Conflict de competenţă. Sentința nr. 37/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 37/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 37CC
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 37 CC
Ședința din Camera de Consiliu din data de 19 mai 2015
Președinte - E. S.
Grefier - D. V.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Răcari și Tribunalul Dâmbovița, privind acțiunea având ca obiect acțiunea pauliană formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIREȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții I. V., domiciliat în comuna O., ., I. F., domiciliată în comuna O., . și L. A., domiciliat în comuna M., ., județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr._, reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a formulat acțiune pauliană, în contradictoriu cu pârâții I. V., I. F. și L. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 1883/09.08.2012 de Biroul Notarului Public „G. D.”.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 569/07.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ /a1 de Tribunalul Dâmbovița, intimatului i s-a atras răspunderea patrimonială în calitate de administrator al . SRL, iar în acest sens s-a procedat la începerea măsurilor de executare.
A precizat reclamantă că O.C.P.I. Dâmbovița a comunicat faptul ca intimatul I. V. figura cu următoarele bunuri urmăribile:
- teren intravilan curți construcții in suprafață de 834 m.p.;
- construcție spațiu comercial în suprafață de 403 m.p..
A mai arătat reclamanta că organele de executare ale SFO T. au înființat procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile, înregistrat nr.3924/28.01.2013, pentru obligațiile fiscale restante în cuantum de 216.789 lei, care a fost însușit de către intimat la data de 31.01.2013 potrivit confirmării de primire poștale.
Pârâtul L. A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat pârâtul că faptele susținute de reclamantă nu sunt reale, iar la dosarul cauzei nu exista nici o dovada din care sa rezulte suma de 216.789.
La rândul lor, pârâții I. V. și I. F. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Au susținut pârâții că s-a solicitat revocarea contractului de donație nr.1883/09.08.2012 autentificat de BNP ,,G. D.” afirmând că acest contract s-a realizat cu rea-credință în scopul fraudării organelor fiscale și creării unei stări de insolvabilitate.
Au arătat pârâții că la momentul încheierii contractului, imobilul nu era grevat de sarcini și nu erau constituite drepturi reale în favoarea altor persoane, astfel cum rezultă din Extrasul de Carte funciara nr._/06.08.2012 eliberat de O.C.P.I. Dâmbovița.
Au menționat că impozitele și taxele către stat, asupra imobilului care a fost donat erau achitate la zi, astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. 4026/09.08.2012 eliberat de Primăria comunei O..
La termenul din data de 10.12.2014, pârâtului L. A., prin apărător, a invocat excepția de necompetență materială a instanței, motivat de faptul că valoarea obiectului cererii depășește suma de 200.000 lei, astfel competența aparținând Tribunalului Dâmbovița. La același termen, instanța a reținut cauza în pronunțare față de excepția invocată și ulterior a dispus repunerea pe rol, apreciind că sunt necesare lămuriri suplimentare în vederea soluționării excepției invocate.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 285/5 martie 2015 Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Răcari.
A declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții I. V., I. F., în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Având în vedere dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond cauzei.
Potrivit art. 94, pct. 1, lit, j Cod procedură civilă, judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști, iar conform art. 95 pct. 1 cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Din interpretarea celor două texte, a arătat judecătoria, rezultă că cererile evaluabile în bani, cu o valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști sunt în competența de soluționare a tribunalului.
Având în vedere și prevederile art. 98 Cod procedură civilă, instanța a constatat că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, respectiv nota de timbraj întocmită de reclamantă și depusă la fila 161 dosar și certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 1353/03.03.2015, eliberat de Primăria O., județul Dâmbovița, aflat la filele 162 – 163 dosar, valoarea obiectului cererii depășește suma de 200 000 lei.
Având în vedere cele prezentate anterior, instanța a apreciat întemeiată excepția de necompetență materială invocată de către pârâtul L. A., prin apărător, dispunând admiterea excepției și declinarea competenței în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Dâmbovița, cauza a fost înregistrată sub număr de dosar_ .
Prin sentința civilă nr. 573/22 aprilie 2015 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiune pauliană, formulată de reclamantul reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în municipiul Ploiești, ..22, județul Prahova, în contradictoriu cu pârâții I. V., I., I. V., domiciliați în comuna O., . și L. A., domiciliat în comuna M., ., județul Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Răcari.
Constatând ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Răcari și Tribunalul Dâmbovița, în baza art.134 Noul Cod procedură civilă a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata, astfel cum a fost precizată reclamanta a solicitat, pe calea acțiunii pauliene, în contradictoriu cu pârâții I. V., I. F. si L. A. revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 1883/09.08.2012, contract având ca obiect un teren intravilan curți-construcții și o construcție în suprafață de 403 mp.
Art. 94 pct. 1 lit j NCPC fixează drept criteriu de delimitare a competenței de prima instanță a tribunalului de cea a judecătoriei, în ceea ce privește cererile evaluabile în bani, ca fiind valoarea obiectului cererii introductive de instanță, iar articolele 98-106 NCPC stabilesc regulile de determinare a valorii acestui obiect.
Articolul 101 alin.2 NCPC prevede expres că pentru stabilirea competenței instanței, în cererile privitoare la constatarea nulității absolute, anularea, rezilierea sau rezoluțiunea unui act juridic, deci implicit și în cazul revocării (care intervine în ipoteza contractelor cu titlu gratuit), se va ține seama de valoarea obiectului acestuia.
Prin urmare, în lipsa indicării în contractul a cărui revocare se solicită a valorii bunurilor donate, valoarea acestora este cea determinată de reclamant, după prețuirea sa, conform înscrisurilor depuse de acesta.
Reclamanta a depus adresa nr._/20.01.2015 (filele 144-149), în care își exprimă punctul de vedere referitor la valoarea obiectului cererii cu a cărei soluționare a investit instanța. Din aceasta adresă, precum și din adresa nr._/02.-3.2015 (fila 161), în care este detaliat modul de calcul al valorii bunurilor aflate în litigiu, rezultă că valoarea obiectului cauzei este de_ lei (4770 lei pentru teren + 195.052 pentru construcție), valoare ce atrage competența materială de soluționare în primă instanță a judecătoriei.
Tribunalul a apreciat că nu se poate raporta pentru stabilirea competenței materiale la valoarea impozabilă a bunurilor, care rezultă din adresa nr. 1353/03.03.2015 comunicată de Primăria . instanței, pentru că art.104 alin.1 NCPC, care fixează acest criteriu de determinare a valorii obiectului, are în vedere doar cererile reale imobiliare, ceea ce nu este cazul în speță, acțiunea revocatorie fiind o acțiune mixtă.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul în conformitate cu disp. art 94 pct. 1 lit. j rap. la art.98 și art.101 alin.2 NCPC și având in vedere disp. art.129 alin.2 pct.2 NCPC, constatând că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este sub_ lei, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat, conform art.132 NCPC, competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Răcari.
Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 29.04.2015, fiind fixat termen de judecată la data de 19 mai 2015.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele :
În realitate, conflictul de competență s-a invit între Judecătoria Răcari, care a apreciat aplicabilitatea în speță a disp. art. 104 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă care prevede că în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale și Tribunalul Dâmbovița, care a considerat că în cauză sunt incidente disp. art. 94 pct. 1 lit. j din același act normativ raportat la art. 98 și art. 101 alin. 2 NCPC.
În mod corect Judecătoria Răcari a apreciat că sunt incidente disp. art. 104, care statuează că valoarea se determină în funcție de valoarea impozabilă, dat fiind că obiectul acțiunii este reprezentat de revocarea unui contract de donație, cu privire la un teren intravilan în suprafață de 834 mp și construcție-spațiu comercial în suprafață de 403 mp, deci pe calea acțiunii pauliene se tinde la reintrarea acestor imobile în proprietatea pârâtului, situație în care devin aplicabile dispozițiile legale mai sus menționate.
Cu atât mai mult se impune aplicabilitatea în speță a disp. art. 104 alin. 1 NCPC, ținând cont și de faptul că acțiunea pauliană are caracter mixt, adică de acțiune reală dar și personală.
Or, art. 104 alin. 1 NCPC se referă la un drept real asupra unor imobile.
Judecătoria Răcari a avut în vedere la momentul în care a stabilit că nu este competentă material să judece litigiul, certificatul de atestare fiscală nr. 1353/3.03.2015 aflat la fila 163 dosar fond, din care rezultă că valoarea clădirii este de 305.302,73 lei.
Nu pot fi avute în vedere mențiunile din adresa nr._/2.03.2015 eliberată de ANAF (fila 161 dosar fond), reținute de tribunal ca argument în admiterea excepției necompetenței sale materiale, întrucât numai certificatul de atestare fiscală îndeplinește cerințele prevăzute de art. 104 alin. 1 NCPC.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 135 alin.4 NCPC, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea pauliană formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIREȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții I. V., domiciliat în comuna O., ., I. F., domiciliată în comuna O., . și L. A., domiciliat în comuna M., ., județul Dâmbovița, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2015.
Președinte,
E. StaicuGrefier,
D. V.
Red. ES
Tehnored. CC
6 ex./20.05.2015
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
| ← Strămutare. Sentința nr. 85/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 466/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
