Evacuare. Decizia nr. 548/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 548/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 548/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA I CIVILĂ –
Dosar nr._
DECIZIA NR. 548
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Președinte - A. M. R.
Judecători - Marielna P.
- C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții I. I. D.șiP. P., domiciliați în ., ., județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 336 din 23 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. NICUȘORșiGAVIRLĂ V., domiciliați în ., ., județul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recursul este netimbrat.
Curtea, față de împrejurarea că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 10.04.2014 când judecata recursului a fost suspendată în temeiul disp. art. 242 alin.1 pct. 2 Cod pr. civilă, vechea reglementare aplicabilă speței, dispune repunerea pe rol a cauzei, invocă, din oficiu, excepția perimării apelului și rămâne în pronunțare asupra acestuia, apreciind că, în prezenta cauză denumirea corectă a căii exercitate de parte este aceea de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamanții G. Nicușor și G. V. au chemat în judecată pe pârâții I. I. D. și P. P. solicitând evacuarea acestora din imobilul casă de locuit compus din parter - cameră de zi, dormitor, bucătărie, cămară și baie și etaj- dormitor, hol și balcon, situat pe terenul de 250 mp. situat în T 9, P. 525, comuna Văcărești, ., nr. 271.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că ei sunt proprietarii terenului și construcției arătată mai sus, iar pârâtul este fiul lor, care a locuit împreună cu ei, reclamanții, până când acesta s-a căsătorit, moment în care a părăsit domiciliul comun. Ulterior, pe fondul unor disensiuni în familia soției acestuia, a fost nevoit să se mute din nou la ei (la reclamanți).
De aproximativ 1 an de zile, traiul împreună cu pârâtul a devenit foarte dificil, întrucât acesta are o atitudine violentă față de ei, reclamanții, solicitându-le să părăsească locuința; de cele mai multe ori, le interzice accesul în propria lor locuință.
În prezent, au fost forțați prin agresiuni, de către pârât, să-și părăsească domiciliul personal, ei (reclamanții) neavând unde locui; la solicitările adresate de ei către poliție, au primit ca răspuns îndemnul a se adresa instanței de judecată întrucât fapta acestora nu are conținutul constitutiv al vreunei infracțiuni.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 949 și următoarele cod civil.
Pârâții I. I. D. și P. P. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, afirmând că aceasta ar fi nefondată, motivat de faptul că imobilul despre care reclamanții afirmă că ar fi proprietatea lor, a fost edificat, în realitate, de către bunicii lui (ai pârâtului), acesta din urmă fiind fiul doar al reclamantei G. V.; după căsătoria acesteia cu reclamantul G. Nicușor, bunicii lui (ai pârâtului) le-au permis reclamanților să locuiască în acest imobil.
A mai arătat pârâtul că de pe urma bunicului C. C., decedat la data de 26.04.2006, s-a dezbătut procedura succesorală emițându-se certificatul de moștenitor nr. 267/12.11.2007, prin care s-a stabilit masa bunurilor de împărțit, moștenitori fiind bunica lui (a pârâtului), C. E., mama G. V. și Z. M., în calitate de fiică; că de la momentul la care el, pârâtul, a început să conviețuiască împreună cu pârâta P. P., mama G. V. nu a fost de acord cu această relație și tot timpul au apărut discuții, ei (pârâții) fiind nevoiți să se mute în imobilul bunicii C. E.; după o anumită perioadă de timp, s-au remutat în casa din care se cere evacuarea, în prezent părțile conviețuind acolo, având însă intrări și gospodării separate.
De asemenea, a mai susținut pârâtul că, datorită neînțelegerilor permanente ce au trenat vreme de ani de zile, bunica, împreună cu mătușa, i-au vândut cota parte din moștenirea culeasă de pe urma autorului lor comun, respectiv cota de 5/8 din terenul în suprafață de 2345 mp, conform contractului autentificat sub nr. 635/6.11.2008, suprafața pe care este edificat imobilul casă din care se solicită evacuarea; că, atâta vreme cât terenul pe care se afla construcția din care se solicită evacuarea este în indiviziune cu mama G. E., admiterea unei cereri în evacuare este imposibilă, neputându-se identifica concret suprafața ce i-ar reveni mamei sau lui.
Instanța a constatat că întâmpinarea a fost motivată în drept doar prin trimitere la dispozițiile legale care permit (și, totodată, obligă) la depunerea întâmpinării.
La termenul din 14.11.2012, reclamanții, prin apărător, și-au precizat temeiul de drept (pârâții fiind de acord cu trecerea lui în cuprinsul încheierii de ședință, nesolicitând depunerea unei cereri de lămuriri ale temeiului juridic); astfel, s-a arătat că temeiul de drept este reprezentat de art. 555 din noul cod civil și de art. 480 din vechiul cod civil (cel de la 1864) precum și că se invocă acest temei pentru că raporturile juridice dintre părți au debutat mai înainte de . noului Cod civil.
S-au solicitat, s-au admis și s-au administrat probele cu înscrisuri, martori, interogatoriu, probe despre care se va vorbi mai jos.
În urma administrării probelor încuviințate, Judecătoria Târgoviște prinsentința civilă nr. 2805/12.06.2013a admis cererea formulată de reclamanții G. N. și G. V., în contradictoriu cu pârâții I. I. D., P. P., și a dispus evacuarea pârâților din casa de locuit P+1, situat în ., ., județul Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
„Procesul se va judeca în conformitate cu codul de procedură civilă de la 1865, întrucât cererea a fost înregistrată mai înainte de . noului Cod de procedură civilă; soluția este dată de art. 3 din Legea 76/2012 care prevede că întreg procesul este supus normelor în vigoare la momentul sesizării instanței,
Art. 3 este derogatoriu de la art. 26 din noul Cod de procedură civilă;
Noul Cod de procedură civilă reglementează numai conflictul de legi dintre acte el și acte normative ulterioare lui; nu reglementează și conflictul între noul și vechiul cod; doar Legea 76/2012 este cea care rezolvă acest din urmă conflict de legi.
Reclamanții au solicitat evacuarea pârâților (care sunt fiul reclamantei și concubina acestuia) afirmând că ar fi proprietarii construcției din care se cere evacuarea, dar și ai terenului de 250 mp pe care se află aceasta, motivând că pârâtul ar avea un comportament agresiv față de ei și că, din acest motiv, ar fi fost nevoiți să-și părăsească locuința.
Pârâții au recunoscut că există discuții între părți, afirmând că acestea ar fi generate de neacceptarea de către reclamantă a relației lor; au considerat că nu pot fi evacuați atâta vreme cât (afirmă ei) pârâtul este proprietar al cotei de 5/8 din terenul de 2345 mp pe care se află construcția; de asemenea, au considerat că nu pot fi evacuați pentru că, în realitate, construcția indicată în petitul cererii ar fi fost edificată de autorul pârâtului (bunicul lui și tatăl reclamantei) de la care el (pârâtul) ar fi obținut cota de teren.
Verificând înscrisurile depuse la dosar pentru a stabili realitatea susținerilor părților în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului și autorizarea edificării construcției, instanța de fond a constatat că:
Din adeverința nr.6860/2012 eliberată de Primăria Pierșinari (f.8) rezultă că reclamanta G. V. figurează Registrul agricol cu un teren curți-construcții de 150 mp în T9 P525, cu un teren de 730mp arabil intravilan, situat în T9P525/1 și cu casa de 138 mp construită în 1981;
Din actele de la filele 9-12 (reprezentând copii ale unor înscrisuri), depuse de reclamanți, rezultă că aceștia au dobândit de la CAP Văcărești (prin ,,act cu dare în plată teren pentru construcție”, act care se află la fila 10 și care are aparența unui act oficial regulat întocmit, nefiind contestat de pârâți prin procedura înscrierii în fals) o suprafață de 250 mp situată în Văcărești, teren în legătură cu care cumpărătorii și-au asumat obligația de a edifica o locuință pentru uz personal; mai rezultă că s-a obținut autorizația de construcție (cu nr. 48/27.07.1981 (act aflat fila 11 și care are aparența unui act oficial regulat întocmit, nefiind contestat de părțile adverse) în care se arată că se autorizează construcția P+1 pe un teren proprietatea lui G. Nicușor, conform actului nr.864/19.06.1981 eliberat de notariatul de Stat Dâmbovița;
Din actele de filele 22-30 (reprezentând copii ale unor înscrisuri și care au aparența unor înscrisuri oficiale, regulat întocmite, nefiind contestate de reclamanți), depuse de pârâți, rezultă că: prin titlul de proprietate nr._/2002 (f.23), lui C. C., printre altele, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 400mp în T9 P525 și asupra unei suprafețe de 1900 mp situată în T9 P 525/1 (neindicându-se ca vecini, pe vreo latură, familia G.); conform certificatului de moștenitor 267/2007 eliberat de BNP Veritas, C. C. este tatăl reclamantei iar aceasta din urmă îi este moștenitoare alături de C. E. și Z. M.; conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 635/2008 de către BNP P. M. (f.24,25) pârâtul a dobândit de la ultimele două moștenitoare, cota de 5/8 numai din terenul de 2345mp (cât s-a găsit la măsurătoare) situat în T9 P525și T9P525/1;
În certificatul de moștenitor arătat mai sus nu se face referire la vreo construcție, astfel încât, potrivit acestui certificat, nu s-a făcut dovada că în compunerea masei succesorale a defunctului C. C. s-ar afla și o construcție.
În concluzie, prin prisma tuturor acestor acte prezentate de părți, a rezultat că reclamanții au cumpărat un teren de 250 mp pe care și-au construit o casă P+1 și că pârâtul a dobândit cota de 5/8 dintr-o suprafață de teren de 2345 mp.
D. printr-o expertiză s-ar putea stabili dacă suprafața de 250 mp este inclusă/nu este inclusă în terenul de 2345mp, însă, prin raportare la obiectul cererii de față, o asemenea probă nu este concludentă (adică de natură să contribuie la soluționarea pricinii cu un anume obiect concret-evacuarea din construcție).
Nu rezultă dacă suprafețele de 150mp și 730mp cu care figurează reclamanta în registrul agricol au legătură cu suprafața de 250 mp, dobândită prin actul de dare în plată, existând prezumția simplă că acestea suprafețe ar reprezenta cota de 3/8 din terenurile moștenite de la C. C.; astfel, există prezumția că, deși nu a avut loc ieșirea din indiviziune, mai înainte de a declara aceste suprafețe în vederea menționării în registrul agricol, reclamanta a aplicat cota de 3/8 la suprafețele de 400mp în T9 P525 și asupra unei suprafețe de 1900 mp situată în T9 P 525/1.
În orice împrejurări, instanța a reținut că părțile, asistate juridic, au dat explicații incomplete cu privire la teza probatorie a tuturor înscrisurilor, exprimându-se generic; a constatat că niciuna din părți nu a cerut lămurirea, de către partea adversă, a tezei probatorii.
Instanța a mai reținut că, printr-o probă cu interogatoriu, se tinde la obținerea unei recunoașteri (art. 1204 Cod civil de la 1864, aplicabil conform art. 230 litera a teza finală din Legea 71/2011).
Totodată, instanța a apreciat că, chiar dacă nu s-ar obține veritabile recunoașteri, totuși, din modalitatea de adresare a întrebărilor ori din răspunsurile date (chiar dacă recunoașterea operează numai în contra celui ce o face, și nu în favoarea sa) se pot trage anumite prezumții simple care, conform art. 1203 Cod civil de la 1864, reprezintă și ele probe dacă au ,,greutate și puterea de a naște probabilitatea”.
Din interogatoriile luate reciproc de către părți (f. 46-51) rezultă că: reclamanții nu recunosc că această construcție din care se cere evacuarea ar fi fost construită de către bunicii pârâtului (respectiv părinții reclamantei); reclamanții au recunoscut că părinții reclamantei i-au ajutat cu munca; pârâtul pretinde că această construcție a fost edificată de bunici cu scopul ca și el să locuiască în aceasta (fapt nerecunoscut de reclamanți); părțile se acuză reciproc de agresiuni fizice și verbale, nerecunoscând că și ele au un comportament de acest tip față de părțile adverse; părțile recunosc existența certurilor, dar pârâții consideră că pot conviețui întrucât ar exista posibilitate a locui separat în aceeași gospodărie, fapt nerecunoscut de reclamanți (vezi răspunsul la întrebarea numărul 8); reclamanta pretinde că bunica și mătușa pârâtului (adică mama și sora ei) i-au dat un teren în aceeași curte, dar în fața casei, și nu cota din terenul pe care se află casa (vezi răspunsul la întrebarea numărul 7); pârâții pretind (vezi întrebarea numărul 9) că reclamanții locuiesc la mătușa pârâtului, fără a fi constrânși de vreo împrejurare, fapt nerecunoscut de reclamanți (reclamanta afirmă că s-a mutat la mama sa pentru că a fost bătută de noră (f.47) iar reclamantul afirmă că de 8 luni nu a mai intrat în curte pentru că îi interzice pârâtul-f.51); pârâții afirmă că la discuțiile dintre ei a asistat și copilul lor, care ar fi fost traumatizat, fapte nerecunoscute de reclamant (vezi întrebările 4-6, f. 50) și parțial de reclamanta care a afirmat că, datorită vârstei mici, copilul nu a înțeles ce se întâmplă (f.46); pârâții afirmă (f.47, întrebările 10,11) că, după mutarea ei, reclamanta ar fi venit în locuință și ar fi provocat scandal iar reclamanta afirmă că ar fi venit la ea acasă, că nu a făcut scandal și că fiul pârât ar fi agresat-o pentru că i-ar fi trezit copilul.
Au fost audiați, la cererea reclamanților, martora M. M. (f.54,55) iar la cererea pârâților, martorii B. R. (f.52,53) și R. M. (f.61,62).
Instanța a apreciat că din declarațiile martorilor rezultă că între părți există certuri și a constatat că martorii doresc să evidențieze doar comportamentul necorespunzător al părții adverse celei care i-a propus. A mai rezultat că reclamanții nu mai locuiesc în gospodăria lor.
Instanța a apreciat că, în realitate, fiecare dintre părți este agresiv fizic ori verbal la adresa părții adverse și că martorii au relatat numai ceea ce au observat sau au interpretat personal, acest lucru neînsemnând că, atunci când martorii nu au fost de față, nu s-ar mai fi petrecut și alte discuții între părți.
Instanța a mai constatat că rezultă cu evidență că, pe de o parte, reclamanta este nemulțumită de nora sa, motiv pentru care are discuții cu aceasta și cu fiul, nefiind de acord ca aceștia să mai locuiască în gospodărie; mai rezultă că pârâții au, la rândul lor, un comportament nepotrivit prin raportare la vârsta reclamanților, la relația de rudenie/afinitate existentă între ei și prin raportare la faptul că imobilul construcție din care se cere evacuarea este proprietatea reclamanților fiind edificat pe un teren dobândit de ei încă din 1981.
S-a reținut că, chiar dacă terenul ar fi fost înainte de cooperativizare al părinților reclamantei, atâta vreme cât a fost cumpărat de către reclamanți de la CAP, acest lucru nu mai are nicio importanță.
De asemenea, chiar dacă bunicii reclamantului ar fi intenționat ca pârâtul să locuiască împreună cu mama lui și cu soțul acesteia și i-ar fi ajutat la edificare, acest lucru nu poate, prin el însuși, să creeze o obligație în sarcina reclamanților; în orice împrejurări, instanța a constatat că nu s-au produs dovezi în sensul că, respectiva casă ar fi fost edificată de bunici, existând chiar o prezumție simplă că nu a fost astfel edificată, atâta vreme cât nu se regăsește în componența masei succesorale a lui C. C..
Așa cum rezultă din declarația martorei B. R., gospodăria acesteia este despărțită de un gard de cea a familiei G..
Martora a declarat că, de circa 3 ani, nu vorbește cu reclamanta, astfel încât, instanța a apreciat că există o prezumție simplă de subiectivism cu privire la declarația acesteia.
Martora a prezentat-o pe reclamantă ca fiind o persoană care bârfește (motiv pentru care, apreciază martora, ar exista certurile din familia G.), care o jignește pe nora (îi face reproșuri fiului, spunându-i că a adus-o în curte pe ,,jigodie”); arată martora că nora nu are nici o reacție la aceste jigniri.
A mai prezentat-o martora pe reclamantă ca fiind o persoană agresivă; de exemplu, martora arată că reclamanta ar fi spart geamurile cu o prăjină, spunând că ea le-a făcut.
Deși martora a pretins că a fost de față atunci când a avut loc incidentul ulterior mutării reclamantei la mamă, aceasta a spus că a văzut cum pârâtul doar i-a făcut vânt din curte și a pretins că reclamanta nu ar fi fost și lovită; cu toate acestea, s-a spus că nici nu s-a uitat la ea, astfel încât, în mod evident, martora nu ar fi avut cum să vadă dacă reclamanta prezenta urme de lovituri; martora chiar îi scuză gestul fiului pârât: reclamanta venise de dimineață în gospodărie pentru a-și lua lucruri iar fiul îi reproșase că face gălăgie.
Aceeași martoră a arătat și că a auzit prin . ar fi luat-o ambulanța pentru că ar fi fost bătută de fiu.
A mai arătat martora că, după plecare, reclamanta a mai venit în gospodărie pentru a lua diverse lucruri și că ea, personal, a văzut o dată, când pârâtul chiar îi propunea mamei să intre cu mașina în curte pentru a-i fi mai ușor să transporte lucrurile, martora dorind să sublinieze că reclamanta nu este împiedicată să vină în gospodărie.
Martora M. M. a declarat că stă la două case de gospodăria în discuție și că se ajută cu reclamanta la treburi. A arătat că aceasta i se plânge că este agresată de pârâtul care îi cere să plece și care o huiduie.
Martora a vorbit despre un moment, din iunie 2012, când a fost rugată de reclamantă ca, atunci când vine la ea, să vorbească încet pentru ca pârâtul să nu se supere că-i scoală fata; a mai vorbit despre alte momente, în care reclamanta i s-a plâns că ar fi fost nevoită să iasă pe fereastră pentru că fiul îi reproșează că face zgomot la fântână ori că dă televizorul tare. Declară martora și că, prin august, a văzut că reclamanta este vânătă pe spate și că aceasta i-a spus că ar fi fost lovită de noră.
Aceeași martoră a spus, în legătură cu incidentul de după mutarea reclamantei, că a văzut-o pe aceasta plină de sânge și tremurând; a mai spus că reclamanta i-a povestit că ar fi fost lovită de fiul pârât pentru că ea ar fi zdrăngănit când a venit să-și ia haine pentru anotimpul rece (când se mutase, era vară). A arătat martora că, atunci, reclamanta a fost luată de ambulanță.
Din declarația acestei martore a rezultat că pârâtul locuiește de circa 4 ani în gospodăria în discuție, că, după plecarea reclamantei, aceasta a venit și a cules toți strugurii iar fiul i-a reproșat că a venit cu oameni ca să-l bată (deși cei 9 oameni veniseră la cules); a mai arătat că reclamanta îi permite fiului să folosească grădina.
Instanța a apreciat că declarația ultimului martor (R. M.) propus de pârâți se bazează mai mult pe niște impresii ale acestuia și că nu este o declarație obiectivă pe care instanța să se poată întemeia.
De exemplu, martorul a declarat, în legătură cu reclamanta că aceasta ar fi ,,bolnavă cu capul”, pentru că drăcuie singură pe stradă, pentru că practică o datină de Anul Nou pe care nicio femeie de vârsta ei nu o mai folosește (,,V.”-se mânjește pe față), pentru că ,,dă cu bățul în poarta curții sale” și pentru că ,,dacă o întreb pe stradă unde se duce, nu știe unde se duce”.
Martorul a considerat că pârâtul nu ar putea locui cu mama lui datorită felului de a fi al acesteia.
Coroborând toate probele administrate în cauză și descrise mai sus, instanța a apreciat că s-a făcut dovada că reclamanții sunt proprietarii construcției din care se cere evacuarea, că între părți există certuri provocate de fiecare dintre ei și că reclamanții nu au obligația de a le permite pârâților să locuiască în această casă, în condițiile în care aceștia, în loc să aibă o atitudine recunoscătoare pentru că sunt primiți să locuiască, au un comportament agresiv și oricum, inadecvat poziției în care se află.
Coroborând și cu aspectele arătate mai sus cu privire la faptul că pârâtul are o cotă parte doar cu privire la un teren iar reclamanții au dovedit dreptul lor de proprietate cu privire la terenul pe care se află construcția, instanța a apreciat că, așa cum au arătat și reclamanții, în respectarea dreptului lor de proprietate (art. 555 din noul Cod civil raportat la art. 644 și următoarele Cod civil de la 1864, aplicabile prin raportare la art. 5, art. 55 și următoarele din Legea 71/2011) reclamanții au dreptul să obțină evacuarea pârâților.
Instanța a apreciat că, chiar dacă pârâții au un copil minor, reclamanții nu pot fi obligați să le asigure locuință în condițiile în care comportamentul pârâților este unul inadecvat.
Împotriva sentinței civile menționate au declarat apel, în termen legal, pârâții I. I. D. și P. P., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinice, susținând că terenul pe care se află situată casa este de 400 mp, iar conform certificatului de moștenitor nr.267/12.11.2007 coroborat cu contractul de vânzare-cumpărare nr.635/06.11.2008 el deține cota de 5/8 din toate imobilele rămase de pe urma defunctului C. C., reclamanta deținând numai cota de 3/8 din teren.
S-a mai arătat că reclamanții au indus in eroare instanța prezentând o autorizație de construcție a unei case cu etaj, amplasata pe o suprafața de 250 mp cumpărata de către aceștia, în realitate construcția din care se cere evacuarea fiind edificata de către bunicii săi pe suprafața de 400 mp teren curți-construcții, conform planului de amplasament pe care l-au atașat la cererii de apel, fiind posibil ca reclamanții să dețină un teren în suprafața de 250 mp pe raza comunei Văcărești, însă, nefiind același cu cel de 400 mp pe care se regăsește în certificatul de moștenitor, în contractul de vânzare-cumpărare și in planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate.
Apelanții au subliniat că reclamantul G. N. apare ca deținător al unei suprafețe de 250 mp teren situate în . la CAP Văcărești, teren pe care urmează să edifice o construcție P+l conform actului nr.864/19.06.1981, însă, urmează ca instanța, la o verificare atentă a înscrisurilor să observe faptul că s-a cerut evacuarea dintr-o construcție și de pe un teren unde pârâtul deține 5/8, instanța de fond corect concluzionând în sensul că reclamanții au cumpărat un teren de 250 mp pe care și-au construit o casă P+l și că el, pârâtul ar fi dobândit cota de 5/8 dintr-o suprafață de 2345 mp, însă, raționamentul nu este dus până la capăt, întrucât cei 250 mp nu au nicio legătură cu suprafața de 2345 mp moștenită de pe urma lui Curtasu C., întrucât aceștia cu siguranța ar fi atacat acest act de moștenire daca cei 250 mp s-ar fi situat înlăuntrul proprietăților cuprinse in certificatul de moștenitor, în opinia instanței de fond fiind nevoie de o expertiza pentru a se stabili daca suprafața de 250 mp este inclusa sau nu in terenul de 2345 mp, or apelanții apreciază că nu este nevoie de nicio expertiza, întrucât dețin actele cadastrale, ce reliefează faptul ca este vorba de un teren de 400 mp cc si unul de 1945 mp arabil, terenuri ce însumează suprafața de 2345 mp.
Apelantul a evidențiat că a participat la construcția acestui imobil alături de bunicii săi, care erau adevărații constructori si proprietari ai terenului de 400 mp respectiv 2345 mp, reclamanții făcând dovada ca au cumpărat un teren de 250 mp pe care au obținut o autorizație de construcție P+l, insa, nu au dovedit cu niciun înscris faptul ca acestea sunt unul si același cu imobilul din care solicita evacuarea pârâților.
În final, apelanții au arătat că au contribuit ulterior la îmbunătățirile efectuate la acest imobil, astfel ca autorizația de construcție obținută de la Primăria Văcărești pentru o construcție P+l, este acordata pentru un teren de 250 mp - aparținând reclamantului G. N. pe un teren acordat de CAP Văcărești si nu pentru terenul de 400 mp rămas de pe urma defunctului Curtasu C., în care reclamanta are cota de 3/8.
S-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate și pe cale de consecință respingerea acțiunii în evacuare formulată de reclamanții G. N. și G. V. ca fiind nefondată.
Prin întâmpinarea formulată intimații-reclamanți G. N. si G. V. au solicitat respingerea apelului si menținerea soluției instanței de fond, ca fiind temeinică și legală cu motivarea că susținerile apelanților sunt simple speculații, iar față de actele depuse apreciază ca instanța nu le poate da curs atâta timp cât ei au făcut dovada proprietății atât asupra terenului cât si asupra casei.
Cu privire la faptul că exista o suprafața de teren mai mare pe care o stăpânesc în indiviziune, se apreciază ca instanța în mod temeinic și legal a dat curs atât apărărilor lor cat și susținerilor paraților care niciun moment nu au negat calitatea lor de proprietari, ci decât faptul că ar avea și dânșii un drept de proprietate asupra terenului din spatele casei.
Având în vedere că se află in situația unei acțiuni în evacuare și nicidecum în grănițuire, se apreciază că actele depuse la dosarul cauzei fac dovada, atât a calității lor de proprietari asupra casei din care solicită evacuarea apelanților, cât și de coproprietari asupra diferenței de teren stăpânit în baza certificatului de moștenitor, situație față de care instanța trebuie să se pronunțe cu privire la evacuare, urmând a se observa că nu există niciun dubiu cu privire la identitatea de terenuri și edificarea construcției de către ei, astfel cum au declarat toți martorii audiați.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 336 din 23 decembrie 2013, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-pârâți I. I. D. și P. P., împotriva sentinței civile nr. 2805/12.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. Nicușor și Gavirlă V. și a păstrat hotărârea atacată.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la prima instanță reclamanții G. Nicușor și G. V. în contradictoriu cu pârâții I. I. D. și P. P. au solicitat să se dispună evacuarea acestora, din imobilul casă de locuit compus din parter - cameră de zi, dormitor, bucătărie, cămară și baie și etaj - dormitor, hol și balcon, situat pe terenul de 250 mp. situat în T 9, P. 525, ., nr. 271.
Apelantul reclamant a susținut, în esență, că nu poate fi evacuat din imobilul casa de locuit întrucât, pe de o parte, este proprietar al cotei de 5/8 din terenul de 2345 mp pe care se află construcția, iar pe de altă parte imobilul casa indicat în petitul cererii ar fi fost edificat de autorul pârâtului (bunicul lui și tatăl reclamantei) de la care el (pârâtul) ar fi obținut cota de teren, critici ce nu pot fi primite.
S-a reținut că adeverința nr.6860/2012 eliberată de Primăria Pierșinari (aflată la fila 8 dosar fond ) atestă că reclamanta G. V. figurează în registrul agricol cu un teren curți-construcții de 150 mp în T9 P525, cu un teren de 730mp arabil intravilan, situat în T9P525/1 și cu o casa de 138 mp construită în 1981.
Din actul cu dare în plată teren pentru construcție, aflat la fila 10 din dosarul de fond a mai rezultat că reclamanții au dobândit de la CAP Văcărești o suprafață de 250 mp situată în Văcărești cumpărătorii asumându-și obligația de a edifica o locuință pentru uz personal.
Ulterior, a fost eliberată și autorizația de construcție cu nr. 48/27.07.1981, aflată la fila 11 din cuprinsul căreia rezultă că se autorizează construcția P+1 pe un teren proprietatea lui G. Nicușor, conform actului nr.864/19.06.1981 eliberat de Notariatul de Stat Dâmbovița.
În contextul reținut, Tribunalul a apreciat că reclamanții au făcut dovada că sunt proprietarii imobilului în cauză.
Nu are nicio relevanță juridică împrejurarea că pârâtul are o cota de 5/8 dintr-o suprafață de teren de 2345 mp, în contextul în care nu se revendică nicio suprafață de teren, obiectul cererii fiind de evacuare dintr-un imobil construcție.
Contrar opiniei apelanților, aceștia nu au dovedit că imobilul casă în litigiu ar fi fost edificat de bunici, cu atât mai mult cu acesta nu se regăsește în componența masei succesorale a lui C. C..
Tribunalul a apreciat că împrejurarea invocată de apelant că terenul ar fi de 400 mp și nu de 250 mp, nu are nicio înrâurire asupra soluției, câtă vreme nu se dispută dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află imobilul construcție.
Deși, apelantul încearcă să acrediteze ideea că imobilul pentru care reclamanții au obținut autorizația de construcție ar fi distinct de imobilul din care se cere evacuarea pârâților, aceasta nu este susținută de nicio probă administrată.
De asemenea, nu are relevanță din punctul de vedere al temeiniciei cererii, faptul că pârâții pretind că ar fi realizat îmbunătățiri la imobil, câtă vreme pe acest considerent, ei nu sunt îndrituiți să beneficieze de folosința bunului imobil în privința căruia ei au doar calitatea de tolerați.
Cum reclamanții au probat că sunt proprietarii construcției din care se cere evacuarea pârâților, între părți având loc certuri provocate de fiecare dintre ei, așa cum au reliefat martorii audiați la prima instanță și cum reclamanții nu au obligația de a le permite pârâților să locuiască în această casă, instanța a apreciat că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul I. I. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, pârâții au arătat că instanța le-a încălcat dreptul la apărare, în sensul că la termenul din data de 19.12.2013 au formulat o cerere obiectivă pentru a se acorda un nou termen de judecată, apărătorul lor fiind în imposibilitatea de a se prezenta din motive medicale, instanța trecând peste aceasta și rămânând în pronunțare.
Am solicitat admiterea apelului, declarat împotriva sentinței civile nr.2805/12.06.2013 si încheierii din data de 5 iunie 2013 pronunțate in dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște, casarea hotărârilor pronunțate de Judecătoria Târgoviște, ca nelegale si netemeinice, având in vedere următoarele considerente:
În mod nelegal si netemeinic la termenul din 19.12.2013, instanța de apel le-a încălcat dreptul la apărare, respingând cererea de amânare a judecării cauzei formulată de către apărătorul lor, angajat în data de 18.12.2013, atât pentru a lua cunoștință de actele și lucrările dosarului în vederea pregătirii apărării cât și pentru motive de sănătate.
Prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat de către reclamanții - intimați evacuarea lor din imobilul situat în ., ., județ Dâmbovița, motivate de faptul că ei ar fi proprietarii terenului în suprafața de 250 mp și ai construcției amplasate pe acesta.
Așa cum s-a arătat și la instanța de fond, dar și prin motivele de apel, terenul pe care se afla imobilul din care se solicită evacuarea lor este în suprafața de 400 mp și conform certificatului de moștenitor nr.267/12 .11.2007 coroborat cu contractual de vânzare-cumpărare nr.635/6.11.2008 I. I. D. deține cota de 5/8 din toate imobilele rămase de pe urma defunctului C. C..
Reclamanții intimați au indus în eroare instanța de judecată prezentând o autorizație de construcție a unei case cu etaj, amplasată pe o suprafața de 250 mp, cumpărată de aceștia.
În fapt, construcția din care se cere evacuarea lor este edificată de către bunicii lor pe suprafața de 400 mp teren curți-construcții, conform Planului de amplasament atașat la dosarul cauzei.
În opinia lor, recurenții au arătat că era imperios necesară efectuarea unei expertize, așa cum au solicitat în cuprinsul apelului formulat și depus în termenul legal.
Recurenții au arătat că un alt motiv pentru care s-au opus cu vehemență acțiunii formulate de reclamanți și s-au adresat cu apel Tribunalului Dâmbovița și cu recurs în prezent, este acela ca au participat activ, alături de bunicii lor la construirea casei în care locuiesc. De asemenea, au contribuit la îmbunătățirile efectuate la acest imobil, în concluzie, considerând că instanța este indusă în eroare, fiind vorba de două imobile distincte.
La termenul de judecată din data de 18 iunie 2015 Curtea, având în vedere că litigiul pendinte pe rolul acesteia a fost suspendat la data de 10.04.2014, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 Cod pr. civilă, dată de la care nu a mai fost efectuat niciun act de procedură și ținând cont de dispozițiile legale aplicabile în prezenta cauză, din oficiu, a invocat perimarea judecății cererii de recurs.
Potrivit art. 248 Cod procedură civilă „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.
Prin urmare perimarea este o sancțiune procedurală care constă în stingerea procesului în faza în care se găsește și care este dedusă din faptul nestăruinței părții vreme îndelungată în proces.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în pricina de față, la termenul de judecată din data de 10.04.2014, cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 Cod pr. civilă.
Având în vedere că de la data de 10.04.2014 și până în prezent dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 1 an și că, în speță, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere ori de suspendare a termenului de perimare, în condițiile art.249 și 250 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art. 248 alin.1 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care, în baza art.252 alin.1 din Codul de procedură civilă, va constata perimată judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu.
Constată perimată cererea de recurs formulată de pârâții I. I. D.șiP. P., domiciliați în ., ., județul Dâmbovița, împotriva deciziei civile nr. 336 din 23 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. NICUȘORșiGAVIRLĂ V., domiciliați în ., ., județul Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. M. R. M. P. C. M. M.
GREFIER,
C. C.
Red. grefier
2 ex./23.06.2015
J. fond T. E. M.
d. fond_ Judecătoria Târgoviște
d. apel_ Tribunalul Dâmbovița
j. fond A. S.
D. Ș.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1988/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Grăniţuire. Decizia nr. 547/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
