Obligaţie de a face. Decizia nr. 387/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 387/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 387
Ședința publică din data 17 martie 2015
Președinte - E. M.
Judecător - V. G.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta . Forestieră București SA, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, ..52.A, ., sectorul 1, în București, . F. nr. 13, sector 3 prin administrator judiciar GAMA INSOLV I.P.U.R.L., cu sediul în București . nr. 6-8, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.602 din 25 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții C. G. cu domiciliul în Țăndărei, ., județul Ialomița, în prezent aflat în Arestul Poliției municipiului Câmpina, jud. Prahova, P. G. P. V. cu domiciliul în București, .. 93, ., ., P. D. A. Ș. cu domiciliul în București, ., . sector 4, M. M. V. D. cu domiciliul în București .. 20, ., sector 4, . cu sediul în București Drumul Taberei, nr.93, ., ., sector 6, . GMBH, cu sediul în B., ., camera 2 județul B. și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Schonherr și Asociații în București, ., ., S. R. prin M. Finanțelor Publice, M. Finanțelor Publice cu sediul în București ., sector 5, C. L. Gura Teghii pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, cu sediul în . B., C. Județeană B. P. Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor cu sediul în B. .. 48, județul B., R. Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică B. cu sediul în B., ..5, județul B..
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanta-reclamantă . Forestieră București SA reprezentată de avocat D. Adelin din Baroul București, intimații-pârâți C. G., P. G. P. V. și P. D. A. Ș. reprezentați de avocat G. D. din Baroul B., intimata-pârâtă . GMBH reprezentată de avocat J. A. din Baroul București, S. R. prin MFP și M. Finanțelor Publice reprezentate de consilier juridic F. D., C. L. Gura Teghii pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului reprezentată de consilier juridic C. I., RNP Roimsilva-Direcția Silvică B. reprezentată de consilier juridic U. I., lipsind C. Județeană B..
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat A. J. pentru . hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București în apelul formulat de societate împotriva hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, instanță care a anulat această hotărâre, astfel încât la acest moment societatea apelantă nu este o societate aflată în procedura insolvenței. Comunică părților prezente hotărârea depusă la dosar.
La solicitarea instanței, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Consilier juridic F. D. pentru S. român, invocă excepția lipsei timbrajului cererii de apel și solicită a i se pune în vedere apărătorului apelantei să timbreze sau instanța să respingă apelul ca netimbrat.
Curtea acordă cuvântul părților pe excepția de netimbrare invocată anterior.
Avocat D. Adelin pentru apelantă, solicită respingerea excepției deoarece la momentul formulării apelului societatea era în insolvență astfel că beneficiază de prevederile art. 7 din Legea insolvenței.
Avocat A. J. pentru . că, nefiind vorba despre o societate aflată în insolvență, aceasta are obligația de a timbra, inclusiv prezentul apel.
Consilier juridic C. I. pentru C. L. Gura Teghioi susține că și instanța fondului a apreciat că acțiunea trebuie timbrată și a acordat termene de eșalonare, astfel că și prezenta cale de atac trebuie timbrată cu ½ din taxa stabilită la fond, neputând fi aplicate dispozițiile art. 77 din Legea insolvenței. Solicită admiterea excepției netimbrării și anularea apelului pentru netimbrare.
Avocat G. D. pentru intimații C. G., P. G. și P. D. are aceleași concluzii, susținând că, în raport de hotărârrea Curții de Apel București în acest moment nu mai există motive pentru ca apelanta să fie scutită de plata taxei de timbru, hotărârea fondului casându-se ea nu mai produce nici un efect. Așadar nu mai subzistă motive pentru ca apelanta să fie scutită de plata taxei de timbru.
Consilier juridic U. I. pentru Romsilva-Direcția Silvică B. solicită admiterea excepției netimbrării apelului, cu precizarea că, având în vedere obiectul cererii - revendicare imobiliară, nu intră în sfera aplicării art. 77 din legea insolvenței și cu atât mai mult se impunea timbrarea căii de atac.
Curtea, având în vedere faptul că prezenta cale de atac este timbrată legal conform chitanțelor aflate la filele 59-78 inclusiv, respinge excepția netimbrării apelului ca neîntemeiată, constatând că apelul este corect timbrat în raport de dispozițiile legale și de soluția pronunțată de instanța de fond și acordă cuvântul pe fond pentru susținerea apelului.
Avocat D. pentru apelantă solicită admiterea apelului, anularea sentinței. Fără cheltuieli de judecată.
Susține că prin apel se critică soluția pronunțată de Tribunalul B. referitor la anularea ca netimbrată a cererii formulată de . Forestieră SA, motivat de faptul că societatea la momentul formulării acțiunii principale nu era în insolvență. Astfel, practic, critica reprezintă o analiză a art. 77 al.1 din Legea 85/2006 – legea insolvenței. Or, instanța de fond nu a aplicat corect art. 77 al.1 gândite de legiuitor, noi indicând și o hotărâre recentă a ICCJ care se raliază la art. 6 pct.1 din CEDO.
Cererile la care face referiră legea că trebuie introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în apărarea intereselor debitoarei, fiind scutite de la taxa de timbru, se interpretează că interesul acestor dispoziții este protejarea debitorilor și a creditorilor debitoarei, scopul principal fiind de a oferi toate posibilitățile pentru atingerea scopurilor legitime.
Instanța pronunțându-se prin deschiderea procedurii insolvenței, prin soluție a certificat starea de necesitate apărută cu 30 zile înainte așa cum prevede legiuitorul.
Referitor la hotărârea Curții de Apel București depusă azi la dosar, arată că nu are relevanță pentru că nu este o hotărâre definitivă.
Consilier juridic F. D. pentru S. R. solicită a se vedea întâmpinarea, punctând că apelanta are două măsuri de apreciere – adică odată consideră că nu este obligată la a timbra, dar apoi timbrează – situație care naște confuzii.
Solicită respingerea apelului ca nefondat.
Consilier juridic U. I. pentru Romsilva, solicită respingerea apelului ca nefondat. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Susține că, față de obiectul acțiunii – revendicarea imobiliară, susține că nu intră în obiectul de acțiune al art. 77 din Legea insolvenței. Bunul la care se tinde prin revendicare nu este un bun propriu al societății care a intrat în insolvență, ci se tinde la acesta, astfel că acțiunea trebuia timbrată.
Avocat A. J. pentru . că Tribunalul B. a sancționat un abuz de drept săvârșit de apelantă. În anul 2012 o . persoane fizice au constituit o societate comercială și au promovat, printre alte acțiuni și această acțiune în revendicare, urmărindu-se dobândirea a aproximativ 5000 ha. teren.
În promovarea acestei acțiuni în revendicare nu s-au invocat legile speciale astfel că este supusă timbrajului, dar reclamanta a formulat o cerere de acordare ajutor public judiciar, admisă sub forma eșalonării. Cum reclamanta nu a avut niciodată în vedere să plătească taxa și cum i s-a stabilit modul de acordare a ajutorului public judiciar, a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței invocând ca și creanță această suma pe care ar fi trebuit să o plătească. Prima tranșă stabilită de Tribunalul B. a fost scadentă înainte de deschiderea inițială a procedurii insolvenței față de societatea reclamantă și neplătind prima tranșă aceasta susține că Tribunalul trebuia să aplice retroactiv dispozițiile art. 77 din Legea insolvenței. Mai mult, spune apelanta că și acum, față de hotărârea Curții de Apel București, Curtea de Apel Ploiești trebuie să admită apelul și să recunoască dreptul apelantei de a nu plăti taxa de timbru tot în temeiul art. 77 . Or, acest articol nu era incident nici la data scadenței primei rate și în mod corect Tribunalul a anulat cererea. Articolul 77 nu este incident nici acum deoarece prin hotărârea Curții de Apel București s-a anulat hotărârea de deschide a insolvenței, astfel că, pe cale de consecință, nici acum apelanta nu se poate prevala de scutirea de la plata taxei de timbru consacrată de legea insolvenței, fiind vinovată de un abuz de drepturi procesuale.
Se impune respingerea apelului și menținerea hotărârii Tribunalului B.. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Avocat G. D. pentru intimații C. G., P. G. și P. D. solicită respingerea apelului, reiterând concluziile anterioare. Arată că atât la momentul depunerii cererii cât și prima dată în cauza de față, societatea apelantă nu era în procedura insolvenței. Tribunalul B. a sancționat apelanta cu anularea cererii tocmai pentru neîndeplinirea obligațiilor deja scadente. Greșit a apreciat apelanta că starea de insolvență trebuie apreciază raportat la 30 de zile anterioare. Momentul scutirii de plata taxei de timbru îl așează după deschiderea procedurii și nu anterior pentru că se face referire la faptul că, cererile formulate de administratorul judiciar sunt scutite de taxa de timbru. Or, la momentul promovării acțiunii și la momentul scadenței primei rate nu se afla într-o asemenea situație.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului B.. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Consilier juridică C. I. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței tribunalului. Art. 77 din legea insolvenței nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Cererea de chemare are în judecată este anterioară introducerii acțiunii în insolvență, iar cererea din prezenta cauză nu a fost formulată de administratorul judiciar, urmând a fi avută în vedere și decizia nr. 36/2013 a Curții Constituționale.
Din întâmpinarea depusă de . înscrisurile atașate, a constatat că apelanta încă de la înființare a urmărit insolvența – scop care este greșit dar și constituie și un abuz de drept procedural și procesual.
C u r t e a:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. sub nr._, reclamanta . Forestieră București SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. G., P. G. P. V., P. D. A. Ș., M. M. V. D., ., . GMBH, S. R. prin M. Finanțelor Publice, M. Finanțelor Publice, C. L. Gura Teghii P. Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, C. Județeană B. P. Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, R. Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică B., în temeiul art.194 și urm. C.pr.civ. și art.563 Cod civil, în principal, să se dispună obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele imobilele: teren forestier în suprafață de 5132,29 ha de pe raza ..B., imobilul teren pădure amplasat în pct.B. aflat în extravilanul teritoriului administrativ Gura Teghii, în tarlalele nr. 20, 34 și 35, în suprafață de 1532,88 ha, imobilul teren pădure amplasat în pct. B., Șapte Izvoare, M., aflat în extravilanul teritoriului administrativ Gura Teghii în tarlalele nr.66, 67, 68 și 69, în suprafață de 1818,43 ha.; să se dispună anularea titlului de proprietate emis de C. locală Gura Teghii de aplicare a Legii fondului funciar în baza sentinței civile nr.706/12.04.2011 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, iar în subsidiar, în cazul în care se va considera că nu este posibilă restituirea în natură, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 30 milioane Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri bănești, pentru terenurile mai sus identificate.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat motivele de fapt și de drept, respectiv o prezentare a evoluției situației terenurilor în timp și a depus în dovedirea acțiunii, înscrisuri, ce au fost atașate la dosar la filele 20 – 298 – vol.I și 1 – 112 vol.II.
Prin încheierea din 24.01.2014, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă și a dispus acordarea de ajutor public judiciar acesteia sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.353.000 lei în șase rate, după cum urmează: 15.02.2014 – suma de 225.500 lei, 15.05._ lei, 15.08._ lei, 15.11._ lei, 15.02._ lei și 15.05._ lei.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare reclamanta, cerere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din data de 10.02.2014, așa încât încheierea de eșalonare a plății taxei de timbru a intrat în puterea lucrului judecat.
La termenul din 28.02.2014 reclamanta a comunicat faptul că la data de 19.02.2014 s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva sa și conform încheierii Tribunalului București- Secția VII-a Civilă, a fost numit administrator judiciar Gama Insolv IPURL, administrator judiciar care, așa cum a rezultat din cererea atașată la filele 168-169 – vol.II, a declarat că este de acord cu acțiunea introdusă de reclamantă și totodată a confirmat mandatul dat societății civile de avocați M. – S. & Asociații în vederea reprezentării drepturilor și intereselor societății reclamante.
Prin cererea astfel formulată, atât reclamanta, cât și administratorul judiciar, a invocat faptul că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar este scutită de taxă de timbru conform art.77 alin.1 din Lg.85/2006, depunând la dosar înscrisuri care atestă acest fapt.
Pârâții au formulat în cauză întâmpinare prin care au înțeles să invoce excepții și să-și precizeze poziția referitoare la fondul cauzei.
Astfel, pârâta S. S. NAWARO GMBH – societate în comandită, a invocat excepția de netimbrare a acțiunii și implicit anularea ca netimbrată a cererii de chemare în judecată formulată de societatea reclamantă, întâmpinare însoțită de acte doveditoare.
Raportat la acțiunea în revendicare, a înțeles să invoce pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii în revendicare întemeiată pe dreptul comun, față de existența legilor speciale de restituire, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. a formulat în numele pârâtului S. R. prin M. Finanțelor Publice, întâmpinare prin care a invocat, pe excepție, lipsa calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale a Statului R. reprezentat prin M. Finanțelor Publice și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
Pârâta R. Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția Silvică B., prin întâmpinarea formulată a invocat, pe cale de excepție, netimbrarea cererii de chemare în judecată, cu consecința anulării cererii ca netimbrată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția puterii lucrului judecat, precum și excepția de inadmisibilitate a cererii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Gura Teghii a invocat pe cale de excepție netimbrarea acțiunii și anularea cererii ca netimbrată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția puterii de lucru judecat, excepția inadmisibilității, iar pe fond – respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Tribunalul B. a pronunțat sentința civilă 602/25 iunie 2014 prin care a admis excepția de netimbrare a acțiunii, invocată de pârâtele S. S. Nawaro GMBH – societate în comandită, R. Națională a Pădurilor – Romsilva prin Direcția Silvică B. și C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Gura Teghii și a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantă.
P. a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
Prin cererea formulată, respectiv prin răspunsurile la întâmpinare formulate de reclamantă, s-a invocat faptul că fiind societate aflată în insolvență, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.77 al.1 din Legea insolvenței nr.85/2006, potrivit cărora „toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxă de timbru”.
S-a arătat faptul că pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă este înregistrat dosarul nr._ având ca obiect procedura insolvenței debitoarei Societatea A. pentru Industrie Forestieră București SA, cauză în care prin încheierea de ședință din data de 19.02.2014 Tribunalul București a dispus: „Admite cererea introductivă formulată de debitor. În baza art.27 alin.1 din Lg.85/2006 deschide procedura generală a insolvenței. Desemnează provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, administrator judiciar pe Gama Insolv IPURL, cu o retribuție lunară de 2000 lei, exclusiv TVA, din averea debitoarei, și care va îndeplini principalele atribuții prevăzute de art.20 din lege. Pune în vedere administratorului judiciar prevederile art.252 din Lg.31/1990 republicată și dispune menținerea la ORC București a reprezentanților permanenți ai administratorului judiciar. Dacă administratorul judiciar refuză numirea pe motive temeinice, va notifica judecătorul sindic în termen de 5 zile de la comunicarea sentinței de numire, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 500-1000 lei în caz de necomunicare a refuzului. Administratorul judiciar va notifica: creditorii, debitoarea, acționarii/asociații și ORC București conform art.61 alin.1-2 din lege…”.
A considerat reclamanta că în condițiile în care cererea de chemare în judecată formulată a fost însușită de către administratorul judiciar numit în procesul de insolvență, administrator care a confirmat și mandatul dat în acest sens societății civile de avocați M. S. & Asociații, în vederea reprezentării drepturilor și intereselor societății în prezenta cauză, sunt incidente disp.art.77 alin.1 din Lg.85/2006. A apreciat că scopul acestor dispoziții este acela ca prin scutirea unor cereri de la plata taxei judiciare de timbru să i se garanteze unei societăți comerciale aflată sub incidența dispozițiilor Lg.85/2006, accesul liber la justiție și în același timp să i se acorde posibilitatea reîntregirii patrimoniului – scopul principal al procedurii insolvenței.
Față de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că se impune respingerea excepției de netimbrare.
Referitor la susținerile reclamantei, tribunalul a constatat că potrivit art. 77 din Legea nr. 85/2006, sunt scutite de taxe de timbru toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, inclusiv cele pentru recuperarea creanțelor. Prin urmare, sunt scutite de plata taxelor de timbru doar acțiunile formulate personal de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar și numai cele necesare în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 sau cele pentru recuperarea unor creanțe, or, în speța de față acțiunea formulată de reclamantă, nu este formulată în cadrul Legii nr. 85/2006 și nici pentru recuperarea vreunei creanțe, astfel încât, în mod legal reclamanta și apoi administratorul judiciar ca urmare a însușirii cererii dedusă judecății trebuia să timbreze, cererea, cu taxă judiciară de timbru stabilită de instanță în mod irevocabil.
De altfel, și din cuprinsul art. 3 pct. 3, 26 și 30 din Legea nr. 85/2006, rezultă că administratorul judiciar are atribuții doar în procedura prevăzută de respectiva lege și nu în raporturile cu terții, neputându-se reține susținerea reclamantei și ulterior a administratorului judiciar, în sensul că este scutită de plata taxei judiciare de timbru, atâta timp cât textul de lege, respectiv art. 77 din Legea nr. 85/2006 face referire strictă la persoana titularului acțiunii cât și la domeniul de aplicare al acestei dispoziții, respectiv acțiunile ce privesc chiar procedura insolvenței sau recuperarea creanțelor debitoarei.
Mai mult, instanța a constatat, de asemenea, că în speța dedusă judecății acțiunea a fost formulată de către reclamantă anterior deschiderii procedurii insolvenței, iar în faza de regularizare a cererii s-a stabilit în sarcina acesteia obligația de plată a taxei judiciare de timbru, așa cum rezultă din adresa emisă la data de 14.01.2014 și atașată la fila 115 vol.II dosar.
Prin adresa emisă, instanța a comunicat reclamantei posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispoz.art.33 al.2 teza a II-a din OUG 80/2013, procedură urmată de către reclamantă, cererea de acordare a ajutorului public judiciar fiind admisă sub forma eșalonării plății taxei de timbru în cuantum de 1.353.000 lei în șase rate, conform celor expuse în considerentele ce preced, instanța stabilind ca prim termen de plată 15.02.2014 pentru suma de 225.500 lei, iar cel de-al doilea termen 15.05.2014 pentru aceeași sumă, încheierea de eșalonare a plății intrând în puterea lucrului judecat ca urmare a respingerii cererii de reexaminare formulată împotriva acesteia.
Din verificările efectuate în registrul de evidență a cererilor formulate în temeiul OUG 51/2008, tribunalul a constatat că până la momentul pronunțării asupra excepției de netimbrare – 25.06.2014, reclamanta nu a făcut dovada achitării primelor două rate stabilite de instanță, respectiv 15.02.2014 și 15.05.2014, ambele pentru suma de câte 225.500 lei. În condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei legale de timbru și nici nu a înțeles să-și îndeplinească această obligație apreciind că este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 77 din Legea nr. 85/2006, tribunalul, având în vedere și disp. art. 33 din OUG 80/26.06.2013, precum și ale art. 197 Cod pr. civilă, a admis excepția de netimbrare a acțiunii, invocată de pârâtele S. S. Nawaro GMBH – societate în comandită, R. Națională a Pădurilor-Romsilva prin Direcția Silvică B. și C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Gura Teghii și a anulat ca netimbrată acțiunea pendinte judecății.
S-a avut în vedere că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Weisman contra României) s-a reținut că „dreptul la un tribunal" prevăzut de art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care face parte din dreptul intern și are prioritate, în baza art. 11 alin. 2 și 20 alin. 2 din Constituția României, atunci când există neconcordanțe, nu este unul absolut. El poate face obiectul unor limitări, de vreme ce, prin însăși natura sa, reclamă reglementare din partea statului, care urmează a alege mijloacele pe care le va folosi în acest scop. În aceasta privință, Curtea nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal. Limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibilă cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție decât dacă prin aceasta se urmărește un scop legitim și dacă există un grad rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat. Ținând cont de principiul conform căruia Convenția urmărește protejarea unor drepturi care nu sunt teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective, Curtea a considerat că trebuie apreciat asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, în contextul circumstanțelor unei spețe date, inclusiv capacitatea reclamantei de a le achita, precum și faza procedurală în care aceasta restricție este impusă.
În raport de aceste criterii de apreciere, subliniate în jurisprudența Curții Europene, în speța dedusă judecății valoarea taxei pretinse este relativ mare, însă prin admiterea cererii de ajutor public judiciar, instanța a dat posibilitatea achitării eșalonate a taxei în 6 rate egale, ultima având scadență la data de 15.05.2015.
Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că s-au încălcat prevederile legale imperative, jurisprudența ICCJ și disp.art.6 pct.1 CEDO.
Sub acest aspect, apelanta a arătat că instanța de fond a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.353.000 lei, prima rată, în cuantum de 225,500 lei urmând a fi achitată, conform dispozițiilor instanței, la data de 15 februarie 2014, dar că la 12 februarie 2014 Tribunalul București a rămas în pronunțare în dosarul nr._ asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenței promovată de apelantă, pe care a admis-o la data de 19 februarie 2014, desemnând administrator judiciar pe Gama Insolv IPURL, împrejurări în care această instanță a examinat situația de fapt și de drept de la momentul 12 februarie 2014, așa cum a rezultat din înscrisurile ce au însoțit cererea.
O altă critică formulată de apelantă se referă la faptul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii, respectiv a art.771 din Legea nr.85/2006 în conformitate cu care toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor acestei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxă de timbru, astfel că cu încălcarea acestor dispoziții legale instanța de fond a considerat să sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru doar acțiunile formulate personal de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar și numai cele în aplicarea disp.Legii 85/2006 sau cele pentru recuperarea unor creanțe.
A mai susținut apelanta că dispozițiile art.77 alin.1 din Legea 85/2006 trebuie interpretate în sensul că și în ipoteza în care cererea a fost însușită ulterior de administratorul judiciar sau de lichidator, textul de lege este aplicabil, în speță administratorul judiciar neputând promova el însuși cererea în ianuarie 2014, întrucât la acel moment apelanta nu se afla în procedura insolvenței.
Sub acest aspect a invocat decizia nr.2240/5 iunie 2013 pronunțată de secția a II-a civilă a ICCJ, făcând referiri ample la aceasta. De asemenea, a invocat decizia 147 din 22 ianuarie 2013 a aceleiași instanțe concluzionând că ambele vizează procedura patrimoniului societății debitoare și implicit a creditorilor acesteia, prin dispozițiile legale menționate anterior instituindu-se exceptarea de la plata taxei judiciare de timbru a tuturor acțiunilor formulate prin administratorul sau lichidatorul judiciar, de același beneficiu urmând să se bucure și acțiunile sau căile de atac exercitate sau însușite de unul dintre reprezentanții menționați ai societății în insolvență, ca și consecința prezumției de ocrotire a intereselor societății căreia i s-a ridicat dreptul de administrare.
Apelanta a formulat și altă critică în sensul că instanța de fond a încălcat drepturile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât prin respectiva încălcare s-a produs apelantei o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea respectivelor acte întocmite cu încălcarea normelor de procedură, arătând sub acest aspect că anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată pe fondul greșitei aplicări și interpretări a art.77 alin.1 din Legea 85/2006 reprezintă o veritabilă încălcare a normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității întrucât prin respectiva încălcare s-a produs apelantei o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actelor greșit întocmite, vătămarea fiind reprezentată de încălcarea dreptului la un proces echitabil și accesului liber la justiție, reamintind cauza Weissman contra României, I. contra României, B. v. României, R. v. României.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, DGRFP G. a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
De asemenea RNP ROMSILVA – prin Direcția Silvică B. formulând întâmpinare a solicitat respingerea apelului cum de altfel a solicitat și intimata S. S. NAWARO GMBH societate în comandită, care a depus la dosar copia deciziei civile nr.134/2 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București secția a VI-a civilă, prin care admițându-se apelul formulat de S. S. NAWARO GMBH societate în comandită împotriva încheieri din 19 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a civilă în dosarul nr._ (prin care s-a dispus începerea procedurii falimentului desemnându-se administrator judiciar Agenția de Reorganizare Judiciară IPURL), s-a anulat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea, verificând, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, constată următoarele:
Prin acțiunea cu care a învestit instanța de fond, reclamanta-apelantă a solicitat în contradictoriu cu pârâții-intimați să se dispună obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie mai multe terenuri, identificate în cuprinsul acțiunii, iar în situația în care nu este posibilă restituirea în natură să fie obligați la plata sumei de 30 milioane euro echivalent în lei la data plății cu titlu de despăgubiri pentru imobilele revendicate.
În raport de acțiunea formulată, instanța a pus în vedere reclamantei, în faza de regularizare a cererii, să depună la dosar notă de timbraj aferentă capătului de cerere având ca obiect revendicarea, împrejurări în care la data de 22 ianuarie 2014 reclamanta-apelantă a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitând în principal reducerea taxei de timbru în cuantum de 1.353.000 lei calculată în raport de cuantumul pretențiilor iar, în subsidiar, eșalonarea sau amânarea plății taxei de timbru.
Prin încheierea din camera de consiliu din 24 ianuarie 2014 s-a admis cererea reclamantei, dispunându-se acordarea ajutorului public judiciar sub forma eșalonării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.353.000 lei în șase rate astfel: la data de 15.02.2014 suma de 225.500 lei; la 15 mai 2014, 15 august 2014, 15 noiembrie 2014, 15 februarie 2015 și 15 mai 2015 câte 225.000 lei.
Cererea de reexaminare formulată de reclamantă împotriva acestei încheieri a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea camerei de consiliu din 10.02.2014, împrejurări în care în sarcina reclamantei a rămas obligația de plată a taxei judiciare de timbru în ratele prevăzute în încheierea din 24.01.2014 și la datele prevăzute în aceasta.
Ulterior, s-a formulat cerere de către reclamanta-apelantă pentru deschiderea procedurii generale de insolvență așa cum rezultă din încheierea Tribunalului București – secția a VII-a civilă, la 19 februarie 2014 deschizându-se această procedură și numindu-se administrator judiciar Gama Insolv IPURL care pe parcursul procesului în fața instanței de fond a declarat că este de acord cu acțiunea introdusă de reclamantă, confirmând mandatul dat societății civile de avocați M. – S. & Asociații în vederea reprezentării drepturilor și intereselor societății-reclamante.
Reclamanta-apelantă nu a achitat nicio tranșă din cele stabilite de instanța de fond pentru taxa judiciară de timbru, apărându-se în sensul că acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.77 alin.1 din Legea nr.85/2006, iar prin hotărârea atacată instanța de fond admițând excepția netimbrării invocată de pârâtele S. S. NAWARO GMBH societate în comandită, RNP ROMSILVA prin Direcția Silvică B. și C. L. pentru aplicarea Legii fondului funciar Gura Teghii a anulat ca netimbrată acțiunea.
Susține reclamanta-apelantă că sentința pronunțată în acest context este nelegală întrucât s-au interpretat și s-au aplicat greșit prevederile art.77 alin.1 din Legea 85/2006.
Conform acestor dispoziții, toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, în aplicarea dispozițiilor Legii 85/2006, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxă de timbru.
Acest text de lege nu este însă aplicabil în cauză, în primul rând pentru că cererea promovată de administratorul judiciar de care face vorbire textul trebuie să fie promovată în aplicarea disp.Legii 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv să se circumscrie acțiunilor pe care le are la îndemână administratorul judiciar în cadrul acestei legi.
În cauză este vorba despre o acțiune în revendicare promovată de reclamantă anterior deschiderii procedurii insolvenței și nu se circumscrie celor expres și limitativ prev. de Legea 85/2006, după cum nu este o acțiune în recuperarea creanțelor.
O altă critică formulată de apelanta-reclamantă se referă la faptul că instanța nu a avut în vedere faptul că la data de 19.02.2014 s-a deschis procedura insolvenței promovată de ea, desemnându-se administratorul judiciar și că în aceste împrejurări nu îi revenea obligația de plată a taxei judiciare de timbru.
Și această susținere este neîntemeiată deoarece procedura insolvenței a fost declarată ulterior promovării acțiunii, când deja în sarcina reclamantei se stabilise obligația de plată a taxei judiciare de timbru și când deja devenise scadentă prima tranșă de 225.500 lei, sumă pe care apelanta-reclamantă nu a înțeles să o achite.
Pe de altă parte, nu se poate reține apărarea apelantei-reclamante că încheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței și s-a numit administratorul judiciar a avut în vedere perioada anterioară învestirii instanței cu astfel de cerere și, că, deci, a stabilit Tribunalul București prin încheierea din 19.02.2014 că la momentul formulării acțiunii de față reclamanta se afla în stare de insolvență, fiind deci exonerată de plata taxei judiciare de timbru.
Măsura dispusă de Tribunalul București cu privire la deschiderea procedurii insolvenței reclamantei nu putea produce efecte pentru trecut, astfel că și sub acest aspect criticile formulare de reclamantă sunt neîntemeiate.
În altă ordine de idei, urmează a se reține și un alt aspect, dovedit cu copia deciziei civile nr.134/2.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, respectiv acela că încheierea prin care Tribunalul București a admis cererea și a deschis procedura insolvenței reclamantei a fost anulată și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, astfel că nici sub acest aspect nu pot fi reținute apărările reclamantei-apelante în sensul că fiind în stare de insolvență era scutită de plata taxei judiciare de timbru.
În mod cert, până la momentul pronunțării Tribunalului B., prin sentința atacată reclamanta trebuia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru la termenele și în sumele stabilite de instanță în urma admiterii cererii de acordare ajutor public judiciar sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru.
Deciziile nr.2240/5.06.2013 și nr.147/22.01.2013 invocate de apelantă prin motivele de apel privesc situații deosebite, respectiv a unei societăți aflate în insolvență care a promovat o acțiune în afara celor care sunt date în competența administratorului judiciar.
Printr-o altă critică se susține că instanța de fond încălcând normele de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității a produs reclamantei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea respectivelor acte întocmite cu încălcarea normelor procedurale, însă critica este neîntemeiată pentru că nu se constată încălcarea vreunei norme de procedură de către instanța de fond, după cum nu se poate reține nici că s-ar fi produs apelantei vreo vătămare în sensul încălcării reclamantei la un proces echitabil și a dreptului de acces la justiție.
În mod evident reclamanta are acces la justiție și acest drept nu i l-a încălcat instanța de fond atunci când i-a impus achitarea taxei judiciare de timbru, pentru că aceasta este o obligație legală și are, de asemenea, dreptul la un proces echitabil în condițiile în care la rândul ei reclamanta-apelantă înțelege să respecte dispozițiile legale imperative, respectiv să-și îndeplinească obligațiile ce decurg din normele procedurale pe care instanța le-a aplicat în mod corect.
Instanța nu a ignorat nici practica CEDO care prin hotărârile pronunțate în cauze la care și apelanta a făcut referire nu a înțeles să scutească de îndeplinirea unor obligații legale, respectiv de achitare a taxelor de timbru, arătând că cuantumul cheltuielilor de judecată inclusiv incapacitatea reclamantului de a le achita sunt factori ce trebuie luați în considerare pentru a se determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la un tribunal sau dacă din cauza sumei totale a cheltuielilor dreptul de acces la un tribunal este restrâns în așa măsură încât este afectat în însăși substanța sa.
Apelanta susține că taxa de timbru stabilită în sarcina sa este prea mare și că astfel i se restrânge dreptul de acces la justiție, însă urmează a se reține că în raport de valoarea obiectului acțiunii de față nu se poate afirma o disproporție exorbitantă între valoarea terenurilor revendicate și cuantumul taxei judiciare de timbru aferentă acestor pretenții.
P. considerentele arătate, Curtea constată că apelul de față este nefondat urmând a fi respins ca atare față de prev.art.480 NCPC.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . Forestieră București SA, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, ..52.A, ., sectorul 1, în București, . F. nr. 13, sector 3 prin administrator judiciar GAMA INSOLV I.P.U.R.L., cu sediul în București . nr. 6-8, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.602 din 25 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în contradictoriu cu pârâții C. G., cu domiciliul în Țăndărei, ., județul Ialomița, în prezent aflat în Arestul Poliției municipiului Câmpina, jud. Prahova, P. G. P. V. cu domiciliul în București, .. 93, ., ., sector 6, P. D. A. Ș. cu domiciliul în București, ., ., ., M. M. V. D. cu domiciliul în București .. 20, ., ., . cu sediul în București Drumul Taberei, nr.93, ., ., sector 6, . GMBH, cu sediul în B., ., camera 2 județul B. și cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Schonherr și Asociații în București, ., ., S. R. prin M. Finanțelor Publice, M. Finanțelor Publice ambele cu sediul în București ., sector 5, C. L. Gura Teghii pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, cu sediul în . B., C. Județeană B. P. Reconstituirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor cu sediul în B. .. 48, județul B., R. Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică B. cu sediul în B., ..5, județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2015.
Președinte, Judecător,
E. M. V. G.
Grefier,
V. M.
red. E.M./tehnored. A.F.
14 ex./ 2015-03-18
d.f._ Tribunalul B.
j.f. M. Ș.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 304/2015. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 305/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
