Obligaţie de a face. Decizia nr. 304/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 304/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 304
Ședința publică din data 17 martie 2015
Președinte - V. S.
Judecători - E. M.
- V. G.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul în B. I., domiciliat în București, .. 62A ., . împotriva deciziei civile nr. 1091 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții L. M. și L. A. R., ambii domiciliați în București, ., sector 1 și reședința în com. Cărbunești, ., județul Prahova.
Recurs timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 13,50 lei prin anularea chitanței nr._/16.03.2015 și a timbrului judiciar de 0,50 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile: recurentul-pârât B. I., intimații-reclamanți L. M. și L. A. R..
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin Serviciul Registratură s-a depus răspuns la întâmpinare din partea recurentului la care a atașat, în copii înscrisuri, iar intimații au depus note scrise.
Curtea, comunică intimatului copia răspunsului la întâmpinare și anulează chitanța doveditoare a plății taxei de timbru.
Recurentul-pârât solicită proba cu înscrisuri noi, având în vedere că cele depuse cu răspunsul la întâmpinare reprezintă înscrisuri noi, care nu au mai fost depuse până acum.
Intimatul L. M. consideră că la dosar sunt destule acte depuse și nu solicită lăsarea cauzei la următoarea strigare pentru a lua cunoștință de cele depuse acum de recurent.
Curtea, acordă cuvântul recurentului pe cererea de probatorii.
Recurentul-pârât B. I. arată că solicită proba cu înscrisuri pentru a demonstra că reclamanții au realizat o construcție ilegală, neexistând documente pentru atestarea legalității, existența unui singur aviz de la Primărie, nesemnat de nici un specialist, nu constituie un document legal, precum și faptul că, urmare măsurătorilor efectuate a rezultat că intimații, prin construcția realizată au distrus o parte din accesul auto, intrând pe acesta aproximativ 1 m.
Intimații-reclamanți nu sunt de acord cu probele solicitate de recurent.
Curtea, în baza disp. art. 305 Cod pr.civilă încuviințează pentru recurent proba cu înscrisuri noi, astfel cum au fost depuse la dosar pentru acest termen.
Totodată, conform art. 306 Cod pr.civilă raportat la art. 302 lit.c Cod pr.civilă, pune în discuție excepția nulității recursului deoarece motivele nu se încadrează cele prevăzute art. 304 pct. 1 și 9 Cod pr.civilă.
Recurentul-pârât B. I. arată că deține teren în minus și nu în plus, iar intimații doresc a accede pe un teren care îi aparține lui.
Lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
Intimații-reclamanți L. M. și L. A. R. solicită admiterea excepției invocate de instanță. Cu cheltuieli de judecată.
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. la nr._ la data de 24 septembrie 2012 reclamantul L. M. a chemat în judecată pe pârâtul B. I., solicitând să se dispună sistarea lucrărilor de construcții la platforma de parcare a autoturismului familiei B., realizată fără autorizație și fără avizul reclamantului, lucrare care intră parțial pe terenul reclamantului și este lipită de locuința acestuia, delimitarea proprietăților părților, la limitele stabilite prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 414 din 12 martie 1997, partajul suprafeței de 4 mp. pentru forajul de apă și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri, reprezentând daunele aduse locuinței reclamantului prin construcția neautorizată a platformei.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în anul 2010 pârâtul a început să construiască o platformă pentru parcarea autoturismului, în locul căii de acces în curtea sa, lipită parțial de locuința reclamantului. Solicitarea acestuia de sistare a lucrărilor au rămas fără rezultat, fiind reclamată autorităților locale. Reclamantul mai susține că după ce primarul și șeful postului de poliție l-au înștiințat pe pârât cu privire la nerespectarea prevederilor Codului civil, pentru o perioadă de timp lucrările au fost sistate, însă din luna august a anului 2012 pârâtul a reluat lucrările și refuză orice dialog cu reclamantul. În iarna 2011-2012, cu zăpezi abundente și precipitațiile abundente din luna mai 2012, cantități însemnate de apă s-au scurs sub locuința reclamantului, construcția lipită de casa sa împiedicând scurgerea apei pluviale. Ca urmare, latura clădirii vecină cu platforma s-a înfundat cu câțiva centimetri, pardoseala a crăpat, iar peretele casei, nou renovat, cu termoizolație și zugrăveală nouă, a fost deteriorat.
Acțiunea nu a fost motivată în drept. Au fost anexate, în copie, act de partaj voluntar, autorizație de construcție și alte înscrisuri.
La 30 ianuarie 2013 reclamantul și-a precizat acțiunea evaluând toate lucrările necesare pentru reparații și pretinzând suma de 1200 lei, cu titlu de despăgubiri, iar la 1 martie 2013 a fost formulată o cerere de intervenție principală de L. A. R., soția reclamantului și coproprietar al imobilului, cu aceleași pretenții și pentru aceleași motive.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a susținut că lucrarea este executată integral pe proprietatea sa, în baza dreptului prevăzut de art. 559 și art. 578 alin. 3 cod civil, în condițiile în care reclamantul încalcă prevederile art. 561, art. 611, art. 612, art. 614 și art. 615 cod civil, că această lucrare de reabilitare nu necesită avize de la nici un fer local, că reclamantul este cel care i-a încălcat proprietatea și că scrisorile acestuia au scop de șantaj, intimidare și hărțuire.
Pârâtul a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat ca reclamantul să fie obligat să astupe cu zid fereastra cu vedere înspre proprietatea sa, să mute toate construcțiile la distanța de grănițuire prevăzută de lege, într-un termen rezonabil, dar care să nu depășească 30 de zile, să permită ridicarea unui gard de 2 m. înălțime pe toată zona actuală de grănițuire cu acesta, să demonteze sistemul de supraveghere a zonei platformei, prevăzut cu senzori de mișcare și reflector, să înceteze reclamațiile către autoritățile locale și să suporte integral cheltuielile de judecată.
Prin sentința civilă nr.1000/17.06.2014 Judecătoria Vălenii de M. a admis excepția prematurității cererii privind despăgubirile și a admis în parte, acțiunea principală, precizată și completată și cererea de intervenție principală formulată de reclamantul L. M. în contradictoriu cu pârâtul B. I. și intervenienta L. A. R..
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, pe aliniamentul 64-_7-29-109-24, propus prin raportul de expertiză tehnică Tăvaru B. G. și a fost obligat pârâtul-reclamant să desființeze platforma cu umplutură de pământ, pe întreaga porțiune care încalcă linia de hotar stabilită mai sus.
De asemenea instanța de fond a respins cererile privind obligarea pârâtului-reclamant la plata despăgubirilor, ca premature și au fost respinse cererile privind partajul suprafeței de 4 mp., corespunzătoare forajului de apă și cererea reconvențională, cu privire la toate capetele de cerere, ca neîntemeiate și obligarea pârâtul-reclamant să plătească reclamantului-pârât suma de 1627 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 414 din 12 martie 1997 de B.N.P. G. A., T. F. C. și T. D. de o parte și reclamantul L. M. si intervenienta L. A.-R., de cealaltă parte, au împărțit imobilul situat în intravilanul comunei Cărbunești, jud.Prahova, compus din suprafața de 978,50 mp. teren și construcțiile locuința „corp1”, construcția „corp 2” și anexa gospodărească „corp 3”.
Reclamantul și intervenienta au primit, în urma acestui partaj lotul 2 compus din terenul în suprafață de 383 mp. și anexa gospodărească „corp 3”, formată dintr-o magazie, grajd, șopron și două polate.
Lotul nr. 1, primit de T. F. C. si T. D., format din teren în suprafață de 591,50 mp. și celelalte construcții a fost vândut pârâtului B. I. și soției acestuia B. F., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1968 din 30 martie 2004 de B.N.P. C. E., ocazie cu care a fost determinată o întindere (în urma măsurătorilor cadastrale) a terenului de 654 mp., iar în urma acestui act părțile din prezenta cauză au devenit proprietari vecini.
În cuprinsul actului de partaj voluntar din 12 martie 1997 s-a arătat că părțile au convenit cu privire la dreptul de uz al forajului de apă situat în lotul nr. 1, în favoarea proprietarilor lotului 2, L. M. și L. A. R..
Este evident că suprafața de 4 mp., necesară acestui foraj de apă, care nu a mai fost ulterior amenajat, așa cum reiese din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare 1968/2004, fiind situat în lotul nr. 1 a fost proprietatea numiților T. F. C. și T. D., devenind ulterior proprietatea pârâtului. Reclamantul L. M. și intervenienta L. A. R. au dobândit numai dreptul de uz. Prin urmare, neexistând proprietate comună asupra acestui teren de 4 mp., cererea de partaj a fost apreciată neîntemeiată.
În baza autorizației de construire nr. 3 din 7 aprilie 1997, eliberată de Consiliul local al comunei Cărbunești, reclamantul L. M. a amenajat anexa gospodărească dobândită prin actul de partaj, în clădire de locuit, clădire aflată la limita dintre proprietate cu proprietatea pârâtului B. I..
Imobilul compus din suprafața totală de 583 mp. teren (suprafață rezultată în urma completării terenului de 383 mp. cu suprafața de 190 mp., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2377/1996 de BNP C. E. măsurată, față de 573 mp. din acte) și locuința în suprafață de 82 mp. a fost înscris în cartea funciară nr. 643 a localității.
Așa cum a reieșit din planșele foto prezentate de părți și din raportul de expertiză tehnică judiciară construcții C. M., pârâtul B. I. a edificat, la limita de proprietate cu imobilul reclamantului, în dreptul porților metalice, o platformă cu umplutură de pământ de circa 5,50 m. lungime de la porți, având spre trotuarul de acces în trepte, un așa-zis zid de sprijin, cu o înălțime de circa 90 cm. măsurați de la terenul natural.
Așa cum a constatat expertul, înspre proprietatea reclamantului platforma urmărește conturul limitei de proprietate, sprijinită fiind chiar de casa de locuit a reclamantului, peste trotuarul de protecție a acesteia, neavând un perete independent propriu; iar prin construcția platformei cu umplutură de pământ, lucrare care nu a avut la bază o autorizație de construire și nu respectă prevederile legale, s-a împiedicat total scurgerea firească a apelor, menținând în platformă un gard ridicat de umiditate, care s-a transmis construcției reclamantului, cauzându-i prejudicii acestuia.
În ceea ce privește costul reparațiilor, expertul a concluzionat că acesta nu poate fi evaluat, având în vedere că lucrările de degradare sunt lucrări ascunse, fiind necesară îndepărtarea apelor de imobilul reclamantului, pentru a nu se mai produce alte prejudicii.
În consecință, prejudiciul nefiind încă determinat, instanța a apreciat că interesul reclamantului și intervenientei nu este actual, astfel încât instanța a admis excepția prematurității cererilor privind despăgubirile.
Fiind ținută să se pronunțe, cu respectarea principiului disponibilității, numai asupra a ceea ce s-a cerut, atât din punct de vedere al obiectului cât și al temeiului juridic, instanța a trebuit să delimiteze (să grănițuiască) proprietățile părților și să analizeze dacă platforma edificată de pârât pătrunde pe terenul reclamantului și intervenientei, urmând a dispune desființarea acesteia, numai în măsura în care se încalcă dreptul de proprietate al reclamantului.
Reclamantul și intervenienta nu au solicitat o desființare totală a platformei, având ca temei juridic servitutea de scurgere naturală a apelor, invocând numai încălcarea liniei reale de hotar.
Pentru stabilirea liniei reale de hotar, instanța a apreciat, ca probă determinantă, raportul de expertiză tehnică topografică Tăvaru B.-G., lucrare temeinică, prin care s-a făcut analiza titlurilor de proprietate și a lucrărilor cadastrale ce au constituit temei al înscrisurilor în cartea funciară. Ținând cont de actele de proprietate deținute de părți, linia reală de hotar a trebuit trasată pe aliniamentul 64-_7-29-109-24, propus de expert. Corespunzător acestei linii de hotar, întrucât platforma cu umplutură de pământ, lipită de casa reclamantului, încalcă proprietatea acestuia, în temeiul art. 555 cod civil a obligat pe pârâtul-reclamant B. I. să desființeze această lucrare pe întreaga porțiune care încalcă linia de hotar.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. I., instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, pentru toate capetele de cerere și a respins-o ca atare.
Ținând seama de obiectul majorității capetelor de cerere reconvențională, s-a apreciat a fi relevante constatările expertului constructor. Astfel, acesta a arătat că reclamantul a demarat lucrările de înlocuire a geamurilor existente cu geam mat (fără vizibilitate) și cu sistem de deschidere limitată, în plan vertical, la partea superioară, numai pentru aerisire, fără vedere înspre proprietatea reclamantului; că reclamantul are montate trei lămpi (proiector) cu senzori de prezență, fără camere de vedere, montate astfel încât nu s-au aprins la mișcarea persoanelor din curtea pârâtului și pentru a lumina spații din imobilul reclamantului.
Nu există, potrivit probelor administrate, construcții amplasate cu încălcarea proprietății pârâtului sau a normelor legale.
În ceea ce privește permisiunea de a ridica un gard de 2 m înălțime, s-a constatat de tribunal că nu s-au administrat probe din care să reiasă o opoziție a reclamantului sau intervenientei ca pârâtul-reclamant să efectueze o astfel de lucrare. Din contră, prin amplasarea platformei cu umplutură de pământ chiar pe zidul construcției reclamantului-pârât, pârâtul-reclamant a ignorat necesitatea unui gard între proprietăți.
Instanța de judecată nu a putut da satisfacție nici solicitării de a interzice reclamantului-pârât să mai facă sesizări organelor administrative sau altor instituții, dreptul de petiționare reprezentând un drept fundamental, prevăzut de art. 51 din Constituția României.
In temeiul art. 274 Cod pr. civilă vechi, a obligat pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantului-pârât cheltuielile de judecată avansate de acesta, reprezentate de onorariile experților și taxa de timbru, aceasta din urmă însă numai pentru pretențiile ce vor fi admise.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul B. I., apreciind sentința ca nelegala si netemeinica, solicitând schimbarea in tot a sentinței criticate, admiterea cererii reconvenționale, realizarea unei noi expertize topografice.
Apelantul a criticat raportul de expertiza topo Tavaru B. - G., în sensul că linia de hotar propusa de acesta si admisa de instanța de fond trece prin coltul anexei intimaților, punctul 71 si îi încalcă proprietatea, fiind prejudiciat cu a suprafața de 6 mp. și nu se specifica ce suprafața a acaparat, pentru ca apoi să fie obligat sa desființez platforma realizata.
Cu privire la raportul de expertiza Tavaru a menționat apelantul că acesta cuprinde mai multe neconcordanțe a anexelor la raport si a planurilor conținute de aceste anexe, în comparație cu lucrarea efectuată de arh. C. în 1996 (punctele-de reper_) cu cele și cea din 2013 efectuată de expert P., cu privire la aliniamentul cu drumul județean, proprietatea A. și aliniamentul față de pârâu.
O altă critică a expertizei a vizat faptul că nu se tine cont de grosimea pereților si a izolației termice ce s-a aplicat, ca ulterior expertul topo sa ia ca punct de hotar streașină actualei construcții.
Referitor la fâșia de grănițuire, apelantul a susținut că dacă se compară ridicarea topo efectuata in 2009 cu cea actuala făcuta de expertul-topo se poate constata ca delimitarea grănițuirii se oprește in primul caz pe aliniamentul 34-108 iar după aceasta expertiza pe aliniamentul 107-29, adică pe proprietatea sa, astfel că, raportat la linia de grănițuire existenta in 2004, consideră propunerea de grănițuire a expertului topo ing. Tavaru drept tulburare de posesie.
A mai susținut apelantul că datorita acestor numeroase neclarități ale raportului de expertiza topo a solicitat instanței de fond sa ceara expertului explicații cu privire la aceste aspecte, solicitare care i-a fost respinsă.
A mai arătat că instanța, in mod inexplicabil, nu a ținut cont de actele cadastrale, de cronologia realizării acestora, de lipsa autorizațiilor privind executarea unor lucrări de extindere, astfel că s-a ajuns ca în final să se stabilească o linie de hotar ce ii afectează grav proprietatea .
Apelantul a invocat disp. art.612 c.civ. și art.615 c.civ și a susținut că instanța a respins cererea prin care a solicitat intimaților de a astupa ferestrele ce au fost realizate cu vedere spre proprietatea sa,
În concluzie, fata de toate ceste aspecte, a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței criticate, iar in clarificarea acestei situații, realizarea unei noi expertize.
În rejudecare, la data de 02.10.2014 intimatul L. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat, susținând că a solicitat sistarea lucrărilor de construcție la platforma de parcare a autoturismului familiei B., întrucât aceasta s-a realizat fără autorizație de construcție si fără avizul său, platforma fiind lipita de locuința sa, încălcându-se normele prevăzute de Legea nr. 50/1991, reactualizata si adăugită, privind autorizarea construcțiilor, precum si prevederile codului civil. Totodată, lucrarea pătrunde parțial pe terenul său.
Referitor la delimitarea proprietăților, a arătat că raportul de expertiza tehnica judiciară întocmit in doua faze de către ing. P. M., a tratat atât grănițuirea dintre cele doua proprietăți, cat si respectarea autorizației de construcție nr. 3 /7.04.1997. Linia de hotar propusa este cuprinsa intre punctele D-E-F-G-H-A-2-2 respectând nr. Cad._ alocat in sistem electronic. Se constata ca linia de hotar din expertiza este identica cu cea din cadastrul actului de vânzare-cumpărare al apelantului-parat B. I..
Apelantul-parat B. I. a contestat expertiza si a solicitat o contraexpertiză, care a fost întocmita de ing. Tavaru B.-G. cu obiectivele: identificarea, măsurarea si evidențierea pe schița plan a proprietăților pârtilor si stabilirea liniei de hotar dintre acestea, pe baza actelor de proprietate depuse la dosar si prezentate de părți.
La punctul A. 1.1. - Expertul a identificat suprafețele existente din actele de proprietate ale reclamanților Lisovschî M. si L. A.-R..
La punctul A. 1.2.- Expertul a identificat, măsurat si evidențiat pe schița plan proprietatea paratului B. I.. Terenul identificat pe baza actului de proprietate si a măsurătorilor in sistem electronic are supra fata de 649 mp., diferența dintre măsurători fiind următoarea:
S-a constatat ca in ambele măsurători de la poz. B si C suprafețele rezultate sunt mai mari decât suprafața de la punctul A. Singura care este foarte precisa este cea făcuta in sistem electronic si, care dovedește ca demonstrațiile făcute de apelantul-parat nu au un suport real si legal. Diferența intre A si C este de un plus de 57,5 mp. si demontează toate calculele din apel.
Esențial este faptul ca linia de hotar in patru documente oficiale este identica, cu foarte mici diferențe, nesemnificative: 1 - actul de partaj voluntar, măsurători empirice, 2-cadastru 2004, măsurători in sistem analogic, 3-expertiza ing. P. M., măsurători in sistem electronic si 4 - ing. Tavaru B.-G. măsurători in sistem electronic.
In ceea ce privește fereastra cu vedere spre curtea apelant-paratului, intimatul a menționat că a înlocuit geamul termopan clar cu unul semi-opac, prin care poate pătrunde lumina in camera de zi, dar nu permite vizualizarea in curtea vecina.
S-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La data de 10.10.2014, apelantul B. I. a depus completare la apelul formulat, cu privire la două aspecte: - referitor la cei 5 mp. pe care ii revendica numiții L. ca limita de grănițuire în spatele construcției lor, ilegale și - referitor la soluția de grănițuire propusa de expertul topo Tavaru B – pentru fiecare din acestea expunând ample argumente.
Analizând prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză ansamblul materialului probator administrat, Tribunalul Prahova a pronunțat decizia civilă nr. 1091/13 noiembrie 2014 prin care a respins ca neîntemeiată cererea de completare a probatoriilor și a respins ca nefondat apelul declarat de apelant, luând act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut următoarele:
Cu privire la cererea de completare a probatoriilor formulată de către apelantul-reclamant, respectiv încuviințarea efectuării unei noi expertize, tribunalul a constatat că la instanța de fond s-a efectuat inițial un raportul de expertiza tehnica judiciara de către ing. P. M., care a vizat atât grănițuirea cat si respectarea autorizației de construcție nr. 3/7.04.1997, expertiză care a fost contestată de apelantul-parat B. I. si a solicitat o contraexpertiză, cerere ce i-a fost încuviințată, contraexpertiza fiind întocmita de ing. Tavaru B.-G. cu obiectivele: identificarea, măsurarea si evidențierea pe schița plan a proprietăților pârtilor si stabilirea liniei de hotar dintre acestea, pe baza actelor de proprietate depuse la dosar si prezentate de părți.
Apelantul a criticat și această lucrare în fața instanței de fond care a respins obiecțiunile formulate ca neîntemeiate cu motivarea că expertul a răspuns obiectivelor stabilite având la bază actele de proprietate ale părților.
Astfel, solicitarea unei noi expertize in faza caii de atac a apelului, a fost apreciată ca nefondată și a fost respinsă ca atare de tribunal cu această motivare.
Analizând sentința instanței de fond sub aspectul temeiniciei și legalității, tribunalul a reținut că în mod temeinic, în raport de probatoriile administrate în cauză, instanța de fond a reținut că prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 414 din 12 martie 1997 numiții T. F. C. și T. D. de o parte și intimații L. M. si L. A.-R., de cealaltă parte, au împărțit imobilul situat în intravilanul comunei Cărbunești, jud. Prahova, compus din suprafața de 978,50 mp. teren și construcțiile locuința „corp 1”, construcția „corp 2” și anexa gospodărească „corp 3”, cei doi din urmă primind lotul 2, compus din terenul în suprafață de 383 mp. și anexa gospodărească „corp 3”, formată dintr-o magazie, grajd, șopron și două polate, părțile convenind și cu privire la dreptul de uz al forajului de apă situat în lotul nr. 1, în favoarea proprietarilor lotului 2, L. M. și L. A. R..
Lotul nr. 1, primit de T. F. C. si T. D., format din teren în suprafață de 591,50 mp. și celelalte construcții a fost vândut pârâtului B. I. și soției acestuia B. F., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1968 din 30 martie 2004, ocazie cu care a fost determinată o întindere (în urma măsurătorilor cadastrale) a terenului de 654 mp.
În baza autorizației de construire nr. 3 din 7 aprilie 1997, eliberată de Consiliul local al comunei Cărbunești, intimatul reclamant L. M. a amenajat anexa gospodărească dobândită prin actul de partaj, în clădire de locuit, clădire aflată la limita dintre proprietate cu proprietatea pârâtului B. I..
Imobilul compus din suprafața totală de 583 mp. teren (suprafață rezultată în urma completării terenului de 383 mp. cu suprafața de 190 mp., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2377/1996 de BNP C. E. măsurată, față de 573 mp. din acte) și locuința în suprafață de 82 mp. a fost înscris în cartea funciară nr. 643 a localității.
Așa cum reiese din planșele foto prezentate de părți și din raportul de expertiză tehnică judiciară construcții C. M., pârâtul B. I. a edificat, la limita de proprietate cu imobilul reclamantului, în dreptul porților metalice, o platformă cu umplutură de pământ de circa 5,50 m. lungime de la porți, având spre trotuarul de acces în trepte, un așa-zis zid de sprijin, cu o înălțime de circa 90 cm măsurați de la terenul natural.
Așa cum a constatat expertul, înspre proprietatea reclamantului platforma urmărește conturul limitei de proprietate, sprijinită fiind chiar de casa de locuit a reclamantului, peste trotuarul de protecție a acesteia, neavând un perete independent propriu.
Expertul a mai arătat că prin construcția platformei cu umplutură de pământ, lucrare care nu a avut la bază o autorizație de construire și nu respectă prevederile legale, s-a împiedicat total scurgerea firească a apelor, menținând în platformă un gard ridicat de umiditate, care s-a transmis construcției reclamantului, cauzându-i prejudicii acestuia.
În raport de aceste probatorii precum și de raportul de expertiză tehnică topografică Tăvaru B.-G., instanța de fond a făcut o corectă aplicare în speță a disp. art. 555 și urm. Cod civ. stabilind linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 64-_7-29-109-24, propus de expert și corespunzător acestei linii de hotar, întrucât platforma cu umplutură de pământ, lipită de casa reclamantului, încalcă proprietatea acestuia, a obligat pe apelantul B. I. să desființeze această lucrare pe întreaga porțiune care încalcă linia de hotar.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. I., tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, sub toate capetele de cerere și în mod temeinic și legal a fost respinsă ca atare, de instanța de fond.
Astfel, s-a constatat că potrivit concluziilor expertizei constructor efectuată în cauză, reclamantul a demarat lucrările de înlocuire a geamurilor existente cu geam mat (fără vizibilitate) și cu sistem de deschidere limitată, în plan vertical, la partea superioară, numai pentru aerisire, fără vedere înspre proprietatea reclamantului și că acesta are montate trei lămpi (proiector) cu senzori de prezență, fără camere de vedere, amplasate astfel încât nu s-au aprins la mișcarea persoanelor din curtea pârâtului și pentru a lumina spații din imobilul reclamantului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că soluția de respingere a acestor cereri formulate de către intimat este legală și temeinică, criticile formulate în acest sens de către apelant fiind nefondate.
Apelantul a susținut că intimații, pe lângă amenajarea ce urmau sa o realizeze, au executat și lucrări de extindere in spatele grajdului, afectându-i apelantului proprietatea. Tribunalul a constatat că potrivit probelor administrate, respectiv expertizele de specialitatea construcții și topografie efectuate în cauză la instanța de fond, nu există construcții amplasate cu încălcarea proprietății pârâtului sau a normelor legale, astfel că va respinge ca nefondată această susținere a apelantului.
Aprecierile apelantului în sensul că raportul de expertiza Tavaru, respectiv planurile din anexele lucrării, cuprinde mai multe neconcordanțe în comparație cu lucrarea efectuată de arh. C. în 1996 (punctele-de reper_) cu cele și cea din 2013 efectuată de exp. topo P., cu privire la aliniamentul cu drumul județean, proprietatea A., sunt neîntemeiate, expertul așa cum s-a menționat și în lucrare efectuând măsurătorile pe limitele materializate prin garduri, sau alte limite naturale indicate de părți precum și actele de proprietate prezentate de părți.
În ce privește celelalte critici formulate de către apelant cu privire la raportul de expertiză Tavaru, cum ar fi că nu se ține cont de grosimea pereților si a izolației termice ce s-a aplicat, referitor la fâșia de grănițuire, sau că ea cuprinde numeroase neclarități ale raportului de expertiza topo sau că in mod inexplicabil nu a ținut cont de actele cadastrale, de cronologia realizării acestora, de lipsa autorizațiilor privind executarea unor lucrări de extindere, tribunalul le-a reținut ca nefondate, ele fiind în fond o reluare a obiecțiunilor formulate în fața instanței de fond cu ocazia punerii în discuție a lucrării de expertiză, obiecțiuni care, așa cum s-a arătat mai sus, în mod temeinic au fost respinse ca neîntemeiate de către Judecătoria Vălenii de M..
Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul B. I., solicitând schimbarea in integralitate a deciziei criticate, admiterea probelor prezentate in aceasta instanța si reevaluarea probelor pe care le-a prezentat in acest dosar.
Astfel, susține recurentul că instanța de apel a respins "ab initio" toate probele pe care le-a prezentat, referitoare la soluția de grănițuire propusa de expertul topo, ing Tavaru, considerându-le neconcludente dar admite cererea de respingere a apelului, formulata de intimați. Intimații, in fond, revendică mascat o suprafața de teren, la care nu au nici un drept, sub pretextul obligativității sale de a le asigura acces in spatele construcției lor ilegale, cedându-le "benevol"" din terenul pe care îl deține. Conform actelor si probatoriului administrat, au acces in aceasta zona numai pe o fâșie cu o lățime de 0,17 m de-a lungul acestui perete, adică.1,26 mp, aceasta fiind o situație provizorie, pana la soluționarea situației terenurilor in acțiunea penala in derulare.
Arată recurentul și faptul că instanța de apel a ignorat faptul că schița care însoțește Actul de partaj - invocat permanent pe parcursul procesului, atât de intimați, cat si de experți - este un fals, așa cum a încercat să demonstreze in probatoriul administrat. Faptul ca acest document proba este făcut de alte persoane decât experți agreați de o instanța nu înseamnă ca doar acești experți au capabilitatea sa facă acest lucra.
Ambele instanța au considerat valabile si viabile"soluțiile de grănițuire "propuse de experți fără a tine seama ca absolut toate îi încalcă proprietatea, fapt ce constituie "tulburare de posesie. Arată recurentul că a demonstrat acest lucru dar probele administrate au fost considerate neconcludente.
In condițiile in care dimensiunile peretelui construcției edificata de intimați s-au mărit de la 9,04 m. la 930m, pe nici unul din planurile experților nu se evidențiază acest lucru, in condițiile in care aceștia susțin si, conform planurilor prezentate, demonstrează ca au făcut niște măsurători.
Arată recurentul că neîntemeiat i s-au respins probele referitoare la "granițuirile" propuse de experți in condițiile in care a demonstrat in probatoriu faptul ca aceștia nu au ținut seama de limitele de grănițuire existente anterior si pe baza cărora s-au făcut intabularea.
Referitor la alin 5 in pag.8 a Deciziei, instanța de apel face precizarea ca Actul de partaj se refera la o suprafața de 591,50 mp. si nu la 654 mp cat a cumpărat, dar se ignora "ab initio" probatoriul pe care l-a prezentat.
Referitor la alin. 6. din pag. 8 a Deciziei, privind diferența in plus a suprafeței de 62,5 mp precum ca "cumpărătorii au luat cunoștința de situație si au semnat in cunoștința de cauza " se omit câteva aspecte: faptul ca a fost cumpărător de buna credința, la semnarea actelor; faptul ca i s-a vândut o suprafața de teren din domeniul public, așa cum a constatat in acest proces, iar terenul acesta, prin compensare cu cei care aparținea de fapt parcelei 3694 este folosit abuziv de către intimați în prezent; faptul ca acel așa zis surplus de teren pe care îl deține este un teren cumpărat, conform actelor depuse !a dosar si nu este cumpărat din domeniul public.
La invocarea Autorizației de construire eliberata de Primăria Cărbunești, alin. 8, din pag.8 a Deciziei atât instanța, in consonanta cu experții cat si cei care au avizat intabularea pentru intimați "omit" faptul ca aceasta este "pentru amenajare". In același mod in care au procedat si experții topo, instanța de apel "omite"să ia în considerare termoizolarea construcției efectuata de intimați conform actelor din dosar, si nu o compara cu limita de grănițuire propusa de experți, si cu cea înscrisa pe plan de topometrul Amedeo Ș., desi recurentul a demonstrat ca nu este astfel.
Afirmația din pag. 9 a Deciziei "se constata ca linia de hotar din expertiza este identica cu cea din cadastrul actului de vânzare-cumpărare al apelantului-parat" (din 2004) este contrazisa de probele administrate dar respinse ca "neconcludente"".
În alin. 5 din pag 9 a Deciziei instanța face referire la întâmpinarea făcuta de intimați la apelul său, pe care-1 consideră o antepronunțare a instanței, ignorându-se astfel actul său vânzare-cumpărare.
Referitor la raportul din luna 11.2013 al arh.C., conform primului aliniat doamna arh. este expert in "construcții civile si industriale"; la pct.05, pag 2 din raport, afirma ca "s-au verificat documentele din dosarul cauzei "si ca "s-au făcut măsurători"; la pct. 06, pag. 2, fac o instruire a documentelor de proprietate si, la ultimul alineat, specifica: "amenajare anexa gospodărie in clădire de locuit; la alin. 1, pag.3, din raport sesizează diferența de suprafețe, dintre acte si măsurători, deținuta de intimați,dar evita vreo referire la lege; la alin 3, pag. 3, menționează "rezultând din măsurători teren in suprafața de 654 mp(in acte 591,50 mp), fără a menționa la care acte se referă; la pct.l, alin.2.pag. 3, afirma "urmărește conturul așa zisei limite de proprietate sprijinita chiar de casa locuit a reclamantului"; la pct. 2, pag.3 afirma "lucrările de construcții efectuate de parat nu au avut la baza autorizație de construcție si nu respecta prevederile legale", fără a menționa care sunt acestea; la alin 4, din Concluzii, pag. 4, propunerea făcuta, sub invocarea Codului civil experta neaga prevederile unor normative specifice din domeniul construcțiilor, preferând referințe cu caracter general si ignorând situația reala, din teren. S-au ca arh. considera nerelevant acest aspect; la alin.5 din Concluzii, pag 4. Propunerea făcuta de experta încalcă prevederile legale.
Consideră recurentul că, urmare a respingerii apelului, instanța: consideră valabil un fals (actul de partaj); consideră firesc faptul ca o suprafața de teren din 1996 pana in prezent sa se dilate de la 978,50+ 190-1168,50 mp (conform actelor de cumpărare) la 649,00 + 680 = 1329 mp. conform măsurătorilor (in condițiile in care. conform planului de zona - atașat la dosar - acest teren este limitat la N-de o proprietate, la E-de un drum județean, la S- de un drum local, iar la V-de o lunca inundabila cu o diferența de nivel .fata de cea a terenului proprietăților, de peste -1,50 m); consideră normal ca măsurătorile efectuate pe terenul său in perioada 2004-2014 sa indice in 2004 654 mp, cu mențiunea neconcordantei in 2013 ba 627+17(din domeniul public) = 644 mp,ba 654mp, iar in 2014 649 mp.; măsurătorile efectuate pe terenul intimaților in perioada 2009-2014 sa indice in 2009 583 mp: in 2013 573 mp, iar in 2014 6S0 mp.; consideră firesc faptul ca intimații ocupa teren din domeniul public; consideră normal faptul ca intimații dețin fără acte 107 mp.; consideră corect faptul ca . grănițuire topometrul sa nu indice pe plan distanta dintre limita de grănițuire si o construcție limitrofă; acceptă ca firesc faptul ca topometrul nu menționează, suprafața de teren din domeniul public care mi-a fost vânduta, deși am solicitat acest lucru.
Examinând decizia recurată prin prisma excepției nulității invocată din oficiu, Curtea constată următoarele:
Nelegalitatea hotărârii care se atacă cu recurs trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 din Codul de procedură civilă. Simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute limitativ de lege.
În acest sens, dispozițiile art. 302 alin.1 lit.c din codul de procedură civilă prevăd că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Articolul 306 alin.1 din Codul de procedură civilă prevede nulitatea recursului, dacă nu a fost motivat în termen legal. Alineatul 3 al art. 306 prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă.
În cauză, Curtea constată că recurentul nu a indicat în cererea de recurs niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, situație în care nu sunt incidente prevederile art. 306 alin.3 privind încadrarea corectă a motivelor indicate greșit de către parte.
Curtea reține, sub acest aspect, că recurentul reia nemulțumirile formulate în fața instanței de apel, aspecte vizând, obiecțiuni la rapoarte de expertiză și interpretarea probelor de către instanțele de fond, fără a indica motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge cererea intimaților de obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, aceștia nedovedind cu documente justificative efectuarea cheltuielilor solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.
Constată nul recursul declarat de pârâtul în B. I., domiciliat în București, .. 62A ., . împotriva deciziei civile nr. 1091 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții L. M. și L. A. R., ambii domiciliați în București, ., sector 1 și reședința în ., județul Prahova.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2015.
Președinte, Judecători,
V. S. E. M. V. G.
Grefier,
V. M.
red. VG
tehnored. VG/VM
2 ex./30.03.2015
d.f._ Judecătoria Vălenii de M.
j.f. B. D.-C.
d.a._ Tribunalul Prahova
j.a. M. C., M. N.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Conflict de competenţă. Hotărâre din 05-08-2015, Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 387/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
