședință depuse, relații de la . Distribuție Muntenia Nord, iar notele de ședință vizau tocmai identificarea terenului liber neafectat de utilități ce se putea restitui în natură.
Motivarea instanței prin care a justificat respingerea acțiunii întrucât, au arătat recurenții că ar fi solicitat numai în concluziile scrise obligarea la restituirea în parte a terenului liber, neafectat de utilități, este de asemenea inexacta și ea vine să susțină o măsură nelegată de respingerea nejustificată a completării unui raport de expertiză deja administrat, probă prin care se putea identifica suprafața de teren liberă din suprafața totală de 685 mp solicitată inițial. Ori, o asemenea motivare a instanței este contrazisă de notele de ședință aflate la dosar, depuse la termenul din 12.08.2014 și la termenul din data de 14.10.2014, prin care reclamanții au solicitat completarea probatoriului tocmai pentru a preciza cererea de chemare în judecată în baza unor date concrete, exacte, privitoare la terenul ce se poate restitui în natură.
Aceasta a fost rațiunea pentru care reclamanții au solicitat completarea probatoriului, respectiv identificarea terenului liber în condițiile în care terenul afectat de PT 253 măsura doar 28 mp, iar din schița adnotată de . Nord rezulta clar că există o suprafață semnificativă de teren liberă ce se poate restitui în natura conform art. 14 din Legea 10/2001. Au arătat recurenții că aceste susțineri se pot proba chiar cu înregistrarea ședinței din data de 14.10.2014 în care, după ce s-a respins solicitarea de a se completa raportul de expertiză, în concluziile pe fond puse de părți, s-a solicitat oral, de către apărătorul acestora, ca în subsidiar să se admită acțiunea în sensul de a se restitui partea de teren liber, neafectat de utilități din suprafața identificată de 685 mp .
Au apreciat recurenții că, din motivarea sentinței rezultă cert că instanța a fost preocupată mai mult să sublinieze faptul că nu au solicitat în cadrul acestui proces acordarea de masuri compensatorii pentru teren decât să soluționeze cauza în conformitate cu normele legale incidente în cauză.
Așa zisa precizare din data de 16.04.2014 prin care reclamanții ar fi arătat că renunță la măsurile reparatorii nu se susține întrucât dosarul nu a avut un termen de judecată în data de 16.04.2014, iar la termenul din data de 16.04.2013 li s-au comunicat actele prezentate de pârâți pentru a lua cunoștință de ele. În această situație sublinierile instanței pentru justificarea respingerii acțiunii legate de o așa zisă precizare prin care nu au solicitat în subsidiar acordarea de masuri reparatorii sunt total neavenite și se impun a fi respinse ca atare.
Au mai apreciat recurenții că în mod cu totul nelegal, ignorând situația concretă, instanța de fond a dat prevalență unor susțineri făcute de un furnizor de utilități fără să le analizeze în condițiile respectării prevederilor unei legi speciale cum este Legea 10/2001. Au apreciat că adresa nr._/01.09.2014 emisă de . MUNTENIA NORD SA nu reprezenta un impediment pentru restituirea terenului, așa cum nelegal s-a motivat de instanță, întrucât este cert că, pe de o parte Legea 123/2012 pe care furnizorul și-a susținut răspunsul, este o lege nouă apărută după . legii speciale, Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată prin legea 247/2005 și în atare condiții se impunea a se da prevalență legii speciale de reparație, având în vedere reglementările și scopul în care a fost adoptată.
O altă critică adusă sentinței atacate a fost aceea că instanța de fond a ignorat de asemenea prevederile art. 6 din Legea 213/1998 privind bunurile proprietate publică. Reclamanții au învederat că în subsidiar au solicitat obligarea pârâților să emită dispoziție de restituire în natură pentru suprafața rămasă liberă, neafectată de prezența utilităților din terenul în suprafață de 685 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză specialitatea topo refacere și prin adresa nr._/07.10.2014 emisă de . NORD, teren situat în Ploiești, . aflat în prelungirea terenului restituit în baza dispoziției 7216/2005 a Primarului M. Ploiești.
În ceea ce privește posibilitatea restituirii în natura a terenului de 685 mp identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert B. N., reclamanții au învederat recurenții faptul că, legat de dreptul de proprietate al reclamanților pentru terenul în litigiu acesta este de necontestat însă măsurile ce se doresc a fi impuse de către pârâți prin stabilirea unor așa zise măsuri reparatorii prin echivalent sunt contrare dispozițiilor legii speciale în condițiile în care terenul există în materialitatea sa. Mai mult decât atât, din partea reclamanților a existat și exista disponibilitatea de a asigura afectațiunea terenului aferent curții grădiniței potrivit prevederilor art. 16 din Legea 10/2001. În aceste condiții au apreciat recurenții că sentința pronunțată este nelegală, întrucât exista posibilitatea de restituire în natura a terenului, exista cert o suprafață apreciabilă de teren din suprafața de 685 identificată, ce se poate restitui fără a afecta normala utilizare a PT. 253 sau activitatea de învățământ preșcolar, cu atât mai mult cu cât însăși legea impune păstrarea afectațiunii terenului. Au apreciat reclamanții că respingerea solicitării de completare a raportului de expertiză în condițiile în care această cerere a stat și la baza abilitărilor date de instanță pentru a obține informații de la furnizorul de utilități iar reprezentantul părții adverse nu s-a opus acestor solicitări pertinente reprezintă o poziție total nelegală a instanței care, în final, a influențat legalitatea hotărârii.
Au considerat că în speța de față sentința pronunțată se bazează pe o greșită interpretare a dispozițiilor legale iar respingerea solicitării de completare a raportului de expertiza nu se justifica. Mai mult decât atât suprafața de 685 mp teren identificată nu afectează sub nici o formă normala desfășurare a activității unității de învățământ preșcolar întrucât pe de o parte suprafața de restituit este mica în comparație cu întreg terenul aflat în momentul de față la dispoziția acesteia, - peste 4000 mp așa cum rezultă din actele depuse de pârâți, iar pe de alta parte, potrivit legii afectațiunea terenului se păstrează pe o perioada de minim 5 ani.
Au mai considerat recurenții că sentința pronunțată nu se susține de nici un argument legal care să califice că solicitarea de restituire a terenului ar afecta utilitatea publică a imobilului și ar prejudicia procesul de învățământ.
Având în vedere cele arătate mai sus, recurenții G. Ș., G. M. G. și B. C. au solicitat admiterea recursului casarea sentinței civile nr.2339/21.10.2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării raportului de expertiză specialitatea topo conform solicitărilor exprese făcute în față instanței de fond și în subsidiar admiterea recursului modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecata așa cum s-a precizat în concluziile scrise.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în prezenta cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele și lucrările dosarului, precum și textele legale incidente Curtea reține următoarele:
Prin Decretul Prezidențial nr.248/04.12.1974 privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile, precum și scoaterea din producția agricolă a unor terenuri, s-a dispus exproprierea de la autorii reclamanților – G. N. G. și G. S., a suprafețelor de teren de 1.348 mp. și 3.331 mp., ambele situate în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova .
Cert este că după apariția Legii nr.10/2001 reclamanta G. A. a formulat notificarea înregistrată sub nr.1405/19.11. 2001 prin care a solicitat, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului G. G., restituirea suprafeței de teren de 1.348 mp. expropriată în vederea edificării unei grădinițe de copii și a unui cămin de nefamiliști pentru Întreprinderea de Stofe „D.”.
În acest sens prin dispoziția nr.7216/13.10.2005 a Primarului Mun. Ploiești s-a constatat dreptul petenților G. A., G. Ș., G. M. G. și B. C. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 și, în atare situație, s-a dispus restituirea în natură a unei părți din imobil, respectiv a terenului în suprafață de 663 mp. situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova .
Pentru diferența de teren de 685 mp întregul dosar întocmit și aflat la dispoziția autorităților administrației publice locale a fost înaintat la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, iar prin decizia nr.13/31.01.2012 a Guvernului României – A.V.A.S., a fost declinată competența de soluționare a notificării nr.1405/19.11.2001 către P. Ploiești, pe considerentul că imobilul în speță nu se afla în patrimoniul său și, prin urmare, măsura soluționării îi revine autorității publice locale în patrimoniul căreia se afla și în prezent.
La luarea acestei măsuri s-a avut în vedere faptul că din scrisoarea S.C. D. S.A. rezultă că terenul în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, . nr.89 a aparținut societății până la data de 06.08.1996 când, a fost cedat, Inspectoratului Școlar Prahova, în temeiul art.166 alin.3 din Legea învățământului nr.84/1995 și a Ordonanței nr.52/12.04.1997. Pe de altă parte, în adresa Primăriei M. Ploiești înregistrată la A.V.A.S. sub nr.VP3/2403/29.11. 2011 s-a menționat că „în urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că terenul în suprafață de 685 mp. situat în Ploiești, . nr.89 este, în prezent, afectat de curtea Grădiniței nr.17 „Scufița Roșie” și face parte din domeniul public al M. Ploiești
Urmare a returnării dosarului autoarea recurenților, în prezent decedata - G. A., a optat pentru restituirea în natura a terenului de 685 mp și deși autorităților publice li s-a adus la cunoștința în mod expres aceasta opțiune, întrucât s-a tergiversat soluționarea cererii, reclamanții au formulat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar solicitând instanței de judecata obligarea pârâților să emită dispoziție de restituire în natură și pentru suprafața de 685 mp teren, precum și obligarea acestora la plata de daune cominatorii de 100 de /zi de întârziere de la data restituirii dosarului de către A. și până la emiterea dispoziției.
În vederea soluționării raportului juridic dedus judecății s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică topometrică, iar după studierea actelor aflate la dosar și a situației din teren ing. B. N. a menționat că terenul în litigiu în suprafață de 685 mp. este situat în Ploiești, . nr.89, jud. Prahova, fiind identificat în perimetrul pct. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 1, conform schiței de plan anexate. S-a precizat de către expert că terenul nu este liber de construcții, pe el fiind amenajate aleile de acces la Grădinița nr.17 „Scufița Roșie” și amplasată construcția PT 253, care potrivit informațiilor furnizate de S.C. „Electrica Distribuție Muntenia Nord”, este funcțională, face parte din rețeaua de distribuție a energiei electrice în M. Ploiești și ocupă o suprafață de 28 mp.
La termenul din 16.09.2014 instanța a solicitat . Nord SA să comunice în mod expres zona de teren subtraversată de rețelele electrice de distribuție, precum și zona de protecție care trebuie obligatoriu a fi respectată, iar prin adresa nr._/07.10.2014 emisă de S.C. „Electrica Distribuție Muntenia Nord”, s-a precizat că terenul situat în Ploiești, . nr.97, jud. Prahova (curtea Grădinița „Scufița Roșie”) reprezentat în planul de situație prin poligonul pct. 1, 2, 3, 5, 6, 9, 8, 7, 1 și având o suprafață de 685 mp. este subtraversat de rețele electrice subterane, astfel: în apropierea laturii 2, 3, 5, 6, 9, pe toată lungimea terenului, de către LES 0,4 kV din PT nr.253; în apropierea laturii 1, 2, pe toată lățimea terenului, de către LES 0,4 kV din PT nr.253 și LES 6 kV din PT nr.253 – PT 126, PT 76, între cele două alei cu latura 1, 2 de către LES 0,4 kV din PT nr.253; în colțul 2 al poligonului este amplasat PT nr.253. S-a menționat în adresă că, potrivit „Normei tehnice privind delimitarea zonelor de protecție și de siguranță aferente capacităților energetice (Ordinul A.N.R.E. nr.4/09.03.2007 completat cu Ordinul A.N.R.E. nr.49/29.11.2007) este obligatoriu să se respecte distanțele minime de siguranță”, astfel cum acestea au fost indicate, în mod expres.
Cert este că în cuprinsul acestei adrese s-a specificat de către S.C. „Electrica Distribuție Muntenia Nord” că determinarea cu exactitate a suprafeței ocupate de aceste capacități energetice se poate realiza numai în urma unei expertize tehnice.
Deși la termenul de judecată din data de 14.10.2014 odată cu prezentarea adresei_/07.10.2014, reclamanții au reiterat expres instanței solicitările din data de 12.08.2014 și prin notele de ședința depuse la dosar au solicitat ca, în baza acestor relații prezentate de . Nord SA să se realizeze completarea raportului de expertiză topo, în sensul ca expertul să identifice suprafața de teren liberă, neafectată de cabluri sau alte rețele, teren ce se putea restitui în natură, iar la aceasta solicitare, reprezentantul pârâților nu s-a opus, instanța în mod nejustificat a procedat la respingerea sa.
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În aplicarea Legii nr. 10/2001, art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 arată că sintagma "amenajări de utilitate publică" ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.) dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
Pe de altă parte conform art. 16 din legea nr. 10/2001 în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 din anexa nr. 2 lit. a), sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2 lit. a).
Se observă că în speță, prin hotărârea atacată, după ce a făcut un istoric al pricinii și al prevederilor art. 49 din legea nr. 123/2012 care definește zonele de siguranță și de protecție adiacente capacităților energetice, tribunalul a respins demersul promovat de reclamanți pe considerentul că pe terenul de 685 mp se află amplasată construcția PT 253 și alei amenajate pentru accesul la Grădinița nr. 17 “Scufița Roșie”, precum și datorită faptului că reclamanții au solicitat restituirea în integralitate a terenului de 685 mp și doar prin concluziile scrise au solicitat, în subsidiar, restituirea terenului rămas liber și neafectat de utilități din cei 685 mp.
O primă precizare care se impune a fi făcută este aceea că nu reiese de nicăieri faptul că întreaga suprafață de 685 mp ar fi afectată de utilități, chiar deținătorul rețelelor electrice subterane precizând că delimitarea cu exactitate a terenului ocupat de aceste capacități energetice se putea realiza numai în baza unei expertize tehnice.
Pe de altă parte chiar dacă reclamanții au solicitat restituirea în întregime a terenului de 685 mp (deși intenția lor că doresc, în subsidiar, restituirea terenului liber care nu este grevat de utilități rezulta chiar din notele de ședință depuse la 12.08.2014 - fila 153 dosar fond și 14.10.2014 – fila 168 dosar fond, prin care solicitau să se realizeze completarea raportului de expertiză topo, pentru identificarea suprafeței de teren liberă, neafectată de utilități, ce se poate restitui în natură,) acesta nu era un argument pentru respingerea de plano a acțiunii, întrucât în ipoteza în care instanța ar fi apreciat ca fiind întemeiat demersul reclamanților nimic nu o împiedica să procedeze la admiterea în parte a acțiunii și să restituie terenul cu privire la care aprecia că se impunea această măsură în opinia sa.
În atare context Curtea consideră că pentru corecta soluționare a pricinii era absolut necesară completarea raportului de expertiză efectuat în cauză pentru a se stabili cu exactitate suprafața ocupată de capacitățile energetice aparținând . Nord SA și totodată aleile de acces aferente Grădiniței nr. 17 „Scufița Roșie”, urmând ca expertul în funcție de aceste împrejurări să stabilească dacă mai există o suprafață liberă de teren în sensul dispozițiilor legii nr. 10/2001, care este aceasta și să procedeze la identificarea sa.
Potrivit art. 129 alin. 5 teza a doua C.pr.civilă, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și pentru aplicarea corectă a legii putând să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc.
Sub acest aspect art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980) acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real, "ascultate", adică în mod concret examinate de către instanța sesizată.
În speța dedusă judecății considerând că nu sunt suficiente probele administrate pentru stabilirea situației de fapt și de drept și nu au fost examinate cu rigurozitate, efectiv și concret, toate susținerile reclamanților Curtea apreciază că se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea expertizei de specialitate topo care, prin raportare la înscrisurile depuse la dosar, normele legale incidente și situația reală din teren să stabilească cu exactitate suprafața ocupată de capacitățile energetice aparținând . Nord SA și totodată aleile de acces aferente Grădiniței nr. 17 „Scufița Roșie”, urmând ca în funcție de aceste împrejurări să menționeze dacă mai există o suprafață liberă de teren în sensul dispozițiilor legii nr. 10/2001, care este aceasta și să procedeze la identificarea sa.
În raport de toate aceste argumente Curtea, în baza art. 312 alin. 3 C.pr.civilă, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova, în vederea completării expertizei de specialitate cu obiectivele menționate anterior, urmând ca după efectuarea acestei lucrări, în funcție de concluziile sale, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legii nr. 10/2001 instanța să procedeze la soluționarea raportului juridic dedus judecății cu respectarea principiilor care guvernează desfășurarea procesului civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții G. M. G. și B. C., ambii domiciliați în Ploiești, . nr. 89, jud. Prahova și G. Ș., domiciliat în Ploiești, .. 16, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2339 pronunțată la 21 octombrie 2014 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții P. M. PLOIEȘTI, P. M. PLOIEȘTI și M. PLOIEȘTI - prin PRIMAR, toți cu sediile în Ploiești, . - 4, jud. Prahova.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 februarie 2015.
Președinte, Judecători,
M. I. G. V. G. P. M. G.
Grefier,
G. C.
Red.VG
Tehnored.GC
2 ex./24.03.2015
d.f. nr._ Tribunal Prahova
j.f. A. G. H.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Validare poprire. Decizia nr. 125/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 212/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
