Conflict de competenţă. Hotărâre din 05-08-2015, Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 63CC
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
S E N T I N T A NR. 63CC
Ședința din Camera de consiliu din data de 5 august 2015
Președinte – M. P.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind judecarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Dâmbovița și Judecătoria Târgoviște, privind soluționarea acțiunii formulate de către reclamantul P. N.-D., domiciliat în ., ..192, județ Dâmbovița, P. E. cu domiciliul în Târgoviște, .. 10A, ., . și B. A. M. cu domiciliul P., .. 2, ., în contradictoriu cu pârâții C. L. De Fond Funciar Aninoasa, Președintele C. Locale de Fond Funciar Aninoasa - M. C., C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Dâmbovița.
Cauza a fost luată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ reclamantul P. N. D. a chemat în judecată pe pârâții C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Aninoasa și Primarul Comunei Aninoasa, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună în temeiul art. 64 din Legea 18/1991 punerea sa în posesie sub sancțiunea plății de daune cominatorii asupra suprafețelor de teren din punctele: 2.500 mp „C.”, 3.300 mp „Bojorâta”, 100 mp „Acasă” conform sentinței civile nr. 1812/1992 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și asupra suprafeței de teren de 1.424 mp „G.” conform sentinței nr. 5050/1994 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, întocmirea fișei de punere în posesie, transmiterea acesteia la C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița și înmânarea titlului de proprietate pentru 2.500 mp „C.” T19, P424/8 și 3.300 mp „Bojorâta” T22, P533/1, refacerea și corectarea planului parcelar pentru tarlaua 18 și . mutarea TAP Aninoasa de 1.238 mp + 55 mp și a drumului de exploatare pentru completarea suprafețelor parcelei 1/21 cu suprafața necesară în teren și crearea suprafeței de teren de 280 mp, parcela 1/23, . de proprietate_/1996, corectarea și refacerea aceluiași plan parcelar pentru eliminarea suprapunerilor de suprafețe și a TAP Aninoasa de 170 mp + 133 mp (rezervă nelegală), deoarece comisia nu a respectat prevederile art. 27 din Legea nr. 18/1991.
Cererea nu a fost motivată în fapt.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 27 și 64 din Legea 18/1991.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La data de 19.11.2012 numitul B. I. V. a formulat cerere de intervenție nesemnată (f. 12 dosar inițial), prin care a solicitat punerea în posesie pentru suprafața de 280 mp situată în T18, . cu cea solicitată de reclamant, obținută prin aceeași sentință civilă 5050/1994, conform titlu de proprietate_/1996.
La aceeași dată reclamantul a formulat o nouă cerere (f. 13 dosar inițial) prin care a solicitat introducerea în cauză ca pârât a C. Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița și reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru 1 ha conform cererii 120 din 29.01.1998 și a celei din 08.05.2001, la care nu a primit răspuns și 0,6 ha solicitată la C. L. Răzvad prin cererile din anul 1991, 1997 și 2000, la care nu a primit răspuns, suprafața respectivă solicitând-o de la C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Aninoasa, urmare a îndrumării C. Județene și a schimburilor de suprafețe între comunele Aninoasa și Răzvad înainte de 1989.
Prin încheierea din data de 20.11.2012 s-a dispus introducerea în cauză a C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița.
La data de 11.12.2012 numitul B. I. V. a formulat o nouă cerere de intervenție principală în contradictoriu cu C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Aninoasa, solicitând punerea în posesie asupra suprafeței de 280 mp situată în T18, P1/23, conform titlului de proprietate_/1996.
La data de 11.12.2012 pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Aninoasa a formulat întâmpinare (f. 63-67 dosar inițial), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivare a arătat că dispozițiile din sentințele civile menționate în cerere au fost respectate, că nu s-a putut reconstitui întreaga suprafață pe amplasamentele indicate, întrucât la acel moment nu se aflau la dispoziția comisiei ci în perimetrul PIFCO S.A. P. – Ferma Răzvad, că de vreme ce acest nu a optat pentru acțiuni, i s-a acordat în proprietate un alt amplasament, prin titlul de proprietate nr._ din 23.10.1996 atribuindu-i-se în proprietate suprafața de 5.820 mp pct. „Mahala” (neputând fi respectate punctele „Bojorâta” – 3.300 mp și „C.” – 2.500 mp) și că sentința civilă nr. 5050 din 06.05.1994 nu reconstituie reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului din pct. „G.” cum menționează acesta, ci asupra suprafeței de 5.100 mp în vatra satului Viforâta, fiind reconstituit acestuia dreptul de proprietate în baza celor două sentințe, pentru suprafața de 9.080 mp în pct. „Acasă”, pentru care a fost întocmit proces verbal nr. 186/1997.
A menționat că în prezent dreptul de proprietate ce a fost reconstituit reclamantului a fost înstrăinat numitei P. M. prin contract de donație, că în ceea ce privește al doilea capăt de cerere privind întocmirea fișei de punere în posesie, transmiterea acesteia C. Județene de Fond Funciar Dâmbovița și înmânării titlului de proprietate pentru 2.500 mp pct. C. și 3.300 mp pct. Bojorâta aceasta ar presupune o dublă reconstituire în raport de motivele indicate, iar în ce privește suprafața de 1.424 mp pct. G. aceasta a fost deja atribuită în vatra satului Viforâta.
În ceea ce privește capătul al treilea de cerere a arătat că nu există înregistrat în evidențele Unității Administrativ - Teritoriale . plan parcelar pentru tarlaua 18.
În ceea ce privește cererea completatoare a menționat că cererea nr. 120 din 29.01.1998 a fost depusă la sediul instituției și a fost respinsă de comisia locală și apoi prin Hotărârea nr. 22/12.10.2000 a C. Județene privind validarea propunerilor comisiei comunale și soluționarea contestațiilor, aducerea la cunoștință făcându-se prin afișare la sediul C. locale de fond funciar iar reclamantul nefăcând contestație. În termenul prevăzut de lege.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 și următ. C.pr.civ. și prevederile art. 15 din Legea nr. 18/1991.
Prin încheierea din data de 11.12.2012 (f. 76-78) instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție.
La data de 18.02.2013 reclamantul a formulat o nouă cerere ca răspuns la solicitarea instanței de motivare a cererii (f. 81), prin care a indicat ca temei de drept în ceea ce privește cererea de punere în posesie art. 27, 25 și 64 Legea 18/1991, adăugând și suprafața de 4.100 mp situată în T18 conform sentinței 5050/1994, în plus față de suprafețele menționate anterior, în ceea ce privește cererea de întocmire a fișei de punere în posesie, a documentațiilor necesare și transmiterea acestora C. Județene în vederea întocmirii titlului de proprietate art. 33, 34 și 36 din HG 890/2005, în ceea ce privește obligarea Primarului la înmânarea titlului de proprietate sub sancțiunea daunelor cominatorii art. 64 alin. 2 din Legea 18/1991, în ceea ce privește cererea de întocmire plan parcelar pentru tarlaua 18 cu respectarea sentințelor art. 27 legea 18/1991, art. 33 și 34 din HG 890/2005.
A mai arătat că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1,8 ha, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate conform cererilor 120/1998 și din 08.05.2001, la care nu a primit răspuns în temeiul art. 8, 11, 27, 53 din legea 18/1991 și art. 33, 34 și 36 din HG 890/2005 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,8 ha, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate conform cererilor sale nr. 2141/1998, nr. 2879/1991, contestației din 25.10.2000, cererii pe legea 247/2005, cererii nr. 1790 din 14.03.2006 și contestației nr. 1 din 15.03.2006, depuse la Primăria Răzvad în temeiul art. 8, 16, 27 din Legea 18/1991, art. 33, 34 și 36 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, art. 9 alin. 4 din Legea 169/1997, art. 33 din Legea 1/2000, Legea 247/2005, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2005 art. II.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Prin încheierea din data de 19.02.2013 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 1551 apreciind că este imposibil de deslușit o situație de fapt astfel încât este în imposibilitate de a analiza cererea reclamantului, nefiind suficiente conturarea unui petit al cererii și aprecierile reclamantului cu privire la cum ar trebui să se procedeze pentru realizarea dreptului său și motivat de faptul că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței date prin încheierea de ședință din data de 29 ianuarie 2013 în sensul că nu a motivat în fapt fiecare capăt al cererii de chemare în judecată.
La data de 01.11.2013 reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol.
La data de 20.12.2013 reclamantul a formulat o nouă cerere (f. 100-102) la solicitarea instanței în vederea motivării cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificată, reclamantul modificând din nou cererea cu această ocazie prin adăugarea unor noi terenuri și modificarea punctelor 3 și 4 din cererea inițială, referitoare la planul parcelar.
Motivând cererea de chemare în judecată reclamantul a indicat drept temeiuri de drept în ceea ce privește cererea de punere în posesie sub sancțiunea plății de daune cominatorii pe suprafețele de teren din punctele: 2.500 mp „C.”, 3.300 mp „Bojorâta”, 100 mp „Acasă”, 1.363 mp „G.” conform sentinței 1812/1992, art. 64 din Legea 18/1991, în ceea ce privește cererea de întocmire a fișei de punere în posesie, transmiterea acesteia la C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița și înmânarea titlului de proprietate pentru: 2.500 mp „C.”, 3.300 mp „Bojorâta” și 923 mp „G.”, conform sentinței nr. 1812/1992, art. 64 alin. 1, 27 alin. 1, art. 52, 53, 54 din Legea 18/1991, în ceea ce privește cererea de întocmire a planului parcelar pentru tarlaua 18 cu respectarea sentințelor nr. 1892/1992 și 5050/1994 art. 27 alin. 2 din Legea 18/1991 și în ceea ce privește cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, eliberarea titlului de proprietate și punerea efectivă în posesie pe suprafețele de teren conform cererii sale nr. 120/1998 de un ha art. 8, 53, 54, 55, 56, 64 din Legea 18/1991 modificată prin Legea 169/1997.
În fapt a arătat că pârâtele comisiile locală și județeană au refuzat aplicarea sentințelor, că pe amplasamentul din punct „Mahala”, inclusiv cei 5.820 mp din pct. „Mahala” menționați s-au reconstituit și acordat și acordat suprafețele de teren de pe raza comunei Răzvad ce au aparținut lui P. I. N., că în tarlaua 18 .-a anulat o suprafață de 923 mp prin sentința nr. 7561/1999, suprafață pentru care trebuie eliberat un nou titlu de proprietate, că pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Aninoasa nu a întocmit planul parcelar pentru tarlaua 18 și refuză să îl întocmească, fapt ce a condus la nerespectarea sentințelor nr. 1812/1992 și 5050/1994, că s-au creat probleme în . reclamant dar și la vecini cu posesia dar și cu cadastrele, prin suprapuneri de suprafețe și suprafețe libere, probleme ce se pot elimina numai prin întocmirea unui plan parcelar corect.
Totodată, a arătat că cele două comisii au gestionat și rezolvat nelegal cererea sa nr. 120/1998, nefiind supusă analizei și nefiind respinsă, că hotărârea nr. 22/2000 nu a respins nici o solicitare sau contestație, că nu s-a afișat modul de rezolvare a cererilor, că ședința în care se pretinde că s-a discutat cererea s-a ținut în aceeași zi cu ședința comisiei județene în care s-a emis hotărârea nr. 22/2000, că pădurea din pct. „C.”, situată lângă pct. „Bojorâta”a fost tăiată de Romsilva și predată comunei Aninoasa după defrișare și că din dosar au dispărut înscrisuri depuse de reclamant pe care le depune din nou în copie.
Prin încheierea din data de 20.11.2012 s-a dispus repunerea pe rol a cauzei.
La data de 26.03.2014 reclamantul a formulat o nouă cerere (f. 318) prin care a chemat în judecată ca pârât și pe N. M. pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al mamei sale N. M. pentru suprafața de 1.237 mp arabil, tarlaua 18, . art. III alin. 1 lit. a lit. i, ii, iv și c din Legea 169/1997 și pe Schenk M. C. pentru constatarea nulității absolute parțiale a planului de amplasament nr. cadastral 2791 și a actului de vânzare cumpărare neprecizat, pentru 48 mp, act întocmit între moștenitorii lui M. Achil, M. I. și Schenk M. C. în temeiul Legea 169/1997 și art. III, alin. 1 lit. a i, ii, iv, v din legea 169/1997.
Totodată, a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/1996, ./22, pentru 530 mp art. III alin. 1 lit. a și b și acordarea acestei suprafețe pe alt amplasament.
În motivare a arătat că N. M., decedată în anul 2012, cu moștenitor N. M., nu a făcut cerere de reconstituire, nu a avut teren, reconstituirea constituie dublă reconstituire și se suprapune parțial peste proprietatea sa, că Ahil M. a avut în posesie și proprietate 500 mp conform titlului de proprietate iar cadastrul a fost făcut nelegal cu încălcarea cadastrului său, cu 48 mp, conform titlului de proprietate nr._/1996 și că reconstituirea celor 530 mp .-a făcut peste un canal de desecare și un drum de acces ambele proprietate publică.
Prin încheierea din data de 03.09.2014 instanța a admis excepția tardivității cererii modificatoare de la fila 318 și a cererii modificatoare a cererii de chemare în judecată, depusă de reclamant la fila 428 și a respins aceste cereri ca fiind tardiv formulate.
Prin încheierea din data de 05.11.2014 instanța a admis excepția litispendenței și a trimis dosarul nr._ la dosarul nr._, urmând a fi judecate împreună în raport de faptul că exista identitate de părți obiect și cauză în ceea ce privește anumite terenuri dintre cele menționate în cereri.
Prin încheierea din data de 10.12.2014 instanța a disjuns cererea având ca obiect refacerea și corectarea planului parcelar, formulată de reclamant în cuprinsul cererii din dosarul nr._ și a dispus formarea unui nou dosar, motivat de faptul că în legătură cu aceasta urma a se pune în discuție excepția necompetenței materiale.
După analizarea cererii, cu prioritate sub aspectul excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște, potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, prin sentința civilă nr. 748 din 18 februarie 2015 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște, excepție invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii având ca obiect „fond funciar -disjungere ”, acțiune formulată de către reclamanții P. N.-D., P. E. și B. A. M., în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar Aninoasa, Președintele C. Locale de Fond Funciar Aninoasa- M. C., C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Dâmbovița în favoarea Tribunalului Dâmbovița și a trimis dosarul acestei instanțe.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Târgoviște a reținut următoarele:
Prin cererea de față, reclamantul solicită refacerea și corectarea, respectiv întocmirea planului parcelar de către C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Aninoasa.
În sprijinul cererii reclamantul invocă dispozițiile art. 27 Legea 18/1991, art. 33 și 34 din HG 890/2005.
Potrivit art. 95 pct. 1 și 4 C.pr.civ. tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe și respectiv orice alte cereri date prin lege în competența lor.
Conform art. 52 alin. 1 din Legea 18/1991 “în sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicțională”.
Prin urmare, în raport de aceste dispoziții, atacarea unor acte întocmite de acestea, precum și a refuzului de a întocmi anumite acte de către acestea reprezintă o activitate de contencios administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. f din Legea 554/2004.
Dispozițiile art. 53-56 din Legea 18/1991 stabilesc o competență specială derogatorie de la dispozițiile de drept comun ale Legii 554/2004, în ceea ce privește căile de atac împotriva anumitor acte emise de comisiile de fond funciar.
Astfel, conform art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 „împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit art. 54 alin. 1 și 2 aceeași regulă de competență există și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, conform art. 55 alin. 1 poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie, potrivit alin. 2 dispozițiile alin. aplicându-se și în cazul în care comisia județeană a emis, după încheierea procedurii de definitivare a activității sale, acte administrative contrare propriei hotărâri iar potrivit art. 56 plângerea prevăzută la art. 53 poate fi îndreptată și împotriva masurilor de punere în aplicare a art. 37, cu privire la stabilirea dreptului de a primi acțiuni în unitățile agricole de stat, reorganizate în societăți comerciale conform Legii nr. 15/1990.
Instanța a constatat că cererea de față nu se încadrează în nici unul dintre aceste cazuri.
Astfel, s-a apreciat că cererea de față, prin care se dorește ca finalitate corectarea, refacerea respectiv întocmirea unui act dat de lege în competența unei entități calificată expres de lege ca fiind autoritate publică cu activitate administrativă, nu vizează o hotărâre a comisiei județene, ordinul prefectului, un alt act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, reclamant nu este comisia pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 55 din Legea 18/1991 și nu este vorba în cauză de măsuri de stabilire a dreptului de a primi acțiuni.
Ori, cum excepția este de strictă interpretare și regulile de competență în materie de contencios administrativ sunt stabilite prin norme imperative, instanța a reținut că nu se poate extinde această competență la toate actele date de lege în competența comisiilor de fond funciar.
Totodată, competența materială în soluționarea cererii de față este stabilită în favoarea tribunalului și potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004 care prevăd că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Astfel, s-a constatat că în cauză se solicită în fapt corectarea, refacerea unui act administrativ unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, respectiv întocmirea acestuia, conform art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004.
Totodată, competența aparține tribunalului și în raport de dispozițiile art. 95 pct. 1 C.pr.civ. care stabilesc calitatea acestuia de instanță de drept comun, competentă să soluționeze toate tipurile de cauze pentru care legea nu a prevăzut o altă regulă de competență.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că Judecătoria Târgoviște nu este competentă material să judece prezenta cauză și în temeiul art. 132 alin. 3 raportat la art. 130 alin. 2 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 95 C.pr.civ. și art. 10 din Legea 554/2004, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgoviște, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, Secția a II-a Civilă, la data de 01.04.2015, sub nr._, iar prin încheierea de ședință din 19 mai 2015 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița, invocată de pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Dâmbovița, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții P. N.-D., P. E. și B. A. M., în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar Aninoasa, Președintele C. Locale de Fond Funciar Aninoasa - M. C. - Aninoasa, C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor D-ța - Târgoviște, în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului Dâmbovița, completului specializat în materia fondului funciar, respectiv F4, competent în soluționarea prezentei cauze și a înaintat dosarul Secției I Civile a Tribunalului Dâmbovița, completului specializat în materia fondului funciar, respectiv F4, competent în soluționarea prezentei cauze.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, Secția I civilă, la data de 26.05.2015, sub nr._ *, iar prin sentința civilă nr. 889 din 16 iunie 2015, Tribunalul Dâmbovița, Secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanții P. N.-D., P. E. și B. A. M., în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar Aninoasa - Aninoasa, Președintele C. Locale de Fond Funciar Aninoasa - M. C. - Aninoasa, C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor D-ța – Târgoviște, în favoarea Judecătoriei Târgoviște, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovița, Secția I Civilă, a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat a fi pus în posesie asupra unor terenuri conform sentințelor civile nr. 1812/1992 și nr. 5050/1994, cu obligarea C. locale de fond funciar Aninoasa, de întocmire a fișei de punere în posesie și refacerea planului parcelar pentru tarlaua 18.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 18/1991, lege care nu derogă de la disp. art. 94 punct 1, litera “ h”, Cod procedură civilă, și care indică judecătoria ca instanță pentru soluționarea cererilor privind obligația de a face.
Astfel, cum Legea nr. 18/1991 nu determină competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, în baza art. 132 Cod procedură civilă tribunalul a admis excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, apreciind că în speță sunt incidente disp. art. 133 Cod procedură civilă, iar în baza art. 135 Cod procedură civilă, a hotărât ca dosarul să fie înaintat la Curtea de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 01 iulie 2015, sub nr._, primind primul termen de judecată la 5.08.2015.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma normelor legale incidente reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea C. Locale de fond funciar Aninoasa de a pune în posesie pe reclamant asupra unor terenuri conform sentințelor civile nr. 1812/1992 și nr. 5050/1994, de întocmire a fișei de punere în posesie și refacerea planului parcelar pentru tarlaua 18.
Cererea, întemeiată pe dispozițiile Legii 18/1991, se circumscrie disp. art. 94 punct 1, litera “ h”, Cod procedură civilă, care indică judecătoria ca instanță pentru soluționarea cererilor privind obligația de a face.
Cum Legea nr. 18/1991 nu determină competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, raportat la disp. art. 94 punct 1, litera “ h”, Cod procedură civilă în baza art. 135 Cod procedură civilă Curtea va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul P. N.-D., domiciliat în ., ..192, județ Dâmbovița, P. E. cu domiciliul în Târgoviște, .. 10A, ., . și B. A. M. cu domiciliul P., .. 2, Parc, ., județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții C. L. DE FOND FUNCIAR ANINOASA, PREȘEDINTELE C. LOCALE DE FOND FUNCIAR ANINOASA - M. C. și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR DÂMBOVIȚA, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 august 2015.
Președinte,
M. P.
Grefier,
C. C.
Red. MP
8 ex./02.09.2015
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 547/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 304/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
