Legea 10/2001. Decizia nr. 1725/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 1725/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 1725/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ-

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1725

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2015

Președinte - P. M. G.

Judecător - V. G.

Grefier - J. Părcălăbescu

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de petenții L. I., L. G., ambii domiciliați în B., . 10, ., județ B., C. A. și C. V., ambii domiciliați în B., ., județ B. împotriva încheierii de ședință pronunțată la 11 iunie 2015 în dosarul nr._ al Tribunalului B., în contradictoriu cu intimatul P. MUNICIPIULUI B., cu sediul în B., ., județ B..

Apel scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-petenți L. I., L. G., C. A. și C. V. reprezentați de avocat I. M. din Baroul B., lipsind intimatul P. municipiului B..

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat I. M., având cuvântul, arată că în mod greșit au fost menționați în citativ numiții P. V., P. A., C. P., Tino V. și P. O., întrucât aceștia au cedat drepturile litigioase cesionarilor L. I., L. G., C. A. și C. V., care au fost introduși în cauză în calitate de reclamanți.

Curtea, constată că numiții P. V., P. A., C. P., Tino V. și P. O. au fost menționați în mod eronat în citativ, având în vedere că în momentul în care aceștia au vândut drepturile litigioase a avut loc o transmisiune a calității procesuale față de cumpărătorii acestor drepturi, respectiv către L. I., L. G., C. A. și C. V., care au preluat atât procedura în curs, cât și calitatea de reclamanți în dosar.

Avocat I. M., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar răspunsul ANRP la memoriul formulat de L. I., dispoziția nr. 647/16.12.2010 emisă de Municipiul B. și decizia nr. LII (52) din 4.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea încuviințează pentru apelanți proba cu înscrisuri și ia act că acestea au fost depuse la dosar.

Avocat I. M., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat I. M., având cuvântul, arată că prin sentința nr. 231/2008 instanța de fond a anulat dispoziția nr. 342/2007 emisă de P. Municipiului B. în baza Legii nr. 10/2001, a constatat dreptul petiționarilor, prin cesionari, la restituirea în natură a suprafeței totale de_ mp și a fost obligat Municipiul B. – prin primar să retrocedeze petenților în natură această suprafață, iar pentru restul terenului până la 20,67 ha s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în teren echivalent a 245 Euro/mp potrivit zonei C și 441 Euro/mp potrivit zonei A, din domeniul public sau privat sau prin negociere directă cu primarul.

Ulterior, prin decizia nr.146/20.05.2008 Curtea de Apel Ploiești a schimbat în parte sentința, în sensul că a constatat dreptul petiționarilor la restituirea în natură a terenurilor libere, mai puțin suprafața de 2100 mp care reprezintă parcarea Fabricii de B.. Deci sentința a fost modificată sub alte aspecte, nu și cu privire la retrocedarea în echivalent.

În aplicarea sentinței nr.231/2008 s-a emis dispoziția nr. 647/16.12.2010, în care, la art. 4, se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, a terenului în suprafață de_,90 mp, precum și a construcțiilor demolate, ce au reprezentat casa de locuit și anexele gospodărești, menționându-se că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, întrucât la nivelul Municipiului B. terenurile expropriate sunt ocupate de construcții noi sau sunt revendicate de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora și acordarea de servicii în compensare nu este posibilă.

În raport de prevederile art. 4 din dispoziția nr. 647/16.12.2010, s-a întocmit un referat și s-a înaintat dosarul la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru acordarea despăgubirilor, însă procedura nu a fost finalizată nici până în prezent întrucât s-a apreciat că există probleme în interpretarea dispozitivul sentinței.

Față de punctul de vedere al ANPR, constatând că sentința nu poate fi pusă în executare, petenții au formulat cerere de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 231/2008, în sensul de a se face mențiuni cu privire la echivalentul total de 3.307.500 euro pentru suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp și la echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafața de 20,67 ha teren în zona C, calculat la 245 euro/mp.

Cererea a fost respinsă de Tribunalul B. care a reținut că măsurile reparatorii se referă la atribuirea în natură, în echivalent de teren.

Întrucât sentința nr. 231/2008 nu poate fi pusă în executare, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii, iar pe fond, admiterea cererii de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței astfel cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA :

Deliberând asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul B. la 13.02.2015, petenții L. I., L. G., C. A. și C. V. au solicitat lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 231/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în sensul de a se face mențiuni cu privire la echivalentul total de 3.307.500 euro pentru suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp și la echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafața de 20,67 ha teren în zona C, calculat la 245 euro/mp.

În motivarea cererii, petenții arată că sunt titularii dreptului la despăgubiri stabilite prin sentința civilă nr.231/10.03.2008 ca urmare a cumpărării drepturilor litigioase de la reclamanții P. V., P. A., C. P., Tino V. și P. O., pe numele cărora a fost înregistrată cererea de chemare în judecată sub nr._ la Tribunalul B., pe baza dispozițiilor Legii 10/2001.

Au învederat petenții că, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 231/10.03.2008, instanța de fond a obligat pârâtul Municipiul B. prin Primar să plătească despăgubiri pentru terenul în suprafață de 20.67 ha, amplasat în zona C în sumă de 245 euro/mp și pentru suprafața de 0,7500 ha amplasată în zona A, în sumă de 441 euro/mp, conform completării la raportul de expertiză. În cuprinsul acestui dispozitiv nu s-au trecut, însă, valorile totale ce reprezintă echivalentul măsurilor reparatorii pentru fiecare categorie de teren, motiv pentru care procedura acordării despăgubirilor de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, unde este înregistrată cererea sub nr._/CC/2010 și nr._/CC/2010, nu a putut fi finalizată până în prezent.

În această situație, petenții au solicitat lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului, cu menționarea în mod expres a valorilor totale pentru cele două suprafețe de teren ce nu pot fi restituite în natură, întrucât vechiul amplasament din . și . de blocuri de locuințe și alte detalii de sistematizare.

Au susținut reclamanții că valorile menționate rezultă în mod expres din raportul de expertiză întocmit de expertul P. N. și din completarea la acesta, probă administrată de instanța de fond și care a stat la baza soluției pronunțate, în prezent definită și irevocabilă.

Intimatul P. Municipiului B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii privind lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 231/10.03.2008, având în vedere că prin contestația formulată de P. V., P. A., C. P., Țino V. și P. O. împotriva dispoziției nr.342/8.05.2007 a Primarului B., contestație însușită de cesionarii de drepturi litigioase L. I., L. G., C. A. și C. V., nu s-a solicitat stabilirea valorii imobilului notificat. O astfel de cerere nici nu ar fi fost, de fapt, admisibilă, întrucât primăria nu avea și nu are nici în prezent competențe în stabilirea valorii imobilului imposibil de restituit în natură, acest atribut aparținând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform prevederilor legale.

A considerat intimatul că reclamanții încearcă pe această cale să-și constituie un titlu prin care să se stabilească valoarea despăgubirilor la care ar avea dreptul și să oblige în acest fel Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor să le acorde această despăgubire, ceea ce excede, însă, obiectului contestației formulate și cadrului procesual deja finalizat prin hotărâre irevocabilă. Valorile stabilite conform raportului de expertiză la acel moment și preluate în dispozitivul hotărârii aveau în vedere obligarea municipiului B. la eventuala atribuire de teren în compensare de o anumită valoare și nu au cum să lege în vreun fel Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în stabilirea despăgubirilor în echivalent ce s-ar putea acorda reclamanților.

Prin încheierea de ședință din 11 iunie 2015, Tribunalul B. a respins cererea privind lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 231/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului B. la data de 7.06.2006, sub nr._, petiționarii P. V., P. A., C. P., Tino V. și P. O., au formulat contestație împotriva Dispoziției nr.342/8 mai 2007 emisa de P. Municipiului B..

În motivarea contestației, petenții au arătat că, după . Legii 10/2001, P. V., în nume propriu a formulat doua notificări, respectiv 525 din 8.08.2001 și 526 din 8.08.2001 și împreuna cu ceilalți moștenitori, notificarea nr.1091/2001, prin care solicitau, conform Legii 10/2001, restituirea în natură a două terenuri intravilane situate în B., ., în suprafață de 7500 mp și ., în suprafață de 80.000 mp, precum și despăgubiri pentru construcțiile demolate la cele doua adrese, însă prin dispoziția contestată s-a respins cererea formulata prin notificare cu motivații care nu au temei probator și nici legal.

S-a mai reținut că, prin întâmpinarea depusa la dosar, intimata a arătat că este de acord cu restituirea în natură a terenului cu respectarea dispozițiilor art. 10 și art. 11 din legea nr.10/2001.

Tribunalul a mai reținut că la 20.11.2007 s-a încheiat contractul autentificat la nr.3026 prin care petiționarii au cedat (vândut) drepturile litigioase ce decurg din dosarul 4187/2007 al Tribunalului B., cesionarilor L. I., L. G., C. A. și C. V., aceștia fiind introduși în cauza în locul reclamanților inițiali.

Prin sentința civilă nr. 231/10.03.2008 Tribunalul B. a admis în parte contestația, a anulat în totalitate Dispoziția nr.342/8 mai 2007 emisa de P. Municipiului B. în baza Legii nr.10/2001 și a constatat dreptul petiționarilor, prin cesionari, la restituirea în natură a suprafețelor de teren libere și care au făcut obiectul notificării, respectiv 4300 mp drum canal centură, 2100 mp parcare Fabrica de B., 1637 mp centură pasaj, 3100 mp parcare pasaj, identificate conform completării la raportul de expertiză.

Totodată, a fost obligat Municipiul B., prin Primar, să retrocedeze petenților în natură aceste suprafețe, iar pentru restul terenului pană la 20,67 ha să acorde masuri reparatorii în teren echivalent a 245 E/mp potrivit zonei C și 441 E/mp potrivit zonei A din completarea la raportul de expertiză din domeniul public sau privat prin negociere directă cu primarul.

Tribunalul a constatat că în considerentele hotărârii sus-menționate s-a reținut că în cauză s-a formulat notificare potrivit Legii nr.10/2001, soluționată prin Dispoziția nr.342/8 mai 2007 de P. Municipiului B., prin respingere. Dispoziția conține motive contradictorii și neîntemeiate, respectiv la art. 1 se motivează respingerea cererii de acordarea despăgubirilor pe considerentul că imobilele au fost preluate abuziv, iar la art. 2 se propune acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Pe de alta parte, instanța a stabilit că este dovedit, cu actele autentice depuse și cu expertiza efectuată, că autorul petiționarilor a deținut terenuri intravilane, respectiv 7500 mp teren aferent locuinței din ., și 22 ha aferente conacului din . urma, parte din moșia de peste 80.000 ha. Terenurile au fost identificate în schițele anexe la expertiză, schițe din care rezultă că terenul din . de lucrări de utilitate publică necesare normalei folosiri a blocurilor din zonă, iar cel din . ocupat de gospodarii individuale parțial libere.

Cu privire la terenul din . constatat că pe acesta s-au construit blocuri de locuințe, parte din teren fiind ocupat de trotuar, cu instalațiile subterane, spațiu verde între blocuri, acestea răspunzând unei necesități firești de utilizare a construcțiilor, deci, nefiind susceptibil de restituire în natură.

Referitor la terenul din . constatat, conform raportului de expertiză, ca există mai multe parcele libere, neafectate de utilități care ar face imposibila restituirea în natură, astfel ca, sub acest aspect solicitările petenților au fost apreciate de instanță ca fiind fondate.

D. consecință, instanța a admis în parte contestația și a anulat dispoziția atacată.

A mai reținut tribunalul că, prin cererea de față, petenții cumpărători de drepturi litigioase L. I., L. G., C. A. și C. V., au susținut că procedura acordării despăgubirilor de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, unde este înregistrată cererea sub nr._/CC/2010 și nr._/CC/2010, nu a putut fi finalizată până în prezent întrucât în cuprinsul dispozitivului sentinței mai sus redate nu s-au trecut valorile totale ce reprezintă echivalentul măsurilor reparatorii pentru fiecare categorie de teren, solicitând lămurirea înțelesului și întinderii acestuia în sensul de a se face mențiuni cu privire la echivalentul total de 3.307.500 euro pentru suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp și la echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafața de 20,67 ha teren în zona C, calculat la 245 euro/mp.

Cererea a fost apreciază de instanță ca neîntemeiată, pentru urătoarele considerente:

Potrivit art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”, or, dispozitivul sentinței a cărui lămurire se solicită este clar în sensul că pentru terenurile pentru care expertiza efectuată în cauză a constatat că sunt libere s-a dispus retrocedarea în natură iar pentru cele afectate de utilități care fac imposibila restituirea în natură instanța a stabilit că trebuie urmata procedura constatării dreptului la despăgubiri.

A mai reținut instanța că nicio clipă nu s-a stabilit că dreptul la despăgubiri se va calcula la valoarea de 441 euro/mp pentru suprafața de 0,7500 ha teren din zona A, respectiv la valoarea de 245 euro/mp pentru suprafața de 20,67 ha teren din zona C așa cum pretind petenții. Conform dispozitivului analizat a fost obligat Municipiul B. prin Primar ca „pentru restul terenului până la 20,67 ha să acorde masuri reparatorii în teren echivalent a 245 E/mp potrivit zonei C și 441 E/mp potrivit zonei A din completarea la raportul de expertiză din domeniul public sau privat prin negociere directă cu primarul”.

În atare condiții, tribunalul a constatat că este neîntemeiată cererea petenților de a se lămuri înțelesul și întinderea dispozitivului sentinței civile nr. 231/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, în sensul de a se face mențiunea cu privire la echivalentul total de 3.307.500 euro pentru suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp și la echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafața de 20,67 ha teren în zona C, calculat la 245 euro/mp.

Împotriva acestei încheieri au formulat apel petenții L. I., L. G., C. A. și C. V., care au susținut că este nelegală, întrucât nu a fost lămurit înțelesul și întinderea dispozitivului sentinței civile nr.231/10.03.2008, în sensul solicitărilor din cererea introductiva.

În dezvoltarea motivelor de apel, petenții au arătat că prin sentința nr. 231/10.03.2008 Tribunalul B. a obligat Municipiul B. să acorde măsuri reparatorii pentru restul terenului până la 20,67 ha, respectiv 245 euro/mp, potrivit zonei C și 441 euro /mp potrivit zonei A, conform completării la raportul de expertiza N. P. sau prin negociere directă din domeniul public sau privat al municipiului, însă această dispoziție nu a fost adusă la îndeplinire, dosarul fiind înaintat la ANRP unde a fost înregistrat cu numărul_/CC/2010 și_/CC/2010, pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent bănesc cu privire la aceste terenuri, rămânând nesoluționat până în prezent întrucât s-a apreciat că dispozitivul nu este lămuritor.

Au mai arătat petenții că Tribunalul B. a respins cererea privind lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului, reținând că măsurile reparatorii se referă la atribuirea în natură, în echivalent de teren.

Față de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, petenții apreciază că este evidentă interpretarea diferită a pârâtului Municipiul B., care a sesizat ANRP în vederea acordării masurilor reparatorii în echivalent bănesc, motivat de faptul că nu poate fi pusă în executare sentința de atribuire de teren în natură.

Învederează petenții că atât timp cât dispozițiile sentinței au fost interpretate diferit de părți, dar și de către instanță, care a respins cererea de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului, este cert că există aspecte ce constituie impedimente la executare, iar sentința nu poate fi adusă la îndeplinire pe nicio cale.

În raport de motivele invocate s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii, iar pe fond, admiterea cererii de lămurire a înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței numai cu privire la dispoziția cuprinsă în aliniatul 4 al dispozitivului referitoare la obligarea Municipiului B. prin Primar, în sensul să se acorde măsuri reparatorii în teren echivalent a 245 euro/mp potrivit zonei C și 441 euro/mp potrivit zonei A din completarea la raportul de expertiză din domeniul public sau privat, prin negociere directă cu P..

Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:

Conform art. 281¹ Cod procedură civilă „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

În literatura de specialitate s-a precizat că această instituție poate fi utilizată în situația în care hotărârea este ambiguă și există riscul imposibilității valorificării ulterioare a dreptului recunoscut în cuprinsul acesteia.

Prin urmare, textul de lege menționat anterior vizează măsurile luate de instanță și concretizate în dispozitivul hotărârii, în vederea facilitării executării, fără a se putea aduce pe această cale atingere acelor efecte ale hotărârii intrate în puterea lucrului judecat.

Din analiza actelor și lucrărilor depuse la dosarul cauzei se reține că prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului B. la data de 7.06.2006, sub nr._, petiționarii P. V., P. A., C. P., Tino V. și P. O., au formulat contestație împotriva Dispoziției nr.342/8 mai 2007 emisa de P. Municipiului B..

La data de 20.11.2007 s-a încheiat contractul autentificat la nr.3026 prin care petiționarii au cedat (vândut) drepturile litigioase ce decurg din dosarul 4187/2007 al Tribunalului B., cesionarilor L. I., L. G., C. A. și C. V., aceștia fiind introduși în cauza în locul reclamanților inițiali.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 231/10.03.2008 Tribunalul B. a admis în parte contestația, a anulat în totalitate Dispoziția nr.342/8 mai 2007 emisa de P. Municipiului B. în baza Legii nr.10/2001 și a constatat dreptul petiționarilor, prin cesionari, la restituirea în natură a suprafețelor de teren libere și care au făcut obiectul notificării, respectiv 4300 mp drum canal centură, 2100 mp parcare Fabrica de B., 1637 mp centură pasaj, 3100 mp parcare pasaj, identificate conform completării la raportul de expertiză.

Prin aceeași hotărâre a fost obligat Municipiul B., prin Primar, să retrocedeze petenților în natură aceste suprafețe, iar pentru restul terenului pană la 20,67 ha să acorde masuri reparatorii în teren echivalent a 245 E/mp potrivit zonei C și 441 E/mp potrivit zonei A din completarea la raportul de expertiză din domeniul public sau privat prin negociere directă cu primarul.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 146/20 mai 2008 a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul B. prin primar, a schimbat în parte sentința mai sus menționată în sensul că a constatat dreptul reclamanților la restituirea în natură a terenurilor libere, mai puțin suprafața de 2100 mp, reprezentând parcare fabrica de bere și a luat act de renunțarea reclamanților la apelul declarat. Ulterior, recursul declarat de Municipiul B. prin primar împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 4628/30.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin prezenta cerere, petenții au solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 231/10.03.2008 a Tribunalului B., în sensul de a se face mențiuni cu privire la echivalentul total de 3.307.500 euro pentru suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp și la echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafața de 20,67 ha teren în zona C, calculat la 245 euro/mp.

Lecturând dispozitivul hotărârii ( în partea care privește suprafața până la 20, 67 de ha) se constată că acesta este clar, complet, lipsit de echivoc și nu cuprinde dispoziții potrivnice pentru a fi incidente prevederile art. 281 ¹ C.pr.civilă.

Astfel, rezultă din conținutul alin. 4 al dispozitivului sentinței civile nr. 231/10.03.2008 pronunțată de Tribunalul B. (cu privire la care s-a solicitat lămurirea) că pentru restul terenului până la 20,67 ha Municipiul B. prin Primar a fost obligat să acorde măsuri reparatorii în teren echivalent a 245 E/mp potrivit zonei C și 441 E/mp potrivit zonei A din completarea la raportul de expertiză din domeniul public sau privat prin negociere directă cu primarul.

Prin urmare, măsurile reparatorii stabilite pentru terenul mai sus menționat au constat în compensarea cu teren în echivalent disponibil, din patrimoniul unității administrativ teritoriale, iar acest lucru rezultă cu prisosință și din considerentele deciziei nr. 4628/30.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării recursului în dosarul nr._ având ca obiect litigiul întemeiat pe dispozițiile Legii 10/2001 și în care s-a pronunțat sentința a cărei lămurire se cere.

Având în vedere că la momentul soluționării litigiului întemeiat pe dispozițiile legii 10/2001 Municipiul B. prin primar declarase recurs în dosarul nr._ și formulase critici în ceea ce privește măsura obligării sale la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, I.C.C.J a menționat în decizia pronunțată că, raportat la situația juridică a imobilelor ( în cea mai mare parte imposibil de restituit în natură) instanțele au stabilit corect, ca primă modalitate de reparație, compensarea cu alte bunuri, respectiv teren în echivalent disponibil, din patrimoniul unității administrativ teritoriale.

Instanța supremă, după ce a făcut o prezentare a terenurilor disponibile pe care orașul B. le deține, a învederat că în condițiile în care în patrimoniul Orașului B. există terenuri libere și disponibile, cu aceleași caracteristici, ca ale terenurilor preluate de stat de la autorii intimaților-reclamanți, imobile ce pot fi acordate în compensare, în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiile art. 10 alin. 10 din Legea 10/2001.

Prin apelul formulat apelanții au învederat că prezentul lor demers judiciar este determinat de faptul că Primăria B. a dat o altă interpretare dispozitivului sentinței civile nr. 231/10.03.2008 a Tribunalului B., în sensul că a sesizat ANRP in vederea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, motivat de faptul că nu poate fi pusă în executarea sentința de atribuire in natură.

Împrejurarea că Primăria B. a dat o altă interpretare dispozitivului sentinței in discuție, este o problemă care excede dispozițiilor reglementate de art. 281 ¹ C.pr.civilă și nu este de natură să justifice admiterea cererii petenților.

Astfel cum reiese din cererea formulată, ce face obiectul prezentului dosar, petenții urmăresc ca pe calea procedurii de lămurire a dispozitivului să obțină de fapt o modificare a acestuia, în sensul de a se face mențiunea cu privire la echivalentul total de 3.307.500 euro pentru suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp și la echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafața de 20,67 ha teren în zona C, calculat la 245 euro/mp, lucru care nu este posibil.

Argumentul apelanților în sensul că hotărârea nu poate fi adusă la îndeplinire întrucât dispozițiile sale au fost interpretate diferit de părți si instanță, nu poate fi primit de Curte și nu justifică admiterea cererii formulate, întrucât astfel cum s-a menționat în precedent, dispozitivul sentinței civile nr. 231/10.03.2008 este clar și precis, situație în care nu se impune lămurirea sa.

În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că nu pot fi primite criticile apelanților, motiv pentru care, în baza art. 296 C.pr.civilă, va respinge ca nefondat apelul și va menține ca legală încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de petenții L. I., L. G., ambii domiciliați în B., . 10, ., județ B., C. A. și C. V., ambii domiciliați în B., ., județ B. împotriva încheierii de ședință pronunțată la 11 iunie 2015 în dosarul nr._ al Tribunalului B., în contradictoriu cu intimatul P. MUNICIPIULUI B., cu sediul în B., ., județ B..

Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2015.

Președinte, Judecător,

P. M. G. V. G.

Grefier,

J. Părcălăbescu

Red. GV

Tehnored.PJ

7 ex/10.11.2015

j.f. M. A.

d.f._ Tribunalul B.

operator de date cu caracter personal,

nr. notificare 3120

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 732/2015. Curtea de Apel...		Pretenţii. Decizia nr. 131/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI →

Legea 10/2001. Decizia nr. 1725/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 1725/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI