Grăniţuire. Decizia nr. 547/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 547/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 547
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Președinte - A. M. R.
Judecători - Marielna P.
- C. M. M.
Grefier - C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuientul A. A. domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova împotriva Deciziei civile nr. 1264 din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimații G. V. domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova, G. A.-M. domiciliată în Ploiești, .. 39, . și G. M. decedată pe parcursul procesului, având ca moștenitori pe intimații G. V. și G. A. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul G. V. asistat de avocat D. C. din cadrul Baroului Prahova, în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, intimata G. A. M. reprezentată de același avocat, lipsind intimata G. M. și recurentul revizuient A. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că dosarul se află la primul termen de judecată, iar recurentul a făcut dovada, prin intermediul Serviciului Registratură al instanței, a achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5,00 lei, potrivit chitanței nr._/2015 și timbrului judiciar în cuantum de 0,3 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
Avocat D. C., pentru intimați, depune la dosar certificatul de moștenitor nr. 78/15.05.2015 și învederează că, ulterior soluționării cauzei de către tribunal a fost dezbătută succesiunea de pe urma numitei G. M. decedată pe parcursul soluționării cererii de revizuire în fața instanței de apel, calitate de moștenitor, potrivit certificatului de moștenitor nr. 78/15.05.2015 eliberat de Biroul Individual Notarial Toneață M., având N. E. M., persoană care nu figurează ca parte în prezentul litigiu.
Curtea, față de această împrejurare, dispune introducerea în cauză în calitate de intimată a numitei N. E. M. și în vederea citării acesteia la domiciliul indicat în certificatul de moștenitor, urmează a dispune amânarea cauzei.
Avocat D. C., având cuvântul pentru intimați, solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a depune la dosar împuternicire avocațială și pentru numita N. E. M..
Curtea lasă dosarul la a doua strigare, pentru ca apărătorul intimaților să facă dovada calității de reprezentant și pentru intimata N. E. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns intimații G. V. asistat de avocat D. C., G. A. M. și N. E. M. reprezentate de același avocat, lipsind recurentul revizuient A. A..
Avocat D. C. depune la dosar împuternicirea avocațială și pentru intimata N. E. M. și declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimaților, prin apărător, în dezbaterea recursului.
Avocat D. C. având cuvântul pentru intimați, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că motivul de recurs formulat în baza art. 304 pct. 5 nu se încadrează în dispozițiile acestui text de lege, invocat ca temei de drept a recursului declarat.
Arată că, prin recursul formulat, recurentul dezvoltă critici pentru care, în opinia sa, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată în baza art.322 pct. 5, pe considerentul că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de acest text de lege. Solicită a se constata că sunt total neîntemeiate criticile recurentului, având în vedere că situația de fapt este foarte bine analizată de instanță pe baza ansamblului probator administrat în cauză, iar criticile invocate de revizuient sunt împrejurări care nu pot face obiectul unei cereri de revizuire.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu de avocat. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr._, revizuientul A. A. a chemat în judecată pe intimații G. V., G. A.-M. și G. M.( aceasta din urmă decedată pe parcursul procesului), solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună revizuirea deciziei civile nr. 592/21.11.2011, în temeiul art. 509 pct. 5 c.pr.civ., în sensul că după pronunțarea hotărârii a descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică constând în autorizația de construire nr.122/30.08.2010 emisă de Primăria Băicoi, actele care au stat la baza emiterii acesteia, precum și dovada înregistrării cererii privind eliberarea autorizației pentru gardul despărțitor dintre proprietățile lor, documente care i-au fost comunicate de către Primăria Băicoi în baza sentinței civile nr.955/2014 a Tribunalului Prahova.
În motivarea cererii de revizuire revizuientul a arătat că pârâții nu au depus niciodată autorizația de construire nr.122/31.08.2010 în condițiile în care au început construirea gardului fără autorizație, la data de 17.06.2010, act din care reiese că valoarea declarată a lucrărilor este de 5000 de lei și nu 12.804 lei cât a stabilit expertul N. C., pârâții neavând de asemenea interes să se constate dacă gardul a fost sau nu amplasat pe hotarul real al proprietăților și nici evidențierea servituții din actele inițiale.
La data de 19.01.2015 intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, arătând în esență că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 c.pr.civ. nemodificat, aplicabil în cauză în raport de data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a pronunțat Decizia civilă nr. 1264 din 24 martie 2015 prin care a respins cererea de revizuire, ca neîntemeiată și a obligat revizuientul la 400 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin sentința civila nr. 1578/26.05.2011 a Judecătoriei Câmpina a fost respinsa excepția prescripției dreptului la acțiune, au fost admise în parte atât acțiunea completata formulata de reclamantul A. A. împotriva pârâților G. V., G. A.-M. și G. M. cat si cererea reconvenționala a acestora din urma si s-a dispus grănițuirea celor doua proprietăți pe aliniamentul 10-28-27-26-25-24-29 conform schiței de plan de la raportul de expertiza ing. S. F., obligarea pârâților sa lase liber drumul de acces existent, obligarea reclamantului sa lase liber drumul de acces existent, să toaleteze pomii în zona drumului de acces, sa mute fosa septică la o distanta de cel puțin 10 m de locuința pârâților, fiind respinse ca neîntemeiate cererile privind demolarea gardului, stabilirea unui aliniament de servitute de trecere în prelungirea servituții vechi, obligarea reclamantului sa plătească jumătate din contravaloarea gardului, la achitarea unei cote părți din impozitul aferent căii de acces, și ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea reclamantului sa scoată vișinul de pe calea de acces.
De asemenea, s-a luat act ca reclamantul a renunțat la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâților sa îi lase în deplina proprietate si posesie terenul de circa 100 mp, fiind compensate în parte cheltuielile de judecata si au fost obligați pârâții la 1145 lei cheltuieli de judecata către reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâții.
Prin decizia nr. 592/21.11.2011 a Tribunalului Prahova s-a respins apelul declarat de apelantul – reclamant A. A. și s-a admis apelul declarat de apelanții pârâți G. V., G. M. și G. A.-M., s-a schimbat în parte sentința atacată in sensul că s-a respins capătul acțiunii privind obligarea paraților sa lase liber drumul de acces existent formulat de reclamant împotriva acestora din urmă.
De asemenea, a fost obligat reclamantul sa plătească pârâților suma de 6402 lei reprezentând contravaloarea cotei de ½ din c/valoarea gardului ce desparte cele doua proprietăți și s-au compensat în totalitate cheltuielile de judecata suportate de părți la instanța de fond si s-a înlăturat obligația paraților de a plăti reclamantului cheltuieli de judecata de 1145 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Recursul declarat de către reclamant împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat prin decizia nr.3330/10.10.2012 a Curții de Apel Ploiești.
Prin sentința civilă nr.955/25.03.2014 a Tribunalului Prahova Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost obligată pârâta Primăria orașului Băicoi să elibereze reclamantului A. A. înscrisurile solicitate de acesta prin cererea nr. L 316/25-04-2013, cererea prin care reclamantul a solicitat eliberarea unei copii de pe autorizația nr. 122/2010 emisă pe numele pârâților G., precum și a unei fotocopii de pe registrul unic de înregistrare a autorizațiilor, a actelor care au stat la baza eliberării acesteia, sentință în baza căreia reclamantului i-au fost eliberate copii de pe înscrisurile solicitate.
A mai reținut tribunalul că, potrivit art. 322 pct. 5 teza 1 Cod pr. civ. nemodificat - actual nr.509 pct. 5 c.pr.civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Doctrina și jurisprudența au statuat că, pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: înscrisul să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de către instanță, soluția ar fi fost alta de cât cea pronunțată.
A învederat tribunalul că, așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că prin sentința civila nr. 1578/26.05.2011 s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 10-28-27-26-25-24-29 conform schiței de plan de la raportul de expertiza ing. S. F., au fost obligați pârâții sa lase liber drumul de acces existent, a fost obligat reclamantul sa lase liber drumul de acces existent, sa toaleteze pomii în zona drumului de acces, sa mute fosa septică la o distanta de cel puțin 10 m de locuința pârâților, fiind respinse ca neîntemeiate cererile privind demolarea gardului, stabilirea unui aliniament de servitute de trecere în prelungirea servituții vechi, obligarea reclamantului sa plătească jumătate din contravaloarea gardului, la achitarea unei cote părți din impozitul aferent căii de acces, și ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea reclamantului sa scoată vișinul de pe calea de acces, luându-se act ca reclamantul a renunțat la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâților sa îi lase în deplina proprietate si posesie terenul de circa 100 mp, fiind compensate în parte cheltuielile de judecata si au fost obligați pârâții la 1145 lei cheltuieli de judecata către reclamant.
Reiese, de asemenea, că prin decizia nr. 592/21.11.2011 a Tribunalului Prahova s-a respins apelul declarat de apelantul – reclamant A. A. și s-a admis apelul declarat de apelanții pârâți G. V., G. M. și G. A.-M., s-a schimbat în parte sentința atacată in sensul că s-a respins capătul acțiunii privind obligarea paraților sa lase liber drumul de acces existent formulat de reclamant împotriva acestora din urmă, a fost obligat reclamantul sa plătească pârâților suma de 6402 lei reprezentând c.valoarea cotei de ½ din c.valoarea gardului ce desparte cele doua proprietăți, s-au compensat în totalitate cheltuielile de judecata suportate de părți la instanța de fond si s-a înlăturat obligația paraților de a plăti reclamantului cheltuieli de judecata de 1145 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței, decizie irevocabilă prin respingerea recursului declarat de către reclamant ca nefondat, în baza deciziei nr. 3330/2012 a Curții de Apel Ploiești.
Ca atare, atât timp cât prin decizia civilă nr. 592/21.11.2011 a fost obligat reclamantul sa plătească pârâților suma de 6402 lei reprezentând contravaloarea cotei de ½ din contravaloarea gardului ce desparte cele doua proprietăți, s-au compensat în totalitate cheltuielile de judecata suportate de părți la instanța de fond si s-a înlăturat obligația paraților de a plăti reclamantului cheltuieli de judecata de 1145 lei, menținându-se restul dispozițiilor sentinței, inclusiv în ceea ce privește linia de hotar stabilită, iar în baza sentinței civile nr. 955/2014 s-au eliberat reclamantului copii de pe autorizația nr. 122/2010 emisă pe numele pârâților G., fotocopia registrului unic de înregistrare a autorizațiilor, a actelor care au stat la baza eliberării acesteia, înseamnă că în realitate actele sus-menționate nu reprezintă prin însăși natura lor înscrisuri noi, neîndeplinind cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 teza 1 c.pr.civ. nemodificat ( art. 509 pct. 5 NCPC).
Astfel, deși aceste acte, inclusiv autorizația de construire, existau la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, existența autorizației fiind cunoscută de către reclamant care, cu ocazia formulării acțiunii, a menționat în mod expres că pârâții au început edificarea unui gard fără autorizație, motiv pentru care a sesizat Serviciul de Urbanism în acest sens care nu a luat nicio măsură și, mai mult chiar, Primăria Băicoi a eliberat pârâților o autorizație de construire pentru gard la data de 31.08.2010, a solicitat instituției emitente eliberarea acestor acte abia la data de 25.04.2013, după pronunțarea inclusiv a deciziei nr. 3330/2012 a Curții de Apel Ploiești, împotriva căreia de asemenea a formulat cerere de revizuire, respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr.63/22.01.2015, ceea ce reprezintă o dovadă că această solicitare a fost întocmită pro causa, în scopul de a obține prin orice mijloace desființarea deciziei civile nr. 592/2011, caz în care asemenea acte nu reprezintă acte noi în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 c. pr.civ., mai ales în condițiile inexistenței vreunei dovezi privind reținerea cu rea credință de către pârâți a autorizației de construire și refuzul acestora de a o depune la dosar.
A mai avut în vedere tribunalul că, de altfel, nu exista niciun impediment ca revizuientul să obțină aceste acte la momentul soluționării acțiunii, apelului, recursului, cu atât mai mult cu cât cunoștea de existența acestora, având obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru depunerea la dosar a tuturor actelor de care înțelege să se servească în vederea exercitării dreptului său la apărare, mai ales că aceste acte nici nu au un caracter determinant, de natură să stabilească o altă situație de fapt și de drept față de cea care a fost avută în vedere la data soluționării apelului, acte pe care, de altfel, deși i-au fost comunicate de către primărie, nu a înțeles să le depună odată cu formularea cererii de revizuire, cu toate că avea această obligație, neavând relevanță că i-ar fi fost comunicate doar niște copii, fără a fi semnate pentru conformitate și însoțite de opis.
Tribunalul a apreciat că, faptul că în cuprinsul autorizației de construire s-a menționat c/valoarea lucrărilor de construire a gardului de 5000 de lei și nu de 12.804 lei cum s-a stabilit de către expert, nu reprezintă o împrejurare care să determine revizuirea deciziei civile nr. 592/2012 în condițiile în care o asemenea situație de fapt nu face parte din categoria cazurilor reglementate de dispozițiile art.322 pct.1-10 c.pr.civ., actele invocate neavând forță probantă prin ele însele din acest punct de vedere, c/valoarea lucrărilor de construire, hotarul despărțitor stabilindu-se pe bază de expertiză tehnică de specialitate, împrejurări care, în realitate, vizează însuți fondul cauzei, neputând face obiectul unei cereri de revizuire în cadrul căreia se analizează dacă autorizația de construire, actele care au stat la baza emiterii acesteia, registrul de înregistrări reprezintă acte noi în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs revizuientul A. A..
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că, în temeiul art. 304 pct. 5 Cod pr. civ. decizia atacată este lovită de nulitate întrucât instanța a reținut ca motiv de respingere a cererii de revizuire neîndeplinirea cumulativă a mai multor condiții. Astfel, înscrisul să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, ori, în fapt, autorizația de construire nr. 122/31.08.2010 nu a fost folosită în dosarul soluționat prin decizia civilă nr. 592/21.11.2011 a Tribunalului Prahova.
S-a mai reținut că înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, ori, în fapt autorizația de construire nr. 122 din 31 august 2010 are forța probantă prin ea însăși întrucât fără această autorizație nu ar fi putut fi construit gardul.
De asemenea înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere revizuită - fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o
împrejurare mai presus de voința părților, ori, în fapt, autorizația de construire nr. 122/31.08. 2010 a fost reținută de intimați fiindcă ea nu se găsește în dosarul cauzei ce se cere revizuită.
A mai precizat recurentul că, motivul evident pentru care această autorizație nu a fost pusă în dosar este că între valoarea absolut aberantă a gardului, stabilită de expert ca fiind de 12.804 lei și valoarea declarată de intimați de 5000 de lei este o diferență de 7804 lei. Aceasta în condițiile în care în expertiză nu se menționează cheltuirea nici măcar a unui leu pentru achiziționarea materialelor sau pentru plata manoperei.
În context, recurentul a solicitat a se observa prevederile art. 14 din precizările autorizației de la lit. B, care arată expres obligația intimaților de a regulariza taxa de autorizare, ca urmare a realizării investiției.
Ori, intimații au plătit taxa pentru autorizația de construire a gardului în valoare de 5000 lei, neachitând vreo taxa în plus, pentru simplul motiv că nu s-a avansat o valoare mai mare decât cea declarată.
În ceea ce privește condiția ca înscrisul să fi fost determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată, recurentul a arătat că, în fapt, autorizația de construire este determinantă pentru valoarea reală/declarată a gardului de însăși intimații din dosar.
Faptul că această autorizație a fost ascunsă de intimați (de conivență cu expertul) este o dovadă în plus că ea este determinantă pentru stabilirea valorii gardului.
A mai învederat recurentul că, în context, trebuie invocat și faptul că această autorizație a fost cerută și emisă după introducerea acțiunii de grănițuire, ceea ce dovedește atât reaua credință a intimaților cât și conveniența acestora cu funcționarii Primăriei Băicoi.
Recurentul a mai arătat că, se impune, de asemenea, criticată susținerea instanței că a constatat "inexistența vreunei dovezi privind reținerea cu rea-credință de către pârâți a autorizației de construire și refuzul acestora de a o depune la dosar", întrucât: autorizația nu există la dosar, iar el a obținut-o de la Primăria Băicoi urmare a unui proces. De altfel, nici după ce instanța de contencios a obligat Primăria Băicoi să-i remită copie de pe Autorizația de construire nr. 122 /31.08.2010, Primăria Băicoi nu i-a remis documentele în copii legalizate.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și dispozițiilor legale incidente, reține următoarele:
Inițial Tribunalul Prahova – Secția I Civilă a fost investit cu o cerere de revizuire a Deciziei nr. 592/21.11.2011.
La baza demersului judiciar al revizuentului au stat dispozițiile art. 509 pct. 5 Cod pr. civ., în realitate art. 322 pct. 5 din codul de procedură civilă – vechea reglementare procedurală aplicabilă speței.
Potrivit acestui text de lege – mai exact teza I - revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de recurs sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pe de altă parte acest caz de revizuire, pentru a putea fi incident presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții și anume: invocarea unui înscris, să fie vorba de un înscris doveditor și actul să fie nou, deci descoperit după darea hotărârii.
Totodată înscrisul să fi existat la momentul pronunțării hotărârii atacate cu calea extraordinară de atac, să nu fi putut fi înfățișat în procesul anterior, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții și să fie determinant.
Ori, față de actele și lucrările dosarului, în mod legal a apreciat tribunalul că înscrisurile invocate de revizuent drept fundament al cererii sale nu îndeplinesc toate condițiile menționate.
Astfel, pentru a putea fi admisă cererea de revizuire înscrisurile invocate de revizuient ca înscrisuri noi trebuie printre altele să nu fi putut fi înfățișate în procesul în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu calea extraordinară de atac fie pentru că au fost reținute de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Prin împrejurare mai presus de voința părții se înțelege forța majoră care trebuie dovedită.
În acest context Curtea observă că, așa cum în mod corect a reținut și tribunalul revizuientul avea la îndemână mai multe posibilității legale pentru a intra în posesia înscrisurilor invocate, simpla afirmație a acestuia că nu le-a putut procura din motive ce nu țin de voința sa nefiind suficientă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât de autorizația de construire avea cunoștință mai înainte de investirea primei instanțe cu chiar fondul raportului juridic litigios, de vreme ce a făcut mențiune expresă despre aceasta în motivarea în fapt a acțiunii înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 23.09.2010, iar celelalte înscrisuri reprezintă acte și formalități întocmite, respectiv îndeplinite în vederea eliberării acesteia.
Simpla împrejurare că recurentul din litigiul pendinte a produs un proces în contradictoriu cu Primăria Băicoi având ca obiect obligarea acesteia din urmă la comunicarea înscrisurilor nu poate fi asimilată forței majore, partea având deschisă oricând o astfel de cale pentru a intra în posesia documentelor pe care le considera determinante pentru justa soluționare a cauzei.
În acest context, împrejurarea că intimații din litigiul pendinte nu au depus respectivele înscrisuri la dosar, nu echivalează cu reținerea lor în sensul dispoziției procedurale în discuție, de vreme ce partea adversă a avut cunoștință de existența acestora și avea mijloace juridice în chiar dosarul de fond pentru a obține producerea acestora la dosar de pârâți.
Sub aspectul caracterului determinant al înscrisurilor, așa cum în mod legal a reținut și tribunalul, aspectul invocat de revizuent, respectiv valoarea gardului este o chestiune care, devenită litigioasă se tranșează în baza unei lucrări de expertiză.
Toate celelalte susțineri ale recurentului vizează alte condiții pe care trebuie să le îndeplinească înscrisurile invocate drept temei de revizuire, dar care nu au fost apreciate de către tribunal ca neîndeplinite în cauză, astfel încât nu pot face obiect de critică în prezenta fază procesuală.
Pentru toate considerațiile expuse Curtea apreciază ca nefondate criticile recurentului.
Așa fiind Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimata N. E. M., reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuientul A. A. domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova împotriva Deciziei civile nr. 1264 din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova – Secția I Civilăîn contradictoriu cu intimații G. V. domiciliat în Băicoi, ., jud. Prahova, G. A.-M. domiciliată în Ploiești, .. 39, ., . și G. M. decedată pe parcursul procesului, având ca moștenitor pe N. E. M., domiciliată în comuna Florești, ., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata N. E. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2015.
Președinte, Judecători,
A. M. R. M. P. C. M. M.
Grefier,
C. C.
Red. AMR
2 ex./26.06.2015
d.f. nr._ Tribunalul Prahova
j.f. M. C. C. R.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
| ← Evacuare. Decizia nr. 548/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Conflict de competenţă. Hotărâre din 05-08-2015, Curtea de... → |
|---|
