Contestaţie la executare. Decizia nr. 665/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 665/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 665/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția I Civilă
Dosar Nr._
DECIZIA Nr. 665
Ședința publică din data 20 octombrie 2015
Președinte - E. M.
Judecători - V. G.
- V. S.
Grefier - V. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimații S. I. și S. M.-L., ambii domiciliați în comuna Lungulețu, ., împotriva deciziei civile nr.151 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc Trifina, T. și G., cu sediul în Ploiești, ..6, ., . parter, județul Prahova, P. V., P. A., ambii domiciliați în ., M. C.,fiul lui T. și M., născut la 25 martie 1977, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Găești, județul Dâmbovița, R. L. A., domiciliat în București, . Intercontinental, nr. 4, ., sector 1.
Recurs netimbrat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimații P. V. și P. A. reprezentați de avocat Lepărău V. din Baroul București, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Curtea, în temeiul disp. art. 6 din Legea nr. 192/2006 informează asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și îndrumă să se recurgă la această cale pentru soluționarea conflictului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că, prin Serviciul Registratură s-a depus dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul M. C., în prezent deținut în Penitenciarul Găești, precum și cerere din partea acestuia în sensul că a fost informat cu privire la existența dosarului, termenul și obiectul acestuia, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Curtea pune în discuție excepția netimbrării și tardivității declarării recursului.
Avocat Lepărău V. având cuvântul pentru intimații P., învederează instanței că nu mai susține excepția tardivității declarării recursului.
În ceea ce privește excepția netimbrării, solicită a fi admisă având în vedere că nici până la acest termen recurenții nu au făcut dovada achitării taxei de timbru.
Curtea, ia act de declarația apărătorului intimaților P. V. și P. A. că nu mai susține excepția tardivității declarării recursului.
Totodată, având în vedere că s-a invocat excepția netimbrării căii de atac, că recurenții au fost citați legal cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 7327,91 lei și nu au făcut această dovadă, rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului.
După închiderea dezbaterilor în cauză dar înainte de terminarea ședinței de judecată, s-a prezentat avocat R. R.-D. din Baroul București pentru intimatul R. L. A., care solicită admiterea excepției netimbrării recursului. Fără cheltuieli de judecată.
C u r t e a:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr._, contestatorul R. L. A., i-a chemat în judecată pe intimații S. I., S. M. L., B. E. Judecătoresc R. R., P. V., M. C., formulând contestație împotriva refuzului executorului judecătoresc R. R. de a continua executarea silită asupra bunurilor imobile ale debitorului S. I. în dosarul de executare nr. 59/2012, respectiv asupra terenului în suprafață de 103,36 hectare situat în intravilanul și extravilanul orașului T., cu numărul cadastral 1635 înscris în Cartea Funciară_ și asupra terenului în suprafață 116.944 metri pătrați de pe raza orașului T. cu numărul cadastral 1609, înscris în Cartea Funciară_ și obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite asupra acestor terenuri după partajare.
În baza articolului 4001 Cod pr.civilă se cere partajarea cotei indivize determinate de ½ din cele două terenuri prin atribuirea cotei respective către debitorul S. I. cu obligarea la plata sultei ce i se va cuveni către soția acestuia S. M. L..
A motivat contestatorul că în cadrul dosarului de executare nr.59/2012 în calitate de creditor a cerut punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 59/2012 a Judecătoriei Răcari și decizia civilă nr. 273/28.09.2011 a Tribunalului Dâmbovița. Arată contestatorul că i s-a răspuns că potrivit articolului 493 Cod pr.civilă creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmași nu vor putea urmări partea ce i se cuvine decât după împărțirea lor.
Astfel, a susținut contestatorul, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1877/20.06.2007 la BNP D. O. V., S. I., căsătorit cu S. M. L. și numitul M. C. au dobândit primul teren, cel de 103,36 hectare și prin contactul de vânare-cumpărare autentificat sub nr.1336/8.10.2008 de BNP Asociații IVS S. I., căsătorit cu S. M. L. și numitul P. V. au dobândit cel de-al doilea teren în litigiu, menționând în drept disp. art. 399, 400 și 493 Cod pr.civilă.
S-au depus la dosar înscrisuri din dosarul de executare nr._, contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 1336/2.10.2008 și 1877/20.06.2007, încheierile OCPI Dâmbovița nr._ și_.
Contestatorul și-a precizat acțiunea și a solicitat citarea în cauză în calitate de pârâți a lui M. C. și P. V., coproprietarii celor două terenuri, menținând aceleași solicitări de partajare a terenului în funcție de cotele părți cuvenite fiecăruia și invocând în drept dispozițiile articolului 4001 Cod pr.civilă și 6731 și următoarele Cod pr.civilă, instanța dispunând conceptarea în cauză în calitate de pârâți a numiților M. C. și P. V..
Intimații S. I. și S. M. L. au formulat întâmpinare prin care au arătat că terenul în suprafață de 103,36 hectare se află sub interdicție de înstrăinare, grevare, comasare, dezmembrare, închiriere, construire, demolare în favoarea Garantibank Internațional NV—Sucursala România, iar pentru terenul în suprafață de 116,94 hectare înscris în Cartea Funciară cu numărul_ și care este deținut în cote de ½ de către intimații S. I. și S. M. L. și în cotă de ½ de P. V. căsătorit cu P. A., s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare în favoarea lui T. C. L.. A susținut intimatul S. I. că este de acord să-i cedeze contestatorului partea sa din teren pe care-l evaluează la 116.880 euro.
S-au atașat acestei întâmpinări procesul verbal datat 1.10.2008 și oferte de pe piața imobiliară precum și antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 3351/15.12.2008.
Din nou contestatorul a formulat o precizare a acțiunii cerând a fi citată în cauză și P. A., soția lui P. V. și reiterând aceeași motivare în fapt și în drept.
S-a stabilit în cauză, în urma actelor depuse și a interogatoriilor luate intimatului M. C. și numitei F. D. Licuța concubina acestuia că din greșeală a fost menționat în actul de vânzare cumpărare ca fiind căsătorit cu aceasta neavând încheiată căsătoria nici înainte și nici după cumpărarea imobilului.
S-au înaintat la dosar copia actelor de executare din dosarul nr. 59/2012 al SCPEJ Trifina, T. și G. care au preluat executarea silită de la B. R. R..
Intimații au formulat excepțiile netimbrării acțiunii, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. A. și perimării executării silite, excepții care au fost puse în discuție în ședința publică și pe care instanța le-a respins ca neîntemeiate, constatând că acțiunea a fost legal timbrată, că P. A. are calitate procesuală pasivă în cauză, iar executarea silită nu se poate considera perimată atâta timp cât s-a insistat în continuarea ei și a fost formulată această contestație la executare tocmai pentru a fi dusă la îndeplinire.
În urma probatoriului administrat la data de 05.12.2013 s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu prin care s-a constatat că S. I., S. M., P. V. și P. A. sunt coproprietarii terenurilor în litigiu, stabilindu-se și cotele părți ce li se cuvin, desemnându-se expert tehnic pentru identificarea terenurilor, evaluarea lor și propunerea de variante de lotizare.
S-a înaintat o cerere intitulată de intervenție în nume propriu de către T. C. L., cerere prin care s-a reiterat solicitarea intimaților S. de a se lua act de transmiterea dreptului de proprietate asupra cotei indivize de ½ din terenul de 116.944 mp. printr-un antecontract de vânzare cumpărare aut. sub nr. 3351/05.12.2008 - cerere care a fost pusă în discuție în ședință publică cu mențiunea întemeierii ei pe disp.art.711 Cod pr. civilă nou, iar cauza judecându-se potrivit vechii proceduri civile dată fiind pornirea executării silite sub imperiul acesteia.
S-a constatat că cererea înaintată prin fax la dosar nu îndeplinește condițiile cerute de lege conform art.49-40 Cod pr.civilă (nici pentru termenul ulterior acordat neacoperindu-se lipsurile constatate), nu a fost timbrată corespunzător și se referă la o situație de fapt și de drept deja analizată în cadrul încheierii interlocutorii pronunțate la data de 05.12.2013, anume la o promisiune de vânzare-cumpărare a terenului.
Prin sentința civilă nr. 361/10.04.2014, pentru considerentele reținute detaliat în cuprinsul acestei sentințe, s-a admis contestația la executare formulată și de două ori precizată de către contestatorul R. L. A., în contradictoriu cu intimații S. I. și S. M. L., B. E. Judecătoresc R. R., P. V. și P. A. Și M. C.. S-a respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de către T. C. L.. S-a dispus partajarea terenurilor în litigiu conform încheierii interlocutorii pronunțate la data de 05.12.2013 și raportului de expertiză tehnică întocmit de către expert tehnic D. C., cu schițele anexe, astfel: a) pentru terenul în suprafață de 116.944 metri pătrați:- atribuie lotul numărul 1 lui P. V. și P. A., teren arabil extravilan în suprafață de 58.472 metri pătrați în valoare de 23.388,80 euro; - atribuie lotul numărul 2 lui S. M. L., teren arabil extravilan în suprafață de 29.236 metri pătrați în valoare de 11.694,40 euro; - atribuie lotul numărul 3 lui S. I., teren arabil extravilan în suprafață de 29.236 metri pătrați în valoare de 11.694,40 euro; b) pentru terenul de 103.368 metri pătrați:- atribuie lotul numărul 1 lui S. I., teren arabil extravilan în suprafață de 16.193 metri pătrați + 9.649 metri pătrați teren arabil intravilan, cu valoare totală de 6.477,20 euro + 12.543,70 euro; - atribuie lotul numărul 2 lui S. M. L., teren arabil intravilan în suprafață de 5.393 metri pătrați și 20.449 metri pătrați teren arabil extravilan în valoare de 7.010,90 euro + 8.179,60 euro; - atribuie lotul numărul 3 lui M. C., teren în suprafață de 8.333 metri pătrați arabil intravilan și de 43.351 metri pătrați arabil extravilan, în valoare de 10.832,90 euro + 17.340,40 euro. A fot obligat executorul judecătoresc să continue executarea silită asupra terenurilor ce i-au revenit intimatului S. I., a fost obligat intimatul S. I. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.694 lei.
Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs M. L. S. si I. S., solicitând admiterea recursului, recalificarea acestuia ca apel, modificarea in tot a sentinței atacate in sensul respingerii contestației la executare.
Prin motivarea în fapt s-a arătat că sentința pronunțata in cauza a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii, incidente in cauza fiind dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr.civilă.
In primul rând, instanța de fond, deși a reținut aplicarea in cauza a prevederilor art. 4001 Cod pr.civilă nu a avut in vedere si dispozițiile art. 402 alin. 2 Cod pr.civilă, care precizează ca "hotărârea pronunțata cu privire la contestație se da fără drept de apei, cu excepția hotărârii pronunțate in temeiul art. 4001 si 401 alin. 2".
Din acest punct de vedere, Judecătoria Răcari nu a luat in considerare aceasta prevedere legala, deși a dispus in conformitate cu dispozițiile art. 4001 si art. 673 Cod pr.civilă împărțirea unor bunuri proprietate . I. S. si soției sale, cat si acestuia si intimaților din prezenta cauza, considerând in mod nelegal ca hotărârea pe care a pronunțat-o poate a fi atacata cu recurs, iar nu cu apel, astfel încât s-a solicitat sa fie recalificată calea de atac ca fiind un apel.
S-a arătat că in prezentul dosar instanța de fond trebuia sa dispună aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. 2 Cod pr.civilă potrivit cărora: „creditorii personali pot urmării însa cota-parte determinata a debitorului lor din imobilul aflat in coproprietate, fără a fi necesar sa ceara împărțeala"
Totodată, nu s-a făcut dovada de către contestator ca a început executarea silita a bunurilor personale ale debitorului I. S., urmând ca numai in cazul în care nu identifica astfel de bunuri, sa se îndrepte ulterior asupra imobilelor aflate in devălmășie cu soția sa si in indiviziune cu intimații A. P., V. P. si M. C..
S-a menționat că executarea silita si partajarea terenurilor a fost dispusa de instanța de fond deși in cauza nu mai exista un executor judecătoresc legal investit cu acest atribut, deoarece B. R. R. nu mai desfășoară activitate, prin ieșirea la pensie a d-lui executor judecătoresc titular.
Totodată, Judecătoria Răcari a ignorat la pronunțarea sentinței pe care o atacam faptul ca SCPEJ Trifina, T. și G. are dosarul contestatorului repartizat prin decizia Camerei Executorilor Judecătorești Ploiești, iar nu prin acordul de voința al creditorului, care si-a ales executorul judecătoresc potrivit dispozițiilor legale in materie.
Practic, s-a pronunțat o sentința prin care s-a admis contestația la executare si a fost obligat executorul judecătoresc sa continue executarea silita asupra terenurilor ce revin lui I. S., cu toate ca nu a fost încheiat contractul de prestări servicii de executare silita dintre partea R. si un alt executor judecătoresc decât pensionatul R. R., pentru ca, potrivit dispozițiilor art. 52 alin.l din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, actele de executare se îndeplinesc la cerere iar între creditorul contestator si un alt executor judecătoresc nu a fost încheiat un contract de prestări servicii ulterior datei pensionarii d-lui R..
S-a mai arătat că, în speța, instanța de fond a respins in mod nejustificat excepția insuficientei timbrări a cererii introductive de instanța, deoarece a fost achitata numai taxa judiciara de timbru aferenta contestației la executare, in suma de 194 lei, potrivit dispozițiilor art. 2 alin.2 din Legea nr. 146/1997 care era in vigoare la momentul sesizării instanței, fără a se achita si cuantumul aferent cererii de partajare a imobilelor, in cuantum de 3% din valoarea masei partajabile, in conformitate cu prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 5 alin 1 lit.f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, in vigoare la momentul invocării excepției insuficientei timbrări a acțiunii.
S-a criticat sentința Judecătoriei Răcari si pentru faptul ca a dispus respingerea excepției perimării executării, pe care au invocat-o la termenul din 21.11.2013, pentru ca formularea contestației la executare pentru refuzul executorului R. R. de a mai presta vreun serviciu înainte de partajarea bunurilor aflate in proprietatea . S. cu soția sa si intimații din prezenta speța, a fost urmata de pensionarea acestui executor judecătoresc, fără ca sa fie depus la dosarul cauzei vreo dovada a formulării unei noi cereri de executare adresata de creditor unui alt executor judecătoresc.
S-a solicitat să se ia act de faptul ca formularea unei contestații pentru a fi dusa la îndeplinire executarea silita, in condițiile in care nu exista un contract de prestări servicii intre creditor si un alt executor judecătoresc, atrage sancțiunea prevăzuta de legiuitor la art. 389 alin. 1 Cod pr.civilă.
In privința partajării imobilelor, au solicitat sa se aibă în vedere ca pentru acoperirea creanței contestatorului, nu este necesara urmărirea terenului in suprafața de 116.944 mp, având nr. cadastral 1609, care are notat un antecontract de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 3351/05.12.2008, in favoarea d-nei Tudorascu C. Lîliana, căsătorita cu Tudorascu G., iar o finalizare a acestei vânzări ar avea ca efect asigurarea sumei cu care sa fie achitat debitul fata de creditorul-contestator.
In cazul terenului in suprafața de 103.368 mp, instanța de fond a dispus atribuirea loturilor de teren partajate prin expertiza tehnica topografica, fără a explica motivele avute in vedere la alegerea acestei variante de lotizare din cele propuse de expertul tehnic ing. C. D., care fără a fi si evaluator, a stabilit valorile acestor loturi din lucrarea depusa, deși in cauza nu a fost administrata si o expertiza tehnica evaluatorie de către un expert autorizat.
Mai mult decât atât, Judecătoria Răcari a ignorat faptul ca la data de 11.02.2013 au depus la dosarul cauzei un înscris prin care debitorul I. S. preciza ca este de acord sa cedeze creditorului contestator o suprafața de 14.610 mp.
In baza acestor considerente, s-a apreciat ca hotărârea pronunțata în prima instanța este neîntemeiata si, pe cale de consecința, s-a solicitat Tribunalului admiterea recursului, recalificarea acestuia ca fiind apel si trimiterea spre soluționare la un complet de doi judecători, legal constituit, în vederea administrării probatoriului in calea de atac devolutiva.
Au fost reformulate motivele de recurs ca fiind motive de apel, solicitându-se admiterea apelului, anularea in tot a hotărârii atacate si trimiterea spre rejudecare instanței de fond si obligarea contestatorului intimat la plata cheltuielilor de judecata.
Prin motivarea în fapt s-a arătat că hotărârea este nula pentru următorul motiv:
1. Intimatul SCPEJ Trifina, T. și G. nu a fost legal citat pe durata derulării procesului în fata instanței de fond.
Au solicitat apelanții să se aibă în vedere că prin încheierea din data de 2.09.2013 prima instanța a pus in vederea apărătorului contestatorului sa indice numele executorului judecătoresc ce a preluat dosarul de executare in urma pensionarii executorului R. R., in vederea conceptării si citării in cauza.
Apărătorul contestatoarei a depus la dosar in data de 5.09.2013 adresa prin care comunica datele de identitate, numele si adresa noului executor judecătoresc.
Cu toate acestea si fata de faptul ca prin încheierea din 17.10.2013 grefierul de ședința aduce la cunoștința instanței ca s-a depus la dosar adresa prin care a fost numit un nou executor judecătoresc în cauza ce a preluat dosarul de executare, instanța de fond nu menționează prin dispozitivul încheierii introducerea in cauza a SCPEJ Trifina, T. și G. si citarea acesteia.
Eroarea merge mai departe în sensul ca în citativ-ul pentru termenul din data 17.10.2013, SCPEJ Trifina, T. și G. figurează având termen in cunoștința, lipsa citării acestuia in calitate de intimați perpetuându-se in toate încheierile precum si in hotărârea data în prima instanță.
Cu toate acestea, în data de 21.11.2013 se dispune emiterea unei adrese către SCPEJ Trifina, T. și G. în vederea comunicării dosarului de executare silita, biroului executorilor supunându-se acestor dispoziții si comunicând dosarul de executare la data de 04.12.2013.
S-a arătat că, desi SCPEJ Trifina, T. și G. cunoștea de existenta cauzei aflata pe rolul instanței, din adresa emisa de către instanța de fond aceștia nu au fost citați legal necunoscând faptul ca in acest dosar au calitate de intimați fata de faptul ca, contestatorul a solicitat expres obligarea executorilor la continuarea executării, fiind puși in situația de nu formula nici un fel de apărare.
Pe fondul cauzei s-a arătat că, capătul de cerere privind obligarea la continuarea executării este rămas fără obiect întrucât la dosarul cauzei nu exista vreun document din care sa reiasă faptul ca SCPEJ Trifina, T. și G. ar fi refuzat continuarea executării.
Contestatorul a solicitat prin contestația introductiva precizata, obligarea executorului de la acea data la continuarea executării susținând ca prin adresa nr.59 din 2012 executorul R. R. ar fi refuzat continuarea executării. Acest refuz este o fapta personala a executorului, singura persoana ce poate avea calitatea procesuala pasiva fiind doar acesta.
S-a menționat că s-a solicitat obligarea executorului la continuarea executării, acesta însă nu a exprimat o astfel de opinie fapt pentru care se consideră ca nu are calitate procesuala pasiva fata de acest capăt de cerere, întreaga contestație rămânând astfel fără obiect.
F. de acesta situație s-a considerat de apelanți ca instanța nu trebuia sa pronunțe nici partajul bunurilor imobile.
Motivul reținut de instanța de fond pentru a respinge excepția insuficientei timbrări a fost acela ca partajarea bunurilor este un capăt subsidiar de cerere la capătul principal, reprezentat de contestația la executare, adică obligarea executorului la continuarea executării fata de refuzul acestuia.
Continuând raționamentul logic instanța nu trebuia sa se pronunțe pe partajarea bunurilor (capăt subsidiar) atâta timp cat contestația la executare a rămas fără obiect privind obligarea executorului la continuarea executării (capăt de cerere principal).La momentul pronunțării hotărârii de fond dosarul de executare era pe rolul SCPEJ Trifina, T. și G., acești executori neexprimându-se in sensul refuzului continuării executării.
De asemenea apelanții și-au menținut si toate motivele expuse de către apelanții intimați prin " motivele de recurs", ce pot fi încadrate în limitele cererii de apel și au solicitat sa fie admis apelul, anularea în tot a hotărârii atacate si trimiterea spre rejudecare instanței de fond si obligarea contestatorului intimat la plata cheltuielilor de judecata.
Intimatul R. L. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică si legal.
În opinia acestuia, motivul de recurs reprezentat de art. 304 pct. 9 din C P.C. nu este incident în speță. Conform art. 402 alin. (2) din C.P.C. hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare se dă fără drept de apel. Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. 3041 din C.P.C putem concluziona că recursul formulat nu era limitat de motivele de casare prevăzute de art. 304 din C..
Referitor la recalificarea recursului ca fiind apel, nu se opune acesteia, fiind evidentă incidența dispozițiilor art. 402 alin. (2) teza a doua.
Cu privire la ignorarea înscrisului prin care recurentul S. preciza că este de acord să cedeze creditorului suprafața de 14.610 mp., s-a arătat că ținând cont de obiectul pricinii instanța de fond nu putea obliga contestatorul la compensarea datoriei cu suprafața de teren indicată.
Intimatul a arătat și argumentele privind netemeinicia motivelor căii de atac.
1.În ce privește motivul reprezentat de aplicarea greșită a legii prin indicarea greșită a căii de atac nu este un motiv de modificare sau casare a sentinței. Greșita indicare a căii de atac este invocată și pusă în discuție pentru stabilirea judecății căii de atac în conformitate cu dispozițiile legii. Schimbarea calificării căii de atac de către instanța de control judiciar nu duce la concluzia că hotărârea atacată este nelegală.
Referitor la faptul că în opinia recurenților se impune modificarea sentinței atacate deoarece instanța de fond nu a dispus aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) din C.P.C., s-a menționat că, pe de o parte, incidența acestor dispoziții nu a fost invocată în fond și nu a fost pusă în discuția părților, instanța de fond neavând cum să aprecieze dacă sunt sau nu incidente.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost invocate în fond, conform art. 493 alin. (2) din C.P.C, creditorii personali pot urmări cota-parte determinată a debitorului lor. In speță, deși conform contractelor de vânzare-cumpărare se poate determina cota-parte a părților, bunurile au fost cumpărate în timpul căsătoriei, deci trebuia determinată cota-parte a cumpărătorilor față de soții. Prin urmare, instanța de fond a procedat în mod corect, fiind necesară dispunerea partajului.
3.Criticarea sentinței pe motivul că urmărirea bunurilor deținute de debitor în devălmășie cu soția sa s-a făcut fără ca în prealabil să fi urmărit bunurile personale ale acestuia, nu este justificată. Ca urmare a cererii de executare formulată de intimat, ambii executori judecătorești cu care a colaborat nu au identificat bunuri personale ale debitorului care să poată fi urmărite. Pe cale de consecință, pentru a-și recupera creanța a solicitat efectuarea urmăririi imobiliare asupra terenurilor ce fac obiectul acestui dosar. Conform înscrisurilor din dosarele de executare se poate observa în mod clar faptul că nu s-au găsit bunuri personale ale debitorului-recurent care să poată fi executate.
De asemenea, deși debitorul susține că intimatul trebuia să execute bunuri personale ale acestuia, pe parcursul executării silite și în timpul judecării fondului (inclusiv atunci când s-a încercat soluționarea amiabilă), acesta nu a invocat nelegalitatea executării pentru existența unor bunuri personale care ar fi putut fi executate și nici nu a arătat vreodată că are astfel de bunuri.
4.Referitor la faptul că recurenții au criticat sentința și pe motivul că instanța s-a pronunțat deși în cauză nu mai exista un executor judecătoresc legal investit, principalul argument al recurenților fiind acela că pensionarea executorului judecătoresc R.
R. a dus la încredințarea dosarului de executare (prin decizia C.E.J. Ploiești) către S.C.P.E.J. Trifina, T. și G., fără ca intimatul să-și exprime acordul de voință și fără să semneze un nou contract de prestări servicii, intimatul a menționat că și această critică adusă hotărârii atacate este nefondată. Prin decizia C.E.J. Ploiești dosarul administrat de executorul judecătoresc R. R. a fost repartizat către S.C.P.E.J. Trifina, T. și G.. Practic, societatea a preluat executarea contractului încheiat cu fostul executor Era dreptul intimatului ca de la data informării asupra preluării dosarului de executare să renunțe la colaborarea cu societatea civilă de executori sau să colaboreze în continuare cu aceasta. A ales ca S.C.P.E.J. Trifina, T. și G. să continue procedura de executare silită începută cu executorul judecătoresc R. R.. Chiar intimatul a informat instanța și a depus la dosarul cauzei datele de identificare ale noului executor. Repartizarea dosarului de la primul executor pensionat către S.C.P.E.J. Trifina, T. și G. reprezintă un transfer al contractului de prestări servicii, și nu o încetare a acestuia. Prin urmare, a solicitat respingerea criticilor referitoare la inexistența unui executor legal împuternicit.
5. În ceea ce privește motivul referitor la respingerea nejustificată a excepției insuficientei timbrări, consideră că și acesta este neîntemeiat. În fond recurenții au solicitat admiterea excepției netimbrării, nu a excepției insuficientei timbrări, cum în mod eronat menționează în cererea de recurs. Prin urmare, instanța de fond nu ar fi putut să admită excepția netimbrării când existau la dosar înscrisurile care dovedeau plata taxei de timbru. Chiar trecând peste aceste aspecte, în speță nu se poate vorbi de un al doilea capăt de cerere (partajul) ci doar de cererea principală - contestație la executare - cerere, timbrată corespunzător.
În orice caz, nu se putea solicita anularea cererii ca netimbrată, ci doar completarea corespunzătoare a taxei de timbru deja achitate. După cum se poate observa din conținutul cererii introductive, intimatul a formulat pe calea contestației la executare o cerere de împărțire a bunurilor proprietate comună, în temeiul art. 4001 din codul de procedură civilă, prin urmare, ținând cont de natura acțiunii și de temeiul juridic invocat, art. 4001, nu se poate pune problema timbrării acțiunii conform dispozițiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997.
În al doilea rând, în cazul în care pe calea contestației la executare se solicită partajul bunurilor urmărite, conform art. 4001 se aplică dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, adică o taxă procentuală, dar plafonată la maximum 194 lei.
Pe de altă parte, trebuie să se țină cont de faptul că în acest caz partajul este un simplu incident în cadrul procedurii de executare silită, procedură inițiată contra unuia dintre coproprietari și pentru demararea căreia creditorul a achitat deja taxa de timbru conform art. art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997. Nu este lipsit de interes să menționez faptul că taxa de timbru în cazul partajului judiciar reprezintă de fapt o taxare a transferului proprietății în patrimoniul fiecărui petent, or în cazul intimatului, nu se realizează un transfer al proprietății în patrimoniul său, pentru creanța urmărită plătind taxa de timbru aferentă la momentul obținerii titlului executoriu.
În același sens s-au pronunțat și instanțele de judecată, reținând că în temeiul disp.art.400/1 cod procedură civilă, împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă la cererea părții interesate și în cadrul judecării contestației la executare.
6.Referitor la respingerea nejustificată a excepției perimării, consideră că și această critică este lipsită de temei. Recurenții invocă acest motiv fără să indice un temei de drept în baza căruia trebuia să formuleze o nouă cerere de executare silită către societatea care a preluat dosarele executorului judecătoresc pensionat. De asemenea, recurenții nu au indicat nici măcar termenele în baza cărora au calculat perioada de 6 luni. Conform art. 389 alin. (1) C.P.C. „Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei." Prin urmare, perimarea este o sancțiune aplicată creditorului nediligent care stă în pasivitate și nu efectuează vreun act de executare timp de 6 luni. Solicită să se observe că motivul recurenților se referă la inexistența unei noi cereri de executare silită. Ca și la punctul 4 de mai sus, aceștia nu arată temeiul de drept în baza căruia trebuia să procedeze la semnarea unui nou contract și la formularea unei noi cereri de executare silită.
7.Cu privire la motivul de recurs conform căruia instanța de fond s-a pronunțat fără a lua în considerare precizarea recurenților referitoare la inexistența necesități urmăririi terenului în suprafață de 116.944 mp., atâta vreme cât prin perfectarea vânzării terenului către T. C. L. se poate asigura achitarea debitului, acest motiv nu poate fi primit. Posibilitatea încheierii unui contract autentic sau eventualitatea intrării în patrimoniul debitorului a unei sume de bani nu este de natură să modifice hotărârea instanței. Singurul element care ar fi putut fi luat în seamă privește disponibilitatea creditorului de a plăti debitul.
8.A menționat intimatul că recurenții mai critică faptul că instanța de fond a dispus partajarea loturilor fără a explica motivele care au determinat alegerea variantei de lotizare. În opinia intimatului acest motiv este neîntemeiat. Se arată de intimat că recurenții nu au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu au cerut ca în cazul în care instanța le va respinge apărările, să se pronunțe pentru o anumită variantă de lotizare. Mai mult decât atât, la momentul punerii concluziilor, atunci când intimatul și reprezentantul convențional al soțior P. au solicitat partajarea terenurilor conform unor anumite variante, recurenții nu s-au opus indicând un eventual prejudiciu. Prin urmare, neinvocând vreun prejudiciu și nici o variantă de lotizare acceptabilă, recurenții nu pot critica sentința pentru alegerea variantei de lotizare făcută de instanță.
9.Referitor la presupusa ignorare de către instanța de fond a înscrisului prin care recurentul S. preciza că este de acord să cedeze intimatului suprafața de 14.610 mp.,consideră că nu nici această critică nu este admisibilă deoarece nu se poate considera că instanța de fond ar fi putut obliga contestatorul la acceptarea unei compensări a datoriei cu suprafața de teren indicată.
Ținând cont de faptul că, astfel cum reiese din cele de mai sus, recurenții nu au invocat motive temeinice în sprijinul căii de atac, se solicită respingerea recursului împotriva sentinței civile nr. 361/10.04.2014 și menținerea acesteia, solicitând obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pe cale separată.
Intimații P. A. și P. V. au formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenții-intimați S. I. si S. M.-L., prin care pentru motivele detaliat prezentate în cuprinsul acesteia, au solicitat, în esență, să se dea calificarea corecta a căii de atac, adică sa califica calea de atac in speța ca fiind apelul, să se respingă recursul/apelului promovat de recurenții-intimați ca neîntemeiat si pe cale de consecința menținerea sentinței civile nr. 361/10.04.2014 pronunțata in dosar nr._ de Judecătoria Răcari.
Prin încheierea de ședință din data de 16.12.2014 s-a recalificat apel calea de atac.
Tribunalul Dâmbovița a pronunțat decizia civilă nr. 151/03.03.2015 prin care a respins ca nefondat apelul promovat de S. I. și S. M. L. și a păstrat sentința civilă apelată, reținând, în esență, următoarele:
S-au analizat criticile aduse sentinței nr. 361/2014 prin cererea inițială intitulată recurs, având în vedere ca după recalificarea căii de atac în apel, apelantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a depune motivele de apel în termen de 15 zile, astfel încât a intervenit sancțiunea decăderii, ceea ce face ca motivele depuse după împlinirea termenului sus menționat să nu fie supuse examinării.
Motivul referitor la respingerea nejustificată de către instanța de fond a excepției insuficientei timbrări a fost apreciat neîntemeiat, reținându-se că obiectul cererii deduse judecății este reprezentat de contestație la executare pentru care Legea nr. 146/1997 în vigoare la data introducerii acțiunii, prevedea expres în art.2 alin. 2 taxa de timbru, modul de calcul și valoarea maximă a acesteia, respectiv 194 lei, taxa pe care reclamantul contestator a achitat-o, astfel cum rezultă din chitanța aflată la fila 35 din dosarul de fond.
Faptul că pe calea contestației la executare reclamantul, în calitate de creditor, a solicitat conform art. 4001 Cod pr.civilă împărțirea bunurilor comune, s-a apreciat de instanță că nu are nicio relevanță în privința timbrajului, deoarece art.2 alin.2 din Legea nr. 146/1997 nu face nicio distincție cu privire la temeiul de drept invocat în cadrul contestației la executare. Prin urmare, instanța de fond în mod corect a constatat că acțiunea este legal timbrată.
Critica privind aplicabilitatea în cauză a disp. art. 493 alin. 2 Cod pr.civilă a fost apreciată, de asemenea, neîntemeiată. Este dreptul creditorului de a opta între urmărirea directă a cotei parte determinate sau de a solicita în prealabil împărțirea bunului comun. Este de menționat sub acest aspect că prin contractele de vânzare-cumpărare era determinată numai cota parte indiviză a soților S. de ½ (cealaltă cotă de ½ din imobile aparținând pârâților P. A. respectiv M. C.), astfel că partajul era necesar pentru că parte soțului debitor S. I. nu era determinată în individualitatea sa, fiind deținută în devălmășie cu soția sa S. M. L..
S-a apreciat că nu poate fi primită nici critica privind nerespectarea ordinii de urmărire a bunurilor, în sensul de a se urmări mai întâi bunurile personale ale soțului debitor, înainte de a se solicita partajul, și aceasta în considerarea faptului că apelantul care invocă acest motiv pentru prima dată în apel, nu a făcut dovada existenței în patrimoniul său a unor bunuri proprii care ar fi putut fi urmărite anterior solicitării de împărțire a bunurilor comune. În plus, după începerea procedurii de executare a bunurilor imobile supuse partajării (procesul-verbal de identificare, somație), apelantul debitor nu a invocat beneficiul de discuțiune ci din contră, pe parcursul judecății, așa cum rezultă din cererea aflată la fila 101 dosar fond a fost de acord cu cedarea unei suprafeței de_ mp(ce face part din terenul de 116,94 ha bun comun al soților în coproprietate cu P. V.), în contul datoriei, fără a afirma vreun moment și a dovedi că deține în proprietate exclusivă anumite bunuri.
Referitor la inexistența unui executor judecătoresc legal investit cu procedura executării silite, tribunalul a reținut că din adresa aflată la fila 177 dosar fond rezultă că dosarul de executare nr. 59/R/2012 aflat pe rolul executorului judecătoresc R. R. a fost preluat, în urma pensionării acestuia și a Hotărârii Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru continuarea executării silite de către S.C.P.E. Jud. Trifina, T. și G., iar în condițiile în care creditorul reclamant R. L. A. nu și-a exprimat intenția de renunțare la colaborarea cu această societate civilă de execuție, executarea a continuat și continuă în mod legal prin această societate civilă de executori, care de altfel a fost și citată în cauză.
Neîntemeiată a fost considerată de instanță și critica referitoare la perimarea executării silite. Așa cum s-a arătat anterior, executarea a continuat prin societatea civilă de executori SCPEJ Trifina, T. și G., care a preluat dosarele de executare ale executorului inițial investit R. R., nefiind necesară încheierea unui nou contract de prestări servicii cu noua societate de executori și nici formularea unei noi cereri de executare. Nu se poate reține că de la data ultimului act de executare a trecut un termen de 6 luni în care, ca urmare a pasivității creditorului nu s-a mai îndeplinit nici un alt act de executare, întrucât din actele dosarului rezultă că imediat (la două zile) după ce creditorul a fost informat de către executorul judecătoresc asupra imposibilității contestării executării silite (fila 8 dosar fond) a fost depusă prezenta contestație la executare prin care s-a solicitat împărțirea bunurilor comune.
Până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze există o imposibilitate obiectivă de efectuare a vreunui alt act de executare care excede culpei creditorului și face așadar ca termenul de perimare să nu curgă.
Critica potrivit căreia nu era necesară urmărirea terenului în suprafață de 116.944 mp, promis spre vânzare numitei T. C. L., întrucât în urma finalizării vânzării s-ar obține o sumă de bani suficientă să acopere creanța creditorului, nu a putut fi primită deoarece posibilitatea debitorului de a achita în viitor debitul datorat nu este de natură a influența cursul executării silite, aceasta putând înceta doar în condițiile depunerii la dispoziția creditorului a întregii creanțe, lucru care nu s-a realizat, nici după înstrăinarea cotei de ½ din terenul de 116.944 mp prin contractul de vânzare-cumpărare nr.799/18.07.2014 depus în apel, către numiții T. C. L. și S. D. Eugeniu.
Nefondată a fost apreciată și critica adusă raportului de expertiză efectuat în cauză și variantei de lotizare omologata de instanța de fond, reținându-se că raportul de expertiză a fost depus la dosar pentru termenul din 20.02.2014, iar intimații apelanți nu au formulat obiecțiuni, astfel încât invocarea unor neregularități cu privire la raportul de expertiză direct în apel nu este posibilă, întrucât a intervenit sancțiunea decăderii.
Referitor la varianta de lotizare, tribunalul a reținut că s-a omologat varianta I solicitată de contestatori și intimații P., variantă care respectă atât criteriul împărțirii în natură a bunurilor cât și situația de fapt concreta care a determinat litigiul pendinte.
Sub acest aspect s-a remarcat si faptul că intimatul debitor S. I., prezent în instanță la termenul când au avut loc dezbaterile, nu și-a manifestat opțiunea pentru o anumita variantă, ci doar a solicitat respingerea contestației la executare.
Referitor la ultima critică vizând înscrisul depus de intimatul debitor la 11.02.2013 prin care își arată disponibilitatea de a ceda în contul datoriei o suprafață de 14.610 mp., tribunalul a constatat că acest înscris nu a fost ignorat de instanță, care l-a primit la dosar, însă s-a apreciat de tribunal că acesta ar fi putut produce consecințe juridice doar prin acceptarea lui de către contestatorii creditori, materializată prin încheierea unei tranzacții care să pună capăt executării silite.
Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs intimații S. I. și S. M.-L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că prin hotărârea Tribunalului Dâmbovița este nelegala întrucât se încadrează in prevederile art. 304 pct. 5, urmând a fi casata, deoarece prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2).
Astfel, arată că intimatul SCPEJ Trifina, T. și G. nu a fost legal citat pe durata derulării procesului in fața instanței de fond, chiar dacă prin încheierea din data de 2.09.2013 prima instanța pune in vederea apărătorului contestatorului sa indice numele executorului judecătoresc ce a preluat dosarul de executare in urma pensionarii executorului R. R., in vederea conceptării si citării in cauză.
Instanța de fond nu menționează prin dispozitivul încheierii introducerea in cauza a SCPEJ Trifina, T. și G. si citarea acesteia, ajungându-se ca in citativul pentru termenul din data 17.10.2013, SCPEJ Trifina, T. și G. să figureze ca având termen in cunoștința. Consideră că lipsa citării SCPEJ Trifina, T. și G. in calitate de intimați se perpetuează in toate încheierile precum si in hotărârea data in prima instanța.
Cu toate acestea, in data de 21.11.2013 se dispune emiterea unei adrese către SCPEJ Trifina, T. și G. in vederea comunicării dosarului de executare silita, biroului executorilor supunându-se acestor dispoziții si comunica dosarul de executare la data de 04.12.2013.
In concluzie consideră ca, deși SCPEJ Trifina, T. și G. cunoștea de existenta cauzei aflata pe rolul instanței, din adresa emisa de către instanța de fond, aceștia nu au fost citați legal, necunoscând faptul ca in acest dosar au calitatea de intimați.
Arată recurenții că hotărârea atacata urmează a fi modificata, aceasta cazând sub incidența art. 304. pct. 6, în sensul ca instanța de fond si instanța de apel, prin menținerea hotărârii de fond, au acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Astfel capătul de cerere privind obligarea la continuarea executării, fata de refuzul executorului de a continua executarea, este îndreptat exclusiv către B. R. R. si nu către SCPEJ Trifina, T. și G., la dosarul cauzei neexistând vreun document din care sa reiasă faptul ca SCPEJ Trifina, T. și G. ar fi refuzat continuarea executării.
Contestatorul solicita prin contestația introductiva precizata, obligarea executorului, de la acea data, la continuarea executării susținând, ca prin adresa nr.59 din 2012 executorul R. R. ar fi refuzat continuarea executării. Acest refuz este o fapta personala a executorului R. R. singura persoana ce poate avea calitatea procesuala pasiva fiind doar acesta, SCPEJ Trifina, T. și G. nu a exprimat o astfel de opinie, fapt pentru care consideră ca aceștia nu au calitate procesuala pasiva fata de capătul principal de cerere, acela al obligării continuării executării fata de refuzul executorului.
Partajul bunurilor fiind considerat un capăt de cerere subsidiar, acest fapt fiind apreciat chiar de către instanța in stabilirea taxei de timbru, rezultă ca si acest capăt de cerere trebuia respins conform principilui "Accesorium sequitur principale".
Consideră că în mod greșit instanța de apel a îndepărtat motivele de apel depuse in termen, acestea fiind transmise prin fax la numărul de telefon afișat pe portalul instanțelor de judecată.
Solicită recurenții admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatului-contestator la plata cheltuielilor de judecata
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul R. L. A. a invocat excepția netimbrării și a tardivității recursului.
La termenul de judecată de astăzi, apărătorul intimaților P. V. și P. A. a declarat că nu mai susține excepția tardivității declarării recursului, solicitând însă admiterea excepției netimbrării, având în vedere că recurenții nu au făcut dovada achitării taxei de timbru.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepția de netimbrare, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în conformitate cu art. 20 alin. 2 din același act normativ, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
De asemenea, art. 20 alin.3 din același act normativ statuează că neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în același sens stipulându-se și prin disp.art.35 alin.5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, aprobate prin Ordinul nr. 760/C din 22.04.1999 al Ministrului Justiției, publicat în Monitorul Oficial nr. 380 din 10.08.1999.
Totodată, potrivit art.9 alin.1 din OG nr. 32/2005 privind timbrul judiciar, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate dacă nu sunt timbrate corespunzător, iar conform alin.2 al art. 9 din același act normativ, în cazul nerespectării dispozițiilor acestei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Recurentul a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 09.06.2015 cu mențiunea de a depune taxele legale datorate ca urmare a exercitării căii de atac, respectiv taxă judiciară de timbru în cuantum de 7327,91 lei și timbru judiciar de 10 lei, sub sancțiunea anulării cererii, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 19 dosar.
În ședință publică din data de 09.06.2015, recurentul S. I. a fost prezent personal, a depus timbre judiciare în valoare de 10 lei și a formulat cerere de amânare a cauzei pentru achitarea taxei judiciare de timbru, cerere care a fost admisă de instanță pentru achitarea taxei judiciare de timbru, termenul fixat fiind de 22.09.2015.
La termenul de judecată din 22.09.2015, dat fiind lipsa de procedură cu intimatul M. C., cauza a fost amânată la 20.10.2015, recurentul S. I. a fost citat cu mențiunea de a depune taxa de timbru în cuantum de 7327,91 lei, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 45 dosar.
De menționat, că potrivit art.55din OUG nr.80/2013, publicată în M.O. nr.392/29.06.2013, pentru cererile și acțiunile introduse până la . acestei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respective taxele judiciare de timbru se plătesc și se stabilesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor, fiind aplicabile, în consecință, în cauza de față prevederile Legii nr.146/1997, respectiv ale OG nr.32/1995.
Se impune a se preciza totodată că dreptul de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 alin.1 din Constituția României și garantat de prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii și în condițiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
Pe cale de consecință, cum recurenții au promovat prezenta cale de atac, însă nu au înțeles să dea curs solicitării instanței de a timbra recursul cu taxa judiciară de timbru mai sus menționată, deși a fost citat cu această mențiune expresă pentru termenul din 20.10.2015, pentru considerentele ce preced, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 și art.9 din OG nr. 32/1995, Curtea va admite excepția de netimbrare și, pe cale de consecință, va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de intimații S. I. și S. M.-L., ambii domiciliați în comuna Lungulețu, ., împotriva deciziei civile nr.151 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătoresc Trifina, T. și G., cu sediul în Ploiești, ..6, ., . parter, județul Prahova, P. V., P. A., ambii domiciliați în ., M. C.,fiul lui T. și M., născut la 25 martie 1977, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Găești, județul Dâmbovița, R. L. A., domiciliat în București, . Intercontinental, nr. 4, ., sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2015.
Președinte, Judecători,
E. M. V. G. V. S.
Grefier,
V. M.
red./tehnored. VM
2 ex./29.10.2015
d.f._ Judecătoria Răcari
j.f. A. V.
d.a._ Tribunalul Dâmbovița
j.a. B. Brînzică, C. M. G.
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 723/2015. Curtea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 732/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
