Contestaţie la executare. Decizia nr. 322/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 322/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ-
Dosar nr._
DECIZIA NR. 322
Ședința publică din data de 25 martie 2015
Președinte - M. I. G.
Judecători - V. G. - P. M. G.
Grefier - J. Părcălăbescu
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de intimatul D. V., domiciliat în B., .. C 1, . împotriva deciziei civile nr. 347 pronunțată la 1 octombrie 2014 de Tribunalul B., în contradictoriu cu contestatoarea C. JUDEȚEANĂ DE PENSII B., cu sediul în municipiul B., ., județ B. și intimatul B. E. JUDECĂTORESC P. A., cu sediul în municipiul B., ., ..2, județ B..
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-intimat D. V., intimata-contestatoare C. Județeană de Pensii B. și intimatul B. E. Judecătoresc P. A..
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că intimata-contestatoare C. Județeană de Pensii B., prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât hotărârea prin care s-a soluționat contestația la executare este supusă numai apelului, nefiind susceptibilă de recurs.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare.
CURTEA ;
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ , contestatoarea C. Județeană de Pensii B., în contradictoriu cu intimatul B. P. A., a formulat contestație la executare împotriva somației din dosarul de executare nr. 4/2014 din data de 11.02.2014, solicitând admiterea acțiunii, anularea actului de executare menționat, suspendarea executării silite până la data soluționării definitive și irevocabile a prezentei contestații, fără plata unei cauțiuni.
În motivare, s-a arătat că se află în imposibilitatea justificată de a pune în executare dispozitivul Deciziei nr. 8726/18.10.2013 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr._, privitor la plata către numitul D. V. a drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective pe funcția deținută anterior, aceea de șef serviciu. Titlul executoriu a fost datat 18.10.2013.
Anterior acestei date, conducerea CJP B. a emis decizia nr. 160/4.03.2013 prin care, începând cu data de 7.03.2013, d-lui D. V. îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică, urmare a obținerii la evaluarea performanțelor individuale a calificativului nesatisfăcător.
Astfel, dl. D. V. a avut calitatea de funcționar public până la data de 7.03.2013.
Decizia nr. 160/4.03.2013 a fost contestată, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B.. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea și s-a menținut ca fiind temeinică și legală Decizia nr. 160/4.03.2013, precum și raportul de evaluare a performanțelor individuale nr._/31.01.2012.
Prin Decizia nr. 8726/18.10.2013 a Curții de Apel Ploiești s-a admis recursul, s-a dispus plata către numitul D. V. a drepturilor salariale de care a beneficiat, începând cu data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective pe funcția deținută anterior.
S-a arătat că reintegrarea pe funcția deținută anterior trecerii pe o funcție publică de execuție nu se poate realiza, motivat de faptul că trecerea ca și reintegrare efectivă de pe o funcție de execuție pe o funcție de conducere, impunea ca persoana respectivă să aibă un raport juridic de muncă (raport de serviciu) valid, care să își producă efecte juridice. Or, raportul de serviciu al numitului D. V. a încetat la data de 7.03.2013.
Nefiind posibilă reintegrarea pe funcția publică deținută anterior, nu se poate determina nici data până la care să se plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat.
CJP B. a executat în parte dispozitivul hotărârii judecătorești, în sensul că a achitat numitului D. V. suma netă de 16.145 lei, sumă aferentă perioadei 2.05.2012 - data de la care a ocupat funcția publică de execuție - 7.03.2013 - data încetării raportului de serviciu.
În subsidiar, s-a mai arătat că dl. D. V. nu mai poate ocupa o funcție de conducere și implicit funcția de conducere deținută anterior reorganizării instituției, având în cazierul administrativ sancțiuni disciplinare neradiate, situație ce contravine prevederilor Legii nr. 188/1999 rep.
Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, s-a arătat că se impune suspendarea, întrucât pe rolul Curții de Apel Ploiești se află recursul promovat împotriva sentinței Tribunalului B. prin care s-a menținut ca temeinică și legală Decizia nr. 160/4.03.2013.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 711 alin.1 și art. 718 alin.1 C. și OG 22/2002, iar în dovedire, s-au depus la dosar înscrisuri.
La data de 25.03.2014, numitul D. V. a formulat cerere de intervenție și întâmpinare.
A arătat că este funcționar de conducere/șef serviciu al CJP B. din anul 2007 și nu a fost demis/destituit din această funcție prin niciun act administrativ, așa cum este prevăzut în Legea nr. 188/1999 la art. 97, alin. a-e sau art. 98, ci prin decizia nr. 8726/18.10.2013 irevocabilă a fost anulată decizia nr. 30/2.05.2012, prin care în mod abuziv și ilegal a fost încadrat ca funcționar de execuție. A solicitat respingerea contestației la executare, ca nefondată.
La termenul din 29.04.2014, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție principală formulată de numitul D. V..
Prin s.c. nr. 7974/06.05.2014, Judecătoria B. a admis cererea de intervenție principală formulată de intervenientul D. V., a respins cererea de suspendare a executării silite și a respins contestația la executare.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt și de drept: având în vedere că instanța se pronunță pe fondul cauzei, a respins cererea de suspendare a executării silite.
Prin Decizia nr. 160/4.03.2013, emisă de contestatoare, s-a dispus că, începând cu data de 7.03.2013, dlui D. V. îi încetează raportul de serviciu, prin eliberarea din funcția publică, urmare a obținerii la evaluarea performanțelor individuale a calificativului nesatisfăcător.
Prin Decizia nr. 8726/18.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția A II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței nr. 94/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul B., s-a modificat în parte sentința, în sensul că s-a admis, în parte, acțiunea și s-a anulat decizia nr. 30/2.05.2012, emisă de pârâtă.
S-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și obligarea CJP B. să-i plătească acestuia drepturile salariale de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective, actualizate cu rata inflației.
CJP B. a precizat că a executat în parte dispozitivul hotărârii judecătorești, în sensul că a achitat numitului D. V. suma netă de 16.145 lei, sumă aferentă perioadei 2.05.2012 - data de la care a ocupat funcția publică de execuție - 7.03.2013- data încetării raportului de serviciu.
La data de 15.01.2014 s-a pronunțat de către Judecătoria B. în dosar nr._ încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorului CJP B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 8726/18.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția A II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 4/2014.
La fila 10 din dosar s-a depus copia somației emise la data de 11.02.2014 de B. P. A., în dosar de executare nr. 4/2014, prin care contestatoarei i s-a pus în vedere ca, în termen de o zi de la primirea acesteia, să se conformeze dispozitivului titlului executoriu, în sensul de a achita creditorului D. V. următoarele sume de bani:_ lei debit, conform titlului executoriu (stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil O. C. V.) și 6840 lei cheltuieli de executare.
Raportul de expertiză menționat a fost depus la dosar la filele 11-16 și s-a menționat că, până la data întocmirii Raportului de expertiză contabilă, dl. D. V. nu a fost reintegrat, conform Deciziei nr. 8726/18.10.2013, motiv pentru care drepturile salariale suplimentare cuvenite au fost calculate până la 31.01.2014, urmând ca ulterior să se calculeze și diferența rămasă până la data reintegrării acestuia la unitatea pârâtă. Prin urmare, data de 31.01.2014 reprezintă data întocmirii raportului de expertiză de către dl. expert contabil O. C. V..
Decizia nr. 8726/18.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, este definitivă și irevocabilă și prevede în mod expres că se dispune reintegrarea intervenientului D. V. în funcția deținută anterior, iar drepturile sale salariale se calculează de la data de 2.05.2012 și până la data reintegrării efective, actualizate cu rata inflației.
Contestatoarea nu a executat hotărârea menționată sub aspectul reintegrării intervenientului în funcția deținută anterior, cu consecința imposibilității calculării integrale a drepturilor salariale de către expertul contabil, cuvenite pe perioada stabilită prin decizia menționată.
Prin urmare, expertul a calculat drepturile salariale suplimentare cuvenite intervenientului D. V. pe perioada 2.05._14 (data întocmirii raportului de expertiză), ca fiind în sumă netă de 53.464 lei.
În considerentele Deciziei nr. 8726/18.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, se menționează că, prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului B., petentul-reclamant D. V. a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în tot a deciziei 30/2.05.2012, emisă de CJP B., repunerea sa în funcția de șef serviciu comunicare și relații cu publicul din cadrul acestei instituții, precum și suspendarea efectelor deciziei contestate.
Față de cele menționate anterior, instanța a constatat că motivele invocate de CJP B. în prezenta contestație la executare, pentru a justifica neexecutarea Deciziei nr. 8726/18.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, sub aspectul reintegrării intervenientului D. V. pe funcția deținută anterior, sunt de fapt apărări de fond, ce au fost analizate în dosarul nr._ .
Față de considerentele menționate, instanța a respins contestația la executare, nefiind întemeiată.
Având în vedere că intervenientul D. V. este creditor în dosarul de executare nr. 4/2014 al B. P. A., instanța a admis cererea de intervenție principală.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, intimata C. Județeană de Pensii B., care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii de prima instanța, ca urmare a rejudecării cererii de chemare în judecată-art.480 alin.(2) NCPC.
În motivarea apelului, a arătat că prezenta cale de atac este exercitată împotriva dispozitivului hotărârii pronunțate de prima instanță, fapt ce implica și formularea criticilor împotriva considerentelor care au stat la baza pronunțării soluției-art. 461 alin. (1) NCPC.
1. Prin Decizia nr. 30/02.05.2012, CJP B. a dispus trecerea numitului D. V. de pe o funcție publică de conducere, pe o funcție publică de execuție. Soluționând definitiv și irevocabil contestația formulată împotriva acestei decizii, instanța a admis acțiunea și a dispus anularea deciziei nr. 30/02.05.2012, reintegrarea pe funcția deținuta anterior, plata către contestator a drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective pe funcția deținuta anterior.
În acest sens s-a pronunțat Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 8726/18.10.2013 (dos. nr._ ) - aflata la dosarul cauzei.
2. Ulterior emiterii deciziei nr. 30/02.05.2012, CJP B. a emis Decizia nr. 160/04.03.2013, prin care dispune încetarea raportului de serviciu a numitului D. V., începând cu data de 07.03.2013, ca rezultat al obținerii calificativului nesatisfăcător la evaluarea performantelor profesionale individuale. Urmare promovării contestației împotriva acestei decizii, instanța respinge acțiunea, menținând ca temeinica și legala Decizia nr. 160/04.03.2013, soluția fiind definitiva și irevocabila. în acest sens s-a pronunțat Tribunalul B. în dosarul nr._, prin sentința nr. 3873/29 octombrie 2013 (aflata la dosarul cauzei) și Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 2528/24.03.2014, prin care constata nul recursul promovat împotriva sentinței nr. 3873/29 octombrie 2013.
Astfel, începând cu data de 07.03.2013, numitul D. V. nu mai are raport juridic de munca, valid, cu CJP B..
Raportându-se la dispoziția instanței, așa cum a fost reținuta prin Decizia nr. 8726/18.10.2013 a Curții de Apel Ploiești, aceea privind plata către contestator a drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective pe funcția deținuta anterior, executorul judecătoresc emite Somația - Dosar de executare nr. 4/2014 din data de 11.02.2014, prin care pune în vedere CJP B.: sa achite creditorului_,00 lei debit conform titlului executoriu (Stabilit prin raportul de expertiza contabila întocmit de expertul contabil Oprisanu C. V.); 6840,00 lei cheltuieli de executare.
Somația menționată a fost însoțită de raportul de expertiză contabilă extrajudiciară (aflat la dosarul cauzei), în care se reține fără nicio logică elementară sau argumentație juridică: „ în urma calculării sumelor stabilite de Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia civila nr. 1259/28.09.2012, domnul D. V., salariat la C. Județeană de Pensii B., beneficiază, până la data de 31.01.2014, de suma neta de 53.464 lei."
Expertul, prin cele reținute ca și concluzii ale raportului de expertiza extrajudiciară, se afla într-o grava eroare.
a. domnul D. V. nu mai este salariatul CJP B. întrucât, așa cum a arătat, prin Decizia nr. 160/04.03.2013 (definitivă) acestuia i-a încetat raportul juridic de muncă (raportul de serviciu) începând cu data de 07.03.2013;
b. titlul executoriu (Decizia nr. 8726/18.10.2013 a Curții de Apel Ploiești) obliga CJP B. la plata către creditor a drepturilor salariale cuvenite până la data reintegrării efective pe postul deținut anterior și nu până la data de 31.01.2014, așa cum a stabilit expertul după bunul plac. Data reintegrării efective pe postul deținut anterior a numitului D. V. trebuia să fie o dată certă, care să rezulte din decizia de reintegrare emisă ca urmare a punerii în executare a dispozitivului Deciziei nr. 8726/18.10.2013.
A făcut cunoscut instanței faptul că, CJP B. nu a pus în executare aceasta dispoziție a hotărârii judecătorești, fiind în imposibilitatea legala de a-l reintegra pe creditor pe o funcție publică de conducere, atâta timp cât raportul de serviciu al acestuia este încetat. Reintegrarea pe funcția deținuta anterior trebuie înțeleasă în sensul reintegrării pe funcția publică de conducere pe care nu o mai ocupa ca și efect al Deciziei nr. 30/02.05.2012, și nu în sensul reintegrării ca și reluare a raportului de serviciu încetat, încetare care a fost reținută legală și temeinică de către instanțele judecătorești.
În ceea ce privește nepunerea în executare a dispozitivului hotărârii judecătorești, privitor la reintegrarea pe funcția deținută anterior (aceea de șef serviciu), a precizat că numitul D. V. a promovat acțiune în contencios administrativ, cauza ce formează obiectul dosarului nr._ al Tb. B., acțiune respinsa prin sentința nr. 881/28 mai 2014, anexata cererii de apel.
A considerat utile, concludente și pertinente aceste noi probe administrate cu respectarea prev. art. 254 alin. (2) pct. 2 NCPC, întrucât face dovada faptului că data de 31.01.2014 - cea stabilită de expert, nu are acoperire legală, reintegrarea efectivă pe funcția publică de conducere nefiind operată și operabilă.
Instanța de fond tocmai acest aspect nu l-a avut în vedere, și anume faptul că obiectul contestației îl reprezintă pretenția CJP B. față de perioada pentru care numitului D. V. i se cuvine suma de bani cu titlu de drepturi salariale, așa cum i-au fost recunoscute de către instanță.
Așa cum a arătat și în față primei instanțe, CJP B. și-a executat obligația izvorâta din Decizia nr. 8726/18.10.2013, achitând creditorului suma cuvenita doar pentru care raportul de serviciu al acestuia era în ființă.
Astfel, CJP B. i-a plătit numitului D. V. suma de 16.145 lei, suma aferentă perioadei 02.05.2012 (dată de la care a ocupat funcția publici de execuție în temeiul Deciziei nr.30.02.05._13 (data încetării raportului de muncă).
A arătat că Judecătoria B., în mod eronat, a reținut prin sentința nr. 7974/06.05.2014 că „ ...motivele invocate de CJP B. în prezenta contestație la executare pentru a justifica neexecutarea reintegrării intervenientului D. V. pe funcția deținuta anterior, sunt de fapt apărări de fond ce au fost analizate în dosarul nr._ ." CJP B., pentru justa și legala soluționare a contestație la executare, și-a susținut pretenția față de suma de bani calculată în mod artificial de către expert până la data de 31.01.2014, data la care numitul D. V. nu mai avea raport juridic de muncă cu CJP B., ceea ce înseamnă că, pentru intervalul 07.03._14, nu i se cuvine nicio suma de bani cu titlu de drepturi salariale, deoarece:
1. raportul de serviciu este încetat;
2. reintegrarea pe postul de conducere nu a fost operată, ceea ce înseamnă că pentru perioada 07.03._14 în care nu avea calitatea de salariat/ funcționar public, numitului D. V. nu i se cuvin drepturi salariale. De asemenea, fără să motiveze, Judecătoria B. a reținut în considerente ca dată certă data de 31.01.2014, cu toate că a precizat că această dată este data la care a fost efectuat raportul de expertiză, fără a se raporta la dispozitivul titlului executoriu care condiționează acordarea drepturilor salariale ce i s-ar fi cuvenit creditorului, de data reintegrării pe funcția deținută anterior. Din considerentele și dispozitivul sentinței apelate se desprinde concluzia că prima instanța a perceput în mod greșit motivele prin care și-a susținut contestația la executare.
Referitor la respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării, a arătat instanței că, prin încheierea din 13 martie 2014 pronunțată în dosarul nr._ (nu 2011 cum s-a redactat), Judecătoria B. a admis cererea de suspendare provizorie a CJP B..
Intimatul D. V. a depus la dosar, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând următoarele aspecte:
- contestația la executarea silită depusă la judecătoria B. de C. de pensii B. prin chemarea ex. jud. P. A. este absurdă și fără motivare legală
- contestația formulată trebuia respinsă direct în sala de consiliu ca nefondată, însă A. N. și-a permis să încalce legea și să dispună suspendarea provizorie a executării silite, măsură luată fără îndeplinirea condițiilor legale (motive serioase și depunerea sumelor cerute de lege).
- instanța de fond a respins de drept contestația la executare și a dispus ridicarea suspendării provizorii, arătând că hotărârea 8726/18/10.2013 irevocabilă a Curții de apel Ploiești trebuie pusa în executare.
- instanța de fond a ținut cont de adresele Ministerului Muncii, Casei naționale de pensii publice și Agenției naționale a funcționarilor publici, care toate, prin semnătura autorizata a Ministrului Muncii, președintelui Casei naționale de pensii publice și președintelui Agenției naționale a funcționarilor publici, au arătat ca hotărârea 8726/2013 irevocabilă trebuie pusă în executare fără condiționare.
- niciunul din motivele invocate de C. de Pensii B. nu are legătura cu dispozitivul Hotărârii irevocabile 8726/2013, ci încearcă să inducă în fața judecătorilor o realitate virtuală, în sensul că alte decizii interne date după decizia 30/2012, anulată de Curtea de apel Ploiești prin Hotărârea 8726/2013, pot produce efecte; total injust și de neacceptat în practica juridică.
- hotărârea nr. 8726/2013 irevocabilă trebuie pusă în executare fără condiționare.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul B., prin decizia civilă nr. 347/ 01.10.2014 a admis apelul declarat de contestatoarea C. Județeană de Pensii B., a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis contestația la executare și a dispus anularea somației din data de 11.02.2014, emisă de B. P. A. în dosarul execuțional nr.4/2014 și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul B. a reținut următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze rezidă în contestația formulată de contestatoarea C. JUDEȚEANĂ DE PENSII B., în contradictoriu cu intimatul B. P. A., prin care a formulat contestație la executare împotriva somației din dosarul de executare nr. 4/2014 din data de 11.02.2014, solicitând admiterea acțiunii, anularea actului de executare menționat, suspendarea executării silite până la data soluționării definitive și irevocabile a prezentei contestații, fără plata unei cauțiuni.
Prin s.c. nr. 7974/06.05.2014, Judecătoria B. a admis cererea de intervenție principală formulată de intervenientul D. V.; a respins cererea de suspendare a executării silite; a respins contestația la executare formulată de contestatoarea C. Județeană de Pensii B., în contradictoriu cu intimatul B. E. Judecătoresc P. A. și intervenientul D. V..
Împotriva sentinței a fost exercitat apelul de față de către contestatoarea C. Județeană de Pensii B..
Criticile apelantei vizează, în esență, soluționarea eronata de către instanța de fond a contestației la executare împotriva somației emise la data de 11.02.2014 de B. P. A., în dosar de executare nr. 4/2014, prin care contestatoarei i s-a pus în vedere ca, în termen de o zi de la primirea acesteia, să se conformeze dispozitivului titlului executoriu, în sensul de a achita creditorului D. V. următoarele sume de bani:_ lei debit, conform titlului executoriu (stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil O. C. V.) și 6840 lei cheltuieli de executare.
În legătură cu aceste aspecte, tribunalul a reținut faptul că, așa cum rezultă din actele dosarului, în speță sunt aplicabile prevederile noului cod de procedură civilă, raportat la data emiterii actului de executare ce se contestă, respectiv 11.02.2014 (codul de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15.02.2013).
În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, dispozițiile codului de procedură civilă se aplica numai proceselor și executărilor silite începute după ..
În consecință, în cauza sunt aplicabile prevederile art. 711 și următoarele cod de procedură civilă, referitoare la contestația la executare, așa cum este ea reglementata prin noile prevederi legislative.
În primul rând, tribunalul a constatat că apelul are un caracter devolutiv, în sensul că, dacă este exercitat în termen, provoacă o nouă judecată asupra fondului, fiind readuse în fața instanței de control judiciar toate problemele de fapt și de drept ce au făcut obiectul dezbaterilor la prima instanță.
Instanța de apel este datoare să verifice soluția atacată atât din punct de vedere al temeiniciei, statuând dacă situația de fapt reținută prin hotărâre este concordantă cu probele administrate în cauza și a fost corespunzător stabilită, cât și sub aspectul legalității, respectiv dacă prima instanță a identificat, interpretat și aplicat corect normele de drept material incidente situației de fapt deduse judecății.
Întrucât apelul este o cale de atac, apelanta are obligația de a dezvolta criticile sale în fapt și în drept, față de modul în care s-a desfășurat judecata la prima instanță sau față de hotărârea atacată, iar nu să reia cele susținute în prima instanță, prin motivele de apel fixându-se limitele în care judecata va avea loc în calea de atac.
În conformitate cu prevederile art. 477 cod de procedură civilă, instanța de apel este ținuta să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, prin aplicarea regulii tantum devolutum quantum apellatum, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în față primei instanțe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.
Întotdeauna procesul civil este pornit la cererea celui interesat; obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
Principiul disponibilității părților este reglementat de art. 9 cod de procedură civilă și semnifica faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința părților, obiectului și cauzei, precum și a etapelor pe care le-ar putea parcurge.
În același context, conform art. 22 al. 6 cod de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii. De asemenea, instanța are dreptul să pună în discuția părților fundamentul juridic corect al cererii, însă în măsura în care partea insistă în soluționarea cererii astfel cum a fost formulată, instanța nu poate proceda la modificarea cererii, întrucât aceasta ar avea drept consecință încălcarea principiului disponibilității părților în procesul civil. Nu este obligatoriu ca partea să indice în mod expres articolele din actele normative pe care își întemeiază cererea, atât timp cât sunt menționate motivele de fapt și de drept ale cererii, care pot conduce la o corecta încadrare juridică de către instanță a pretenției deduse judecății.
În speță, tribunalul a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 711 cod de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Contestația la executare este mijlocul procedural specific executării silite, prin care părțile, direct interesate în raportul juridic de executare, precum și terții vătămați prin modul în care s-a realizat executarea silita, pot obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și, uneori, chiar lipsirea de efecte a titlului executoriu.
Raportând prevederile legale anterior enunțate la speța dedusă judecății, tribunalul a reținut faptul că:
- Prin Decizia nr. 30/02.05.2012, CJP B. s-a dispus trecerea numitului D. V. de pe o funcție publică de conducere, pe o funcție publică de execuție. Soluționând definitiv și irevocabil contestația formulata de domnul D. V. împotriva acestei decizii, prin Decizia nr. 8726/18.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, de Curtea de Apel Ploiești, Secția A II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței nr. 94/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul B., s-a modificat în parte sentința, în sensul că s-a admis, în parte, acțiunea și s-a anulat decizia nr. 30/2.05.2012, emisă de pârâtă; s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și obligarea CJP B. să-i plătească acestuia drepturile salariale de care ar fi beneficiat începând cu data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective, actualizate cu rata inflației.
- Acesta este titlul executoriu deținut de intimatul D. V., care a fost pus în executare prin intermediul executorului judecătoresc P. A.. Astfel, la data de 15.01.2014 s-a pronunțat de către Judecătoria B., în dosar nr._, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorului CJP B., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 8726/18.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția A II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 4/2014.
- Executorul judecătoresc a emis somația din data de 11.02.2014, în dosar de executare nr. 4/2014, prin care contestatoarei i s-a pus în vedere ca, în termen de o zi de la primirea acesteia, să se conformeze dispozitivului titlului executoriu, în sensul de a achita creditorului D. V. următoarele sume de bani:_ lei debit, conform titlului executoriu (stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil O. C. V.) și 6840 lei cheltuieli de executare.
- Tribunalul a reținut faptul că, ulterior emiterii deciziei nr. 30/02.05.2012, CJP B. a emis Decizia nr. 160/04.03.2013, prin care a dispus încetarea raportului de serviciu a numitului D. V., începând cu data de 07.03.2013, ca rezultat al obținerii calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanțelor profesionale individuale; urmare promovării contestației împotriva acestei decizii, instanța a respins acțiunea, menținând ca temeinică și legală Decizia nr. 160/04.03.2013, soluția fiind definitivă și irevocabilă (în acest sens s-au pronunțat Tribunalul B. în dosarul nr._, prin sentința nr. 3873/29 octombrie 2013 și Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 2528/24.03.2014, prin care a constatat nul recursul promovat împotriva sentinței nr. 3873/29 octombrie 2013).
- Ca urmare a acestui fapt, contestatoarea apelanta a apreciat că, începând cu data de 07.03.2013, numitul D. V. nu mai are raport juridic de muncă, valid, cu CJP B. și a executat în parte dispozitivul hotărârii judecătorești reprezentat de Decizia nr. 8726/18.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția A II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în sensul că a achitat numitului D. V. suma netă de 16.145 lei, sumă aferentă perioadei 2.05.2012 - data de la care a ocupat funcția publică de execuție - 7.03.2013 - data încetării raportului de serviciu.
Cu toate acestea, prin somația emisă de executorul judecătoresc P. A., ce face obiectul prezentei contestații, s-a pus în vedere contestatoarei sa achite suma de_ lei debit, conform titlului executoriu (stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil O. C. V.) și 6840 lei cheltuieli de executare, pe perioada 2.05._14 (data întocmirii raportului de expertiză), urmând ca debitul să curgă în continuare, până la data la care contestatoarea va proceda la reintegrarea efectiva a numitului D. V., așa cum a stabilit Curtea de Apel Ploiești prin hotărâre irevocabilă.
Tribunalul a reținut că, în dispozitivul și considerentele deciziei nr. 8726/18.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția A II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, s-a dispus repunerea sa în funcția de șef serviciu comunicare și relații cu publicul din cadrul acestei instituții, precum și plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective pe funcția deținută anterior, aceea de șef serviciu.
În conformitate cu prevederile art. 712 cod de procedură civilă, pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fapt și de drept care ar fi putut fi invocate în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac, atunci când titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească; de asemeni, pe calea contestației la executare nu se pot aduce critici titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească sau arbitrală.
Instanțele care soluționează o contestație la executare-propriu zisă sau la titlu sunt ținute a respecta, la fel ca părțile din executarea silită, autoritatea de lucru judecat de care se bucura titlul executoriu, atât în ce privește cele stabilite prin dispozitiv, cât și în privința celor explicate în considerente.
A fortiori, pe calea contestației la executare nu vor putea fi invocate motivele de fapt și de drept care au fost invocate și tranșate definitiv de către instanța în cursul procesului finalizat prin emiterea hotărârii judecătorești care constituie titlul executoriu; pe calea contestației la executare nu vor putea fi invocate nici măcar motivele care au fost invocate în cursul procesului, fără ca instanța să se fi pronunțat asupra lor, deoarece natura juridică a contestației nu este aceea a unei căi de atac de reformare sau de retractare a titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă.
Cu toate acestea, tribunalul a apreciat eronată afirmația instanței de fond că ,,motivele invocate de CJP B. în prezenta contestație la executare, pentru a justifica neexecutarea Deciziei nr. 8726/18.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, sub aspectul reintegrării intervenientului D. V. pe funcția deținută anterior, sunt de fapt apărări de fond, ce au fost analizate în dosarul nr._ ,, având în vedere faptul că apelanta contestatoare se afla în imposibilitate justificată de a pune în executare dispozitivul Deciziei nr. 8726/18.10.2013 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr._, privitor la plata către numitul D. V. a drepturilor salariale de care a beneficiat, începând cu data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective pe funcția deținută anterior. Astfel, reintegrarea pe funcția deținută anterior trecerii pe o funcție publică de execuție nu se poate realiza, motivat de faptul că trecerea ca și reintegrare efectivă de pe o funcție de execuție pe o funcție de conducere, impunea ca persoana respectivă să aibă un raport juridic de muncă (raport de serviciu) valid, care să își producă efecte juridice. Or, raportul de serviciu al numitului D. V. a încetat la data de 7.03.2013.
Nefiind posibilă reintegrarea pe funcția publică deținută anterior, nu se poate determina nici data până la care să se plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat.
Reintegrarea pe funcția deținuta anterior trebuie înțeleasă în sensul reintegrării pe funcția publică de conducere pe care nu o mai ocupa ca și efect al Deciziei nr. 30/02.05.2012, și nu în sensul reintegrării ca și reluare a raportului de serviciu încetat, încetare care a fost reținută legală și temeinică de către instanțele judecătorești.
De asemenea, aceste aspecte nu au fost avute în vedere de instanța de control care a soluționat irevocabil dosarul nr._, prin care s-a dispus reintegrarea salariatului pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale, având în vedere că, la acea dată, nu fusese soluționat irevocabil dosarul nr._, prin sentința nr. 3873/29 octombrie 2013 și Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 2528/24.03.2014, prin care a constatat nul recursul promovat împotriva sentinței nr. 3873/29 octombrie 2013), ce avusese ca obiect contestația împotriva Deciziei nr. 160/04.03.2013, prin care a dispus încetarea raportului de serviciu a numitului D. V., începând cu data de 07.03.2013, ca rezultat al obținerii calificativului nesatisfăcător la evaluarea performanțelor profesionale individuale.
Față de aceste aspecte, redate pe larg anterior, tribunalul a apreciat apelul întemeiat, motiv pentru care l-a admis și, în consecință, în conformitate cu prevederile art. 480 cod de procedură civilă, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis contestația la executare și a dispus anularea somației din data de 11.02.2014, emisă de B. P. A. în dosarul execuțional nr. 4/2014. A luat lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intervenientul D. V., care a arătat că hotărârea conține motive contradictorii și care nu au legătura cu pricina și a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material.
Astfel, a considerat recurentul că este lipsit de orice rațiune juridică să fie admise, într-o contestație la executare, argumente juridice care au stat la baza apărării Casei Județene de Pensii B., în dosarul de fond, anterior, deci, dosarului ce a avut ca obiect contestația la executare.
Fondul unui proces nu se mai evocă pe calea contestației la executare, în condițiile în care există deja un titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, prin care o parte a fost obligată la un anume comportament juridic, adică să procedeze la repunerea în funcția de șef serviciu comunicare a acestuia, acordându-i-se toate drepturile de natură economică și profesională care derivau din aceasta repunere în funcție.
Apreciază recurentul că a combate încă odată, în calea de contestație la executarea unui titlu irevocabil, problemele de drept și de fapt dezlegate deja de o instanța, este vădit nelegal, este un act de grav dezacord față de lege. Mai mult, reiterarea fondului procesului, este o încălcare a regulilor care guvernează etapele procesuale, contextul, obiectul cauzelor, fazele post soluționare, competența instanței etc.
Domeniul strict al contestației la executare nu poate fi modificat în plan practic de către orice oponent al unei somații de executare, indiferent dacă după soluționarea irevocabilă a unei spețe se modifică alte raporturi, se constituie alte situații juridice între părțile care au figurat în litigiul irevocabil soluționat și supus controlului numai din punct de vedere al executării silite.
Cu alte cuvinte, a arătat recurentul că orice s-a verificat juridic de către instanțele învestite cu contestația împotriva deciziei de încetare a raportului de munca cu C. Județeană de Pensii B., Decizia nr. 160/04.03.2013, trebuia să rămână așa cum a fost statuat irevocabil.
Contestația la executare a fost introdusa în codul de procedură civilă atât cel vechi, cât și în cel nou, din cu totul alte rațiuni decât acelea de a reface judecata care s-a terminat irevocabil, alte rațiuni decât devoluțiunea încă o data a procesului în fond.
Din aceasta perspectivă, a arătat recurentul că în mod nelegal, instanța de apel a admis contestația la executare și a anulat somația.
În realitate, prin decizia nr.8726/18.oct.2013, Curtea de Apel Ploiești a admis recursul formulat împotriva sentinței nr.94/22.02.2013 a Tribunalului B. și a admis în parte acțiunea, în sensul ca a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și obligarea Casei Județene de Pensii la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat reclamantul de la data emiterii deciziei nr. 30/02.05.2012 și până la reintegrarea efectivă, drepturi care sa fie actualizate cu rata inflației.
Pe fondul cauzei, recurentul a susținut că instanța de recurs a considerat că prin decizia nr. 30/2012 i-a fost încălcat dreptul la muncă, din motivele următoare:
Prin Decizia nr.30.02.05.2012 C. de pensii l-a trecut pe o funcție de execuție de consilier clasa I, grad superior, gradația 5, clasa de salarizare 59, însă potrivit art.107 din Legea nr.188/1999, avea obligația să ceara avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, condiție esențială pentru legalitatea oricărei măsuri privitoare la modificările elementelor raportului juridic de muncă a unui funcționar public.
Obținerea ulterioară a avizului pentru modificarea organigramei, nu are valoare juridică pentru cazul în care mutarea de pe o funcție pe alta s-a făcut anterior solicitării și obținerii acestui aviz, iar legea nu a fost respectată, acesta fiind motivul pentru care instanța a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și a obligat CJP B. să-i plătească drepturile salariale de care ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei și până la data reintegrării efective, actualizate cu rata inflației.
A mai arătat recurentul că prin decizia civilă nr.347/01.10.2014, Tribunalul B. a admis apelul formulat împotriva sentinței prin care fusese respinsă contestația la executare, soluție nelegală, întrucât instanța a confundat problemele de drept, situația raportului de muncă, etapele profesionale, actele administrative emise succesiv de către CJP B..
A mai arătat recurentul că chestiunea de drept este simplă: a fost destituit din funcția de șef serviciu, fără aviz prealabil de la ANFP, la 02.05.2012 și la 04.03.2013 a fost dat afară din cadrul CJP B.. Prin decizia civilă nr.8726/18.10.2013, Curtea de Apel Ploiești a dispus reintegrarea sa în funcția de șef serviciu și plata drepturilor salariale calculate de la data emiterii deciziei nr.30/2012 și până la plata efectivă. C. Județeană de Pensii B. a invocat faptul că reclamantul nu mai poate fi reintegrat, întrucât nu mai are statut de angajat al acestei instituții astfel că nici până în prezent nu a fost emisă vreo decizie conform dispozitivului deciziei nr.8726/2013.
Prin urmare, apreciază recurentul, motivarea instanței de apel că nu mai avea calitate de angajat al CJP B. pentru a putea fi reintegrat, nu are nicio relevanță juridică în raport de faptul că nu a fost pusă în aplicare și nu a fost respectată o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Învederează recurentul că, din punct de vedere juridic, C. Județeană de Pensii B. trebuia să emită o decizie prin care să dispună reintegrarea sa în funcția de sef serviciu și să îi acorde drepturile salariale actualizate până la data plații efective, lucru care nu s-a întâmplat nici până în prezent.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei nr.347/2014, iar pe fond, respingerea contestației la executare.
Prin întimpinarea depusă la dosar la data de 23.12.2014, intimata C. Județeană de Pensii B. a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 717 alin. 1 C.pr.civilă raportat la art. 457 alin. 1 și art. 483 alin. 2 C.pr.civilă.
La termenul de judecată din 25 martie 2015, instanța a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului.
Analizând excepția sus-menționată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a textelor legale incidente, Curtea constată că aceasta este întemeiată, iar recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Curtea de Apel constată că prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură civilă, astfel cum a fost adoptat prin legea 134/2010, având în vedere dispozițiile art. 3 din legea 76/2012 potrivit cărora dispozițiile Codului de procedura civila se aplica numai proceselor si executărilor silite începute după . precum și faptul că atât executarea silită împotriva căreia este declarată contestația la executare cât și cererea de chemare în judecată au fost înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013.
Conform art. 483 NCPC obiectul recursului îl reprezintă hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
În speța de față, prin decizia civilă definitivă nr. 347 din 01.10.2014 ( atacată pe calea prezentului recurs) Tribunalul B. a admis apelul declarat de contestatoarea C. Județeană de Pensii B., a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis contestația la executare și a dispus anularea somației din data de 11.02.2014, emisă de B. P. A. în dosarul execuțional nr.4/2014 și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Conform art. 711 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 443 Cod procedură civilă, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Ceea ce interesează speța de față, prin prisma rezolvării excepției inadmisibilității recursului, sunt dispozițiile art. 717 c.pr.civ., referitoare la căile de atac ce pot fi declarate împotriva hotărârii prin care s-a dat o soluție contestației la executare.
Astfel, potrivit textului sus menționat hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 711 alin. (4) referitoare la împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie și art. 714 alin. (4), respectiv contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit - care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.
Este adevărat că potrivit alin 2 al aceluiași articol, hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută, dar din studierea actelor și lucrărilor dosarului nu a rezultat în niciun mod că reclamanta ar fi sesizat instanța cu o asemenea cerere.
Astfel, în cauza de față, contestatoarea C. Județeană de Pensii B., în contradictoriu cu intimatul B. P. A., a formulat contestație la executare împotriva somației din dosarul de executare nr. 4/2014 din data de 11.02.2014, solicitând admiterea acțiunii, anularea actului de executare menționat, suspendarea executării silite până la data soluționării definitive și irevocabile a prezentei contestații, fără plata unei cauțiuni.
Ca atare, în mod corect s-a menționat de către Tribunalul B. că Decizia civilă nr. 347 din 01.10.2014 este definitivă, singura cale de atac prevăzută de lege, conform dispozițiilor art.717 c.pr.civ., fiind apelul, neexistând posibilitatea să se declare recurs împotriva deciziei pronunțate în apel.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.pr.civilă, potrivit căruia instanța trebuie a se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, va admite excepția inadmisibilității recursului și, pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art.496 C.pr.civilă, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului.
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de intimatul D. V., domiciliat în B., ..7, județ B. împotriva deciziei civile nr. 347 pronunțată la 1 octombrie 2014 de Tribunalul B., în contradictoriu cu contestatoarea C. JUDEȚEANĂ DE PENSII B., cu sediul în municipiul B., ., județ B. și intimatul B. E. JUDECĂTORESC P. A., cu sediul în municipiul B., ., ..2, județ B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2015.
Președinte, Judecători,
M. I. G. V. G. P. M. G.
Grefier,
J. Părcălăbescu
Red. GMI
Tehnored.PJ
2 ex./24.04. 2015
d.f._ Judecătoria B.
j.f. A. L.
d.a. nr._ Tribunal B.
j.a. D. R. - I. M.
operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
| ← Strămutare. Sentința nr. 38/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 440/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
