Legea 10/2001. Decizia nr. 298/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 298/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 298
Ședința publică din data de 16 martie 2015
Președinte - V.-A. P.
Judecători - C. - P. B.
- E.-S. L.
Grefier - M. F.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorii A. C. și A. R., ambii prin procurator L. M.-L., domiciliată în Ploiești, . nr. 265, ., ., împotriva sentinței civile nr.4912/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Ploiești, cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-contestatori A. C. și A. R., reprezentați de procurator L. M.- L., lipsind intimata Primăria Municipiului Ploiești.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că dosarului i s-a fixat termen de judecată, față de referatul intocmit de compartimentul Arhivă, în sensul că mai subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea. De asemenea, prin Serviciul Registratură s-au depus la dosar de către recurenți, prin procurator L. M.-L., concluzii scrise cu nr. de înregistrare 5119/12.03.2015.
Instanța aduce la cunoștința procuratorului recurenților faptul că, potrivit referatului existent la fila 101 dosar recurs, intocmit de compartimentul Arhivă, s-a adus la cunoștința instanței soluția perimării cererii în dosarul_, cerere formulată de recurenții A. C. și A. R., prin procurator L. M.-L., anexându-se în acest sens sentința civilă nr. 6297/5.05.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești. D. fiind că prin încheierea de la termenul din 17 septembrie 2013, judecarea recursului a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. 1 pct.1 Cod pr.civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, iar de la data suspendării a trecut mai mult de 1 an, iar în cauză nu mai subzistă motivul suspendării, s-a solicitat instanței să dispună dacă se impune repunerea cauzei pe rol.
Cum în dosarul_, al Judecătoriei Ploiești, prin sentința civilă nr. 6297/05.05.2014 a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată, Curtea constată că nu mai subzistă motivul de suspendare și întreabă partea dacă înțelege să solicite repunerea cauzei pe rol.
Procuratoarea L. M. – L. arată că dorește soluționarea pe fond a prezentei cauze.
Curtea, în baza art. 245 pct. 1 C.pr.civilă repune cauza pe rol și aduce la cunoștința procuratorului recurenților dispozițiile art. 68 alin 4 C.pr.civilă, potrivit cărora, dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.
La solicitarea instanței, procuratorul L. M.-L., arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația acesteia constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatar L. M.-L. solicită admiterea recursului conform concluziilor depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată:
P. contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.8298/ 105/2008, la data de 23.12.2008, contestatorii A. C. și A. R. - ambii prin procurator L. M. L. au solicitat ca, în contradictoriu cu intimata Primăria Ploiești, să se dispună anularea deciziei nr._/13.11.2008 și eliberarea unei noi decizii prin care să se stabilească despăgubiri în natură (dacă se poate anula contractul de vânzare-cumpărare nr. 128/1996) sau despăgubiri cu bani cash la prețul zilei, la data despăgubirii de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
În motivarea contestației, contestatorii au învederat instanței faptul că au formulat notificări în baza Legii nr.10/2001 și nr.247/2005 pentru restituirea în natură a apartamentului nr.7 compus din două camere, situat în Ploiești, ..8A, ., care a fost preluat abuziv, fără plată (1/2), respectiv cu plată parțială de numai 7247 ROL (cealaltă jumătate), cu Deciziile nr.1462/1986 și 1026/1987, urmare plecări în concediu a d-lui A. C. în Belgia și neîntoarcerea la termen, care a fost urmat de soția și fiul său pentru reîntregirea familiei cu aprobarea Statului R..
În continuare, contestatorii au precizat că decizia contestată este greșită, deoarece la pagina 2 alin.2 s-a formulat eronat, înțelegându-se că doamna A. R. a fost despăgubită pentru ½ din prețul apartamentului, considerându-se eronat că suma de 7247 lei vechi acordată în anul 1988 acoperă jumătatea de_ lei din prețul apartamentului de_ lei, că nu s-au înțeles precizările și calculele matematice greșite făcute în decizia nr.1026/1997 dată de CE a CPJ Prahova.
Totodată, contestatorii au susținut că la pag.2 alin.1 din decizia contestată se putea scrie că urmare vânzării apartamentului cu Legea nr.112/1995, nu se pot adopta măsuri reparatorii în natură, astfel că nu sunt de acord cu fraza „se refuză restituirea în natură”, deoarece CE a CPJ Prahova a preluat abuziv apartamentul cu legi ordinare eronate în neconcordanță cu legile fundamentale privind proprietatea și fără a avea titlu legal de proprietate.
De asemenea, contestatorii au menționat că la pag. 3 pct.3 fraza amenințătoare trebuie reformulată, pentru că s-a făcut dovada cu probă legală dată de Ambasada Română de la Bruxelles- Belgia, că familia A. nu a primit despăgubiri bănești de la Consiliul Europei, întrucât acestea se acordă numai urmare acționării la Curtea de Apel privind drepturile omului de la Strasbourg, unde nu s-a acționat.
În dovedirea acțiunii, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
La data de 09.06.2009 contestatorii A., prin procuratoarea L. M. L. și-au completat acțiunea solicitând anularea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 128/1966 și nr. 3540/2006 si restituirea în natură a apartamentului nr. 7 familiei A. C. și R.. În motivarea acestei cereri s-a arătat că Primăria Ploiești a făcut vânzarea apartamentului nr. 7 fără titlu valabil de proprietatedin punct de vedere juridic și că R. Ș. M. a cumpăratap. 7 deși cunoștea preluarea abuzivă a apartamentului și avea locuință, iar cumpărarea a făcut-o în scop de imbogățire ilicită.
P. încheierea de ședință din data de 19 octombrie 2009 (fila 279 dosar fond), tribunalul a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare –cumpărare nr. 3540/18.12.2006 al imobilului situat în Ploiești, .. 1A, .. ., jud. Prahova și formarea unui nou dosar, având același obiect, privind pe reclamantul R. Ș. M. și pe pârâta .>
La data de 2 noiembrie 2009 instanța de fond, constatând că sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 244 pct. 1 C.pr.civ., întrucât pe rolul Tribunalului Prahova se află spre soluționare dosarul nr._ ce are ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 128N încheiat la data de 30.09.1996 între . în calitate de vânzător și R. Ș. M., în calitate de cumpărător, a decis suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
În baza probelor administrate prin sentința civilă 4912/12.10.2012, Tribunalul Prahova a respins contestația formulată de contestatorii A. C. și A. R. - ambii prin procurator L. M. L. ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
P. dispoziția nr._/13.11.2008 emisă de Primăria mun. Ploiești a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului construcție cu suprafața construită de 67,82 mp și suprafața utilă de 56,98 mp situat în Ploiești, ..1A, ., ., jud. Prahova, formulată e contestatorii A. C. și A. R., ambii prin procurator L. M. L., întrucât acesta a fost vândut fostului cgiriaș, conform Legii nr.112/1995, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.128-N/1996, care, la rândul său, l-a vândut conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3540/18.12.2006.
P. aceeași dispoziție s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr.10/2001, sub rezerva celor precizate de petenți în declarația legalizată sub nr._ de Ambasada României la Bruxelles, în sensul că vor fi obligați la plata de despăgubiri în cazul constatării ulterioare a incidenței prevederilor art.5 din Legea nr.10/2001.
În finalul dispoziției s-a menționat că aceasta, însoțită de întreaga documentație anexată la cererile notificate, va fi transmisă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Mai arată instanța de fond că, prin contestația ce face obiectul prezentului dosar, contestatorii fac aprecieri asupra modului de calcul (eronat, în viziunea lor) al despăgubirilor ce li se cuvin în baza Legii nr.10/2001, susținând că acesta a fost reținut greșit de către intimată în cuprinsul dispoziției.
Or, din analiza conținutului dispoziției în discuție, mai arată instanța de fond, rezultă că niciunde în cuprinsul acesteia nu se face referire la cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatorilor pentru imobilul ce a făcut obiect al notificării.
Acest lucru nici nu era posibil, deoarece la data emiterii dispoziției în discuție (13.11.2008), stabilirea și acordarea despăgubirilor la care contestatorii sunt îndreptățiți se fac prin parcurgerea procedurii reglementate de Legea nr.247/2005, după întocmirea raportului de evaluare Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor procedând la emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire.
P. urmare, constatând că susținerile contestatorilor din cuprinsul contestației sunt simple alegații, dispoziția nr._/13.11.2008 îndeplinind toate condițiile de fond și de formă necesare pentru constatarea valabilității acesteia, tribunalul a respins contestația formulată împotriva acesteia ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs contestatorii A. C. și A. R., arătând în esență că eronat s-au redat unele contestații făcute de fam. A. C-tin și R., care s-au considerat eronat alegații (a invoca idei în sprijinul unei acțiuni), cu toate că au prezentat greșelile Primăriei Ploiești contrazise cu acte legale.
Mai arată recurenții că, s-au desconsiderat precizările modului de calcul al valorilor păgubite privind . neînțelegerii problemelor de specialitate financiar-contabilă bazate pe acte legale și s-au menționat valori oarecum reale, deși au precizat: actul de cumpărare al ./1979 de_ lei vechi
înregistrat la notariat cu taxă de timbru achitată de 3202 lei vechi și_ lei
vechi achitați la CEC Ploiești prin contractele de rate (_ +_ + 3202 lei
vechi )= 100.501 lei noi conf. Deciziei Notariale 522/2009 întocmită pe bază de
acte CEC Ploiești și de cumpărare cu care fam. A. Ctin și R. a fost
păgubită prin preluarea abuzivă și rară plată;
Prețul . de construire locuințe este de
112.664 lei vechi și scăzând_ lei vechi (_ +_ lei vechi) =_ lei vechi datorită sistării ratelor prin preluare abuzivă de către Primăria Ploiești. Și dacă din 112.664 lei vechi se scade valoarea păgubită de 100.501 lei vechi (inclusiv taxe de timbru, rezultă -_ lei vechi conform anexei). Dar prin vânzarea . Primăria Ploiești, fam. A. Ctin și R. nu mai are nicio obligație față de primărie, sau C.E.C. Ploiești, întrucât a încasat 7247 lei vechi chirii de la A. R. pe perioada 1986- 1988 și de la pârâtul R. Ș. M. căruia i-a încheiat în același timp contrat de închiriere pentru perioada 1986-1996, apoi i-a vândut . mii. lei vechi, cu contract 128/1996 cu rea credință. Iar cumpărătorul a revândut . Nic. și M. cu 1000 EURO și_ lei, încasând câștiguri pe seama proprietății . A. pentru care a cheltuit 100.501 lei vechi; Instanța a redat că contestatorii au formulat că decizia_/2008 a Primăriei Ploiești este greșită; că dna A. R. ar fi primit numai 7247 lei vechi care nu reprezintă 1/2 din valoarea ap.7, respectiv_ lei vechi. De asemenea, instanța a redat că nu se pot adopta măsuri de revendicare în natură pentru că . vândut cu legea 112/1995.
Apreciază recurenții că instanța a înțeles că suma de 7247 lei vechi reprezintă despăgubire parțială, în realitate nu s-a făcut nicio despăgubire pentru că din declarația dnei A. R. anexată, reiese că cei 7247 lei vechi reprezintă chiria restituită pentru perioada 1986-1988. De asemenea, s-a considerat eronat că vinderea . credință ar fi legală, desi preluarea abuzivă si vinderea s-au facut fară titlu legal juridic de proprietate și fară plată.
S-au dus în eroare și notarii publici (probabil cu bani de către pârâți) pentru că nu s-a menționat că proprietarul este fam.A. C-tin și R. și că vinderea s-a făcut fară știrea proprietarului-și iară acordul acestuia și nu s-a redat la vânzare nici că . revendicare. Deci, instanța a considerat vânzarea legală, deși este de nulitate absolută conform legilor 10/2001, 247/2005, legii 1/2009 art. 45 și legii contractelor. Astfel, nu se justifică susținerea ca legală a greșelilor Primăriei Ploiești.
Instanța nu a precizat că nici A. C-tin nu a fost despăgubit conform D1462/1986.
Instanța a redat că în Decizia nr._/2008, Primăria Ploiești nu a precizat valoarea cuantumului de despăgubire cuvenite fam. A. Ctin și R.. Dar, Primăria Ploiești a menționat că 1/2 din prețul apartamentului revine dlui A. Ctin, dar nu a precizat suma, iar pentru A. R. a menționat că nu se aprobă despăgubiri pentru că și-a urmat soțul cu copilul cu aprobări legale (așa se proceda înainte de 1989), de parcă ar fi fost motiv legal de deespăgubire sau de plată, înțeles eronat de instanță.
S-a mai redat de instanță că despăgubirile se calculează de comisia Autorității Naționale București, dar Autoritatea a precizat, la cererea sa, că pentru restituirea în natură a . dau aprobări de către Autoritate, că în cazul preluării abuzive fară titlu legal juridic de proprietate și cu vindere cu rea credință, măsurile se judecă și stabilesc de către instanță. Pentru faptul că, contestatorii au cerut în natură . nu a trimis dosarul la Autoritatea Națională și nici fam. A. Ctin și R. nu a trimis dosarul.
Instanța nu a precizat nici că dosarul trebuie trimis la Autoritatea Națională București; a scris că nu se poate restitui . pentru că a fost vândut cu legea 112/1995, reieșind greșit că procedeul cu rea credință ar fi legal.
După ce dna jud. L. A. M. a criticat D._/2008 a Primăriei Ploiești și nu a judecat fondul cauzei, care potrivit legilor de revendicare și actelor redate de contestatori, ar fi trebuit să decidă restituirea . și obligarea fam. M. N. și M. să elibereze ., cu actele de vânzare și de revânzare de nulitate absolută și s-a contrazis în Sentință cu propriile concluzii,a menționat eronat că contestațiile făcute de fam. A. Ctin și R. sunt simple alegații, (respectiv că a invocat teorii în sprijinul acțiunii) deși a prezentat acte legale cu valorile respective și a concluzionat eronat că D._/2008 a Primăriei Ploiești îndeplinește condițiile de fond și formă și a respins eronat contestația familiei A. Ctin și R. ca neîntemeiată.
Astfel, fam. A. Ctin și R., în prag de pensionare, a rămas fară apartamentul nr. 7. preluat abuziv si fară despăgubiri de către Primăria Ploiești care, împreună cu ceilalți pârâți, au obținut avantaje valorice și fizice de proprietate nemeritate, substituindu-i-se nelegal proprietatea .> Urmare faptului că în perioada guvernului N. A. și președinte I. I., nu s-au stabilit măsuri clare de restituire a proprietăților preluate abuziv, iar în guvernele următoare s-au stabilit măsuri prin acordare de acțiuni la bănci sau la Bursă (unde se pierde valoarea) și prin titluri de valoare la M.F. nerealizabile într-o perioadă scurtă, fam. A. a scris în contestație și repartizarea în natură a altui apartament echivalent și despăgubirea în bani cash.
Instanța s-a legat numai de probleme secundare, neimportante și nu de fondul cauzei, dând o sentință fară responsabilitate juridică, pentru sprijinul pârâților, pentru care s-au pierdut 4, după cei 7 ani la Primăria Ploiești
Dar pentru că cele redate sunt nerealizabile și . preluat abuziv, fară titlu juridic legal de proprietate și fără plată pentru despăgubiri urmare crizei economice și . vândut cu rea-credință cu contracte de vânzare de nulitate absolută, recurenții A. Ctin și R. solicită în continuare restituirea în natură a . cu acte de vânzare de nulitate absolută sau alt apartament echivalent în natură din Ploiești, situat central.
În ședința publică din data de 17 septembrie 2013 Curtea de Apel Ploiești a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 244 C. pr.civ. suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea cu caracter irevocabil a dosarului nr._, având ca obiect anularea contractului de vânzare –cumpărare nr. 128/1996 încheiat de S.C. C. cu numitul R. Ș. M..
La data de 16 martie 2015, văzând că în dosarul_, al Judecătoriei Ploiești, prin sentința civilă nr. 6297/05.05.2014 a fost admisă excepția perimării și s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată, Curtea a constatat că nu mai subzistă motivul de suspendare și a dispus repunerea cauzei pe rol.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor de lege incidente în cauză, Curtea reține că recursul formulat este nefondat, pentru considerentele care urmează a se expune în continuare:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ /2009 contestatorii A. C. și A. R., prin procurator L. M. L., au solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria mun. Ploiești, prin Primar să se dispună anularea Dispoziției nr._/13.11.2008 de respingere a cererii de restituire în natură și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent și restituirea în natură a imobilului situat în Ploiești, .. 1A, ., . anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 128/1996 încheiat de S.C. C. cu numitul R. Ș. M..
Ulterior, s-a dispus de către Tribunalul Prahova disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 128/1996 încheiat de S.C. C. cu numitul R. Ș. M. și soluționarea acestuia pe cale separată. S-a format pe rolul Tribunalului Prahova un alt dosar cu acest obiect, respectiv dosarul nr._ . Datorită declinărilor succesive de competență, de tribunal în favoarea judecătoriei și de către judecătorie în favoarea tribunalului, dosarul_ a fost înaintat Curții de Apel Ploiești, pentru soluționarea conflictului de competență.
P. sentința nr. 4CC pronunțată de Curtea de Apel Ploiești ( dosar nr._ ) s-a soluționat conflictul negativ de competență și s-a stabilit competența de soluționare a cauzei disjunse în favoarea Judecătoriei Ploiești. În motivarea sentinței s-a apreciat de către Curte, cu putere de lucru judecat, că în mod just s-a constatat de tribunal că nu sunt incidente dispozițiile art. 17 C.pr.civ., potrivit cărora cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, și, după disjungerea capătului de cerere privind anularea contractului de vânzare-cumpărare și formarea unui nou dosar, față de obiectul cererii situat sub valoarea de 500 000 lei, s-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Ploiești .
Disjungerea s-a dispus, în consecință, în mod legal și întemeiat, pentru că nu operează prorogarea legală de competentă pentru al doilea capăt de cerere, soluționarea acestuia fiind de competența unei instanțe de grad diferit. Un argument în plus în favoarea justeței măsurii de disjungere este și acela că probele ce urmau a se administra pentru fiecare din cele două capete de cerere sunt diferite .
În continuare, pe fondul cauzei, Curtea reține că prin Dispoziția nr._/13.11.2008 emisă de Primăria mun. Ploiești a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului construcție cu suprafața construită de 67,82 mp și suprafața utilă de 56,98 mp situat în Ploiești, ..1A, ., ., formulată de contestatorii A. C. și A. R., ambii prin procurator L. M. L., întrucât acesta a fost vândut fostului chiriaș, conform Legii nr.112/1995, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.128-N/1996, care, la rândul său, l-a vândut conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3540/18.12.2006.
În cuprinsul dispoziției se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr.10/2001, sub rezerva celor precizate de petenți în declarația legalizată sub nr._ de Ambasada României la Bruxelles, în sensul că vor fi obligați la plata de despăgubiri în cazul constatării ulterioare a incidenței prevederilor art.5 din Legea nr.10/2001.
Recurenții- contestatori prin procurator solicita în principal restituirea în natură a imobilului, măsură ce nu poate fi dispusă de instanța de judecată întrucât imobilul preluat abuziv nu este liber, fiind înstrăinat fostului chiriaș, conform Legii nr.112/1995, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.128-N/1996, contract de vânzare –cumpărare ce nu a fost anulat până la această dată și, pe cale de consecință, este prezumat ca valabil încheiat.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 alin.1 1 „nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege.
În consecință, Curtea reține că în acord cu dispozițiile legale în materie mai sus citate, Primăria muncipiului Ploiești nu a dispus restituirea apartamentului în natură, față de situația înstrăinării acestuia către fostul chiriaș. Cum recurenții –contestatori, prin procurator, nu au depus diligențe în soluționarea dosarului nr. 5018/_, lăsându-l în nelucrare până ce a intervenit perimarea acestuia, Curtea constată că și la această dată cele două contracte de vânzare –cumpărare nr.128-N/1996 și nr. 3540/18.12.2006 sunt în ființă, astfel că apartamentul solicitat nu este liber nici în prezent și, pe cale de consecință, nu poate fi restituit în natură.
În finalul dispoziției s-a menționat că aceasta, însoțită de întreaga documentație anexată la cererile notificate, va fi transmisă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
S-a făcut astfel aplicarea dispozițiilor normative din Legea nr. 247din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, care reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate ( printre altele ) din aplicarea Legii nr. 10/2001 .
Curtea constată că în mod judicios instanța de fond a apreciat că nu se poate primi cererea recurenților-contestatori de cuantificare a despăgubirilor de către instanța de judecată și, subsecvent de obligare a intimatei la achitarea unei sume cash, întrucât la data emiterii Dispoziției nr._ /13.11.2008 de respingere a cererii de restituire în natură și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor era organul competent să emită titlul de despăgubire, conform procedurii speciale reglementată de Legea nr. 247/2005 .
În ceea ce privește compensarea cu alte bunuri sau servicii, Curtea constată că în cuprinsul dispoziției se vorbește de disponibilitatea compensării doar cu terenuri libere, compensare ce nu a fost efectuată întrucât familia A. nu a fost de acord .
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat contestatorii A. C. și A. R., prin procurator L. M.-L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii A. C. și A. R., ambii prin procurator L. M.-L., domiciliată în Ploiești, . nr. 265, ., ., împotriva sentinței civile nr.4912/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Ploiești, cu sediul în Ploiești, .-4, județul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2015.
Președinte, Judecători,
V.-A. P. C.-P. B. E.-S. L.
Grefier,
M. F.
Red. SEL/Tehnored.MF
5 ex./27. 03.2015
d.f._ Tribunalul Prahova
j.f. A. M. L.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
| ← Pretenţii. Decizia nr. 305/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 741/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
